DETALII: Grozaviile operatiei de schimbare de sex
Un transsexual indigen din Canada a criticat dur medicii care i-au refuzat cererea de eutanasiere, spunând că moartea lui ar fi mai bună decât durerea constantă ce o are de la vaginul său construit chirurgical
- Lois Cardinal spune că încercarea sa eșuată de a obține eutanasierea este ‘o problemă ce ține de drepturile omului’
- Acesta suportă durere și presiune din cauza neo-vaginului său problematic
- CITEȘTE MAI MULT: Un studiu arată că 81% dintre persoanele transsexuale îndură dureri postoperatorii
De James Reinl, 23 Iulie 2023, Daily Mail
Un transsexual indigen din Canada a criticat sistemul de sănătate canadian pentru că i-a respins cererea de eutanasiere, în ciuda durerii pe care o îndură din cauza vaginului său construit chirurgical.
În postările de pe rețelele de socializare, Lois Cardinal, un autoproclamat ‘transsexual sterilizat post-operator al primelor națiuni’, a declarat că regretul pentru tranziția sa medicală l-a determinat să solicite în ianuarie o injecție letală.
Cardinal, care locuiește într-o rezervație nativă de lângă St. Paul, Alberta, a postat online, săptămâna aceasta, dosarul medical al solicitării sale, pentru a atrage atenția asupra ideologiei radicale de gen.
Cazul său evidențiază pericolele sistemului de sănătate ultraliberal din Canada – unul dintre cele mai permisive din lume atât în ceea ce privește eutanasia, cât și afirmarea sexului ales de o persoană.
‘Suport un disconfort și dureri constante’, a declarat transsexualul în vârstă de 35 de ani pentru DailyMail.com.
Într-o serie de postări pe rețelele de socializare online, Lois Cardinal se revoltă împotriva ideologiei transgender care a dus la operația sa problematică
Cardinal, care își spune Ducesa Lois pe rețelele de socializare online, a postat pe internet documentele în care își cere eutanasierea
‘Îmi impune o povară psihologică. Dacă nu pot avea acces la asistență medicală adecvată, nu vreau să continui să fac asta’.
Cardinal a fost supus unei vaginoplastii în anul 2009, dar a dezvoltat complicații și a regretat rapid procedura.
Aceasta a declarat pentru DailyMail.com că simte o presiune constantă, durere și disconfort chiar și acum, la mulți ani de la operația inițială.
Procedura dificilă presupune transformarea penisului într-un neo-vagin.
Majoritatea beneficiarilor acestei proceduri suferă de dureri și disconfort după aceea, potrivit unui studiu recent al Universității din Florida.
Durerile în timpul actului sexual și problemele urinare sunt frecvente.
De asemenea, neo-vaginele trebuie să fie dilatate în mod regulat pentru a le împiedica să se colapseze.
Biserica nu poate fi fortata sa taca pentru a sluji Noua Ordine Mondiala – Biserica Ciprului despre propunerea de lege cu privire la identitatea de gen
Orthodox Chrisianity: CHURCH CAN’T BE FORCED INTO SILENCE TO SERVE NEW WORLD ORDER—CHURCH OF CYPRUS ON PROPOSED GENDER LAW
BISERICA NU POATE FI FORȚATĂ CA SĂ TACĂ PENTRU A SLUJI NOUA ORDINE MONDIALĂ – BISERICA ORTODOXĂ A CIPRULUI, LA NICOSIA, CIPRU, DESPRE PROPUNEREA DE LEGE CU PRIVIRE LA IDENTITATEA DE GEN
Publicat pe 24 Mai 2023, de Orthodox Christianity
Foto: cyprus-mail.com
Sexul cuiva este determinat de fiziologia corpului, nu de alegere sau autodeterminare, a declarat marți, 22 mai, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului.
Ierarhii s-au reunit într-o sesiune de urgență pentru a aborda propunerea de incriminare a terapiilor de conversie menite să îi ajute pe cei care suferă de atracție față de persoane de același sex, disforie de gen etc., care urmează să fie votată mâine de plenul Camerei. Subiectul se află deja în discuție de mai bine de un an și jumătate în Comisia pentru Afaceri Juridice a Camerei, relatează in-cyprus.
Partidul conservator Elam speră să introducă un amendament care să excludă clericii de la interdicție.
După ce au discutat chestiunea în cadrul Sinodului, ierarhii Bisericii Ortodoxe a Ciprului au emis o declarație în care au afirmat că ‘Biserica nu poate fi forțată să tacă de dragul globalizării și al așa-numitei Noi Ordini a Lucrurilor’.
Citiți (aici) declarația completă a Sinodului:
Sfântul Sinod rămâne credincios învățăturii Sfintei Biblii, care spune că bărbatul și femeia El i-a creat.
De asemenea, consideră că sexul este un dar dat de Dumnezeu fiecărei ființe umane, care servește tainei vieții.
Sexul cuiva este determinat de fiziologia corpului uman și nu este un element de alegere sau de autodeterminare ori care să poată fi schimbat după bunul plac.
Biserica nu are și nici nu dorește să aibă posibilitatea de a-și impune poziția asupra oamenilor.
Cuvântul evanghelic este clar: Dacă cineva dorește să vină după mine… Cu toate acestea, ea își păstrează dreptul de a-și exprima o opinie și de a-i sfătui pe credincioși.
Modificarea legii și introducerea articolului de mai sus în Codul Penal echivalează cu nivelarea dreptului la libera exprimare religioasă și a convingerilor poporului cipriot, care sunt protejate de articolele 18 și 19 din Constituția Republicii Cipru și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe această bază, considerăm că:
a) Libertatea religioasă a oamenilor, garantată de articolul 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede în mod clar exprimarea liberă și neîngrădită a propriilor convingeri religioase, „în mod public sau privat, prin cult, prin învățătură și prin practicarea îndatoririlor și ritualurilor religioase”, este încălcată și incriminată.
b) Tradiția milenară a patriei noastre, care dorește ca credincioșii, care se încredințează în mod liber grijii pastorale a Bisericii, să apeleze la aceasta pentru consiliere, este incriminată.
c) Dreptul necondiționat al unei ființe umane de a decide liber, de a alege și de a căuta, în cadrul legalității și al libertății religioase, sprijin și îndrumare spirituală în chestiuni extrem de personale și sensibile, pe care, în final, poate decide să le accepte sau nu, este incriminat.
Statul ar trebui să recunoască drepturile tuturor cetățenilor Republicii Cipru, fără excepție. Cetățenii care își practică credința, care este exprimată în regulile și doctrinele care au fost valabile de-a lungul timpului în tradiția noastră ortodoxă greacă, au, de asemenea, aceste drepturi. Biserica nu poate fi forțată să tacă de dragul globalizării și al așa-numitei Noi Ordini a Lucrurilor.
Dreptul cetățeanului de a-și exprima liber opiniile și stilul de viață ales este respectat de Constituție și legi. Cu toate acestea, ar trebui să se reflecte în caracteristicile speciale, care reflectă etosul și valorile Bisericii și structura socială a statului cipriot, care este format în majoritate din creștini ortodocși.
Sub pretextul protejării drepturilor omului, un grup de oameni nu poate impune altora modul lor de viață și nici activitatea de protejare a drepturilor omului nu ar trebui să servească intereselor politice sau de altă natură, de vânătoare de voturi sau de afișaj public.
Biserica este o mamă a tuturor, fără excepție – ea nu critică și nici nu condamnă. Ea este un refugiu la care ne adresăm cu toții, pentru a găsi, prin experiența sa spirituală sfântă și prin Sfintele Taine, sprijin, inspirație, consolare și întărire în luptele existențiale și presiunile psihologice cu care ne confruntăm.
Biserica poate coopera cu oamenii care nu au nicio credință religioasă sau referință metafizică și poate împărtăși cu ei respectul pentru libertatea umană. Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi (Ioan 8, 32).
Prin urmare, facem apel la parlamentarii noștri să nu distrugă tot ceea ce este sănătos în acest loc. Degenerarea spirituală a societății nu este cea mai bună pentru un popor care luptă pentru supraviețuirea sa națională.
Dacă lumina Învierii Omului-Dumnezeu Iisus Hristos poate lumina inima omului, atunci ea poate transforma și întreaga persoană. Biserica se roagă întotdeauna cu dragoste și umilință pentru cel care se luptă și se pocăiește.
Premierul Ciucă, după ce BOR și celelate culte au criticat ‘ideologia de gen’ din proiectele legilor educației: ‘Urmează să aibă loc întâlniri şi să clarifice’
Premierul Nicolae Ciucă a declarat, întrebat cu privire la faptul că reprezentanţii cultelor religioase au transmis o scrisoare prin care au cerut eliminarea definiţiei „diversităţii” din legile Educaţiei, că vor avea loc întâlniri în următoarea perioadă pentru a clarifica ce rămâne şi ce va fi introdus în noile proiecte.
„Aceeaşi scrisoare am primit-o şi eu la Cabinet. Am rugat-o pe doamna ministru, chiar astăzi am discutat cu dumneai să analizeze împreună cu consilierul pe care îl are la Minister, există un consilier dedicat pentru problema educaţiei religioase şi dumneai mi-a zis că parte din solicitările din cuprinsul acestei cereri au fost deja cuprinse în lege. Pentru celelalte urmează să aibă loc întâlniri şi să clarifice ce rămâne şi ce se introduce, dacă se va introduce ceva nou în cuprinsul legii”, a afirmat Nicolae Ciucă, întrebat miercuri la Călăraşi dacă a discutat cu ministrul Ligia Deca cu privire la faptul că reprezentanţii cultelor religioase au transmis o scrisoare prin care au cerut eliminarea definiţiei „diversităţii” din noile proiecte de lege ale Educaţiei, notează news.ro.
Biserica Ortodoxă și alte culte, scrisoare comună pentru modificarea proiectelor legilor educației
Patriarhia Română şi celelalte culte religioase din România a transmis, într-o adresă comună adresată ministrului Educaţiei Liga Deca, că obligaţia de a promova „diversitatea sexuală” în şcoală este „total abuzivă şi nocivă”, iar „ideologia de gen” care descrie ca normalitate o deviaţie psiho-somatică numită „transgenderism” reprezintă o „artificială construcţie ideatică”, în răspăr cu realitatea şi cu ordinea firii structurată de cele două sexe şi anume masculin şi feminin.
Redăm mai joc integral textul adresei transmise de cultele religioase Ministerului Educaţiei şi semnată de purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu:
„Poziţia Bisericii Ortodoxe Române şi a celorlalte culte religioase din România (care au transmis recent o „Adresă comună” ministrului Educaţiei), poziţie faţă de problema ideologiei în general şi, în context, a „ideologiei de gen”, propuse fără discernământ spre introducere în noile legi ale învăţământului, în special, este una limpede şi constant exprimată:
– învăţământul public din România trebuie/ ar trebui să rămână total ocrotit de orice formă de ideologizare (studiul religiei acceptate de Stat NU constituie o asemenea formă, întrucât religia creştină este fundamentul real al culturii umaniste europene şi aşa trebuie înţeleasă în şcoală. Ştiinţa europeană însăşi a încolţit nu în pofida creştinismului, ci chiar în solul său, datorită lui;
– „ideologia de gen” care descrie ca normalitate o deviaţie psiho-somatică numită „transgenderism” nu constituie miezul unei ştiinţe reale, ci este o artificială construcţie ideatică, aşa-zis culturală, orientată în răspăr cu realitatea, cu logica, cu biologia, cu antropologia, cu ordinea firii structurată de cele două sexe: masculin şi feminin/ feminin şi masculin;
– obligaţia de a promova „diversitatea sexuală” în şcoală, de a li se prezenta copiilor ca „normalitate” posibilitatea aberantă de a-şi schimba genul din masculin în feminin sau „neutru” (genuri strict gramaticale, nu biologice), dar şi prezentarea unor forme de sexualitate marginală ca „fireşti” este una total abuzivă şi nocivă pentru formarea intelectuală şi morală a unor tineri care trebuie să se pregătească în anii de acumulări culturale pentru viaţa şi societatea reale, nu utopice, sprijinite pe familia naturală datorită căreia istoria omenească a mers şi merge mai departe;
– în mod cert există şi un foarte mic procent de persoane transgender la scara umanităţii, aşa cum există şi alte minorităţi sexuale. În natură apar uneori devieri de la normă: rarisime şi marginale, pentru care trebuie să existe, desigur, toată înţelegerea şi sprijinul fireşti. De aici nu rezultă că aceste persoane s-ar putea simţi discriminate de folosirea corectă a gramaticii şi a genului masculin şi feminin în comunicarea publică, mai ales în şcoala ca spaţiu al formării în spiritul realităţii şi adevărurilor elementare, aşa cum nu rezultă că alte forme de sexualitate decât heterosexualitatea ar trebui să fie prezentate unor copii în cadrul formator al şcolii ca posibile „modele” de viaţă intimă;
– prezentarea ignorantă/ peiorativă în noile legi ale învăţământului a sintagmei „dogme religioase” sfidează miezul teologic al creştinismului fertil cultural şi social. Dogma religioasă nu este un construct ideologic situat la polul opus adevărului, ci un adevăr revelat şi apoi formulat care constituie o „geamandură” sau un „far” pentru reflecţia teologică, reflecţie inclusiv de ordin moral. Cineva ca Lucian Blaga însuşi (mai greu de contestat de ideologii anticreştini) afirmă în perfectă cunoştinţă de cauză că „dogma are o iraţionalitate bine întemeiată”. Există, desigur, şi supra-raţionalitate, există, desigur, şi o ştiinţă filosofică destul de cunoscută numită „metafizică”. Ceea ce poate spune câte ceva despre „dogmă”.
Nu trebuie nicio clipă uitat că ideologia (oricare ar fi ea) rămâne mereu un atentat la ordinea fără de care societatea începe să se surpe. Istoria mai mult sau mai puţin recentă este copleşitor de grăitoare în acest sens”.
Biserica Evanghelică din Germania se concentrează pe LGBT+, mediu, diversitate, migrație și climă. Instituția organizează un pelerinaj pentru ideologia de gen
Sursă – Evangelische Kirche in Deutschland Facebook Captură Foto
Însăși instituția care ar trebui să întărească identitatea creștină a societății germane a devenit cel mai mare adversar al ei atunci când vine vorba de Biserica Evanghelică Germană (EKD). Fără a ține seama de declinul rapid al propriilor membri, a devenit una dintre cele mai proeminente forțe motrice ale islamizării Germaniei, nu numai prin sprijinul său ideologic și politic neclintit pentru migrația în masă, ci și prin finanțarea directă a bărcilor de salvare a migranților în Marea Mediterană.
Cel mai recent element progresist pe care conducerea EKD nu a putut rezista să-l apere este politica de identitate LGBTQ. Într-un buletin informativ adresat credincioșilor rămași aproape de cultul protestant, conducerea bisericii a anunțat un pelerinaj intitulat „Mergeți pentru dreptatea de gen”.
Președintele Consiliului EKD, președintele Annette Kurschus, face apel la acțiuni „curajoase” la începutul noului an, sugerând că sprijinul pentru cauza LGBTQ în Germania, deși nu a fost obligatoriu, a fost considerat un act de sfidare.
„Pot deschide uși, pot ieși în stradă, pot fi alături de cei neiubiți, pot contracara țipetele de ură”, afirmă apelul către membrii bisericii.
Totuși, nu este inclusă nicio explicație despre numele străzii din Germania unde a auzit președintele Kurschus „țipete de ură” față de identitatea gen. Cu toate acestea, ea solicită mai multă egalitate de gen în toate domeniile societății și vrea mitinguri pentru „departamentele de gen și organismele de egalitate” în bisericile regionale ale EKD.
În cadrul EKD, toate centrele regionale trebuie să aibă departament de gen. Membrii ar trebui să participe la nu mai puțin de nouă pelerinaje la nivel național. Inițiatoarea este prima doamnă Elke Büdenbender, soția președintelui Frank-Walter Steinmeier, care va oferi binecuvântarea pentru pelerinaj.
Pagina web Go for Gender Justice a bisericii cere „depășirea devalorizării și a violenței, recunoașterea diversității și distribuirea echitabilă a muncii, a puterii și a influenței”, dar nu îi adună nicăieri pe credincioși să ajute victimele pandemiei de coronavirus, să aibă grijă de bătrâni sau să-i ajute pe cei care îngheață în case din cauza costurilor ridicate ale tranziției ecologice a Germaniei.
În schimb, mesajul de Anul Nou al EKD este că „drepturile omului se aplică indiferent de gen și identitate sexuală”. Doar pentru ca manifestul lor să se distingă oarecum de campaniile altor ONG-uri seculariste pentru drepturile omului, pe site-ul lor web, aceștia numesc misoginia un păcat și afirmă că suntem chemați de Dumnezeu să ne pocăim pentru „relele făcute oamenilor queer…”
Jurnalistul Josef Kraus a remarcat în articolul său pentru Tichys Einblick că trebuie să existe îngrijorări pentru o „biserică” care, în timpul uneia dintre cele mai mari crize de sănătate ale vremurilor noastre, nu face nimic care să semene cu caritatea creștină. Mulți oameni bolnavi, suferinzi și singuri care plâng sunt lăsați în cea mai mare parte singuri.
De asemenea, Kraus subliniază că liderii bisericii au capitulat în fața dictaturilor și restricțiilor de libertate promovate de politicieni, chiar și interzicerii slujbelor bisericești, fără a le pune vreodată la îndoială. El numește EKD „un ONG deținut de guvern, finanțat din impozite cu generozitate, moralizator și politizator”. El îl acuză pe liderul său că s-a supus ideologiei de gen, uitând în același timp că ideologia de gen este de fapt doar „marxism cultural roz” care aparent militează pentru diversitate, dar în realitate își propune să niveleze toate diferențele dintre indivizi și grupuri.
De asemenea, Kraus subliniază că Biserica Evanghelică Germană a început în ultimii ani să semene cu o sectă finanțată de stat și, prin urmare, statutul lor de instituție care nu plătește taxe ar trebui revizuit.
Este aproape un sacrilegiu faptul că conducerea EKD instrumentalizează concepte creștine antice, cum ar fi „pelerinajul”, pentru ceea ce este o agendă marxistă din ce în ce mai secularistă. Pelerinajul a însemnat întotdeauna o călătorie spirituală către Hristos, nu un marș în sprijinul cauzelor la modă promovate de autoritățile seculariste. Pasajul biblic pe care Annette Kurschus îl alege pentru campania ei de pelerinaj de gen este „Cel ce vine la Mine, nu va fi izgonit niciodată afară” (Ioan 6, 37). Nu este clar dacă versetul Evangheliei a fost tăiat în jumătate de dragul conciziei sau pentru că întreaga propoziție este problematică pentru EDK. Desigur, întregul verset spune „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară”, ceea ce, desigur, ar încălca directiva de vorbire neutră din punct de vedere al genului a Bisericii germane.
În 2017, EKD a pierdut până la 390.000 din membrii săi, în comparație cu 268.000 câți a pierdut Biserica Catolică. Sigur, reprezentanții instituției sunt în concordanță cu propaganda guvernului care dă vina pe demografia Germaniei. Fiind unul dintre cei mai mari susținători financiari ai bărcilor ONG-urilor germane de contrabandă de migranți, ei sunt cu siguranță pe drumul cel bun pentru a schimba demografia țării, dar milioanele de migranți economici din țările predominant musulmane nu vor face nimic pentru stranele goale din bisericile protestante din Germania, notează Remix News.
Părinții nu ar trebui să se opună deciziei copiilor lor de a face operație de schimbare de sex? Atunci, ar trebui să-și lase copiii și să fumeze sau să bea alcool?
Părinții nu ar trebui să se opună deciziei copiilor lor de a face operație de schimbare de sex? Atunci, ar trebui să-și lase copiii și să fumeze sau să bea alcool?
14 Iulie, 2021, RT
© GettyImages / ppengcreative
Articol scris de Joanna Williams, fondator Cieo. A scris cărți precum ‘Femeia vs. Feminism’ sau ‘De ce avem nevoie cu toții să ne eliberăm de războaiele de gen’ și scrie des articole pentru Spiked. O puteți urmări pe Twitter aici@jowilliams293
Un proeminent jurnal medical a argumentat că toți copiii de până la 12 ani ar trebui tratați ca fiind „părți egale” în deciziile referitoare la tranziția de gen. Acesta este un caz care arată în mod flagrant cum ideologia politică de gen trombonește etica.
Din motive bine întemeiate, este ilegal pentru copii să cumpere alcool sau țigări în aproape toate țările din lume. Știm că fumatul și consumul de alcool pot dăuna grav sănătății, și atunci trebuie să protejăm copiii de expunere la acestea. Acest lucru nu este controversat: nici măcar cei mai înflăcărați partizani ai libertății nu ar face campanie pentru libertatea copiilor de a se îmbăta cu alcool.
Cu toate acestea, atunci când vine vorba de distribuirea hormonilor de blocare a pubertății – medicamente care previn schimbările fiziologice care apar odată cu adolescența – dezbaterea nu pare să se oprească niciodată. Unii susțin că ar trebui să le revină copiilor înșiși decizia de a lua medicamente care le modifică trupul, însă asta ar fi o înlăturare nechibzuită a responsabilității adulților.
La sfârșitul anului trecut, o tânără englezoaică, Keira Bell, a obținut o victorie majoră la Înalta Curte a Regatului Unit. În copilărie, lui Bell nu-i plăcea să fie fată și „ura ideea de a deveni femeie”. A crezut că asta înseamnă că ea nu este de fapt fată. Când a solicitat sfat medical, medicii au fost de acord cu ea că este într-adevăr băiat și au pus-o pe traiectoria spre tranziția de gen. În vârstă de doar 16 ani și după doar trei întâlniri, Bell a primit prescripții pentru medicamente de blocare a pubertății. Un an mai târziu ea lua hormoni sexuali încrucișați și la vârsta de 20 de ani i-au fost îndepărtați chirurgical ambii sâni.
Abia atunci Bell și-a dat seama că problemele ei nu erau cauzate de corpul ei. Ea a dat în judecată clinica care a tratat-o și trei judecători au decis că pentru copiii cu vârsta sub 16 ani „este puțin probabil să fie capabili de acordarea consimțământului informat” pentru „tratamentele” hormonale, deoarece nu au posibilitatea de a „înțelege și lua în calcul riscurile și consecințele pe termen lung ca urmare a administrării blocantelor de pubertate ”.
Victoria lui Bell a fost mai mult decât un simplu triumf personal. Aceasta a oferit protecții juridice importante copiilor vulnerabili. Dar, incredibil, hotărârea Înaltei Curți nu a marcat și sfârșitul dezbaterii. Atât în Marea Britanie, cât și în SUA, unii încă susțin că tinerilor care se luptă cu identitatea lor de gen ar trebui să li se administreze blocante de pubertate.
Luna trecută, o publicație britanică de renume, Journal of Medical Ethics, a publicat un articol al bioeticianului dr. Maura Priest (mai pe românește ar fi dr. Maura Popa), de la Universitatea de Stat din Arizona, pe tema „suprimării pubertății în curs”. Dr. Priest (Popa) susține că medicii ar trebui să ia în serios „mărturia” LGBT – adică oamenii LGBT ar trebui crezuți atunci când își descriu sentimentele legate de sexul lor. Puțini ar fi în dezacord. Adulții LGBT ar trebui tratați în același mod și să li se acorde același respect și demnitate ca fiecărui pacient.
Este adevărat că numai cei interesați pot ști în ce măsură se luptă cu identitatea lor de gen. Dar „mai întâi să nu faci rău” este un principiu important al eticii medicale. Folosirea intervenției chirurgicale sau a medicamentelor pentru a modifica un corp perfect sănătos nu este lipsită de risc. Diferă cu mult față de tratarea unui corp bolnav pentru a ajuta la restabilirea sănătății unui pacient.
Chiar și mai controversat, dr. Priest continuă să concluzioneze că „luarea în serios a mărturiei pacientului LGBT înseamnă, de asemenea, că părinții ar trebui să piardă puterea de veto asupra majorității îngrijirilor pediatrice legate de tranziția de gen”. Cu alte cuvinte, medicii ar trebui să accepte fără critici credințele și sentimentele copiilor care se prezintă ca transgen și să prescrie medicamente pentru a suprima pubertatea, chiar dacă acest lucru contravine dorințelor părinților.
Dr. Priest susține că părinții nu ar trebui să aibă autoritate asupra copiilor lor în deciziile medicale. În mod clar, există momente în care acest lucru poate fi adecvat. Dacă viața unui copil este în pericol, ar fi greșit să întârzie intervenția chirurgicală până când se poate obține consimțământul părinților. Dar principiul „nu face rău” rămâne. Intervenția fără acordul părinților pentru a trata un tânăr bolnav sau cu risc medical este destul de diferită de „tratarea” unui corp tânăr sănătos. Ea sugerează că toți copiii cu vârsta de până la 12 ani ar trebui să fie o „parte egală” în discuțiile despre asistența medicală în ceea ce privește genul lor sexual.
Acest lucru ignoră faptul că părinții își iubesc copiii și că au un puternic sentiment față de ceea ce ei cred că este în interesul copiilor lor. Părinții cunosc bine istoria vieții copilului lor. Știu dacă s-au luptat cu probleme de sănătate mintală sau au o tulburare de dezvoltare sau, pur și simplu, „trec printr-o fază”. Așa cum arată numărul tot mai mare de adulți „detranziționiști” , oricât de siguri ar putea suna că sunt atunci, copiii pot fi conduși cu ușurință spre comiterea greșelilor.
În mod incredibil, Curtea de Apel revizuiește acum decizia luată în cazul lui Bell. Tavistock și Portman NHS Foundation Trust, care supraveghează singura clinică de identitate de gen din Marea Britanie pentru copii, aflată în Londra, susține că blocantele de pubertate oferă celor care suferă din cauza identității de gen „timp pentru a-și lua în considerare opțiunile”.
Să avem speranța că va respinge Curtea de Apel astfel de pretenții ridicole. Adulții au responsabilitatea de a proteja tinerii și de a-i proteja de rău. Avem motive foarte bune pentru a nu lăsa copiii să fumeze sau să bea alcool. Nu trebuie nici să-i lăsăm să ia blocante de pubertate.
Polonia se retrage din Tratatul privind Ideologia de Gen. Ce face România?
Sursa: https://evz.ro/polonia-se-retrage-din-tratatul-privind-ideologia-de-gen-ce-face-romania.html
Polonia și-a anunțat retragerea din Convenția de la Istanbul, un tratat care impune ca guvernele membre să promoveze în mod activ Teoria Genului în presă și în sistemul de învățământ.
Ministrul polonez de Justiție, Zbigniew Ziobro, a declarat într-o conferință de presă că țara sa se va retrage din respectivul tratat, al cărui nume este înșelător: „Convenția privind prevenția și lupta împotriva violenței la adresa femeilor și a violenței domestice”.
Aberațiile Identității de Gen: Franța este pe punctul de a recunoaște un Tată drept Mamă a fiicei sale
Avocatul General al Curții de Casație a Franței a dat aviz favorabil în dosarul unui bărbat care și-a schimbat sexul și dorește să fie recunoscut ca „mamă” și nu ca „părinte biologic” al copilului său.
Două femei în rochii lejere și sandale cu toc, însoțite de o fetiță de 6 ani, cu codiță de cal și bluză cu volănașe, s-au prezentat marți, 23 iunie, în fața Curții de Casație a Franței.
Cele două și-au repetat povestea halucinantă, care le face de șase ani să colinde tribunalele. Iat-o pe scurt, relatată de Liberation:
Au fost odată un bărbat, Betrand, și o femeie, Marie. Cei doi se căsătoresc și din relația lor se nasc doi băieți.
Betrand însă nu se este fericit: dintotdeauna s-a simțit femeie. Prin hotărâre judecătorească, el primește în 2011 aprobarea în justiție de a fi recunoscut ca femeie, și își schimbă numele în Claire.
Înainte de a începe tratamentul hormonal de tranziție, Claire (sau mai degrabă fostul Betrand) îi face o fetiță lui Marie. Ea este copila care a fost adusă de cele două cucoane în sala de judecată, marți.
Durerea mare a lui Claire este că justiția nu a fost recunoscută ca „mamă” a fetiței.
Întrebarea cu care justiția franceză își bate capul acum este: cine e Claire (fostă Betrand) în raport cu copilul ei (lui)?
Părintele său biologic, cu siguranță. Dar sub ce titulatură trebuie sp figureze ea (el) în actul de naștere al fetiței?
„Vreau să fiu recunoscută ca mamă, ce altă soluție există pentru mine. Sunt o femeie, ce altceva ați vrea să fiu pentru fiica mea?”, le explică Claire, de cincizeci de ani, înaltă, cu părul lung și ochii albaștri, ziariștilor înainte de începutul ședinței.
„Da, dorim să fim recunoscute ca două mame”, adaugă și Marie, o brunetă minionă.
Încep pledoariile. La bară, avocatul Mathieu Stoclet al Curții de Casație. El reamintește că, în 2013, Marie a rămas însărcinată în urma unui act sexual cu soțul său, care își păstrase atributele masculine.
Că, în 2014, Claire „a recunoscut în fața notarului o recunoaștere prenatală a maternității pentru copil, în calitate de mamă ne-gestantă.”
Că, după nașterea fetiței, a solicitat transcrierea în registrele de stare civilă ale primăriei a recunoașterii maternității, efectuate în martie 2014.
Dar că „ofițerul de stare civilă a refuzat să procedeze la transcriere, apreciind că doar recurgerea la adopție i-ar permite să stabilească o filiație cu fiica sa”.
Însă Claire și Marie refuză categoric ideea adopției, dată fiind legătura biologică dintre Claire și fiica ei.
Claire sesizează atunci tribunalul din Montpellier, cerând transcrierea recunoașterii prenatale a maternității pe actul de stare civilă.
Instanța din Montpellier decide să-i acorde lui Claire statutul de „părinte biologic”.
În lumea atât de binară a dreptului francez, care operează doar cu noțiunile de bărbat și femeie și unde „sexul neutru” nu există (decizie a Curții de Casație din 2017), decizie de a atribui calitatea de „părinte biologic” a fost o surpriză, spune maestrul Stoclet.
Drept care, în numele faptului că petenta, Claire, este femeie din punctul de vedere al justiției, el solicită casarea hotărârii instanței din Montpellier, iar ca familia fetiței să fie pur și simplu formată din două mame.
Intră în scenă avocatul Betrand Perier care reprezintă APGL (Asociația părinților și viitorilor părinți gay și lesbiene) și Acthe (Asociația comună trans și homo pentru egalitate).
El demontează decizia tribunalului din Montpellier:
„Iadul este pavat cu bune intenții, se simte voința de a nu supăra pe nimeni, dar aceasta duce la o situație inacceptabilă și la o parentalitate asexuată (…) Un obiect juridic neidentificat.”
Și conchide cu voce tunătoare:
„Justiția a recunoscut-o ca femeie, ea este cea care trebuie să o recunoască acum ca mamă.”
Curtea de Casație a Franței se va pronunța asupra fondului pe 16 septembrie. Dar, dată fiind opinia avocatului general, este aproape sigur că tatăl fetiței va fi recunoscut ca mamă a sa. A doua mamă.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
1 comment