OPINIE: A căzut Erdogan într-o capcană fatală? Cine controlează economia Turciei?

Global Research: Has Erdogan Fallen Into a Deadly Trap? Who Controls Turkey’s Economy?

A căzut Erdogan într-o capcană fatală? Cine controlează economia Turciei?

De F. William Engdahl, 26 Iunie 2023, Global Research

Recep Tayyip Erdoğan, LinkedIn

Recenta victorie electorală a lui Recep Tayyip Erdoğan pentru un nou mandat de cinci ani în funcția de președinte al Turciei, pare să fie una à la Pirus, care va duce la distrugerea la propriu a acestei națiuni pivot de către așa-numiții săi aliați din NATO, în special de către Washington și Londra.

Deja se conturează liniile generale ale acestei distrugeri. Aceasta vizează economia turcă. În timp ce ducea o campanie feroce împotriva unei opoziții unificate formată din șase partide, care a fost susținută în liniște de către administrația Biden, Erdogan a numit acum un cabinet care, departe de a salva Turcia de la inflația în creștere, va asigura prăbușirea pe termen scurt a economiei turcești și, odată cu aceasta, a puterii lui Erdogan în a juca un rol geopolitic la nivel mondial. Având în vedere că Erdogan încearcă să se alăture țărilor BRICS și refuzul său de a se opune în mod deschis Rusiei în Ucraina, este clar de ce actorii anglo-americani caută să îl neutralizeze în cele din urmă pe istețul președinte. El este pur și simplu un mare tun scăpat de sub control aflat la bordul NATO.

Cine controlează economia lui Erdogan?

Cele mai importante două persoane numite de noul guvern condus de Erdogan sunt noul ministru de finanțe și noul șef al Băncii Centrale. În asta constă capcana. Timp de mai mulți ani, Wall Street și Londra au condus atacuri speculative puternice asupra lirei turcești. Aceștia au vizat miniștrii de finanțe și șefii băncii centrale aleși de Erdogan, care au adoptat politica neortodoxă a lui Erdogan privind dobânzile scăzute. Unul dintre rezultate a fost o rată a inflației de peste 80% la sfârșitul anului 2022. Numai prin împrumuturi extraordinare pe termen scurt din partea Emiratelor Arabe Unite, a Rusiei și a Chinei, Erdogan a reușit să stabilizeze oarecum situația înainte de alegeri, la 39%.

În urma victoriei din turul doi al alegerilor de la sfârșitul lunii mai, Erdogan a anunțat numirea lui Mehmet Simsek în funcția de ministru al Trezoreriei și Finanțelor. Simsek, membru al partidului AKP al lui Erdogan, a mai fost numit ministru de finanțe în perioada 2009-2015. Apoi, la insistențele lui Simsek, Erdogan l-a numit pe bancherul turco-american în vârstă de 41 de ani și fost director al Goldman Sachs de pe Wall Street, Hafize Gaye Erkan, la conducerea Băncii Centrale a Turciei. [1]

În opinia europarlamentarului Mick Wallace, pagubele aduse Ucrainei sunt devastatoare: “pentru ce mor oamenii clasei muncitoare din Ucraina?”

Global Research: The Damage to Ukraine is Devastating: “What are the working-class people of Ukraine dying for?” MEP Mick Wallace

În opinia europarlamentarului Mick Wallace, pagubele aduse Ucrainei sunt devastatoare: ‘pentru ce mor oamenii clasei muncitoare din Ucraina?’

De Colin Todhunter, 28 Iunie 2023, Global Research

Neoconservatori americani precum Victoria Nuland, Jake Sullivan și Tony Blinken, folosesc Ucraina ca pivot al strategiei lor de subminare și destabilizare a Rusiei.

De la începutul conflictului, în februarie 2022, UE a trimis în Ucraina echipamente militare în valoare de miliarde de dolari. Până la sfârșitul lunii februarie 2023, aceasta a transmis asistență militară în valoare de 3,6 miliarde de euro regimului Zelenski prin intermediul Fondului European pentru Pace. Cu toate acestea, chiar și la acel moment, costul total pentru țările UE ar fi putut ajunge la aproape 6,9 miliarde de euro.

La sfârșitul lunii iunie 2023, UE a promis un ajutor militar suplimentar de 3,5 miliarde de euro.

Josep Borrell este Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene.

În urma unei promisiuni recente, acesta a declarat pe Twitter:

„Vom continua să dublăm sprijinul nostru militar, atât în ceea ce privește echipamentele [și] instruirea. Atât timp cât va fi nevoie.”

Vești bune pentru companiile de armament europene și britanice, precum BAE Systems, Saab și Rheinmetall, care obțin profituri uriașe din distrugerea Ucrainei (a se vedea raportul CNN Business: ‘Cheltuielile europene cu armamentul pentru Ucraina stimulează companiile de apărare’).

Producătorii de armament din SUA, precum Raytheon și Lockheed Martin, dobândesc, de asemenea, contracte de mai multe miliarde de dolari (conform unor articole online, Raytheon a primit o comandă de rachete sol-aer în valoare de 1,2 miliarde de dolari pentru Ucraina și Pentagonul pregătește un nou pachet de apărare aeriană a Ucrainei în valoare de 2 miliarde de dolari, inclusiv rachete).

Iar cât despre BlackRock, JP Morgan și investitorii privați, aceștia își propun să profite de reconstrucția țării alături de 400 de companii multinaționale, printre care Citi, Sanofi și Philips.

După cum se arată pe site-ul CNN Business (Economia distrusă de război are nevoie de investitori privați pentru a se reconstrui), Stefan Weiler de la JP Morgan vede o ‘oportunitate extraordinară’ pentru investitorii privați.

În același timp, în War and Theft: The Takeover of Ukraine’s Agricultural Land (Război și Jaf: Preluarea terenurilor agricole din Ucraina), Institutul Oakland descrie modul în care instituțiile financiare sprijină în mod insidios consolidarea terenurilor agricole de către oligarhi și interesele financiare occidentale.

În condițiile în care forțele ucrainene se luptă pe câmpul de luptă, se pune întrebarea îngrijorătoare: în condițiile în care sunt atât de mulți bani în joc pentru capitalul occidental, până unde va merge escaladarea SUA pentru a împiedica Rusia să își asigure controlul asupra unor zone din țară?

Între timp, departe de sălile de consiliu, de conferințele de afaceri și de strategiile la nivel înalt, sute de mii de tineri ucraineni de rând au murit.

Europarlamentarii irlandezi Mick Wallace și Clare Daly au fost critici fermi ai poziției UE față de Ucraina (a se vedea pe YouTube cum Clare Daly vorbește în Parlamentul UE despre mistuirea unei generații de bărbați în Ucraina).

Wallace s-a adresat recent Parlamentului UE, descriind jaful care are loc în prezent în această țară de către corporațiile occidentale.

Wallace a spus:

„Pagubele aduse Ucrainei sunt devastatoare. Orașele și localitățile care au rezistat sute de ani acum nu mai sunt. Trebuie să recunoaștem că aceste orașe, localități și terenurile înconjurătoare au fost furate cu ceva timp in urma de către oligarhii locali în complicitate cu capitalul financiar global. Acest furt s-a accelerat odată cu declanșarea războiului din 2014.

Guvernul pro-occidental a deschis larg ușile pentru programe masive de ajustare structurală și de privatizare conduse de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, FMI și Banca Mondială. Zelensky s-a folosit de actualul război pentru a concentra puterea și a accelera vânzarea de putere de foc la nivel corporatist. Acesta a interzis partidele de opoziție care se opuneau reformelor profund nepopulare ale legilor care restricționau vânzarea de terenuri către investitorii străini.

Peste trei milioane de hectare de terenuri agricole sunt acum deținute de companii cu sediul în paradisuri fiscale occidentale. Numai zăcămintele minerale din Ucraina valorează peste 12 trilioane de dolari. Companiile occidentale se ling pe buze.

Pentru ce mor oamenii clasei muncitoare din Ucraina?”

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Ale cui sunt cerealele expediate din Ucraina? Giganții americani din industria agroalimentară bazată pe Organisme Modificate Genetic au preluat pe furiș controlul asupra unora dintre cele mai productive terenuri agricole din lume, cu ‘pământ negru’

 

ENCICLOPEDIE. Cartelul Federal Reserve: Cele opt familii

Global Research: The Federal Reserve Cartel: The Eight Families

Cartelul Rezervelor Federale: Cele opt familii

Partea I dintr-o serie de cinci părți

De Dean Henderson, 06 Mai 2023, Global Research

Relevant pentru criza actuală, acest articol atent documentat a fost publicat pentru prima dată de Global Research acum mai bine de zece ani, la 1 iunie 2011.

Cei patru călăreți ai băncilor (Bank of America, JP Morgan Chase, Citigroup și Wells Fargo) dețin cei patru călăreți ai petrolului (Exxon Mobil, Royal Dutch/Shell, BP și Chevron Texaco); în tandem cu Deutsche Bank, BNP, Barclays și alți bătrâni mastodonți europeni ai banilor. Dar monopolul lor asupra economiei globale nu se termină la marginea câmpului petrolier.

Conform declarațiilor a 10 mii de companii depuse la SEC, cei patru călăreți ai băncilor se numără printre primii zece deținători de acțiuni în aproape toate corporațiile din Fortune 500.[1]

Așadar, cine sunt acționarii băncilor care dețin centrele monetare?

Aceste informații sunt păstrate mult mai atent. Întrebările mele adresate agențiilor de reglementare bancară cu privire la acționariatul în primele 25 de holdinguri bancare din SUA în baza Freedom of Information Act, au fost din start respinse pe motive de ‘securitate națională’. Acest lucru este destul de ironic, deoarece mulți dintre acționarii băncii locuiesc în Europa.

Un depozit important pentru bogăția oligarhiei globale care deține aceste holdinguri bancare este US Trust Corporation – fondată în 1853 și deținută în prezent de Bank of America. Un director și administrator onorific recent al US Trust Corporate a fost Walter Rothschild. Printre ceilalți directori se numără Daniel Davison de la JP Morgan Chase, Richard Tucker de la Exxon Mobil, Daniel Roberts de la Citigroup și Marshall Schwartz de la Morgan Stanley. [2]

W. McCallister, un specialist din industria petrolieră cu legături cu Casa de Saud, a scris în The Grim Reaper că informațiile pe care le-a obținut de la bancherii saudiți citează faptul că 80% din Banca Rezervei Federale din New York – de departe cea mai puternică filială a Fed – este deținută de doar opt familii, dintre care patru locuiesc în SUA. Acestea sunt Goldman Sachs, Rockefeller, Lehmans și Kuhn Loebs din New York; familiile Rothschild din Paris și Londra; Warburgs din Hamburg; Lazards din Paris; și Israel Moses Seifs din Roma.

Contabilul Thomas D. Schauf corobora afirmațiile lui McCallister, adăugând că zece bănci controlează toate cele douăsprezece sucursale ale Federal Reserve Bank.

El numește N.M. Rothschild din Londra, Rothschild Bank din Berlin, Warburg Bank din Hamburg, Warburg Bank din Amsterdam, Lehman Brothers din New York, Lazard Brothers din Paris, Kuhn Loeb Bank din New York, Israel Moses Seif Bank din Italia, Goldman Sachs din New York și JP Morgan Chase Bank din New York.

Schauf îi enumeră pe William Rockefeller, Paul Warburg, Jacob Schiff și James Stillman ca fiind persoane care dețin acțiuni importante ale Fed. [3]

Schiff sunt persoane din interior la Kuhn Loeb. Stillman sunt persoane din interiorul Citigroup, care s-au căsătorit în clanul Rockefeller la începutul secolului.

Eustace Mullins a ajuns la aceleași concluzii în cartea sa ‘Secretele Rezervei Federale’, în care prezintă grafice care leagă Fed și băncile membre ale acesteia de familiile Rothschild, Warburg, Rockefeller și celelalte. [4]

Controlul pe care aceste familii de bancheri îl exercită asupra economiei mondiale nu poate fi supraestimat și este în mod intenționat învăluit în secret. Brațul lor media corporatist se grăbește să discrediteze orice informație care expune acest cartel bancar central privat ca fiind ‘teoria conspirației’. Cu toate acestea, faptele rămân.

Casa Morgan

Banca Rezervelor Federale s-a înființat în 1913, în același an în care a murit J. Pierpont Morgan, un mare bancher american, după care s-a înființat Fundația Rockefeller. Casa Morgan a prezidat finanțele americane de la colțul dintre Wall Street și Broad, acționând ca o bancă centrală cvasi-americană încă din 1838, când George Peabody a fondat-o la Londra.

Peabody a fost un asociat de afaceri al familiei Rothschild. În 1952, Eustace Mullins, cercetător al Fed, a avansat ipoteza că Morgan nu erau altceva decât agenți ai familiei Rothschild. Mullins a scris că familia Rothschild: „…a preferat să opereze în mod anonim în SUA în spatele fațadei J.P. Morgan & Company”. [5]

Autorul Gabriel Kolko a declarat: „activitățile lui Morgan din 1895-1896 de vânzare a obligațiunilor americane în aur în Europa s-au bazat pe o alianță cu Casa Rothschild”. [6]

Caracatița financiară Morgan și-a înfășurat rapid tentaculele în jurul lumii. Morgan Grenfell își desfășura activitatea la Londra. Morgan et Ce a condus Parisul. Verii Lambert ai familiei Rothschild au înființat Drexel & Company în Philadelphia.

Casa Morgan s-a ocupat de Astors, DuPonts, Guggenheims, Vanderbilt și Rockefeller. Aceasta a finanțat lansarea AT&T, General Motors, General Electric și DuPont. La fel ca băncile Rothschild și Barings, cu sediul la Londra, Morgan a devenit parte din structura de putere în numeroase țări.

Până în 1890, Casa Morgan acorda împrumuturi băncii centrale a Egiptului, finanța căile ferate rusești, emitea obligațiuni guvernamentale provinciale braziliene și finanța proiecte de lucrări publice din Argentina. O recesiune în 1893 a sporit puterea lui Morgan. În acel an, Morgan a salvat guvernul american de la o panică bancară, formând un sindicat pentru a susține rezervele guvernamentale cu un transport de aur de la Rothschild în valoare de 62 de milioane de dolari. [7]

Morgan a fost forța motrice din spatele expansiunii Vestului în SUA, finanțând și controlând căile ferate care se îndreptau spre Vest prin intermediul unor trusturi cu drept de vot. În 1879, New York Central Railroad, finanțată de Cornelius Vanderbilt și deținută de Morgan, a acordat tarife de transport preferențiale pentru monopolul în devenire al lui John D. Rockefeller, Standard Oil, consolidând astfel relația Rockefeller/Morgan.

Casa Morgan se afla acum sub controlul familiilor Rothschild și Rockefeller. Un articol din New York Herald titra: ‘Regii căilor ferate formează un trust gigantic’. J. Pierpont Morgan, care a declarat cândva: „concurența este un păcat”, apoi a comentat cu bucurie:

„Gândiți-vă la asta. Întregul trafic feroviar concurent la vest de St. Louis plasat sub controlul a aproximativ treizeci de oameni.”[8].

Morgan și bancherul lui Edward Harriman, Kuhn Loeb, dețineau monopolul asupra căilor ferate, în timp ce dinastiile bancare Lehman, Goldman Sachs și Lazard s-au alăturat familiei Rockefeller în controlul bazei industriale a SUA. [9]

În 1903, Banker’s Trust a fost înființat de cele opt familii. Benjamin Strong, de la Banker’s Trust, a fost primul guvernator al Băncii Federale de Rezervă din New York. Crearea Fed în 1913 a unit puterea celor Opt Familii cu puterea militară și diplomatică a guvernului SUA. În cazul în care împrumuturile lor de peste mări nu erau plătite, oligarhii puteau acum să trimită pușcașii marini americani pentru a colecta datoriile. Morgan, Chase și Citibank au format un sindicat internațional de creditare.

Casa Morgan era apropiată de Casa britanică de Windsor și de Casa italiană de Savoia. Kuhn Loebs, Warburgs, Lehmans, Lazards, Israel Moses Seifs și Goldman Sachs aveau, de asemenea, legături strânse cu regalitatea europeană. Până în 1895, Morgan controla fluxul de aur care intra și ieșea din SUA. Primul val american de fuziuni se afla la început și era promovat de bancheri. În 1897 au avut loc șaizeci și nouă de fuziuni industriale. Până în 1899 erau 1.200. În 1904, John Moody – fondatorul Moody’s Investor Services – a declarat că este imposibil să vorbim despre interesele Rockefeller și Morgan ca fiind separate. [10]

Neîncrederea publicului față de această combinație s-a răspândit. Mulți îi considerau trădători care lucrau pentru vechii bani europeni. Standard Oil a lui Rockefeller, US Steel a lui Andrew Carnegie și căile ferate ale lui Edward Harriman au fost toate finanțate de bancherul Jacob Schiff de la Kuhn Loeb, care a lucrat îndeaproape cu familiile Rothschild europene.

Mai multe state occidentale au interzis bancherii. Predicatorul populist William Jennings Bryan a fost de trei ori candidatul democrat la președinție între 1896 și 1908. Tema centrală a campaniei sale anti-imperialiste a fost că America cădea în capcana ‘servituții financiare față de capitalul britanic’. Teddy Roosevelt l-a învins pe Bryan în 1908, dar a fost forțat de acest val populist care se răspândea, să promulge Legea Sherman Anti-Trust. Apoi a atacat Standard Oil Trust.

În 1912 au avut loc audierile de la Pujo, care au vizat concentrarea puterii pe Wall Street. În același an, doamna Edward Harriman și-a vândut acțiunile substanțiale pe care le deținea la Guaranty Trust Bank din New York către J.P. Morgan, creând Morgan Guaranty Trust. Judecătorul Louis Brandeis l-a convins pe președintele Woodrow Wilson să ceară să se pună capăt blocării consiliilor de administrație. În 1914 a fost adoptată Legea Clayton Anti-Trust.

Jack Morgan – fiul și succesorul lui J. Pierpont – a reacționat solicitând clienților Morgan, Remington și Winchester, să crească producția de arme. El a argumentat că SUA trebuiau să intre în Primul Război Mondial. Îndemnat de Fundația Carnegie și de alte fronturi oligarhice, Wilson s-a conformat. După cum a scris Charles Tansill în America Goes to War:

„Chiar înainte de ciocnirea armelor, firma franceză Rothschild Freres a trimis o telegramă către Morgan & Company din New York, sugerând lansarea unui împrumut de 100 de milioane de dolari, din care o parte substanțială urma să fie lăsată în SUA pentru a plăti achizițiile franceze de bunuri americane.”

Casa Morgan a finanțat jumătate din efortul de război al SUA, în timp ce primea comisioane pentru alinierea unor contractori precum GE, Du Pont, US Steel, Kennecott și ASARCO. Toți au fost clienți ai Morgan. Morgan a finanțat, de asemenea, războiul britanic al boierilor din Africa de Sud și războiul franco-prusac. Conferința de pace de la Paris din 1919 a fost prezidată de Morgan, care a condus atât eforturile de reconstrucție ale Germaniei, cât și ale aliaților. [11]

În anii 1930, populismul a reapărut în America după ce Goldman Sachs, Lehman Bank și alții, au profitat de pe urma prăbușirii din 1929. [12] Președintele Comisiei bancare din Camera Reprezentanților, Louis McFadden (D-NY), a declarat despre Marea Criză:

„Nu a fost un accident. A fost un eveniment atent pus la cale… Bancherii internaționali au căutat să aducă aici o stare de disperare, pentru a putea ieși la conducerea noastră, a tuturor.”

Senatorul Gerald Nye (Dem.-ND) a prezidat o anchetă privind munițiile în 1936. Nye a ajuns la concluzia că Casa Morgan a băgat SUA în Primul Război Mondial pentru a proteja împrumuturile și a crea o industrie de armament în plină expansiune. Ulterior, Nye a elaborat un document intitulat The Next War (Următorul război), care se referea cu cinism la ‘vechiul truc al zeiței democrației’, prin care Japonia putea fi folosită pentru a atrage SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.

În 1937, secretarul de interne Harold Ickes a avertizat cu privire la influența ‘celor 60 de familii din America’. Istoricul Ferdinand Lundberg a scris mai târziu o carte cu exact același titlu. Judecătorul Curții Supreme de Justiție William O. Douglas a denunțat „influența Morgan… ca fiind cea mai periculoasă din industria și finanțele actuale”.

Jack Morgan a răspuns prin faptul că a împins SUA spre cel de-al Doilea Război Mondial. Morgan a avut relații strânse cu familiile Iwasaki și Dan – cele mai bogate două clanuri din Japonia – care au deținut Mitsubishi și, respectiv, Mitsui, încă de când companiile au apărut din shogunatele secolului al XVII-lea. Când Japonia a invadat Manciuria, masacrând țăranii chinezi la Nanking, Morgan a minimalizat incidentul. Morgan a avut, de asemenea, relații strânse cu fascistul italian Benito Mussolini, în timp ce nazistul german Hjalmer Schacht a fost omul de legătură al Băncii Morgan în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, reprezentanții Morgan s-au întâlnit cu Schacht la Banca Reglementelor Internaționale (BRI) din Basel, Elveția. [13]

Casa Rockefeller

BRI este cea mai puternică bancă din lume, o bancă centrală globală pentru cele Opt Familii care controlează băncile centrale private din aproape toate țările occidentale și în curs de dezvoltare. Primul președinte al BRI a fost bancherul Rockefeller Gates McGarrah – oficial la Chase Manhattan și la Federal Reserve. McGarrah a fost bunicul fostului director al CIA, Richard Helms. Familia Rockefeller – ca și familia Morgan – avea legături strânse cu Londra. David Icke scrie în Children of the Matrix (Copiii Matrixului), că Rockefeller și Morgan erau doar niște ‘ajutoare’ pentru familiile Rothschild europene. [14]

BRI este deținută de Federal Reserve, Banca Angliei, Banca Italiei, Banca Canadei, Banca Națională a Elveției, Nederlandsche Bank, Bundesbank și Banca Franței.

Istoricul Carroll Quigley a scris în cartea sa epică ‘Tragedie și speranță’ că BRI făcea parte dintr-un plan:

„de a crea un sistem mondial de control financiar în mâini private, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări și economia lumii în ansamblul ei… care să fie controlat într-o manieră feudală de către băncile centrale ale lumii care acționează în mod concertat prin acorduri secrete.”

Guvernul SUA a avut o neîncredere istorică față de BRI, făcând lobby fără succes pentru desființarea acesteia la Conferința de la Bretton Woods din 1944, după cel de-al Doilea Război Mondial. În schimb, puterea celor Opt Familii a fost amplificată, odată cu crearea la Bretton Woods a FMI și a Băncii Mondiale. Rezerva Federală a SUA a preluat acțiuni la BRI abia în septembrie 1994. [15]

BRI deține cel puțin 10% din rezervele monetare pentru cel puțin 80 dintre băncile centrale din lume, FMI și alte instituții multilaterale. Ea servește ca agent financiar pentru acordurile internaționale, colectează informații despre economia mondială și servește ca împrumutător de ultimă instanță pentru a preveni colapsul financiar global.

BRI promovează o agendă a fascismului capitalist monopolist. A acordat un împrumut punte Ungariei în anii 1990 pentru a asigura privatizarea economiei acestei țări. A servit drept intermediar pentru finanțarea lui Adolf Hitler de către cele Opt Familii – condusă de J. Henry Schroeder de la Warburg și de Mendelsohn Bank din Amsterdam. Mulți cercetători afirmă că BRI se află la punctul culminant al spălării banilor din droguri la nivel mondial. [16]

Nu este o coincidență faptul că BRI are sediul în Elveția, locul preferat de ascundere a averii aristocrației mondiale și sediul central al Lojii Alpina a francmasonilor italieni P-2 și al Internaționalei Naziste. Alte instituții pe care cele opt familii le controlează includ Forumul Economic Mondial, Conferința Monetară Internațională și Organizația Mondială a Comerțului.

Bretton Woods a fost o binecuvântare pentru cele Opt Familii. FMI și Banca Mondială au fost esențiale pentru această ‘nouă ordine mondială’. În 1944, primele obligațiuni ale Băncii Mondiale au fost lansate de Morgan Stanley și First Boston. Familia franceză Lazard s-a implicat mai mult în interesele Casei Morgan. Lazard Freres – cea mai mare bancă de investiții din Franța – este deținută de familiile Lazard și David-Weill – vechile familii de bancheri genovezi reprezentate de Michelle Davive. Un recent președinte și director general al Citigroup a fost Sanford Weill.

În 1968, Morgan Guaranty a lansat Euro-Clear, un sistem de compensare bancară cu sediul la Bruxelles pentru titlurile de valoare în eurodolari. Acesta a fost primul efort automatizat de acest tip. Unii au început să numească Euro-Clear: ‘Bestia’. Bruxelles servește drept sediu pentru noua Bancă Centrală Europeană și pentru NATO. În 1973, oficialii Morgan s-au întâlnit în secret în Bermuda pentru a reînvia în mod ilegal vechea Casă Morgan, cu douăzeci de ani înainte ca Glass Steagal Act să fie abrogat. Morgan și Rockefeller au oferit sprijin financiar pentru Merrill Lynch, propulsând-o în grupul Big 5 al băncilor de investiții din SUA. Merrill face acum parte din Bank of America.

John D. Rockefeller și-a folosit averea din petrol pentru a achiziționa Equitable Trust, care înghițise mai multe bănci și corporații mari până în anii 1920. Marea Criză a contribuit la consolidarea puterii lui Rockefeller. Banca Chase a acestuia a fuzionat cu Banca Manhattan a lui Kuhn Loeb pentru a forma Chase Manhattan, consolidând astfel o relație de familie de lungă durată. Familia Kuhn-Loeb a finanțat – împreună cu Rothschild – încercarea lui Rockefeller de a deveni regele petrolului. National City Bank din Cleveland i-a furnizat lui John D. banii necesari pentru a se lansa în monopolizarea industriei petroliere americane. Banca a fost identificată în cadrul audierilor din Congres ca fiind una dintre cele trei bănci deținute de Rothschild în SUA în anii 1870, când Rockefeller s-a constituit pentru prima dată ca Standard Oil of Ohio. [17]

Unul dintre partenerii Rockefeller Standard Oil a fost Edward Harkness, a cărui familie a ajuns să controleze Chemical Bank. Un altul a fost James Stillman, a cărui familie controla Manufacturers Hanover Trust. Ambele bănci au fuzionat sub umbrela JP Morgan Chase. Două dintre fiicele lui James Stillman s-au căsătorit cu doi dintre fiii lui William Rockefeller. Cele două familii controlează o mare parte din Citigroup, de asemenea. [18]

În domeniul asigurărilor, familia Rockefeller controlează Metropolitan Life, Equitable Life, Prudential și New York Life. Băncile Rockefeller controlează 25% din toate activele celor mai mari 50 de bănci comerciale din SUA și 30% din toate activele celor mai mari 50 de companii de asigurări. [19] Companiile de asigurări – prima din SUA a fost lansată de francmasoni prin intermediul companiei lor Woodman’s of America – joacă un rol-cheie în amestecul banilor proveniți din traficul de droguri din Bermude.

Printre companiile aflate sub controlul lui Rockefeller se numără Exxon Mobil, Chevron Texaco, BP Amoco, Marathon Oil, Freeport McMoran, Quaker Oats, ASARCO, United, Delta, Northwest, ITT, International Harvester, Xerox, Boeing, Westinghouse, Hewlett-Packard, Honeywell, International Paper, Pfizer, Motorola, Monsanto, Union Carbide și General Foods.

Fundația Rockefeller are legături financiare strânse atât cu Fundația Ford, cât și cu Fundația Carnegie. Alte eforturi filantropice ale familiei includ Rockefeller Brothers Fund, Rockefeller Institute for Medical Research, General Education Board, Rockefeller University și University of Chicago – care produce un flux constant de economiști de extremă dreapta ca apologeți ai capitalului internațional, inclusiv Milton Friedman.

Familia deține 30 Rockefeller Plaza, unde se aprinde în fiecare an bradul național de Crăciun, și Rockefeller Center. David Rockefeller a avut un rol esențial în construirea turnurilor World Trade Center. Principala casă a familiei Rockefeller este un complex impunător din nordul statului New York, cunoscut sub numele de Pocantico Hills. De asemenea, familia deține un duplex de 32 de camere pe 5th Avenue în Manhattan, un conac în Washington DC, Monte Sacro Ranch în Venezuela, plantații de cafea în Ecuador, mai multe ferme în Brazilia, o proprietate în Seal Harbor, Maine și stațiuni în Caraibe, Hawaii și Puerto Rico. [20]

Familiile Dulles și Rockefeller sunt verișoare. Allen Dulles a creat CIA, i-a ajutat pe naziști, a mușamalizat atentatul asupra lui Kennedy de pe scaunul Comisiei Warren și a încheiat o înțelegere cu Frăția Musulmană pentru a crea asasini controlați mental. [21]

Fratele John Foster Dulles a prezidat falșii trusturi Goldman Sachs înainte de prăbușirea bursei din 1929 și l-a ajutat pe fratele său să răstoarne guvernele din Iran și Guatemala. Amândoi au fost Skull & Bones, membri ai Consiliului pentru Relații Externe (CFR) și masoni de gradul 33. [22]

Familia Rockefeller a avut un rol esențial în formarea Clubului de la Roma, orientat spre depopulare, la proprietatea familiei lor din Bellagio, Italia. Proprietatea lor din Pocantico Hills a dat naștere Comisiei Trilaterale. Familia este unul dintre principalii finanțatori ai mișcării eugenice care a dat naștere lui Hitler, clonării umane și obsesiei actuale pentru ADN în cercurile științifice din SUA.

John Rockefeller Jr. a condus Consiliul pentru Populație până la moartea sa. [23] Fiul său omonim este senator de Virginia de Vest. Fratele Winthrop Rockefeller a fost locotenent guvernator al statului Arkansas și rămâne cel mai puternic om din acest stat. Într-un interviu acordat în octombrie 1975 revistei Playboy, vicepreședintele Nelson Rockefeller – care a fost și guvernator al New York-ului – a articulat viziunea condescendentă a familiei sale asupra lumii:

„Sunt un mare adept al planificării – economică, socială, politică, militară, o planificare mondială totală.”

Dar dintre toți frații Rockefeller, fondatorul Comisiei Trilaterale (CT) și președintele Chase Manhattan, David, este cel care a fost vârful de lance al agendei fasciste a familiei, la scară globală. El l-a apărat pe șahul Iranului, regimul de apartheid din Africa de Sud și junta chiliană Pinochet. El a fost cel mai mare finanțator al CFR, al TC și (în timpul războiului din Vietnam) al Comitetului pentru o pace eficientă și durabilă în Asia – o bonitate contractuală pentru cei care au trăit din acest conflict.

Nixon i-a cerut să fie secretar al Trezoreriei, dar Rockefeller a refuzat postul, știind că puterea sa era mult mai mare la cârma Chase. Autorul Gary Allen scrie în The Rockefeller File că, în 1973: „David Rockefeller s-a întâlnit cu douăzeci și șapte de șefi de stat, inclusiv cu conducătorii Rusiei și ai Chinei Roșii”.

În urma loviturii de stat din 1975 a Băncii Nugan Hand/CIA împotriva premierului australian Gough Whitlam, succesorul acestuia, Malcolm Fraser, numit de Coroana britanică, a plecat în grabă în SUA, unde s-a întâlnit cu președintele Gerald Ford, după ce s-a consultat cu David Rockefeller. [24]

Note:

[1] 10K Filings of Fortune 500 Corporations to SEC. 3-91

[2] 10K Filing of US Trust Corporation to SEC. 6-28-95

[3] “The Federal Reserve ‘Fed Up’. Thomas Schauf. http://www.davidicke.com 1-02

[4] The Secrets of the Federal Reserve. Eustace Mullins. Bankers Research Institute. Staunton, VA. 1983. p.179

[5] Ibid. p.53

[6] The Triumph of Conservatism. Gabriel Kolko. MacMillan and Company New York. 1963. p.142

[7] Rule by Secrecy: The Hidden History that Connects the Trilateral Commission, the Freemasons and the Great Pyramids. Jim Marrs. HarperCollins Publishers. New York. 2000. p.57

[8] The House of Morgan. Ron Chernow. Atlantic Monthly Press NewYork 1990

[9] Marrs. p.57

[10] Democracy for the Few. Michael Parenti. St. Martin’s Press. New York. 1977. p.178

[11] Chernow

[12] The Great Crash of 1929. John Kenneth Galbraith. Houghton, Mifflin Company. Boston. 1979. p.148

[13] Chernow

[14] Children of the Matrix. David Icke. Bridge of Love. Scottsdale, AZ. 2000

[15] The Confidence Game: How Un-Elected Central Bankers are Governing the Changed World Economy. Steven Solomon. Simon & Schuster. New York. 1995. p.112

[16] Marrs. p.180

[17] Ibid. p.45

[18] The Money Lenders: The People and Politics of the World Banking Crisis. Anthony Sampson. Penguin Books. New York. 1981

[19] The Rockefeller File. Gary Allen. ’76 Press. Seal Beach, CA. 1977

[20] Ibid

[21] Dope Inc.: The Book That Drove Kissinger Crazy. Editors of Executive Intelligence Review. Washington, DC. 1992

[22] Marrs.

[23] The Rockefeller Syndrome. Ferdinand Lundberg. Lyle Stuart Inc. Secaucus, NJ. 1975. p.296

[24] Marrs. p.53

 

Comentariu saccsiv:

Numele Rothschild este strans legat de crearea Ordinului Illuminati:

Vigilant Citizen: ORDINUL ILLUMINATI – originile, metodele și influența lui asupra evenimentelor mondiale

Alte detalii despre celebra familie puteti citi la:

Cum este ținut sub control Washingtonul de către dinastiile bancare

Cine va deține totul până la urmă, inclusiv pe tine? BlackRock și Vanguard Group

„The Money Masters” – un excelent documentar despre modul in care ROTHSCHILD si locotenentii lor stapanesc sistemul financiar-bancar mondial

ROTHSCHILD, in spatele ASCENSIUNII fulminante a lui Emmanuel Macron. Acum trei ani se plimba cu bicicleta pe plajă, iar acum este la un pas să ajungă la Palatul Élysée

Creații sinistre: Familia ROTHSCHILD și TEMPLUL MASONERIEI – Curtea Supremă din Israel

Foto: MEDALIOANELE baronesei ROTHSCHILD. Adica DRACI, desigur…

KALERGI a fondat PANEUROPA cu banii evreilor ROTHSCHILD si WARBURG. Cum zice el ca va arata rasa europeana si cine o va conduce?

ARHIEPISCOPUL DE CANTERBURY Justin Welby (Biserica Anglicana) – sluga familiei ROTHSCHILD

Datoria Ucrainei este detinuta de Rothschild. Ce se va intampla cu Romania?

THE JERUSALEM POST: Lara Logan, prezentatoarea de la Fox Nation, spune că familia Rothschild l-a plătit pe Darwin pentru a inventa teoria evoluției

Împrumuturile familiei evreiesti Rothschild către „Sfântul Scaun”

Predictiile baronului Benjamin de Rothschild

SFINTII PARINTI spun ca, CANIBALISMUL se va generaliza in VREMURILE DIN URMA. De aceea a inceput de pe acum obisnuirea maselor cu ideea mancarii carnii de om

FOTO: Baroneasa Marie-Hélène de Rothschild la o petrecere din 1972

Evenimentul zilei: Legendele familiei ROTHSCHILD . Părinţii globalizării

Numele familiei Rockefeller este strans legat de luciferianism:

Locuri sinistre – ROCKEFELLER CENTER. O celebra locatie din New York contruita special pentru promovarea LUCIFERIANISMULUI

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a cladit pe banii ROCKEFELLER, iar telul sau final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e in rahat pana in gat dar zicem ca mirosim a levantica

Alte detalii despre familia Rockefeller:

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

ENCICLOPEDIE: Gheorghe Piperea despre David Rockefeller. Si completarile mele

RETEAUA

Ipoteza: Un vaccin experimental creat de INSTITUTUL ROCKEFELLER in 1918 a fost cel care a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni, dându-se vina pe “GRIPA SPANIOLA”

PAPUSARII RAZBOAIELOR: Adolf Hitler a fost finanțat de către Rockefeller si Federal Reserve

CONEXIUNEA ROCKEFELLER – I.G.FARBEN: Compania care a fabricat Zyklon B pentru holocaustul nazist a fabricat si RU 486 pentru avorturi

COLOSII DIAVOLULUI: IG Farben – Rockefeller / De la sustinerea masinii de razboi naziste la Codex Alimentarius si Big Pharma

ANTARCTICA: Ce a vazut Amiralul mason RICHARD E. BYRD? De ce i-a finantat ROCKEFELLER prima expeditie? De ce uriasa OPERATIUNE HIGHJUMP a fost intrerupta atat de repede?

STITI CE-A FOST American Committee on United Europe? E ESENTIAL SA STIM, ca sa intelegem mai bine…

A fost o vreme cand IRANUL era cel mai puternic aliat al Israelului (deci si al SUA) din zona. Apoi ceva s-a intamplat…

Calea Rockefeller: familia stăpânește petrolul și tot ea… a creat și finanțat lupta împotriva încălzirii globale

ROCKEFELLER si “BANCA DE SEMINTE pentru ziua APOCALIPSEI” situata in … Norvegia

ROCKEFELLER finanteaza VACCINUL ANTI-FERTILITATE

Sinistra agendă Rockefeller a sistemului alimentar – ei l-au creat și acum tot ei vor să-l inlocuiasca cu ceva si mai rau

Cum fundatiile Rockefeller si Bill Gates infometeaza Africa prin Revolutia Verde. Lumea lor e mica. Aceleasi nume le regasim si in afacerea OMS – Coronavirus – vaccin

Radu Golban despre FANATICII EVOLUTIONISMULUI. Tocmai papusarii acestei lumi, care, prin succesiune dinastică, s-au dedicat trup și suflet reducerii populației, se înhamă acum, invocând protejarea vieții, la producerea unui vaccin contra coronavirusului

Planul Fundației Rockefeller: Ancheta epidemiologica de proportii gigantice cu zeci de milioane de teste saptamanal pentru depistarea americanilor infectati si cu sute de mii de lucratori pentru depistarea contactilor

Fundația Rockefeller vrea ca specialiștii în științe comportamentale să vină cu narațiuni mai convingătoare în favoarea vaccinării anti COVID

In 2019, inainte de pandemie, Anthony Fauci si vicepreședintele senior al Fundației Rockefeller discutau despre cum ar putea fi folosit un „nou virus din China” pentru a impune un vaccin universal

COINCIDENTA? Grupul de miliardari de la celebra întrunire din 2009 de la Universitatea Rockefeller (unde s-a stabilit REDUCEREA POPULATIEI) a fost implicat încă de la începutul crizei Covid în elaborarea politicilor de lockdown aplicate în întreaga lume, inluzând aici și vaccinul mARN dar și „Marea Resetare” de la Forumul Economic Mondial

Alte detalii despre celelalte puternice familii:

Cum este ținut sub control Washingtonul de către dinastiile bancare

Personalitati si organizatii: familia HARRIMAN, unealta importanta a colosilor Rothschild. Sarcini: transporturi, eugenie, banci, finantarea nazismului

Personalitati si organizatii: JACOB SCHIFF (JACOB SCHIFF HENRY)

Personalitati si organizatii: familia WARBURG

Citigroup, JP Morgan si Goldman Sachs sunt principalii finantatori ai producatorilor BOMBELOR CU FRAGMENTARE

MASINATIUNI: A treia banca americana in colaps. First Republic va fi vanduta catre JPMorgan Chase. Detalii despre JPMorgan Chase, cea mai mare bancă din SUA, ca sa intelegem mai bine lumea stapanilor banilor

Un senator loial ELITELOR cere investigarea … prabusirii din 2008 a gigantului LEHMAN BROTHER. De ce oare?

Banca de investitii LAZARD: castiguri peste estimari. DAR CINE II SUNT STAPANII?

Personalitati si organizatii: ANDREW CARNEGIE

Personalitati si organizatii: JOHN FOSTER DULLES

Personalitati si organizatii: ALLEN DULLES (ALLEN WELSH DULLES)

Alte detalii despre crearea Federal Reserve:

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Detalii despre Burse (avand aceiasi stapani):

Nu vine “mama tuturor crizelor”, ci vine ceva atat de mare, incat ar trebui inventat un nou cuvant

Detalii despre eugenie:

EUGENIE: instrumentul prin care PAPUSARII doresc diminuarea drastica a populatiei Pamantului si transformarea celor ramasi in sclavi

Intr-o conferinta in New Jersey din 1911, evreul greu Stephen Samuel Wise spunea:

„Marti presedintele Princeton University va fi ales guvernatorul statului vostru. Nu-si va termina mandatul si va fi ales presedintele SUA. In martie 1917 va fi pentru a doua oara presedinte. Va fi unul din cei mai mari presedinti din istoria Americii”

Vorbea despre Woodrow Wilson…

Thomas Woodrow Wilson (1856 – 1924) a fost presedinte al SUA intre 1913 si 1921.

Sfatuitorul sau era evreul Bernard Mannes Baruch.

Legea Rezervei Federale a fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913.

Intr-un final, Woodrow Wilson a recunoscut:

“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“

In articolul de pe Global Research este citat Louis McFadden, declarand despre Marea Criză:

„Nu a fost un accident. A fost un eveniment atent pus la cale… Bancherii internaționali au căutat să aducă aici o stare de disperare, pentru a putea ieși la conducerea noastră, a tuturor.”

A mai zis si altele si a platit cu viata:

Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE

Alte personalitati care i-au criticat si au sfarsit rau:

Congressmanul Lawrence Patton McDonald LUPTA IMPOTRIVA NOII ORDINI MONDIALE. Sovieticii au doborat in 1983 zborul de pasageri KAL007 pentru a-l elimina?

Transcriptul interviului dat de Aaron Russo lui Alex Jones. Asta ca sa ne amintim ca planul e vechi si se merge dupa el

 

MASINATIUNI: A treia banca americana in colaps. First Republic va fi vanduta catre JPMorgan Chase. Detalii despre JPMorgan Chase, cea mai mare bancă din SUA, ca sa intelegem mai bine lumea stapanilor banilor

Sursa: https://observatornews.ro/extern/a-treia-banca-americana-in-colaps-a-fost-preluata-de-autoritatile-americane-first-republic-va-fi-vanduta-catre-jpmorgan-chase-521717.html

Banca americană First Republic Bank a fost preluată de Fondul de garantare a depozitelor bancare din SUA (FDIC) și urmează a fi cumpărată de cea mai mare bancă americană JPMorgan Chase după ce eforturile de salvare au eşuat, relatează Bloomberg. First Republic este a treia bancă americană care se prăbușește în ultimele luni.

First Republic Bank, a 14-a cea mai mare bancă comercială din SUA, se confruntă cu probleme majore în urma unor investiții greșite și a unor retrageri de depozite fără precedent, de peste 100 de miliarde de dolari în primul trimestru.

Banca JPMorgan va „prelua toate depozitele, inclusiv toate depozitele neasigurate și o parte substanţială din activele First Republic”, a anunţat autoritatea de reglementare din California. Departamentul de Protecție Financiară din California a numit Fondul de garantare a depozitelor bancare din SUA (FDIC) drept administrator al băncii. „Depozitele sunt asigurate la nivel federal de FDIC sub rezerva limitelor aplicabile”, a mai anunţat departamentul. JP Morgan este pe cale să preia First Republic.

Potrivit Bloomberg, tranzacția va face ca JPMorgan, cea mai mare bancă americană să fie și mai mare, un rezultat pe care guvernul american a încercat să îl evite în trecut. Autoritățile de reglementare americane au încercat să obțină o vânzare a First Republic în weekend, în jur de 6 bănci au făcut oferte, potrivit unor surse citate de Reuters.

First Republic Bank este a treia bancă americană preluată de autorităţi în ultimele două luni, după ce Silicon Valley Bank și Signature Bank au dat faliment. Rezerva Federală a fost nevoită să intervină și să ia măsuri de urgență pentru a stabiliza piețele.

Acțiunile First Republic Bank, cu sediul principal în San Francisco, au scăzut cu peste 75% săptămâna trecută, după ce clienții au retras depozite în valoare de 100 de miliarde de dolari în primul trimestru. Prăbușirea Silicon Valley Bank în luna martie a provocat temeri privind o criză bancară mondială.

 

Comentariu saccsiv:

Despre celelalte doua:

MASINATIUNI: Actiunile bancilor in mare declin

Continua maşinaţiunile: şi Signature Bank a fost închisă, după prăbuşirea Silicon Valley Bank

Cumparatorul poarta numele lui John Pierpont Morgan (1837 –  1913), un adevarat gigant in banci – finante, industrie. La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Cu exceptii precum John D. Rockefeller, ce crease cel mai mare monopol (Standard Oil Company) sau Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea pe atunci banii necesari pentru a forma trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri de pe Wall Street.

Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti precum Philip Armour (“regele” industriei alimentare pe-atunci) si Collis Huntington (“regele” industriei transporturilor) s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb. Astfel ca pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA, aproape jumatate din milionarii americani locuind in aceasta metropola. Iar Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii, printre care si U.S. Steel, un imens trust al otelului format in 1901 din fabricile pe care le achizitionase de la Andrew Carnegie.

A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg.

Pentru a intelege insa mai bine ce-i cu JPMorgan Chase, cea mai mare banca din SUA, sa facem o scurta incursiune in istorie:

Foto: https://www.nytimes.com/2021/04/21/business/jpmorgan-chase-pledges-to-improve-working-conditions-and-this-time-it-hopes-the-changes-will-stick.html

James Stillman, impreuna cu W. H. Harriman, Jacob Schiff si William Rockefeller controla cele mai importante cai ferate (Texas and Pacific Railroad, Southern Pacific Railroad, International-Great Northern Railroad,  Union Pacific Southern Railway,  St. Louis, Brownsville and Mexico Railway,  Mexican National Railroad) precum si National City Bank of New York.

Fetele lui, Sarah Elizabeth Stillman si Isabel Goodrich Stillman s-au maritat cu William Goodsell Rockefeller si Percy Avery Rockefeller, fii asociatului, prietenului William Rockefeller (presedintele Standard Oil).

Unul din descendentii astfel rezultati, James Stillman Rockefeller, a fost presedintele National City Bank of New York, acum Citibank dar a lucrat si pentru Brown Brothers Harriman. Tot el a incorporat si First National Bank.

Dar legaturile nu se opresc aici. Unul dintre directorii National City Bank of New York a fost Jacob Schiff. Acesta a devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Paul Warburg cel ce impreuna cu J. P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele … Federal Reserve.

In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci presedinte fiind unchiul sau, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, si fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase.

Banca joaca astfel rolul de rivala a National City Bank of New York , devenita First National City Bank, acum Citibank, parte a Citigroup. In fapt, National City a avut o lunga asociere cu familia Rockefeller. James Stillman Rockefeller si David au fost inscaunati la conducerea celor doi giganti in 1959, respectiv 1960. CURAT “RIVALI“.

Acesta este unul dintre exemplele UNITATII IN DIVERSITATE din lumea bancilor. Opinia publica are insa impresia ca sunt multe si rivale.

Despre familia Rockefeller:

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

Cititi va rog si:

Cum este ținut sub control Washingtonul de către dinastiile bancare

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

 

Cum este ținut sub control Washingtonul de către dinastiile bancare

Woodrow Wilson, (presedinte SUA 1913 – 1921):

“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“

Sursa: https://www.globalresearch.ca/how-private-interests-banking-dynasties-control-washington/5796169

Cum este ținut sub control Washingtonul, de către grupuri de interes privat și dinastiile bancare

De Shane Quinn, 13 Octombrie 2022, Global Research

„Oamenii vor scrie despre asta în cărțile de istorie timp de 50 de ani”. Șeful JP Morgan prezice un „uragan” economic

Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/oamenii-vor-scrie-despre-asta-in-cartile-de-istorie-timp-de-50-de-ani-seful-jp-morgan-prezice-un-uragan-economic-1961135

FOTO: Profimedia Images

Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, prezice un „uragan” economic cauzat de războiul din Ucraina, presiunile inflaționiste în creștere și majorările ratelor dobânzilor din Rezerva Federală.

„În acest moment este oarecum senin, lucrurile merg bine. Toată lumea crede că Fed (banca centrală americană – n.r.) poate face față. Dar uraganul ăsta este chiar acolo și se îndreaptă spre noi”, a declarat Jamie Dimon la o conferință la Bernstein, citat de CNN.

„Nu știm dacă este unul mai mic sau Sandy (uraganul din 2012 care a afectat puternic Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii și Canada de Est – n.r.). Ar fi bine să vă pregătiți”, a avertizat el.

Dimon a adăugat că JPMorgan se așteaptă la o situație dificilă și la „rezultate proaste”. El și-a exprimat îngrijorarea că Fed începe să îşi reducă deţinerile de obligaţiuni, în același timp în care crește ratele dobânzilor. Este ceva pentru care piața nu este pregătită, a spus Dimon, adăugând că oamenii vor „scrie despre [asta] în cărțile de istorie timp de 50 de ani”.

Dimon a spus că banca centrală trebuie să majoreze ratele din cauza creșterii prețurilor locuințelor și a altor presiuni inflaționiste. El a subliniat că încă crede că sistemul bancar din SUA poate face față acestor provocări.

Declrațiile lui Dimon sunt o schimbare bruscă de perspectivă după ce în urmă cu doar câteva zile se arătă destul de optimist cu privire la ceea ce urmează pentru piețe și economie.

Prezent la o reuniune economică de la sfârșitul lunii mai, Dimon a declarat că există „nori mari de furtună” la orizont pentru economie, dar și-a exprimat speranța că aceștia se pot „risipi”.

„Dacă ar fi un uragan, aș spune asta”, a afirmat atunci Dimon, adăugând că ce se întâmplă acum nu este ca „tsunami” cu care s-au confruntat băncile în 2007 și 2008, când cele mai multe marile instituții financiare s-au prăbușit.

CEO JP Morgan s-a arătat, de asemenea, îngrijorat de conflictul din Ucraina și de impactul pe care îl va avea asupra prețului petrolului.

Fed a început în martie să majoreze ratele dobânzilor pentru a face să încetinească inflaţia care este la cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani. După o creştere iniţială de un sfert de punct la jumătatea lui martie, s-a recurs la o majorarea mai rapidă, de jumătate de punct direct, la începutul lui mai, cea mai puternică din 2000.

Ratele dobânzii se situează în prezent într-un interval de 0,75 până la 1,00%.

Noi creşteri ar urma să fie decise la următoarele două întâlniri, la mijlocul lui iunie şi la sfârşitul lunii iulie, probabil cu jumătate de punct fiecare, a declarat președintele Fed, Jerome Powell. Obiectivul este ca ratele să revină la un nivel aşa-zis „neutru”, care nici nu stimulează, nici nu încetineşte economia şi este considerat a fi între 2,00 şi 2,50%, până la 3,00%.

Acest nivel ar putea fi atins ‘în trimestrul al patrulea’, a subliniat Jerome Powell, precizând: ‘nu ştim cu certitudine unde este rata neutră’.

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Walther Rathenau (1867 – 1922), industrias si politician evreu din Germania:

„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii„

Lungul material de mai jos trebuie citit incet si cu rabdare. Este din categoria fundamental si enciclopedic.

Sa continuam seria stapanii banilor, inceputa anul acesta cu articolul STAPANII BANILOR: Datoria statelor este de peste 300 000 de miliarde dolari / In comparatie cu acesti papusari, Bill Gates este un pârț iar Big Pharma un mizilic, cu detalii despre personajele care au creat Federal Reserve (care nu este un soi de agentie guvernamentala, ci pur si simplu un cartel).

In preambul, sa vedem ce zice despre treaba asta G. Edward Griffin:

Mai sus este doar o parte a interviului. Integral il puteti viziona la:

https://www.c-span.org/video/?307278-10/the-creature-jekyll-island

Iata si transcriptul variantei integrale:

Rep: Cartea de pe ecran a fost scrisă pentru prima dată în 1994 dar vede acum tiparul pentru a 32-a oară – aceasta este a cincea ediție – iar autorul este G. Edward Griffin, care este alături de noi aici, pe Book TV la C-SPAN 2, în Las Vegas.

Domnule Griffin, cine este creatura din Insula Jekyll sau ce este aceasta creatură?

G.E.G.:…Da, sau ce este această creatură… Încă mă amuză acest titlu, gândindu-mă că dacă cineva vede cartea în librărie ar putea crede că este o continuare a Jurassic Park sau ceva de genul acesta, însă creatura din Insula Jekyll este Sistemul Rezervei Federale a SUA (FED) iar motivul legăturii cu Insula Jekyll se datorează unuia dintre cele mai interesante lucruri despre Rezerva Federală, și anume că a fost creată pe Insula Jekyll, o insulă reală, aflată în largul coastei Georgiei. Pe acea insulă, în 1910, s-a adunat un mic grup de bărbați cu misiunea de a schița ceea ce în final va deveni Legea Rezervei Federale… Văd că prezentați și fotografii… Da, aceștia sunt indivizii iar lucrul ciudat despre această mică felie de istorie este că proiectul de lege al Rezervei Federale a fost prezentat poporului american ca un act legislativ prin care bancherii mari și răi urmau să fie controlați dar nu și-au dat seama că de fapt bancherii mari și răi, la care va uitați chiar acum și care reprezentau crema marii puteri bancare, chiar ei erau aceia care se ocupau cu scrierea proiectului de lege!

Rep.: Cine sunt acești șase domni, domnule Griffin? Dacă ați putea să ne faceți o prezentare…

G.E.G.: În primul rând, senatorul Aldrich, este singurul care nu era bancher, el era politicianul, se ocupa de partea politică a proiectului de lege…

Rep.: Dar totodată era și socrul lui John Rockefeller…

G.E.G.: John Rockefeller, da… Avea legături foarte strânse cu breasla bancară și cu complexul industrial, fiind la rândul lui un tip foarte bogat, probabil una dintre cele mai importante figuri politice din Statele Unite. Desigur, Woodrow Wilson era președintele Statelor Unite în acele vremuri. Restul acestor oameni sunt toți bancheri și au reprezentat dinastiile JP Morgan, Rockefeller și Williams, aveau legături cu Kuhn Loeb, ceea ce înseamnă că erau conectați și cu Rothschild din Anglia și Franța. Paul Warburg a fost acolo iar el avea legături cu fratele său Max, care era șeful serviciilor bancare, al consorțiului bancar Warburg din Germania și Țările de Jos. Deci, ceea ce avem aici este un grup internațional reprezentând finanțele internaționale și dacă ai fi vrut să aduni elita bancherilor mari și răi ai lumii, aceștia erau cei mai potriviți.

G.E.G.: Ce s-a întâmplat, de fapt: ei știau că urma un soi de mutare cu scopul de a controla sistemul bancar. Știau că urma să se adopte în Congres un fel de lege care să reglementeze operațiunile bancare așa încât, în loc să stea deoparte prostește și să-și spună „Să sperăm că n-o să fie prea rău”, au decis să preia ei conducerea, zicând: „Noi vom fi aceia care vom scrie legea, noi vom fi aceia care ne vom asigura ca va fi așa cum vrem noi”. Despre asta este vorba. Așa că s-au dus în Insula Jekyll, fără știrea nimănui, la o ședință în mare secret – foarte mulți ani după aceea au negat că au fost acolo – și în care, practic, au scris Legea Rezervei Federale în 1910, după care au promovat-o timp de trei ani, până au obținut aprobarea Congresului.

[Legea Rezervei Federalea fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913. Legea a creat Sistemul Rezervei Federale, sistemul bancar central al Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Act]

Rep: În ​​1910 William Howard Taft era încă Președintele SUA. Cei șase domni care s-au dus acolo: republicanul  Nelson Aldrich, Henry Davison – partener principal al lui JP Morgan, A. Piatt Andrew – asistentul secretarului Trezoreriei, Frank Vanderlip -Președinte al Național City Bank of New York, Benjamin Strong – reprezentant al JP Morgan și Paul Warburg – partener și reprezentant al intereselor familiilor Rothschild și Warburg din Europa. Dumneavoastră scrieți că, practic, erau prezenți acolo cei care controlau un sfert din întreaga bogăție a lumii…

G.E.G.: … Din întreaga lume, da! E o afirmație incredibilă dar ea nu îmi aparține ci este a jurnaliștilor din acele vremuri, care au scris despre acești oameni, nu în legătură cu Federal Reserve, ci despre faptul că erau bancheri de frunte. Vorbeau, de exemplu, despre grupul de pe Insula Jekyll, apoi despre acești bancheri în special, despre companiile de investiții ale Kuhn, Loeb et. Co și așa mai departe… Ei spuneau că acești oameni, atât în mod direct prin puterea pe care o aveau în mâini dar și indirect, prin banii care se concentrau în aceste companii de investiții precum cele de asigurări sau prin bănci, prin toate acestea puse la un loc controlau un sfert din averea întregii lumi. Să știți că, de atunci încoace, această concentrare nu a făcut decât să crească…

Rep.: Domnule Griffin, la vremea când legea a fost dezbătută în Congres, era privită ca un fapt controversat, despre care să vuiască presa din acele vremuri?

G.E.G.: Da, a fost, și s-a bucurat de multă publicitate în acele vremuri. Au fost multe discuții… erau persoane care înțelegeau cumva că sistemul bancar are o influență în această inițiativă legislativă… Când senatorul Aldrich a lansat prima dată proiectul de lege, el a fost numit Legea Aldrich și n-a fost bine deloc…! Warburg îi tot spunea: „Nelson, nu face asta! Oamenii știu că ești republican, că ești bogat și că ai legături cu companiile astea de investiții. Nu-i spune «Legea Aldrich»!”. Se pare însă că și Aldrich avea orgoliul lui si probabil că și-a spus: „Sunt o persoană foarte respectată…” și așa mai departe… așa încât a numit-o totuși Legea Aldrich. Ei bine, atunci au început disputele… Oamenii au început să spună exact ceea ce bănuise Warburg că vor spune… Atunci a fost momentul când au trebuit s-o retragă, pentru că generase un puternic curent de opoziție. Apoi au redepus-o în Congres, era aproape aceeași lege, dar avea de partea ei și niște democrați: Carter, Glass… a fost numită Legea Carter-Glass… și de data asta a fost bine, lumea îi privea pe democrați ca pe niște muncitori din greu, îmbrăcați în salopete, cu negreală sub unghii, genul lui Ted Kennedy… A funcționat! Ideea este că subterfugiul a dat roade, legea fiind acum girată de cei care-i reprezentau pe oamenii obișnuiți, și așa au reușit s-o promoveze.

Rep: Așadar, în viziunea dumneavoastră, Legea Rezervei Federale s-a bazat de la început pe o manipulare?

G.E.G.: Categoric a fost vorba de manipulare! Este o mostră de strălucită strategie. Oamenii ăștia nu erau proști deloc, erau foarte buni psiho-politicieni, erau buni strategi… De fapt, în timp ce legea era dezbătută în Congres, unii dintre autorii legii au ieșit în public și țineau discursuri – știind că ele vor fi difuzate în presă, erau intervievați de jurnaliști, și spuneau: „Legea asta…” – pe care chiar ei o scriseseră în secret și nimeni nu știa asta – „…legea asta nu va face bine afacerilor, nu va fi bună pentru America!”. Ei realmente au comis înșelătoria asta, știind foarte bine că omul obișnuit, citind în presă părerea lor, își va spune: „Bancherilor ăstora mari nu le place legea asta, înseamnă că s-ar putea să fie bună!”. Tipii ăștia au fost geniali și așa au reușit.

Rep.: Vă întrebați, în cartea dumneavoastră Creatura din Insula Jekyll, ce este Rezerva Federală a SUA. Care este răspunsul dumneavoastră la această întrebare?

G.E.G.: Ei bine, este un cartel. Nu este vreo agenție guvernamentală, are doar aspectul uneia și s-au străduit mult să-i creeze „fațada” asta. Totuși, are putere guvernamentală, pentru că Congresul a votat în favoarea conferirii acestei puteri. În esență, în subteran, este un cartel. Nu e cu nimic diferit de un cartel al bananelor sau unul al petrolului sau al zahărului, doar că e un cartel în domeniul bancar. S-au adunat împreună, au desenat regulile propriei lor industrii, și-au reglementat singuri afacerile din domeniul lor – este ceea ce fac cartelurile – apoi au trimis Congresului legea, au șters de pe antet „Cartelul Bancar” și au pus în loc „Legea Rezervei Federale”. Congresul a aprobat-o și de aceea noi avem impresia că Rezerva Federală este un organism guvernamental, asta pentru că daca nu te supui regulilor pe care chiar ei le-au scris pentru industria lor, mergi la închisoare, așa că dă impresia unei agenții guvernamentale. Dar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, în esență este un cartel bancar!

Rep.: Când ați devenit interesat de acest subiect?

G.E.G.: Ooo, Doamne…! Am început să fiu interesat de subiect pe la mijlocul anilor ’60, am produs câteva documentare cu buget restrâns…. Știți, un bun documentar ar fi fost despre inflație…! Care este cauza inflației? Nu eram nici eu prea sigur despre asta dar intuiam că trebuie să aibă legătură cu banii din circulație. Așa că am început să fac cercetările proprii, nu am produs niciodată documentarul dar atunci am căpătat interesul pentru acest subiect… aveam o cutie plină cu notițe… Oricum, la un moment dat am redeschis cutia și am început să vorbesc despre asta, e ceva care a venit și a crescut din mers, cu cât înaintam mai mult, cu atât înțelegeam că este un subiect foarte important pentru viitorul țării noastre.

Rep: Scrieți în Creatura de pe Insula Jekyll ca FDIC nu înseamnă „asigurări”. Ce înseamnă?

[FDIC, Federal Deposit Insurance Corporation – Compania Federală de Asigurare a Depozitelor, o agenție guvernamentală creată de Congresul American pentru menținerea stabilității și încrederii populației în sistemul financiar american; n.tr]

G.E.G.: Este o întrebare grea. Cum să vă spun, când supra-asiguri un lucru sau când îl asiguri până când nu mai există niciun risc, exista tendința ca exact evenimentul pentru care te-ai asigurat să se întâmple. Știți cum era bancul acela, cu cel care avea un magazin, îl asigură pentru un milion de dolari și a doua zi îi ia foc magazinul. Se numește hazard moral. E un nume pe care industria asigurărilor l-a inventat. Deci, in primul rând, atunci când înființezi o agenție guvernamentală care garantează că băncile nu pot da faliment iar ea va lua din banii contribuabililor și va „reîntregi” băncile dacă acestea traversează vreo criză sau se întâmplă ceva, practic încurajezi băncile să facă investiții riscante, să acorde credite riscante, pentru că, până la urmă, ce au de pierdut? Ele știu că nu vor fi lăsate să suporte consecințele propriilor lor fapte… În al doilea rând, FDIC nu este o companie de asigurări întrucât ea nu evaluează serios băncile, cu alte cuvinte, băncile care riscă mai mult nu plătesc prime de asigurare mai mari decât cele mai conservatoare. Ele toate plătesc aceleași prime, așa că avem de-a face  cu o altă formă de hazard moral: băncile consevatoare, care fac tot ce-i mai bun in interesul acționarilor și al investitorilor, obțin profituri mai mici pe când băncile nesăbuite, care dau credite nesăbuite, fac bani mai mulți. În acest caz, băncile conservatoare pot spune: „E mai bine să fim și noi nesăbuite”. Întregul sector bancar tinde să devină așa. Este un mod direct de a explica ce se întâmplă în industria noastră bancară timp de… la anul Rezerva Federală va împlini 100 de ani… deci, ceea ce se întâmplă în sectorul nostru bancar de 100 de ani.

Rep.: Domnule Griffin, ce credeți că ar trebui făcut cu FED-ul (Rezerva Federală), în viziunea dumneavoastră?

G.E.G.: Cu FED-ul nu poate fi făcut decât un singur lucru. Amintiți-vă ce este el cu adevărat: este un cartel. Un cartel care deține puterea banilor noștri. FED-ul trebuie desființat! Nu există vreo cale de mijloc. Nu poți da unor oameni puterea de a crea bani din nimic și să te aștepți ca acei oameni să nu devină corupți. Nu are importanță dacă sunt bancheri sau politicieni, dacă dai o asemenea putere oamenilor, ei vor ajunge până la urmă corupți. Rezerva Federală este un cartel și consider că America trebuie să-l desființeze înainte ca el să desființeze America!

Rep.: Este posibil din punct de vedere politic acest lucru?

G.E.G.: În acest moment nu este posibil din punct de vedere politic pentru că omul de rând nu înțelege, așa că nu ar susține o asemenea măsură, dar devine din ce în ce mai posibil. Cu fiecare lună și, cu siguranță, cu fiecare an care trece, pe măsură ce tot mai mulți oameni realizează că sistemul nostru bancar se bazează pe înșelăciune și că toate aceste răscumpărări și toate programele de stimulare create cu banii noi fabricați, nu îi ajută pe oameni. Asta pune din ce în ce mai mulți pe oameni pe gânduri și asta face ca să fie din ce în ce mai posibilă din punct de vedere politic desființarea FED. Așa că acum nu cred că este posibil, politic vorbind, dar atunci când m-am apucat să scriu această carte, cu mulți ani în urmă, interesul pentru acest subiect era zero iar acum avem demonstrații, avem mișcarea End the Fed, cereri de investigare și auditare a FED-ului și așa mai departe… Mișcarea pentru desființarea FED-ul crește, o văd în campusurile universitare. Am avut ocazia să vorbesc în fața unor grupuri universitare și să văd pancartele cu „Desființați FED-ul!”. Aceasta este noua generație, care vine din spate. Așadar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, nu este posibil acum dar probabil că în următorii 8-10 ani se va întâmpla.

Rep.: Ați susține altceva care s-o înlocuiască?

G.E.G.: Nu cred că trebuie înlocuită cu ceva, e nevoie doar de un sistem bancar onest. Nu uitați, e vorba despre cartel. Nu cred că bananele au nevoie de un cartel pentru a fi vândute. Firmele independente care vând banane pot să-și vândă bananele fără să facă parte din vreun cartel și să stabilească prețurile. În consecință, eu zic să ne întoarcem la servicii bancare oneste și acestea să fie înlocuitorul.

Rep.: Am stat de vorbă cu G. Edward Griffin, autorul cărții Creatura din Jekyll Island aflată la cea de-a 32-a tipărire. Dl. Griffin este și președintele Freedom Force International și creator al Realities On. Ce sunt acestea?

G.E.G.: Freedom Force International este un grup, o organizație. Este internațională, așa cum sugerează și numele. Este un grup de oameni vor să aducă o schimbare în bine și au și un plan în acest sens. Nu e doar o gașcă de nemulțumiți. Au un plan cum să facă acest lucru iar planul este să inversăm procesul prin care simțim că ne-am pierdut libertățile și controlul asupra sistemului nostru. Există oameni care au foarte mult de câștigat de pe urma sistemului prezidențial, politic și bancar. Au mult de câștigat. Au câștigat foarte mult deja. Sunt foarte bogați, au multă putere politică, putere pe care au acumulat-o prin infiltrarea treptată în ceea ce ei numesc centrele de putere ale societății. La vârf ei știu că oamenii se iau după grupuri, se constituie în grupuri așa încât ei consideră că dacă pot controla liderii grupurilor importante, precum partidele politice, sindicatele, publicațiile media, atunci doar o mână de oameni îi poate conduce pe toți ceilalți. Așa am pierdut controlul sistemului întrucât aceste centre de putere au ajuns în mâinile unor oameni care vor ca sistemul să arate exact cum arată în prezent. Planul nostru este să inversăm acest proces. Aducem oamenii într-o rețea în care se ajută unii pe alții să revină în aceste centre de putere și să își recupereze autoritatea și influența. Asta este Freedom Force International. Reality On este un site comercial pe care vindem lucruri: vindem cărți, vindem înregistrări și documentare audio și video și care explică de ce facem asta și ce vrem să obținem.

Rep: Iar aici este menționat si site-ul web. 32 de puneri sub tipar, 5 ediții din cartea Creatura din Jekyll Island. Câte exemplare ați vândut?

G.E.G.: Cred că ne apropiem de o jumătate de milion de exemplare, suntem foarte aproape de acest nivel.

Rep.: G. Edward Griffin a fost cu noi…

 

Comentariu saccsiv:

Edward Griffin si grupul sau vor desfiintarea FED. Si considera ca o vor putea face.

Eu consider ca se va putea doar atunci cand si stapanii banilor vor fi de acord.

Cateva detalii despre personajele de la Jekyll Island, rudele si prietenii lor:

Stapanii bancilor cresc preturile alimentelor …

Citez din articolul ONU cere reglementarea speculaţiilor care au scumpit mâncarea:

Speculatorii care urmăresc mari pro­fituri prin investiţii în fondurile legate de bursele de mărfuri crează bule ale preţurilor iar în final asta înseamnă scumpirea mâncării şi împingerea sărmanilor lumii într-o sărăcie şi mai lucie, scrie The Guardian.

Este nevoie ca guvernele lumii să in­tervină pentru a sparge uriaşa bulă care s-a format în preţul mărfurilor pre­cum alimentele sau ţiţeiul, potri­vit unui raport al Organizaţiei Na­ţiu­nilor Unite (ONU).

Preţurile au urcat ca răspuns la disfuncţionalităţile pieţelor de mărfuri, potrivit raportului. Acesta contrazice o grămadă de economişti şi bancheri centrali, care văd creş­te­rea preţurilor drept un efect al creşterii cererii.

„Rolul în schimbare al burselor de mărfuri, care se transformă în pieţe financiare, are repercusiuni enorme în economie”, arată unul dintre autorii raportului, Heiner Flassbeck, director la Unctad, unitatea ONU care se ocupă de comerţ şi dezvoltare.

Investitorii sunt încurajaţi să se comporte ca o turmă, cu puţine stimu­lente de a paria împotriva creşterii preţurilor. Petrolul ar putea fi supraevaluat cu 20%, în vreme ce porumbul este subiect pentru mari schimbări de preţ.

În aprilie,  organizaţia non-guvernamentală World Development Movement a acuzat Barclays Capital, braţul de investiţii al băncii Barclays şi unul din primii trei jucători din lume alături de Goldman Sachs şi Morgan Stanley, de creşterea preţurilor la alimente. BarCap a fost pionier în crearea de instrumente derivate care permit investitorilor şi fondurilor de pensii să parieze pe preţul mâncării. În mod tradiţional, fondurile de pensii nu au voie să investească în aceste domenii. Există aproape 270 de miliarde de dolari pariaţi în derivative pe preţurile mărfurilor, faţă de 90 de miliarde în 2005, potrivit Unctad.

Un indice alcătuit din 55 de materii prime alimentare a ajuns în aprilie la un nou record mondial, potrivit Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură (FAO) din cadrul ONU, ducând la accelerarea presiunilor inflaţioniste la nivel mondial. Alimentele s-au scumpit cu 25% anul trecut, conform indicelui în cauză. Planeta se află „la un şoc distanţă” de noi valuri de scumpiri la mâncare şi de criză a aprovizionării cu alimente, declara în luna aprilie Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale. Încă 10 milioane de oameni ar putea intra în categoria celor săraci dacă indicele va avansa cu 10%, potrivit Băncii Mondiale. Anu trecut au sărăcit încă 44 de milioane oameni în întreaga lume, ceea ce duce la 1,2 miliarde numărul celor care trăiesc în sărăcie extremă pe Pla­netă, cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi.

În România, cartofii s-au scumpit cu 50% în ultimul an, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Ba mai mult, s-a ajuns la situaţii aberante, când un kilogram de cartofi costă mai mult decât unul de portocale sau un kilogram de varză costă mai mult decât aceeaşi cantitate de banane. România a avut în luna aprilie o inflaţie de 8,4% faţă de luna aprilie 2010, cea mai mare din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat.

Comentariu saccsiv:

Goldman Sachs, Deutsche Bank si JP Morgan Chase vor sa ajute investitorii sa parieze pe moartea pensionarilor

Citez din articolul Pensionarii, noua tinta a marilor banci:

   Goldman Sachs, Deutsche Bank si JP Morgan Chase vor sa ajute investitorii sa parieze pe moartea pensionarilor, prin vanzarea unor obligatiuni garantate prin asigurarile facute de fondurile de pensii fata de riscul ca clientii lor sa traiasca mai mult decat s-au asteptat, relateaza Bloomberg.

Fondurile de pensii, cu active de peste 23.000 de miliarde de dolari, cumpara asigurari pentru riscul ca membrii lor sa traiasca peste asteptari.
Bancile vor sa castige comisioane prin crearea unor obligatiuni si alte instrumente financiare garantate prin aceste asigurari, pe care sa le vanda investitorilor.
Partea grea este gasirea cumparatorilor interesati sa astepte si 20 de ani pentru profita de astfel de plasamente.
„Bancile cauta tot mai mult sa ofere solutii derivate”, a declarat Nardeep Sangha, director general la Abbey Life Assurance, divizie din Londra a Deutsche Bank care ajuta fondurile de pensii sa administreze riscul legat de longevitatea clientilor.
Provocarea este de a face atractiva maturitatea lunga a riscurilor pentru investitori, inclusiv pentru fonduri suverane de investitii si fonduri private de investitii, a adaugat Sangha.
Pe masura ce asiguratorii ajung la limita in privinta asigurarilor pentru fondurile de pensii, companii precum JP Morgan si Prudential au format anul trecut un grup de tranzactionare pentru a infiinta si standardiza o piata secundara pentru asa-numitele riscuri de longevitate.
De asemenea, sunt infiintati indici care masoara ratele de mortalitate si instrumente financiare prin care fondurile de pensii sa plateasca prime fixe investitorilor, in schimbul acoperirii riscului neindeplinirii prognozelor.
Swiss Reinsurance, al doilea mare reasigurator la nivel mondial, a vandut in decembrie primele obligatiuni de longevitate, in ceea ce a numit „un caz test” de vanzare a riscurilor pe pietele de capital.
Goldman Sachs, cu sediul in New York, si Deutsche Bank, din Frankfurt, au infiintat companii de asigurari care se angajeaza sa plateasca pensii, daca beneficiarii traiesc peste o anumita varsta. In schimb, aceste companii primesc o parte din activele planului de pensie.

Aceste banci, precum si Morgan Stanley, Credit Suisse Group si UBS cauta solutii sa vanda instrumente financiare garantate prin astfel de asigurari investitorilor.
„In ultima instanta, capacitatea de reasigurare a riscurilor de longevitate se va termina, iata de ce este imperativ ca piata sa se dezvolte. Canalul evident este cel al pietelor de capital”, a aratat Sangha.
Progresele realizate de medicina si stilul de viata mai sanatos au facut mai dificila estimarea duratei de viata de catre fondurile de pensii.
Speranta de viata din Marea Britanie, de exemplu, creste anual cu una-trei luni, potrivit companiei de asigurari Aegon.
Fiecare an care se adauga la speranta de viata creste necesarul de fonduri pentru pensii cu 4%, potrivit unui raport publicat in martie de Aegon.

Sursa: Bloombiz

Cititi va rog si:

EVREII de la GOLDMAN SACHS spun ca fac LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Care dumnezeu? Detalii importante despre gigantul bancar

GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză

Profitul net al GOLDMAN SACHS a crescut cu 91% in T1 2010

Unora criza le prieste: JP MORGAN CHASE este cea mai puternică bancă din lume. Ghiciti cine o stapaneste?

Citigroup, JP Morgan si Goldman Sachs sunt principalii finantatori ai producatorilor BOMBELOR CU FRAGMENTARE

JPMORGAN CHASE si GOLDMAN SACHS pariaza pe FALIMENTUL CALIFORNIEI

   Citez din articolul Wall Street-ul pariază pe falimentul Californiei:

    Goldman Sachs, JPMorgan Chase şi alţi giganţi financiari ajută investitorii să parieze împotriva şansei ca statul să-şi ramburseze creditele, în timp ce asistă Executivul statal de la Sacramento în a obţine cele mai bune dobânzi pentru finanţarea deficitului său de 26,3 miliarde USD pentru anul fiscal în curs

   California – care are un deficit bugetar de 26,3 miliarde USD pentru anul fiscal în curs, care se încheie la 30 septembrie – beneficiază de acelaşi „ajutor” de care s-a bucurat şi Grecia din partea giganţilor financiari de pe Wall Street. Pe de o parte, aceştia asistă administraţia guvernatorului Arnold Schwarzenegger în a-şi vinde obligaţiuni, la fel cum au sprijinit şi Guvernul de la Atena.

   Pe de altă parte, aceleaşi bănci (între care Goldman Sachs şi JPMorgan Chase) le oferă investitorilor posibilitatea de a paria pe falimentul Californiei. Cei care împrumută statul de la Pacific aflat în grave dificultăţi financiare, cumpărându-i obligaţiunile, au posibilitatea de a-şi procura aşa-numite asigurări împotriva insolvenţei debitorului (credit default swaps – CDS).

   În iunie 2010, statul California – a cărei economie s-ar plasa undeva între locurile 7 şi 10 în lume dacă ar fi un stat independent – avea un risc de 62% de a nu mai fi în stare să-şi răscumpere obligaţiile emise. De atunci, volumul acestor CDS a continuat să crească, atingând 8,6 miliarde dolari, săptămâna trecută, de la 5,1 miliarde USD la sfârşitul lui 2009.

   În cazul în care California nu-şi plăteşte obligaţiunile la scadenţă, cei care le-au cumpărat vor încasa această sumă, echivalentă cu mai mult de a zecea parte din datoria totală a statului. Astfel, investitorii nu vor pierde nimic şi nici băncile care au intermediat cumpărarea acţiunilor.

   Cititi va rog si:

Va deveni CALIFORNIA primul stat american ce intra in COLAPS?

Presedintele JPMORGAN CHASE: daca criza din California se raspandeste, sistemul bancar american ar putea fi afectat mai puternic decât de criza de pe Wall Street din septembrie 2008 …

Dupa California, statul ARIZONA este si el in pragul COLAPSULUI?

EVREII de la GOLDMAN SACHS spun ca fac LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Care dumnezeu? Detalii importante despre gigantul bancar

Unora criza le prieste: JP MORGAN CHASE este cea mai puternică bancă din lume. Ghiciti cine o stapaneste?

GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză

Gigantii CITIGROUP, GOLDMAN SACHS, JP MORGAN au platit bonusuri uriase pricipalilor angajati din banii … contribuabililor

Citigroup, JP Morgan si Goldman Sachs sunt principalii finantatori ai producatorilor BOMBELOR CU FRAGMENTARE

Profitul bancii JPMORGAN CHASE a crescut de aproape sapte ori. CINE II SUNT STAPANII?

Profitul net al GOLDMAN SACHS a crescut cu 91% in T1 2010