SACCSIV – blog ortodox

ASPARTAMUL a fost numit AminoSweet si va fi considerat indulcitor natural …

Posted in AminoSweet, aspartam by saccsiv on Februarie 16, 2010

   Citez din articolul Aspartame has been renamed and is now being marketed as a natural sweetener:

   (NaturalNews) Ca răspuns la creşterea conştientizării cu privire la pericolele aduse de îndulcitorii artificiali, ce face producătorul unuia dintre cei mai cunoscuţi îndulcitori artificiali? Ei bine, redenumeşte produsul şi începe să îl comercializeze ca fiind natural, bineînţeles. Exact aceasta este strategia companiei Ajinomoto, producătorul aspartamului, care speră să ia ochii publicului cu versiunea rebranduită a cunoscutului îndulcitor, numită „AminoSweet”.
   Acum mai bine de 25 de ani, aspartamul a fost pentru prima dată introdus în aprovizionarea cu produse alimentare a Europei. Astăzi, este o componentă obişnuită pentru majoritatea băuturilor dietetice, deserturilor fără zahăr şi gumelor de mestecat din ţările din întreaga lume. Dar roata s-a întors din cauză că publicul larg începe să afle adevărul cu privire la îndulcitorii artificiali precum aspartamul şi pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătate. Cea mai recentă schemă de marketing a aspartamului este un efort disperat de îndoctrinare a publicului să accepte îndulcitorul chimic ca fiind unul natural şi sigur, în ciuda dovezilor contrare.

   Aspartamul a fost o descoperire accidentală făcută de James Schlatter, un chimist care a încercat să producă în 1965 un medicament farmaceutic anti-ulcer pentru G.D. Searle & Company. Prin amestecarea acidului aspartic şi fenilaninei, doi amino-acizi naturali, acesta a descoperit că noul compus are un gust dulce. Compania doar a schimbat cererea pentru aprobarea din partea FDA (Food and Drug Administration – Administraţia pentru Alimente şi Medicamente a SUA) de la medicament, la aditiv alimentar şi, gata, aspartamul a luat naştere.  
   G.D. Searle & Company a patentat prima dată aspartamul în 1975. O înştiinţare din interiorul companiei, pusă în circulaţie în acelaşi an, îi îndemna pe directorii companiei să lucreze la convingerea FDA-ului să adopte „obiceiul de a spune da” şi încurajarea unui „spirit inconştient de participare” la obţinerea aprobării pentru acest produs chimic.  
   G.D. Searle & Company a înaintat prima petiţie către FDA în 1973 şi s-a luptat ani de zile pentru a câştiga aprobarea FDA, punând la dispoziţie propriile lor studii de siguranţă pe care mulţi le-au considerat neadecvate şi dezamăgitoare. În ciuda a numeroase obiecţii, înclusiv unele venite din partea propriilor cercetători, compania a reuşit în 1974 să convingă FDA să aprobe aspartamul pentru folosirea în scop comercial în câteva produse, declanşând astfel o serie de controverse.
   În 1976, Comisarul FDA Alexander Schmidt a trimis o scrisoare către senatorul Ted Kennedy, prin care îşi exprima îngrijorarea cu privire la „integritatea discutabilă a datelor furnizate despre siguranţa aspartamului”. Consilierul Şef al FDA, Richard Merrill, credea că un juriu special ar trebui să investigheze G.D. Searle & Company pentru faptul că a minţit în rapoartele sale în legătură cu siguranţa aspartamului şi pentru ascunderea mărturiilor care dovedesc că această substanţă chimică este periculoasă pentru consum.

   În ciuda nenumăratelor dovezi aduse de-a lungul anilor, care arată că aspartamul este o toxină periculoasă, a rămas pe piaţă globală, cu excepţia câtorva ţări care l-au interzis. De fapt, a continuat să fie aprobat pentru consum în noi tipuri de alimente, în ciuda dovezilor care arată că provoacă, printre altele, afecţiuni neurologice, tumori canceroase şi dereglări endocrinologice.
   Detalii despre istoria aspartamului sunt foarte multe, dar rămâne problema că această substanţă cancerigenă a fost aprobată în mod ilegitim ca aditiv alimentar prin intermediul presiunilor imense exercitate de către o corporaţie puternică, având propriile ei interese. Practic, toate medicamentele şi aditivii alimentari sunt aprobate de FDA nu pentru că ştiinţa susţine că ele sunt sigure, ci pentru că există companii care fac lobby către FDA prin retribuţii în bani şi completează procesele de aprobare de milioane de dolari ale agenţiei.
   Schimbarea numelui aspartamului în ceva care este „atrăgător şi memorabil”, după cum compania Ajinomoto a declarat, ar putea lega la ochi pe unii, dar sperăm ca cei mai mulţi vor respinge această tactică abilă de marketing ca fiind o tentativă disperată de a păstra „vaca de muls” de milioane de dolari a companiei. Nu vă lăsaţi păcăliţi.
   Surse:
Ajinomoto brands aspartame ‘AminoSweet’ – FoodBev.com
Aspartame History Highlights – Janet Starr Hull
FDA’s approval of aspartame under scrutiny – The Globe and Mail (Canada)
An Overdue Ban On A Dangerous Sweetener – Huffington Post
 

   Comentariu saccsiv:

   In 1985 Monsanto cumpara G. D. Searle & Company, producatorul de aspartam devenindu-i o subsidiara. De mentionat ca in urma procesului de metabolizare in organism, aspartamul se descompune in: fenilalanina (~50%), care are efecte neurotoxice si poate produce fenilcetonurie si stari de apoplexie; dicetopiperazina, care are potential cancerigen la nivelul creierului; acid aspartic (~40%), care afecteaza procesul de dezvoltare a creierului si functiile acestuia si metanol (~10%), care inhiba metabolismul oxigenului, produce orbire si a carui produsi secundari au efecte teratogene (pot produce mutatii genetice).

   Cititi va rog si:

DOCUMENTARE CELEBRE: “Viitorul alimentatiei”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa, un excelent film despre revolutia verde si controlul ELITELOR asupra hranei

Anunțuri