Halloween – Memoriu adresat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
În atenţia Doamnei Ministru Ecaterina Andronescu

 

Stimată Doamnă Ministru,

Mulţi dintre români au preluat, de câţiva ani, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracţii, este o veritabilă invocare a demonilor şi a făpturilor infernale. Oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii, cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Spusul poveştilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt şi ele părţi ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor şi emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii. Cam aşa arată Halloween-ul, o „sărbătoare” pe care sataniştii declaraţi o consideră printre cele mai importante.

Însuşi „părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obişnuia sa spună ca Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgica” sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

 

Halloween-ul – şcolarizarea satanismului pentru copiii români

Integrarea in UE si occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul National pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack” – o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

Camion FEMA cu insemne masonice, plin cu containere sicrie se indreapta spre zone populate in statul Wisconsin! Septembrie 2012!

semnalat de badpolitics.ro

Halloween – sarbatoare satanica. Sfantul Ioan Maximovici ii mustra pe cei ce o serbeaza

Crestinii nostri mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor(All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…

Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.

De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

Big Brother avanseaza: La Resita liceenii vor intra pe baza de amprenta la ore

Sistem de acces biometric într-un liceu din Reşiţa. Întârziații vor intra în liceu doar pe bază de amprentă

La Liceul Teoretic ”Mircea Eliade” din Reşiţa a fost pus în funcţiune accesul biometric, ceea ce înseamnă că atât elevii, cât şi profesorii intră şi ies din unitatea şcolară,  folosind amprentele digitale.

”Am apelat la acest sistem biometric pentru a creşte siguranţa şi securitatea elevilor în şcoală, pentru că, din păcate, se întâmplă parcă tot mai multe incidente violente în şcoli, iar noi vrem să le eliminăm complet. Noi avem parte de copii cuminţi, dar, oricând, pot intra în perimetrul şi în incinta unităţii şcolare persoane străine. În plus, măsura are ca scop şi reducerea absenteismului şcolar”, a declarat Dragoş Popa, directorul adjunct al Liceului ”Mircea Eliade”.

27 octombrie: Sfantul Dimitrie cel Nou. Cuvantul de invatatura al Parintelui Sofian Boghiu

,,Întru tine, Părinte, s-a mântuit cel după chip…’’

După care chip, fraţi creştini? După chipul lui Dumnezeu din noi.

La sfinţii cuvioşi care au pustnicit şi au trăit viaţa după voia lui Dumnezeu, vedem de fapt cum ,,s-a mântuit cel după chip’’, aşa cum spune cântarea pe care mă bucur că o spuneţi cu atâta evlavie. Acest îndemn la cântare, fraţi creştini picură în suflet râvnă pentru viaţa celor care şi-au mântuit chipul lui Dumnezeu din ei. Acest chip al lui Dumnezeu din noi, dacă-L mântuim, atingem desăvârşirea, ideal pe care îl recomandă Hristos tuturor, cu glas puternic, pe muntele Fericirilor: ,,Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este!’’ [291]  A fost spus nu numai pentru mulţimile de atunci, ci şi pentru noi, cei de astăzi. Desăvârşirea nu este un îndemn, o poruncă numai pentru anumite categorii de oameni pe care le numim ,,sfinţi’’. Desăvârşirea a fost rostită şi poruncită pentru toţi, fraţi creştini: bărbaţi, femei, copilaşi, toţi suntem chemaţi să ne desăvârşim, ca să atingem acest ideal, adică să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu. Să nu uităm acest ideal, fraţi creştini. Suntem lăsaţi pe pământ ca să câştigăm cerul.

Acolo, în cer, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu intră nimic necurat. Aşa ne spune sfântul Pavel: ,,Nu vă amăgiţi, fraţilor, nimic necurat nu va intra în Împărăţia cerurilor’’[292] . Nimic necurat…Dar noi cât de necuraţi suntem? Avem sfintele Taine cu care ne putem curăţi, dar câţi dintre noi colaborăm cu harul lui Dumnezeu, ca să putem arunca afară din fiinţa noastră tot ce este necurat, spurcat, tot ce este urâciune înaintea lui Dumnezeu? Noi ne spovedim, ne împărtăşim, iar când ieşim afară [din biserică], facem lucruri mult mai rele ca înainte.

Nouă oamenilor, ne-ar fi foare greu să pornim pe acest drum al desăvârşirii, dacă nu ne-ar sta Mântuitorul în faţă, spunându-ne:,,Urmaţi-Mă!’’ Cum să-L urmăm? Luând crucea Lui. Iisus ne spune: ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa’’. Calea – adică modelul. ,,Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima’’. ,,Eu sunt uşa’’[293] prin care se intră la Tatăl. El este exemplul nostru, ghidul, călăuza noastră. Dar poate că ne-ar fi greu să pornim pe acest drum, dacă ne-ar sta în faţă numai Mântuitorul Hristos. Mai avem nevoie şi de alte exemple care au păşit pe acest drum al desăvârşirilor. Aceştia sunt sfinţii, fraţi creştini. Aceşti sfinţi care, plini de curaj, L-au urmat pe Hristos cu toată fiinţa lor, aşa cum spune sfântul Pavel: ,,Urmaţi-mi mie, precum şi eu urmez pe Hristos’’[294]. Din această Împărăţie plină de lumină a tuturor sfinţilor care populează cerul lui Dumnezeu, se desprind zilnic aceşti sfinţi, care ni se oferă ca modele de viaţă.

Şi iată că ne întâlnim astăzi cu doi mari sfinţi a căror viaţă este scoasă la lumină cu toată smerenia, pentru că ei au împlinit acea poruncă grea a Mântuitorului: ,,Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru din cer desăvârşit este’’.

Sunt doi mucenici: sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir, care îşi împlineşte mucenicia sa roşie, cu sânge nevinovat, şi sfântul Dimitrie cel Nou care este tot mucenic, dar mucenicia sa a fost o mucenicie albă, de grea nevoinţă şi trudă; mucenicie fără sânge, dar tot mucenicie. Pentru că este foarte greu să te lupţi cu tine însuţi, este extrem de greu, fraţi creştini. Deseori noi căutăm fel de fel de scuze ca să călcăm în picioare cele mai uşoare porunci ale lui Dumnezeu şi să ne facem voia noastră. Este foarte greu să înfrângem răul din noi. Lupta aceasta au dus-o pustnicii, cei care nu au fost ucişi de alţii, ci ei singuri şi-au mortificat trupurile, ca să le facă sfinte şi curate, adevăratele temple ale Duhului Sfânt. Aceşti mari nevoitori au luptat până la sânge cu ei înşişi, clipă de clipă, nu cumva să se strecoare în ei un gând murdar, mincinos, fals, care să întineze lăuntrul inimii. Această luare-aminte la ei înşişi le-a adus sfinţenia vieţii lor. Suntem lăsaţi pe pământ, ca să câştigăm cerul, fraţi creştini. Dar câţi dintre noi avem această conştiinţă, că Dumnezeu este mereu prezent în viaţa noastră, şi câţi înţeleg pe deplin acele cuvinte spuse de Mântuitorul: ,,Cine împlineşte poruncile Mele, acela Mă iubeşte’’[295]!

VIDEO: Moastele Sfantului Mare Mucenic Dumitru Izvoratorul de Mir. Acatistul sfantului

Cititi si:

• 26 octombrie: Pomenirea Sfantului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvoratorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic
• Pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic

ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORATORUL DE MIR

( 26 OCTOMBRIE )

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Interviu cu Parintele Justin in revista ATITUDINI: Romania intr-un viitor razboi mondial

Nu credeţi că este periculoasă poziţia României atâta timp cât suntem aliaţii Statelor Unite şi îi avem în coastă pe ruşi?

Asupra României se abate exact același pericol ca în secolul precedent. Vecinii noştri vor să ne sfâşie în bucăţi: Ungaria să ia Ardealul, Rusia Moldova, iar Bulgaria Cadrilaterul. Dumnezeu va îngădui această urgie dacă noi nu ne vom pocăi, dacă nu ne vom îndrepta copiii spre Biserică. Înainte când mergea mama cu fiii ei într-un oraş căuta mai întâi biserica, să intre, să se închine, acum caută mai întâi cinematograful, nu mai au nevoie de biserică.  Această vie numită, România, pe care Dumnezeu ne-a dat-o din moşi strămoşi spre a o curăţa de uscăturile patimilor şi a o înălța spre înviere, poate să ne-o ia şi să o dea altor lucrători, dacă noi ne vom lenevi şi nu vom dovedi că putem fi lucrătorii cei buni care să aducă roada cea bună. Istoria ne-o construim cu mâinile noastre. Avem conducători la cârma țării după cum ne sunt şi sufletele noastre, după educaţia necreştină pe care am primit-o din familiile noastre.

Dar nu lucrează Dumnezeu în istorie?

Sigur că da, tocmai că El trimite asupra noastră prigoană şi războaie ca pedeapsă pentru fărădelegi. Şi dacă aceştia de azi nu se vor mântui măcar cei care vor rămâne şi copiii lor vor înţelege din fapte mânia lui Dumnezeu şi se vor întoarce cu pocăinţă spre El. Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor aduce roadă.

Părintele Constantin Sârbu – 37 de ani de la trecerea in vesnicie

Constantin Sârbu s-a născut la 10 ianuarie 1905, în comuna Cavadineşti, județul Covurlui, în familia lui Gheorghe şi Maria Sârbu, ţărani săraci şi buni ortodocşi. La vârsta de un an i-a murit mama, fiind luat în creştere de bunicii săi după tată şi ei muncitori cu braţele. Când a împlinit trei ani, s-au mutat cu toţii la Galaţi, câştigându-şi existenţa muncind pe la alţii. După absolvirea şcolii primare la Galaţi, ca premiant, bunicii s-au mutat la fiul lor (fratele tatălui său) în comuna Smârdan, aproape de Galaţi, şi l-au luat cu dânşii. La scurt timp, îi moare bunicul, iar el şi bunica sunt alungaţi de nora din casă şi îşi găsesc sălaş într-o cămăruţă nelocuită din curtea bisericii satului. Aici, bunica munceşte cu ziua, iar el slugăreşte la oamenii din sat fără simbrie, numai pentru mâncare. Pierde, astfel, patru ani de şcoală, până la vârsta de 15 ani.

La îndemnul bunicii, în 1919, susţine examen de admitere la Seminarul Teologic „Sf. Andrei” din Galaţi şi reuşeşte al treilea din 500 de candidaţi, în prima serie de elevi după primul război mondial. Deşi era premiant în fiecare clasă, n-a fost scutit de plata taxelor şcolare şi, spre a nu fi scos din seminar, munceşte noaptea la fabrica de cherestea, iar ziua pe la negustori în prăvălie şi meditează băieţi de oameni cu stare. În aceste condiţii, a reuşit să termine cursul superior în doi ani, promovând câte două clase într-un an, ultima clasă, a VIII-a, absolvind-o la Seminarul din Roman.

Revista ATITUDINI, nr. 25, inchinata Cuviosului Gheron Iosif

Pentru comenzi aici.

VIDEO: Conferință Virgiliu Gheorghe – Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor in lumea de azi

i