Orientul Mijlociu fierbe. De ce?
Iata un articol din 2008 scris de Florin Stuparu si postat pe AXA cu titlul Templul evreilor și războiul din Orientul Mijlociu:
Proorocia Domnului despre nimicirea celei de-a doua biserici a Legii celei Vechi
Una dintre ultimele proorocii ale Mîntuitorului Hristos este aceea privitoare la biserica Legii celei Vechi, zisul „templu al lui Solomon”, proorocie care zice așa:
„Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe prooroci și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de cîte ori am voit să-i adun pe fii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit! Iată casa voastră vi se lasă pustie, căci vă zic vouă: De acum nu Mă veți mai vedea pînă cînd nu veți zice: Binecuvîntat este Cel ce vine întru numele Domnului!” (Matei 23:37-39).
Stihuri pe marginea cărora Sfnțitul Teofilact al Bulgariei (veacul al 10-lea) zice așa:
„De două ori rostește Domnul numele Ierusalimului, chemîndu-l cu durere și cu milă. Căci grăiește ca și către o femeie iubită cu înfocare, dar care l-a defăimat pe cel care a iubit-o, vrînd să aducă asupră-i chinul. Și Hristos învinuiește Ierusalimul ca pe un ucigaș, zicîndu-i că, de multe ori vrînd El să-l miluiască, acesta nu a vrut. Ci – supunîndu-se mai vîrtos diavolului, care îl risipește și îl depărtează pe el de la Adevărul ce are puterea de a uni – nu L-a primit pe Însuși Domnul, Cel care îl adună. Căci nimic nu risipește și nu desparte mai mult de Dumnezeu decît păcatul, după cum nimic nu adună către Dumnezeu decît buna cunoștință. Și, arătîndu-Și dragostea, pune înaintea lor pilda păsării și zice mai apoi: De aceea, pentru că nu Mă voiți, las casa voastră pustie. De aici, să înțelegem că pentru noi locuiește Dumnezeu în biserică, iar cînd noi sîntem deznădăjduiți, atunci și bisericile sînt părăsite de Dînsul.
De acum, nu Mă veți mai vedea pînă la a doua venire! – zice Domnul, căci atunci chiar fără voie se vor închina Lui și vor zice: «Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!» Iar «de acum» înseamnă «după ce Mă veți răstigni», iar nu ceasul acela în care vorbea. Căci Iudeii L-au mai văzut după aceea de multe ori, dar după ce L-au răstignit nu L-au mai văzut, nici nu-L vor mai vedea pînă la venirea Sa de a doua” (în tîlcuirea evangheliei după Matei).
„«Iată se lasă casa voastră pustie!» – zice și Sfîntul Ioan Hrisostomul – adică «lipsită de ajutorul Meu». Deci Hristos a fost acela Care și mai înainte era în fruntea Ierusalimitenilor: El i-a ținut, El le-a purtat de grijă; deci Hristos a fost Acela care i-a învățat totdeauna. Acum le pune înaintea ochilor o pedeapsă de care s-au temut totdeauna nespus de mult, iar pedeapsa aceasta este pieirea desăvîrșită a statului iudeu” (în omiliile la Matei).
Și Matei urmează:
„Și, ieșind din biserică, Iisus S-a dus și s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile bisericii. Iar El, răspunzînd, le-a zis: «Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămîne aici piatră pe piatră care să nu se risipească»” (Matei 24:1, 2).
„Ieșind din biserică – zice Sfințitul Teofilact – a arătat că va pleca de la Iudei. Și, precum a zis că: «se va lăsa casa voastră pustie» (Matei 23:38), așa și face cu adevărat. Și le spune dinainte ucenicilor despre dărîmarea bisericii, pentru că-i vedea pe ei cugetînd cele pămîntești, uimindu-se de frumusețea zidurilor și parcă întristîndu-se că se va lăsa pustie o zidire atît de minunată. Și-i îndepărtează pe ei spre a nu se pironi la cele pămîntești și-i trimite la Ierusalimul cel ceresc, zicînd că aici (în Ierusalimul cel de jos) nu va rămîne piatră peste piatră. Iar prin zicerea «nu va rămîne aici piatră pe piatră care să nu se risipească», Domnul face înainte-vestirea dărîmării Ierusalimului, lucru care mai apoi s-a și împlinit” (la fel). „Și zic unii că au rămas multe rămășițe din vechea cetate a Ierusalimului și așa se ispitesc să-L arate mincinos pe Hristos, dar nu este așa. Căci – măcar de ar fi și rămas oarecare rămășițe, lucru care nu este adevărat – însă pînă la sfîrșitul cel de obște nu va rămîne piatră pe piatră. Însă istoriile spun că împăratul Adrian a pus să fie dărîmate cu totul cetatea și biserica chiar din temelii, iar apoi să fe arat locul, încît și aceasta s-a plinit, că nici piatră pe piatră n-a rămas” (Sfnțitul Teoflact, în tîlcuirea la Marcu).
Și – tîlcuind același loc de la Luca – același Teofilact zice: „Cu cuviință proorocește acum Domnul pentru Ierusalim, fiindcă era aproape de a Se răstigni degrabă, ca să le avem și pe acestea spre mare dovedire cum că El este Dumnezeu adevărat. Drept aceea – lăudînd oarecare zidirile bisericii și podoabele (și socotesc că ziceau despre lucrurile acelea strunjite și săpate, precum finicii și serafimii, căci pe acestea poate le numeau «podoabe») – Domnul nu poartă grijă de nici una din acestea, ci spune mai înainte risipirea lor. Iar ei au socotit că El zice pentru sfîrșitul cel de obște, măcar că zicea pentru robia Ierusalimului ce s-a făcut de către Romani” (în tîlcuirea la Luca).
Așa a fost! Căci Romanii asediază și nimicesc Ierusalimul prin Titus1, la anul 70 după nașterea Domnului Hristos. Atunci, biserica Iudeilor a fost dărîmată, sinedriul s-a desfințat, preoții au fost uciși și slujirea Legii Vechi a încetat.2 Căci, într-adevăr, ce rost ar mai fi avut slujirea acesteia, de vreme ce Însuși Dumnezeu-Cuvîntul, Cel care o așezase prin Moisi, Se întrupase și întemeiase Așezămîntul cel nou și Biserica cea nouă a credincioșilor Săi? Apoi, în anul 132, Ierusalimul a fost asediat și nimicit din nou de către Romani, sub împăratul Adrian.
Pentru a înțelege că biserica cea veche și rînduielile ei au avut întemeiere și rost doar pînă la întruparea Dumnezeu-Cuvîntului, să ne amintim istoria zisului „templu”3 din Ierusalim.
(more…)
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
35 comments