SACCSIV – blog ortodox

Vindecarea demonizatului din Gadara – Sfantul Luca al Crimeei

Posted in Calendar Ortodox, ORTODOXIE, Romania by Vali on iulie 12, 2020

Sursa: http://www.bisericasfantulantonie.ro/stiri/vindecarea-demonizatului-din-gadara-sfantul-luca-al-crimeei-433

“Ati auzit astazi pericopa evanghelica despre vindecarea demonizatului din tinutul Gadara.
Oare se intalneau asemenea oameni doar in timpurile vechi? Nu exista demonizati si in timpurile noastre? Ba sigur ca da! Cauzele multor boli sufletesti nu sunt cunoscute nici macar de psihiatrii cei mai invatati. Nu se cunoaste cauza nebuniei lor violente. Dar pentru mine este clar ca in randul celor nebuni, violenti, exista si demonizati. Cu toate acestea, exista multi oameni pe care nimeni nu-i numeste nebuni si care, totusi, pe buna dreptate, pot fi numiti demonizati.

(more…)

Sfintii EPICTET si ASTION – primii Mucenici din România

Posted in Calendar Ortodox, Sfintii EPICTET si ASTION, VIETILE SFINTILOR by saccsiv on iulie 8, 2020

Sf. Mucenici Epictet şi Astion (8 iulie) [1][1]:

Pe malul lacului Reazelm, nu departe de braţul Sf. Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţul de Jos, se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care au aparţinut cetăţii Halmyris. Aici au pătimit cei doi martiri, Epictet şi Astion, poate cei mai vechi martiri de pe teritoriul României, despre care avem informaţii amănunţite.

Potrivit actului lor martiric, păstrat astăzi doar într-o copie din sec XV, aflată în arhiva bisericii Mântuitorului din Utrecht, ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305). Tot în legătură cu martiriul lor, se face pomenirea primului episcop al Tomisului, Evangelicus, care a venit la Halmyris în vremea aceea.

Sfântul Epictet era originar din părţile Răsăritului, fiind crescut din fragedă copilărie în frica lui Dumnezeu. Învrednicindu-se de harul preoţiei, el ducea o viaţă cu totul curată şi evlavioasă, pentru aceasta fiind răsplătit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugăciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leproşi şi pe ologi şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.

(more…)

Biserica are nevoie de Sfinții Închisorilor – Calendar creștin ortodox: 21 iunie

Posted in Calendar Ortodox, ORTODOXIE, Romania by Vali on iunie 21, 2020

Sursa: https://evz.ro/biserica-are-nevoie-de-sfintii-inchisorilor-calendar-crestin-ortodox-21-iunie3998622.html

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât pe 20 iunie 1992 ca a doua duminică după Rusalii să fie dedicată Sfinților Români.

Celor care se plâng că Biserica Română nu „a dat” mulți sfinți, făcând comparații cu alte biserici, trebuie să li se spună că biserica noastră a devenit autocefală abia în 1885. Primele canonizări ale unor români s-au făcut, padoxal, în cea mai cruntă perioadă a comunismului: Sinodul a decis în 1950 trecerea în rândul sfinților a opt trăitori vrednici, iar proclamarea oficială a fost făcută în 1955.

De atunci încoace numărul lor a ajuns să depășească o sută, răspândiți de-a lungul întregului calendar bisericesc. Trebuie arătat de asemenea că numai Dumnezeu cunoaște numărul tuturor sfinților.

Potrivit Hotărârii Sfântului Sinod din 1991, în Duminica Sfinților Români sunt pomeniți:

„- Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jerfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră;

– Sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit
duhovnicește pe toți dreptcredincioșii;

– Sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obșească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa
sfințeniei:

– Sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia
sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam;

– Sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a binecredincioșilor ei fii;

– Toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii și a virtuții creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.”

Pe de altă parte, nu este lipsit de temei reproșul care li se aduce ierarhilor noștri din Sfântul Sinod că ezită să ia în discuție canonizarea mucenicilor care au pătimit pentru Hristos în temnițele comuniste. Aceasta, în timp ce alte țări foste comuniste au făcut-o deja.

Nu pentru că sfinții din temnițe ar avea nevoie de vreo recunoaștere specială – ei se bucură deja de evlavia poporului, au icoane și acatiste, iar oamenii îi cinstesc, îi pomenesc și li se roagă.

Ci pentru că Biserica noastră pământeană a dat în ultimele săptănâni semne de clătinare în fața vremurilor, și ar avea nevoie de asemenea stâlpo puternici pentru a-și ridica spinarea.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

VIDEO (si transcriptul): Cuvantul Parintelui Iustin Parvu la Aiud (03.10.2009). NE MAI BATEM MULT JOC DE MARTURISITORI?

PARINTELE IUSTIN PARVU: As putea zice acum linistit, odata cu batranul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapane, dupa cuvantul Tau în pace”, dar mai am o nelinişte: sa ii vad pe acesti martiri canonizaţi

 

Duminica a II-a dupa Rusalii – CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI si a Sfintilor Romani

Posted in Calendar Ortodox by saccsiv on iunie 21, 2020

Ev. Matei IV, 18-23:

  1. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. 
  2. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. 
  3. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. 
  4. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. 
  5. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. 
  6. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. 

Predică la Duminica a Doua după Rusalii: Marea si pescarii de oameni (IPS. Augustin de Florina):

(more…)

Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinților). Predica Sfantului Ioan Gura de Aur

Posted in Calendar Ortodox, Duminica TUTUROR SFINTILOR, Sfantul Ioan Gura de Aur by saccsiv on iunie 14, 2020

Evanghelia dupa Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30:

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi ? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

Iata si ce putem citi la Sfantul Ioan Gura de Aur_LA DUMINECA TUTUROR SFINŢILOR:

din „Cuvantari la Praznice Imparatesti”
Sfantul Ioan Gura de Aur,  1942

CUVÂNT
LA
DUMINECA TUTUROR SFINŢILOR

„Lauda la toti sfintii din toata lumea care au suferit mucenicia”

(more…)

DE LUAT AMINTE: Pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin inselaciune s-a inchinat diavolului

Posted in Calendar Ortodox, draci, ingeri, ingeri cazuti by saccsiv on iunie 13, 2020

În luna iunie, în ziua a treisprezecea pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înşelăciune s-a închinat diavolului

Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: „Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?” Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: „Curăţeşte-ţi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuţi, pentru ca, plăcându-i nevoinţa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-ţi dea multe daruri”. Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopţii. Iar Iacov deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit. A doua zi, dimineaţa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: „Fugi de aicea, căci ai fost batjocorit de satana”. Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la viaţa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alţi şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă scumpătate. Şi aşa învăţând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către Domnul.

Sursa: https://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie13.htm

Cititi va rog:

Categoria esential: DRACI ca INGERI DE LUMINA. Cum S-AU INCHINAT unii calugari DIAVOLULUI si apoi au “PROFETIT”. Si ceva despre cum “CITESC” DRACII GANDURILE

 

Pogorarea Sfantului Duh – Sfantul Ioan Gura de Aur

Pogorarea Sfantului Duh – Sfantul Ioan Gura de Aur

Cuvânt la Duminica cincizecimii, sau a Pogorârii Sfântului Duh

” Eu voi ruga pe Tatal, si alt mângâietor va da voua,
ca sa fie cu voi în veci, adica Duhul adevarului

(Ioan XIV, 16, 17)

din “Predici la duminici si sarbatori”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Slavite sunt, iubitilor, darurile, care ni le-a comunicat astazi Dumnezeu cel plin de dragoste, daruri, a caror marime nu o poate descrie nici o gura omeneasca.

(more…)

Predica la Duminica a VII-a dupa Pasti – A Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic – Sfantul Nicolae Velimirovici

DUMINICA ORBULUI. Sfantul Ioan Gura de Aur: Curajul orbului din nastere

Posted in Calendar Ortodox, Sfantul Ioan Gura de Aur by saccsiv on mai 24, 2020

Duminica a VI-a după Paşti, Ev. Ioan IX, 1-38:

1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 

2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? 

3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 

4. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. 

5. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. 

6. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. 

7. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. 

8. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? 

9. Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. 

10. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? 

11. Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. 

12. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. 

13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. 

14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. 

15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd. 

16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. 

17. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. 

18. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. 

19. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? 

20. Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. 

21. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. 

22. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. 

23. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. 

24. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. 

25. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. 

26. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? 

27. Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? 

28. Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. 

29. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. 

30. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. 

31. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. 

32. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 

33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. 

34. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. 

35. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? 

36. El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? 

37. Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. 

38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui. 

Curajul orbului din nastere – Sfantul Ioan Gura de Aur:

(more…)

Pomenirea Sfantului noului Mucenic IOAN VALAHUL (Romanul), cel ce la nici 18 ani a ales mucenicia si nu sodomia si desfraul

Posted in Calendar Ortodox, VIETILE SFINTILOR by saccsiv on mai 12, 2020

În luna mai, în ziua a douăsprezecea, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan Valahul (Românul).

Acest sfânt mucenic a fost din Ţara Românească, născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab. La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (+ 1654), a venit la domnie în această ţară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putând prididi cu plata haraciului şi a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii ţărilor creştine din jur şi să scape ţara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre.

Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în faţa vizirului să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi.

Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic şi bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de drăcească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos şi înţelept. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Iar ea văzând că nimic nu izbuteşte, s-a înfuriat şi l-a dat eparhului (mai-marelui cetăţii), ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a azvârlit în temniţă, supunându-l la înfricoşătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face ameninţările şi chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de sus, rămânând până la sfârşit, ca un tare diamant, neclintit în credinţa creştină.

Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piaţa marelui bazar al neguţătorilor); aici i-a pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 ale lunii mai, într-o vineri înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662.

Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu şi sfântul însuşi ştie. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieţi a aşternut-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil din Istanbul, care a trăit pe vremea sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.

Sursa:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai12.htm

 

%d blogeri au apreciat: