“Păsările care se nasc în colivie au impresia ca a zbura e o boală”
Dan Negru:
“Ascultam azi dimineață știrea cu limitarea km pe care să-i faci cu mașina. Nici nu mai contează dacă e reală știrea sau nu! E decembrie! Eu n-am nicio îndoială că se va întoarce comunismul. Degeaba decembrie ‘89. Se va întoarce altfel,în versiune hi-tech,dar se va întoarce. Comunismul nu a fost niciodată compromis tocmai pentru ca se pregătește revenirea lui.Nu cred că va fi pe tura mea dar copiii mei îl vor prinde. Va fi cu multinaționale în loc de colhozuri,cu social-media în loc de manuale școlare comuniste,cu corporatiști în loc de uteciști…
Și cei din colivii vor fi fericiți. Temnița cu oameni fericiți !
Abia atunci generația lui ‘89 va fi uitată definitiv! Pentru că avea dreptate Jodorowski : “păsările care se nasc în colivie au impresia ca a zbura e o boală”.”
Este vorba despre stirea:
Strategia „România Neutră – 2050”: mașina personală, folosită cel mult 6 500 km/an
Din pacate, Dan Negru nu vede intregul tablou:
Domnule Dan Negru, disparitia cash-ului nu este fenta sau pista falsa
Sau mai rau, este un intrus cu treaba.
Citatul cu pasarile este insa interesant.
Vizionati va rog si:
Video: Reclama sinistra cu HORNBACH
Cand ma uita la reclamele acestea, parca vad orasele de 15 minute. Mai exact, blocurile din orasele de 15 minute in care papusarii doresc sa ne inghesuie…
Proiectul de lege „Orasul de 15 minute” a trecut de Senat si se afla la Camera Deputatilor, for decizional
Suntem anuntati ca Legea care implementează „Orașul de 15 minute” a trecut de Senat. Proiectul se află la Camera Deputaților, for decizional:
Cititi va rog si:
Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri
La tara poti fi fericit fara curent electric. La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu
In 2011 postam Articolul zilei (06.11.2011): Viata la tara – Cum sa fii fericit traind fara curent. Aparuse pe Adevarul, dar acum nu-l mai gasesc pe respectivul site.
Il repostez si azi, pentru cititorii noi:
Un sătean din Ibăneşti, Mureş n-a avut niciodată electricitate, dar nici nu-i duce lipsa. Unde locuiesc Iacobu’ Sânzienii şi băiatul lui, Costică, ursul vine până aproape de curte ca să mănânce prune din pom. Casa e pe vârf de deal, fără vecini de jur-împrejur. Cât vezi cu ochii se întind grădini şi păşuni, iar în zare se văd păduri dese şi sate cocoţate pe dealuri sau pierdute-n văi. Peisajul îţi taie răsuflarea: copaci în culori tomnatice vii, dealuri care se unduiesc în orizont, depărtări azurii şi cer de un albastru crud.
Lui Iacob îi place imaginea pe care o vede-n fiecare zi peste gardul de lemn şi nu ar da-o pentru nimic în lume. Îi place singurătatea asta, unde calul îi aleargă în voie printre pomi, bea apă de la izvorul rece din curte şi nu dă seamă vecinilor. Seara stă de vorbă până târziu cu Costică la lumina lămpii. Nu a avut niciodată curent şi, la 67 de ani, nici nu-i mai vede rostul. După atâţia ani de gospodărire fără canalizare, televizor şi curent, simbolurile civilizaţiei pentru el sunt doar un moft.
Poveste de viaţă
Iacob a venit aici prin ’75 pe averea nevastei, cum se spune în această zonă. Adică, a venit în casa Zamfirei si a soacrei lui, Sânziana. Dar soacra a murit. În urmă cu 16 ani s-a dus şi Zamfira, iar el a rămas singur cu o droaie de copii.
„Am rămas singur cu cinci copii. Feciori toţi. Ăl mai mic avea patru ani şi jumătate”, îmi povesteşte aşezat în în faţa prispei. Anii au trecut şi băieţii au crescut. Unu’ e la pădure, altul e călugăr la Slobozia, unul a fugit în lume la moartea maică-si, unul stă mai în jos şi ajută un vecin la treburi şi altul e Costică.
Are o curte mare, măturată şi cosită, cu o şură mare cu pereţii acoperiţi cu şindrilă. Casa este ţărănească, dar lungă şi frumoasă, cu lemnăria modelată, aşa cum se făcea odată. Pe târnaţ (pridvor) sunt atârnaţi ştiuleţi de porumb pentru mămăligă şi cocoşi („sau floricele, cum le spun domnii”). Doar în casă se simte nevoia de mână straşnică de femeie, care să mai scuture şi deretice prin camere.
Când am urcat la Iacob, era prin curte cu Costică, dezbrăcat până la brâu, că era Sfântul Dumitru şi se spăla. Şi-a pus cămaşă curată şi-am stat de vorbă câteva ore bune. Nu-i deloc om urât, Iacob. Are ochi tare frumoşi şi trăsături regulate. Îi place vorba lungă şi să înflorească, povesteşte cu drag de muieri, şi nu doar de-a lui, îngropată lângă casă. Stomacul i-a „crăpat”, a fost operat, şi totuşi bea voiniceşte (şi nu aghiasmă), dar ştie cum să se dreagă apoi fără medicamente din farmacie. „Pui un pic de apă în cană, o ţâr’ de oţet şi sodă şi face spume. Râgâi şi odată îmi trece.”
Lampa, soba, porcul şi radioul
Omul n-are bani, are o pensie de 350 de lei care-i ajunge pentru pâine. „Dacă nu-i pită la cooperativă, mămăligă. Cu aia am crescut.” Dar are porci în tot anul, pe care-i pregăteşte ca să ţină multă vreme. N-are nevoie de frigider sau congelator pentru asta. În pod ţine afumătura, oasele şi cârnaţii, în dulapul din bucătărie, carnea e pusă la untură în borcane mari şi în bidoane stă slănina cu sare. De lampa din camera din faţă este atârnată sămânţă de praz şi borcanele de dulceaţă sunt înşirate sus, pe dulap. Găteşte pe soba cu lemne. Azi avea gulaş şi ciorbă de fasole.
Apa este aproape de casă, în curte
Pe seceta de anul ăsta mulţi oameni au rămas fără apă, iar reţeaua comunală nu a făcut faţă. Dar el se „scaldă” în apa rece şi limpede a unui izvor care nu a secat niciodată. Are un puţ în care-şi ţine mâncarea ca la frigider (apa e atât de rece încât mâinile îţi amorţesc) şi o fântână plină ochi cu apă de băut. Înainte să-i taie, porcii aveau balta lor şi un jgheab mare şi gros de unde se adăpau.
Mai încolo este o groapă, căptuşită cu pietre din vale, care va fi un bazin de păstrăvi. Afumătoarea este o coşmelie mică unde-şi ţine carnea şi slănina o zi la fum din rumeguş de fag (nu mai mult, că se amărăşte). Are lemne că pădurea-i mare, baterii pentru radio şi motorină pentru lampă. „Iau zece litri de motorină şi pân’ la primăvară când cântă cucu’, pe aia o folosesc.”
În ladă are grâu, în doi saci, fasole boabe şi prin curte, pe Irina, o iapă pe care a uns-o cu ulei împotriva păduchilor şi pe care o plimbă cu şaua în spinare. O iubeşte cu asprime: o mângâie, iar peste câteva clipe îi şterge una peste bot şi trage de zăbală.
Contează ce are, nu ce n-are
Aşa trăieşte Iacob. Nu este nici filozof, nici învăţat, nu-şi pune întrebări existenţiale, dar lipsurile şi modul lui de viaţă m-au pus pe gânduri. Nu am găsit un om furios pe sărăcie şi neputincios, ci pe unul care mă plimba prin casă ca să-mi arate câte are şi cum se gospodăreşte. Nu se plângea de ce-i lipseşte, mulţumea lui Dumnezeu pentru ce avea – mâncare, sodă ca să se vindece, lemne să se încălzească, un acoperiş, apă şi o mânză.
Nu ştiu dacă Iacob, dacă ar veni curentul în faţa casei fără să plătească, ar fi la fel de împotriva lui şi a lucrurilor care strică tineretul, ca acum. Poate că i-ar plăcea şi lui să stea în serile de iarnă la căldurică în faţă televizorului… dar până la urmă, dacă nu-l are, nu-şi otrăveşte zilele gândindu-se la el. Şi nu-i rău să stea lângă sobă, să asculte radioul şi să mai schimbe o vorbă cu Costică.
Învaţă să trăieşti simplu
Citeşte-l pe Henry David Thoreau: filozoful american s-a retras în sălbăticie, şi-a construit o colibă pe malul lacului Walden şi, doi ani, a trăit doar din munca şi gospodăria lui rudimentară. Experienţele lui sunt descrise în cartea „Walden”.
Citeşte „Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viaţă fără griji”, volum al britanicului Tom Hodgkinson: o lectură plăcută despre cum să te retragi din capcana marilor oraşe, a vieţii subjugate unei slujbe care nu-ţi place şi despre cum să te întorci în mijlocul naturii şi la plăcerile simple.
Comentariu saccsiv:
Nu stiu ce-a vrut sa insinueze autoarea cu acel „bea voiniceşte (şi nu aghiasmă)”.
In rest e bine sa stim ca se poate trai si astfel. Mai simplu si mult mai sanatos. El sigur va putea rezista fara card de sanatate cu cip, fara sa se tavaleasca in chinuri. Nu se indoapa cu emulgatori si aditivi si nici nu traieste cu spaima Covidului.
Cititi va rog si:
E foarte bine, dar este doar o solutie proviziorie stilul acesta de viata, nefiind scaparea finala, deoarece intre timp oamenii sistemului vor tot scorni motive sa-ti casapeasca animalele din batatura: porcul pe motiv de gripa porcina, gaina pe motiv de gripa aviara, vaca pe motiv de incalzirea climei si nici calul nu cred ca va scapa.
Iar spre final, stim bine ca va fi greu si la tara:
NICI RETRAGEREA LA SAT NU E O SOLUTIE … Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
Oricum am privi insa lucrurile, la oras e mult mai rau, atat acum, cat si in viitorul apropiat. Deja s-a vazut ce s-a intamplat in timpul „luptei impotriva pandemiei”. Asa ceva nu s-a putut implementa in satele izolate, chiar daca indivizi precum Traian Basescu sau Marius Pieleanu cereau ca armata sa patruleze cu tancurile pe ulite deoarece taranii sunt indisciplinati din fire.
Dar si daca nu-i lockdown, au ei grija ca in oras sa fie greu, din cauza costurilor energiei electrice, a gazului (care pana la urma va disparea de tot), a caldurii, a mancarii, a orice.
Si lucreaza de zor sa faca din orase mega puscarii:
Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri
Iar totul va fi bazat doar pe electricitate:
Ca sa ne chinuim, cand vor stinge lumina:
GRABA MARE si are legatura cu Orasele de 15 minute si mancatul insectelor!
Pentru ca asta-i doctrina pe care au aplicat-o dupa fiecare revolutie menita a schimba cat mai multe din temelii: musai cu teroare, sange, moarte si grozavii.
Dar in viitor va fi cu mult mai rau. Iar un aspect despre care se discuta mai putin cand se abordeaza tema iminentei dictaturi, este canalizarea. Adica, fecalele.
De curand opinia publica a aflat despre:
Miros îngrozitor de cadavru pe strazile din Cluj, dar nimeni nu știe de unde provine
Unii spuneau insa ca mirosea greu a canalizare infundata. Oricum, si un astfel de miros este insuportabil.
La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu. E jale. Nu constientizam, pentru ca suntem obisnuiti sa tragem apa iar mizeria sa se tot duca prin canale, majoritatea dintre noi habar nu avem unde.
La tara, aceasta problema nu exista…
Cititi va rog si:
EXEMPLIFICARE: Cum traieste Mircea, din 2018, fara contor electric si de gaze
Comentariul zilei: mulți au pierdut acest simț de autoconsevare
Arabia Saudita a inceput constructia mega orasului Neom, un smart city in care locuitorii nu vor putea utiliza masini pentru a circula iar scoli, restaurante, magazine si alte destinatii ar fi la o plimbare de cinci minute de locuinta fiecaruia
Saudiții au demarat construcția mega-orașului Neom. Chiar dacă pare a fi desprins dintr-un roman SF și, conform specialiștilor, ar necesita peste 300 de ani pentru a fi finalizat, o investiție estimată la aproximativ 500 de miliarde de dolari. Numele „Neom” este un amestec între cuvântul grecesc „neos,” care înseamnă „nou,” și „mustaqbal,” care în arabă înseamnă „viitor.” Potrivit experților, dacă acest proiect va fi dus la capăt, ar putea deveni cea mai mare investiție de acest fel realizată vreodată în istoria lumii.
Televiziunile din întreaga lume au prezentat, în ultimele zile, primele imagini cu șantierul orașului NEOM, pe care Arabia Saudită îl construiește în desert. În imagini se văd o mulțime de camioane și excavatoare, iar imaginile din satelit arată că deja linia orașului taie deșertul, creând conturul viitorului mega-oraș, scrie gadgetreport.ro.
La finala Supercupei Spaniei, desfășurată în Arabia Saudită, sponsorul principal al evenimentului a fost, bineînțeles, Neom.
Va putea Arabia Saudită să construiască acest oraș? Este o intrebare care nu își are încă un răspuns, dincolo de imaginile care arată fundația viitorului oraș sub formă de zid.
Potrivit experților, Burj Al Arab a avut nevoie de 8 ani de construcție, iar viitorul oraș NEOM ar reprezenta cam 3000 de clădiri de acest tip puse cap la cap. Un calcul simplu arată că ar fi nevoie de 24.000 de ani pentru a construi orașul viitorului.
Chiar și dacă l-ar construi pe secțiuni, în funcție de cerere, ar fi nevoie de peste 100 de ani pentru primul modul al orașului-zid care va traversa deșertul.
Asta dincolo de provocările tehnologice, NEOM dorindu-și a fi primul oraș alimentat cu energie 100% regenerabilă. Oraşul se va baza pe ferme eoliene, energie solară, şi tehnologie de ultimă oră, care transformă apa în oxigen şi hidrogen pentru combustibil.
Neom, orașul din desert
Conform proiectului, Neom va fi construit în regiunea Tabuk, în partea nord-vestică a regatului, aproape de granița cu Iordania și Egipt, până la Marea Roșie. Investiția este cifrată la 500 miliarde de dolari.
Neom va fi amenajat pe o suprafață de 26.500 kmp, adică de 265 de ori mai mare decât orașul Iași.
Orașul va avea o deschidere la mare de circa 470 km, cu plaje și recife de corali și, în același timp, cu munți de 2.500 metri. Acesta ar urma să fie declarat „zonă liberă”, conform presei internaționale, urmând a fi stabilite legi diferite față de restul țării.
Orașul va fi construit în baza principiilor de „smart city”. Neom este o combinaţie a cuvântului grecesc neos, sau “nou“, şi mustaqbal, arabă pentru “viitor“.
Planurile includ taxiuri cu drone zburătoare, un parc de distracţii în stil Jurassic Park cu dinozauri robotici şi cea mai mare densitate de restaurante cu stele Michelin din lume, potrivit The Wall Street Journal.
Prima etapă a proiectului, în cazul căreia au început lucrările, vizează crearea zonei liniare din oraș intitulată „The Line” – un oraș întins pe 170 km și care ar urma să adăpostească peste un milion de oameni care nu vor putea utiliza mașini pentru a circula.
Şcolile, restaurantele, magazinele şi alte destinaţii ar fi toate la o plimbare de cinci minute şi „nicio călătorie nu va fi mai lungă de 20 de minute”
Acum se lucrează la realizarea celor trei straturi liniare ale oraşului: o regiune de suprafaţă pentru pietoni, plus două straturi subterane pentru transport şi infrastructură.
Arabia Saudită va investi între 100 şi 200 de miliarde de dolari în The Line, care se estimează că va genera 380.000 de noi locuri de muncă şi va creşte PIB-ul Arabiei Saudite cu aproximativ 48 de miliarde de dolari până în 2030.
5 comments