Herbert Dingle despre TEORIA RELATIVITATII: “Au acceptat-o dogmatic. Au învățat-o de la cei care au învățat-o de la cei care nu au reușit să o înțeleagă de la început”
Pentru cititorii mai noi, mai jos un text ce l-am post in urma cu 7 ani, fragmente din cartea Science at the Crossroads scrisa de Herbert Dingle:
Inteligența artificială folosită pentru a genera proteine pentru ca „tot ceea ce poate merge prost sau bine într-un corp uman depinde de proteine, astfel încât proiectarea de noi proteine ne poate permite să tratăm mai eficient bolile sau chiar să le evităm de la bun început”
O fi de bine? Mie nu-mi pare. Iata ce putem citi la https://www.vice.com/en/article/3adgvv/ai-replicated-evolution-and-generated-new-enzymes-as-good-as-natural-ones
Inteligența artificială a imitat evoluția și a generat noi enzime la fel de bune ca cele naturale
„Enzimele funcționează (în afara sistemului) la fel de bine ca și proteinele care au evoluat de-a lungul a milioane de ani de evoluție”, au declarat oamenii de știință.
De Hannah Docter-Loeb, 27 Ianuarie 2023, Vice

IMAGINE: NANOCLUSTERING/SCIENCE PHOTO LIBRARY VIA GETTY IMAGES
În ultimele câteva luni, a devenit clar că inteligența artificială poate fi antrenată să imite limbajul uman – este suficient să vedeți ChatGPT. Iar acum, cercetările arată că, dacă sunt antrenate în mod adecvat, modelele lingvistice similare pot imita biologia și evoluția umană, și chiar își pot pune propriul stil.
Într-un studiu, care a fost publicat joi în Nature Biotechnology, cercetătorii au testat capacitatea unui model de limbaj de IA (ProGen de la Salesforce) de a genera secvențe de aminoacizi – enzime – care ar putea funcționa în scenarii din viața reală. Proiectul a fost o colaborare între mai multe părți diferite, inclusiv Salesforce Research și cercetători de la Universitatea din California-San Francisco și Universitatea din California-Berkeley.
Dar de ce să folosim un model de limbaj de IA – ceva care a fost folosit pentru a genera eseuri și articole, de exemplu – pentru a genera biologie? Proteinele pot fi reprezentate ca un limbaj alcătuit din aminoacizi, cele 20 de molecule care alcătuiesc fiecare proteină.
„În același mod în care cuvintele sunt înșirate unul câte unul pentru a forma propoziții de text, aminoacizii sunt înșirați unul câte unul pentru a forma proteine”, a scris directorul de cercetare în domeniul inteligenței artificiale de la Salesforce Research, Nikhil Naik, într-un e-mail pentru Motherboard. „Pornind de la această perspectivă, aplicăm modelarea limbajului neuronal de IA pentru proteine, pentru a genera secvențe de proteine realiste, și totodată inedite.”
Practic, în loc să învețe limba engleză, echipa a dezvoltat inteligența artificială pentru a învăța limbajul proteinelor, a explicat Ali Madani, un fost om de știință de la Salesforce Research implicat în acest studiu, care a scris într-un e-mail pentru Motherboard.
Ca și alte programe de inteligență artificială, modelul a trebuit să fie învățat în consecință. ProGen a fost mai întâi antrenat pe 280 de milioane de proteine. După două săptămâni, echipa a perfecționat modelul introducându-i un set de date de aproximativ 56.000 de proteine din cinci familii diferite. Modelul a generat apoi un milion de secvențe artificiale. Echipa s-a concentrat asupra a 100 de proteine pentru a vedea cum se compară acestea cu proteinele naturale și dacă au urmat sau nu în mod adecvat așa-numita ‘gramatică’ a compoziției aminoacizilor.
Din cele 100 de proteine, echipa a creat cinci proteine artificiale și le-a testat funcționalitatea în celule, pentru a vedea cât de bine se compară cu o enzimă găsită în ouăle de găină, denumită în mod corespunzător „lizozimă din albușul de ou de găină” (HEWL). Două dintre proteine au demonstrat o activitate similară cu HEWL, descompunând pereții celulari ai bacteriilor.
„Enzimele funcționează (în afara sistemului) la fel de bine ca și proteinele care au evoluat de-a lungul a milioane de ani de evoluție”, a declarat Madani. Echipa a constatat, de asemenea, că IA a fost capabilă să capteze modelele evolutive, fără a fi antrenată în mod specific pentru a face acest lucru.
Deși inteligența artificială a fost folosită pentru a genera proteine, acest studiu diferă puțin de cercetările anterioare și extinde și mai mult ideea a ceea ce este posibil cu modelele lingvistice.
„Lucrarea noastră utilizează modele de limbaj condiționate care permit un control semnificativ mai mare asupra tipurilor de secvențe generate, ceea ce le face mai utile pentru proiectarea de proteine cu proprietăți specifice”, a scris Naik. „De asemenea, am validat rezultatele noastre într-un laborator umed”.
(Un laborator umed este un laborator în care medicamentele, substanțele chimice și alte tipuri de materie biologică pot fi analizate și testate prin utilizarea unor lichide diverse.)
Metodele descrise în lucrare sunt, de asemenea, disponibile pe GitHub, pentru a permite comunității de cercetare să se bazeze pe această lucrare și să accelereze cercetarea privind AI pentru proiectarea proteinelor. După cum vede Madani, proteinele sunt caii de bătaie ai vieții.
„Tot ceea ce poate merge prost sau bine într-un corp uman depinde de proteine, astfel încât proiectarea de noi proteine ne poate permite să tratăm mai eficient bolile sau chiar să le evităm de la bun început”, a scris Madani. „Putem folosi IA pentru a proiecta aceste soluții.”
Israel: celule stem de la şoareci transformate în structuri embrionare timpurii, cu un tract intestinal, un început de creier şi o inimă care bate. I-au numit EMBRIONI SINTETICI deoarece s-a ocolit nevoia de spermatozoizi, ovule şi fertilizare
ALEPH NEWS: Cercetătorii au creat primii embrioni sintetici din lume
- Cercetătorii au creat primii „embrioni sintetici”din lume, într-o realizare revoluţionară care a ocolit nevoia de spermatozoizi, ovule şi fertilizare.
- Oamenii de știință utilizează celule stem de la şoareci pentru a forma structuri asemănătoare embrionilor, cu tract intestinal, început de creier şi o inimă care bate.
- În comparaţie cu embrionii naturali de şoarece, embrionii sintetici au fost identici în proporţie de 95% în ceea ce priveşte structura lor internă şi profilurile genetice ale celulelor.
Oamenii de ştiinţă de la Institutul Weizmann din Israel au descoperit că celulele stem de la şoareci pot fi transformate în structuri embrionare timpurii, cu un tract intestinal, un început de creier şi o inimă care bate. Cunoscute sub numele de embrioni sintetici, deoarece sunt create fără ovule fertilizate, se aşteaptă ca structurile vii să conducă, pe termen scurt, la o înţelegere mai profundă a modului în care se formează organele şi ţesuturile în timpul dezvoltării embrionilor naturali.
Cercetătorii cred însă că această activitate ar putea reduce, de asemenea, experimentele pe animale şi, în cele din urmă, ar putea deschide calea către noi surse de celule şi ţesuturi pentru transplanturi umane. De exemplu, celulele de piele de la un pacient cu leucemie ar putea fi transformate în celule stem din măduva osoasă pentru a trata boala acestuia, potrivit The Guardian.
„În mod remarcabil, arătăm că celulele stem embrionare generează embrioni sintetici întregi, ceea ce înseamnă că acestea includ placenta şi sacul vitelin care înconjoară embrionul”, a declarat profesorul Jacob Hanna, care a condus acest efort. „Suntem cu adevărat entuziasmaţi de această lucrare şi de implicaţiile sale”. Lucrarea este publicată în Cell.
Anul trecut, aceeaşi echipă a descris modul în care a construit un uter mecanic care a permis embrionilor naturali de şoarece să crească în afara uterului timp de câteva zile. În cea mai recentă lucrare, acelaşi dispozitiv a fost folosit pentru a hrăni celulele stem de şoarece timp de mai bine de o săptămână, aproape jumătate din timpul de gestaţie al unui şoarece.
Unele dintre celule au fost pre-tratate cu substanţe chimice, care au activat programele genetice pentru a se dezvolta în placentă sau în sacul vitelin, în timp ce altele s-au dezvoltat fără intervenţie în organe şi alte ţesuturi. În timp ce majoritatea celulelor stem nu au reuşit să formeze structuri asemănătoare cu cele embrionare, aproximativ 0,5% s-au combinat în mici bile care au dezvoltat ţesuturi şi organe distincte. În comparaţie cu embrionii naturali de şoarece, embrionii sintetici au fost identici în proporţie de 95% în ceea ce priveşte structura lor internă şi profilurile genetice ale celulelor. Din câte şi-au dat seama cercetătorii, organele care s-au format erau funcţionale.
Hanna a precizat că embrionii sintetici nu sunt embrioni reali şi nu au potenţialul de a se dezvolta în animale vii, sau cel puţin nu o făcuseră atunci când fuseseră transplantaţi în uterul şoarecilor femele. El a fondat o companie numită Renewal Bio care îşi propune să crească embrioni sintetici umani pentru a furniza ţesuturi şi celule pentru afecţiuni medicale.
„În Israel şi în multe alte ţări, cum ar fi SUA şi Marea Britanie, este legal şi avem aprobarea etică pentru a face acest lucru cu celule stem pluripotente induse de om. Acest lucru oferă o alternativă etică şi tehnică la utilizarea embrionilor”, a declarat Hanna.
Dr. James Briscoe, liderul principal al grupului de la Institutul Francis Crick din Londra, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că este important să se discute despre cum să se reglementeze cel mai bine activitatea înainte ca embrionii sintetici umani să fie dezvoltaţi.
„Embrionii umani sintetici nu reprezintă o perspectivă imediată. Ştim mai puţin despre embrionii umani decât despre cei de şoarece, iar ineficienţa embrionilor sintetici de şoarece sugerează că transpunerea rezultatelor la om necesită o dezvoltare ulterioară”, a declarat Briscoe.
Dar, a adăugat el: „Acum este un moment bun pentru a lua în considerare cel mai bun cadru legal şi etic pentru a reglementa cercetarea şi utilizarea embrionilor sintetici umani şi pentru a actualiza reglementările actuale”.
Profesorul Paul Tesar, genetician la Universitatea Case Western Reserve, a declarat că, cu cât oamenii de ştiinţă împing embrionii derivaţi din celule stem tot mai departe pe calea dezvoltării, cu atât mai mult embrionii sintetici şi cei naturali încep să se contopească.
„Întotdeauna va exista o zonă gri”, a spus el. „Dar, ca oameni de ştiinţă şi ca societate, trebuie să ne unim pentru a decide unde este linia de demarcaţie şi pentru a defini ce este acceptabil din punct de vedere etic”.
Crearea de embrioni umani „sintetici” nu se încadrează în cadrul legal al Legii britanice privind fertilizarea umană şi embriologia, dar ar fi ilegal să fie folosiţi pentru a stabili o sarcină la o femeie, deoarece nu sunt clasificaţi drept „embrioni permişi”.
Azi poporului credincios i s-a reamintit de cati ani e omul pe Pamant. Stiinta oficiala ne minte
Astazi a fost Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului; Genealogia Mântuitorului):
De ce genealogia lui Iosif, deși nu era el tatăl lui Hristos?
Iar unii preoti au spus-o pe fata cati ani sunt de la Adam incoace. Dar si unde nu s-a spus, oricum orice credincios isi poate da seama ca n-au trecut milioane de ani de cand e omul pe Pamant. Nici sute de mii. Si nici macar zeci de mii.
Numărăm de la facerea lumii 5508 ani până la Naşterea Domnului:
ADN-ul nostru este pe cale să devină cel mai mic hard drive din lume
Sursa: https://www.thebrighterside.news/post/our-dna-is-becoming-the-world-s-tiniest-hard-drive
ADN-ul nostru este pe cale să devină cel mai mic hard drive din lume
De Lila Reynolds, Northwestern University, publicat de BRIGHTER

ADN-ul este un mediu de înaltă densitate pentru stocarea datelor informatice.(CREDIT: Quality Stock Arts / Adobe Stock)
Codul nostru genetic este de milioane de ori mai eficient în stocarea datelor decât soluțiile existente, care sunt costisitoare și consumă cantități imense de energie și spațiu. De fapt, am putea scăpa de hard disk-uri și am putea stoca toate datele digitale de pe planetă în câteva sute de kilograme de ADN.
Utilizarea ADN-ului ca mediu de înaltă densitate pentru stocarea datelor are potențialul de a crea progrese în domeniul tehnologiei de biodetecție și bioînregistrare, și al stocării digitale de ultimă generație, însă cercetătorii nu au reușit să depășească deficiențele care ar permite extinderea acestei tehnologii.
Acum, cercetătorii de la Universitatea Northwestern propun o nouă metodă de înregistrare a informațiilor în ADN care durează câteva minute, în loc de mai multe ore sau zile. Echipa a folosit un sistem enzimatic nou pentru a sintetiza ADN care înregistrează semnale de mediu care se schimbă rapid direct în secvențe de ADN, o metodă despre care autorul principal al lucrării a spus că ar putea schimba modul în care oamenii de știință studiază și înregistrează neuronii din creier.
Studiul, intitulat ‘Înregistrarea semnalelor temporale cu o rezoluție de câteva minute folosind sinteza enzimatică a ADN-ului’, a fost publicat joi (30 septembrie) în Journal of the American Chemical Society.
Autorul principal al lucrării, Keith E.J. Tyo, profesor de inginerie la Northwestern, a declarat că laboratorul său a fost interesat de valorificarea abilităților naturale ale ADN-ului pentru a crea o nouă soluție de stocare a datelor.
„Natura se pricepe să copieze ADN-ul, dar noi am vrut cu adevărat să putem scrie ADN-ul de la zero”, a spus Tyo. „Modul ex vivo (în afara corpului) de a face acest lucru implică o sinteză lentă, chimică. Metoda noastră este mult mai ieftină pentru a scrie informații, deoarece enzima care sintetizează ADN-ul poate fi manipulată direct. Înregistrările intracelulare de ultimă generație sunt și mai lente, deoarece necesită pașii mecanici de exprimare a proteinelor ca răspuns la semnale, spre deosebire de enzimele noastre, care sunt toate exprimate dinainte, și pot stoca continuu informații.”
Tyo, profesor de inginerie chimică și biologică în cadrul Școlii de Inginerie McCormick, este membru al Centrului pentru Biologie Sintetică și studiază microbii și mecanismele lor de detectare a schimbărilor de mediu și de reacție rapidă la acestea.
Ocolirea expresiei proteinelor
Metodele existente de înregistrare a datelor moleculare și digitale intracelulare în ADN se bazează pe procese în mai multe părți care adaugă noi date la secvențele existente de ADN. Pentru a produce o înregistrare precisă, cercetătorii trebuie să stimuleze și să reprime expresia unor proteine specifice, ceea ce poate dura peste 10 ore.
Laboratorul Tyo a emis ipoteza că ar putea folosi o nouă metodă pe care au numit ‘Time-sensitive Untemplated Recording using Tdt for Local Environmental Signals’, pe scurt TURTLES (Turtles:Țestoase, n.tr.), pentru a sintetiza ADN complet nou în loc să copieze un șablon din acesta, realizând o înregistrare mai rapidă și cu o rezoluție mai mare.
Pe măsură ce ADN-polimeraza continuă să adauge baze, datele sunt înregistrate în codul genetic în câteva minute, pe măsură ce schimbările din mediul înconjurător influențează compoziția ADN-ului pe care îl sintetizează. Modificările de mediu, cum ar fi schimbările în concentrația de metale, sunt înregistrate de polimerază, acționând ca un ‘cititor de bandă perforată dar la nivel molecular’ și indicând oamenilor de știință momentul în care a avut loc o schimbare de mediu. Utilizarea biosenzorilor pentru a înregistra modificările în ADN reprezintă un pas important în dovedirea viabilității TURTLES pentru utilizarea în interiorul celulelor, și ar putea oferi cercetătorilor posibilitatea de a utiliza ADN-ul înregistrat pentru a afla cum comunică neuronii între ei.
„Aceasta este o dovadă de concept cu adevărat interesantă pentru metodele care ne-ar putea permite într-o zi să studiem interacțiunile dintre milioane de celule simultan”, a declarat Namita Bhan, co-autor principal și cercetător postdoctoral în laboratorul Tyo. „Nu cred că există niciun sistem de înregistrare a modulației enzimatice directe raportat anterior”.
De la celulele cerebrale la apa poluată
Cu un potențial mai mare de extindere și acuratețe, TURTLES ar putea oferi baza unor instrumente care să propulseze cercetarea creierului. Potrivit lui Alec Callisto, de asemenea co-autor principal și student absolvent în laboratorul lui Tyo, cercetătorii pot studia doar o fracțiune infimă din neuronii unui creier cu tehnologia actuală și, chiar și așa, există limite în ceea ce privește ceea ce știu să facă. Prin plasarea de aparate de înregistrare în interiorul tuturor celulelor din creier, oamenii de știință ar putea cartografia răspunsurile la stimuli cu o rezoluție monocelulară la nivelul multor (milioane de) neuroni.
„Dacă ne uităm la modul în care tehnologia actuală se dimensionează în timp, ar putea dura zeci de ani până când am putea înregistra simultan un întreg creier de gândac cu tehnologiile existente – ca să nu mai vorbim de zecile de miliarde de neuroni din creierul uman”, a declarat Callisto. „Așa că acesta este un lucru pe care am dori cu adevărat să îl accelerăm”.
În afara corpului, sistemul TURTLES ar putea fi folosit, de asemenea, pentru o varietate de soluții pentru a aborda creșterea explozivă a nevoilor de stocare a datelor (până la 175 de zettabytes până în 2025). (1ZB, sau zettabyte =1 miliard de TB, sau terabyte, n.tr.).
Este deosebit de bun pentru aplicații de arhivare a datelor pe termen lung, cum ar fi stocarea imaginilor de securitate cu circuit închis, pe care echipa le numește date pe care ‘le scrii o dată și nu le citești niciodată’, dar care trebuie să fie accesibile în cazul în care are loc un incident. Cu ajutorul tehnologiei dezvoltate de ingineri, hard disk-urile și unitățile de disc care păstrează ani de zile amintirile îndrăgite ale camerelor de luat vederi ar putea fi, de asemenea, înlocuite de biți de ADN.
În afara stocării, funcția de ‘cititor de bandă perforată’ ar putea fi folosită ca biosenzor pentru a monitoriza contaminanții din mediul înconjurător, cum ar fi concentrația de metale grele din apa potabilă.
În timp ce laboratorul se concentrează pe depășirea unei dovezi de concept atât în ceea ce privește înregistrarea digitală, cât și cea celulară, echipa și-a exprimat speranța că mai mulți ingineri vor fi interesați de acest concept și îl vor putea utiliza pentru a înregistra semnale importante pentru cercetările lor.
„Încă mai construim infrastructura genomică și tehnicile celulare de care avem nevoie pentru o înregistrare intracelulară robustă”, a declarat Tyo. „Acesta este un pas pe drumul către atingerea obiectivului nostru pe termen lung”.
Nu stim nimic despre GRAVITATIE, semn ca lumea sigur nu este precum stiinta oficiala ne descrie ca ar fi
Obiectele cad pe Pamant. Precum marul lui Newton. Si numim asta gravitatie. Cum functioneaza insa? Nu s-a raspuns pana acum la aceasta intrebare. S-au facut doar constatari cum ca ea exista si s-au emis ipoteze. Unele teorii sunt deja considerate certitudini, dar toate scartaie, semn ca lumea sigur nu este precum stiinta oficiala ne descrie ca ar fi.
Ce este PARALIZIA ÎN SOMN?
Paralizia în somn este un fenomen care presupune inabilitatea de a te mișca, deși te simți conștient. Este un fenomen mai des întâlnit decât ai crede.
Unii oameni spun că simt că mai este cineva în cameră. Ba mai mult, au senzația că văd siluete demonice. Alții aud anumite sunete – șoapte nedeslușite sau țiuituri.
Iata, mai pe larg, ce putem citi la Cele mai șocante șase adevăruri despre paralizia în somn de pe PLAYTECH:
De ce simti cand te priveste cineva?
Playtech a abordat ieri o tema interesanta:
Creierul tău poate simți când cineva te privește. Cum reușește?
“Explicatia” lor:
Ei bine, specialiștii spun că ar fi vorba despre un sistem din creierul tău, care este devotat identificării locului în care se îndreaptă privirea celorlalți, potrivit Psychology Today. Anumite celule se activează atunci când privirea unui observator se îndreaptă asupra ta, după cum au indicat studiile realizate de specialiști, care au înregistrat activitatea celulelor cerebrale.
Totuși, de ce poți simți că privirea cuiva este îndreptată asupra ta, deși nu privești în direcția acestei persoane? De obicei, primele lucruri pe care le observi l o persoană sunt poziția corpului și a capului, iar dacă oricare dintre acestea este îndreptată spre tine, mai ales într-un mod nenatural, atunci îți poți da seama cu ușurință că cineva te are în vedere.
„În cazul în care poziția corpului și a capului nu ne oferă suficiente informații, vederea periferică vine în ajutor, căci ea poate detecta cu ușurință privirea altei persoane și asta se datorează sleroticii vizibile a omului”, au declarat cercetătorii.
Iar această abilitate despre care vorbim s-a dezvoltat cu mult timp în urmă și asta datorită nevoiii omului de a coopera și colabora cu ceilalți membri ai speciei. Asta pentru că, după cum știi, privirea poate exprima o multitudine de trăiri și senzații pe care limbajul verbal nu le poate transmite. De aceea, putem comunica foarte multe lucruri doar cu o simplă privire.
Tema este interesanta, insa “explicatia” lor este intre ghilimele, caci nu este o explicatie.
Doua cauze identifica ei:
- vederea periferica
Dar nu sta in picioare deoarece simtim si cand persoana este in spate.
- un sistem in creier
Si o lasa in aer. Iar la final adauga: “această abilitate despre care vorbim s-a dezvoltat cu mult timp în urmă și asta datorită nevoiii omului de a coopera și colabora cu ceilalți membri ai speciei”. Doar ca asta nu explica deloc cum simtim ci e din categoria: ce bine ca simtim plus oleaca de evolutionism natang.
Mai sus am aratat cum nu se explica, insa nici eu nu stiu cum se explica, asa ca m-am uitat oleaca pe google in limba romana. Dar tot nu m-am dumirit:
DICTATURA STIINTEI MODERNE: A descoperit oase de DINOZAUR VECHI DE DOAR 4 000 DE ANI, asa ca … a fost concediat de la Universitate
Iata ce putem citi la Scientist fired from university after discovering shocking dinosaur bones believed to be only 4,000 years old:
Om de ştiinţă concediat de la Universitate după ce a descoperit în mod şocant oase de dinozaur considerate a fi vechi de doar 4000 de ani
(NaturalNews) O descoperire arheologică recentă, care aruncă o incertitudine în teoria convențională a evoluției, l-a costat slujba pe un profesor din California. Mark Armitage, un fost om de ştiinţă de la Universitatea de Stat din California din Northridge (CSUN), a fost concediat dupa ce a pretins că ar fi descoperit o fosilă de dinozaur care conține încă tesuturi moi, flexibile, sugerând că aceasta nu poate fi de milioane de ani.
Cu o vechime de 30 de ani în domeniul său, Armitage a publicat numeroase studii de-a lungul anilor în reviste. Unul dintre cele mai recente a fost publicat în iulie anul trecut şi se referă la o descoperire pe care a făcut-o la locul de excavare Hell Creek din Montana. Potrivit publicaţiei Christian Post, Armitage făcea evaluarea unui corn-fosilă de Triceratops ( un dinozaur erbivor), când a descoperit tesuturile moi conservate.
Un proces intentat recent în apărarea lui Armitage descrie reacția lui la descoperire ca fiind de “fascinaţie”, devreme ce material flexibil nu a fost descoperit niciodată până atunci pe o fosilă de dinozaur. Firește, Armitage a publicat concluziile sale – în acest caz, el le-a publicat în revista Acta Elsevier Histochemica – și a început să împărtășească descoperirile sale cu studenții.
Nu după mult timp, Armitage a fost abordat de decanul facultăţii CSUN care, conform relatărilor, a strigat la el: “Noi nu-ţi vom tolera religia în acest departament!” Descoperirea lui Armitage, desigur, contrazice teoria evoluționistă pe care CSUN a adoptat-o de zeci de ani, și nu pare a fi nici o deschidere către discuții în acest sens, din moment ce el a fost, de asemenea, dat afară din postul său.
2 comments