SACCSIV – blog ortodox

PROFEȚII: De 4 iulie să ne amintim că SUA sunt un produs masonic în care se va desăvârși bolșevismul, iar la final își va primi răsplata

Posted in BANCI, MASONERIE, PROFETII, REVOLUTIA BOLSEVICA, RUSIA, SERAFIM ROSE, Staretul Antonie, SUA by saccsiv on iulie 4, 2020

Cuviosul Serafim Rose avea mereu în vedere proorocia Stareţului Ignatie de Harbin (Manciuria), un părinte văzător cu duhul, care încă din anii `30 spunea: „Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America.
Cuviosul Serafim Rose:

„Nu vreau să vă sperii, însă este mai bine să conştientizăm faptul că ceea ce suferă ei acum, sau ceva asemănător, va veni probabil şi aici, şi cât de curând. Noi trăim vremurile din urmă, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece în Rusia şi în alte ţări asemenea ei reprezintă experienţa normală a vremurilor noastre. Aici, în Occident, noi trăim într-un paradis la nebunilor, care oricând se poate pierde şi, foarte probabil, aşa se va şi întâmpla. Să începem dar să ne pregătim – nu făcând stocuri de alimente sau alte lucruri, aşa cum s-au apucat unii să facă în America, ci cu o pregătire lăuntrică de creştini ortodocşi.”

Staretul Antonie:

„Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.”

SUA este un produs masonic:

STATUIA de pe cladirea CAPITOLIULUI (unde se intruneste congresul SUA) o reprezinta pe PERSEFONA, sotia lui Hades, zeul infernului

STATUIA LIBERTATII – simbol masonic

Locuri sinistre – ROCKEFELLER CENTER. O celebră locație din New York construită special pentru promovarea LUCIFERIANISMULUI

Ai carei papusari au finantat Revolutia Bolsevica, care Revolutie Bolsevica a fost inceputul:

REVOLUTIA BOLSEVICA si SEXUL / Nationalizarea femeilor, orgii publice educative, educatie sexuala cu practica in tabere scolare, abolirea familiei, copiii rezultati apartin statului, parade homosexuale nud, avort fortat / A fost o reusita implementare a DOCTRINEI NOII ORDINI MONDIALE in cea mai mare tara ortodoxa si curand ASA VA FI pe intreg PAMANTUL…

Iar cele ce se petrec actualmente in SUA seamana din ce in ce mai mult cu cele ce s-au petrecut acum 100 de ani in Rusia.

 

Cuviosul Serafim Rose: DE CE SĂ STUDIEM SEMNELE VREMURILOR?

Posted in SERAFIM ROSE, sfarsitul vremurilor by saccsiv on aprilie 14, 2020

Cuviosul Serafim Rose: Semnele vremurilor

  1. DE CE SĂ STUDIEM SEMNELE VREMURILOR?

Subiectul acestei conferinţe este privegherea pentru semnele vremurilor. În primul rând, trebuie sǎ aflǎm ce se înţelege prin sintagma „semnele vremurilor.” Expresia vine direct din Evanghelie, din cuvintele Mântuitorului de la Matei 16: 3. Hristos le spune fariseilor şi saducheilor care au venit la El urmǎtoarele: Faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, adicǎ cum va fi vremea, dar semnele vremilor nu puteţi? Cu alte cuvinte, El le spune cǎ aceasta nu are nimic de-a face cu ştiinţa, sau cu cunoaşterea locului nostru în aceastǎ lume sau altceva de acest gen. Este o întrebare de tip religios/religioasǎ. Studiem semnele vremurilor pentru a reuşi/fi în stare sǎ-L recunoaştem pe Hristos.

În vremea lui Hristos, fariseii şi saducheii nu studiau semnele vremurilor pentru a afla dacǎ Hristos venise, dacǎ Fiul lui Dumnezeu era cumva deja pe pǎmânt. Dar deja erau semne pe care ei trebuie sǎ le fi recunoscut. De pildǎ, în Vechiul Testament, în Cartea lui Daniel, avem o profeţie despre cele şaptezeci de sǎptǎmâni de ani, conform cǎrora Mesia urma sǎ vinǎ cam dupǎ 490 de ani din vremea lui Daniel înainte. Acei evrei care îşi citeau cǎrţile cu atenţie, ştiau cu exactitate ce însemna acest lucru, şi cam pe la vremea venirii lui Hristos, ei ştiau cǎ venise vremea lui Mesia.

Dar acesta este un semn exterior. Mai important era ca fariseii şi cǎrturarii sǎ fi prevǎzut semnele interioare. Dacǎ inimile lor erau drepte în faţa lui/faţǎ de Dumnezeu, şi dacǎ n-ar fi încercat doar sǎ împlineascǎ o poruncǎ exterioarǎ a legii, inimile lor ar fi fost receptive/s-ar fi sensibilizat şi L-ar fi recunoscut pe Dumnezeu în trup atunci când El a venit. Dar nu puţini evrei au fost aceia care L-au recunoscut – Apostoli, Ucenici şi mulţi alţii.

Acelaşi pasaj din cap. 16 de la Matei, ne vorbeşte în continuare despre semne. Domnul le spune evreilor: Neam viclean şi desfrânat cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. (v. 4) Evenimentele vechi-testamentare conţin tipuri/prefigurǎri ale evenimentelor din Noul Testament. Când Iona a stat trei zile în pântecele chitului, aceasta a fost o prefigurare a şederii de trei zile a Domnului în mormânt. Iar acest semn – semnul lui Iona – li s-a dat oamenilor din vremea lui Hristos.

Domnul le spunea fariseilor şi saducheilor cǎ un neam viclean şi desfrânat cautǎ evenimente spectaculoase: foc din cer, izgonirea romanilor, manifestarea îngerilor care alungǎ stǎpânirea strǎinǎ a romanilor şi alte lucruri de acest fel[2]. Hristos le spune cǎ acest fel de semne nu se vor da. Un neam viclean şi desfrânat cautǎ astfel de semne…, dar cei curaţi cu inima cautǎ ceva mai duhovnicesc. Singurul semn care li se va da este semnul lui Iona. Desigur cǎ nu este lucru mic ca un om, care era şi Dumnezeu, sǎ stea trei zile în mormânt.

Astfel, din cuvintele Mântuitorului, aflǎm cǎ nu trebuie sǎ umblǎm dupǎ semne spectaculoase, ci mai degrabǎ sǎ cǎutǎm semne duhovniceşti, înlǎuntrul nostru. De asemenea, trebuie sǎ priveghem fiind atenţi la acele lucruri, care, dupǎ Scripturǎ, sunt trecǎtoare.

[1] Cuvânt ţinut în vara anului 1980, în Redding, California, la conferinţa femeilor creştin-ortodoxe sub patronajul Sf. Gherman.

[2] Aşteptau un Mesia politic, rǎzbunǎtor, mai puţin unul în chip de smerenie.

 

  1. SEMNELE PE CARE NI LE-A DAT HRISTOS

Noi, creştinii ortodocşi, deja am recunoscut şi acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos. Însuşi faptul cǎ suntem creştini ortodocşi înseamnǎ cǎ am fǎcut aceasta. Ştim înţelesul acestor semne, ca de pildǎ: semnul lui Iona, cei 490 de ani ai lui Daniel, şi multe altele pe care Domnul le-a împlinit. Dumnezeieştile slujbe ortodoxe sunt pline de proorocii ale Vechiului Testament care au fost împlinite în venirea lui Hristos. Le vedem cu toţii şi le recunoaştem – toate sunt limpezi. Dar acum trebuie sǎ ne uitǎm dupǎ alte feluri de semne, adicǎ semnele Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Întreaga învǎţǎturǎ despre A Doua Venire a lui Hristos şi semnele ce o vor preceda sunt vestite/arǎtate în mai multe locuri din Evanghelii, cu deosebire în capitolul 24 al Evangheliei dupǎ Matei. Sf. Marcu şi Sf. Luca au şi ei unele capitole dedicate acestora.

(more…)

SERAFIM ROSE (1934-1982): „Am fost în iad. Stiu cum este iadul.”. De la Nietzsche, generația beat, zen, yoga, alcool si homosexualitate la ORTODOXIE …

Posted in SERAFIM ROSE by saccsiv on septembrie 2, 2010

   Citez din articolul Seraphim Rose:

   Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose, (n. 13 august 1934, San Diego – d. 2 septembrie 1982) a fost un călugăr ortodox american. A aparținut de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Deși nu a fost canonizat, este venerat ca sfânt de numeroși credincioși ortodocși.

   Date biografice

   Parintele Serafim Rose – este considerat ca fiind primul american care preia si continua traditia sfintilor parinti.

   S-a nascut intr-o familie tipic americana de protestanti, in orasul San Diego, California. Numele de Eugene, dat la nastere, inseamna „nobil” sau nascut intr-o familie buna. Parintii sai, ambii de origine norvegiana, reprezentau a doua generatie de emigranti in Statele Unite. John Christian Holbeck, bunicul lui Eugene din partea mamei, ajunge in Satele Unite cu famila sa la varsta de treisprezece ani. Hilma Helickson, bunica lui Eugene din partea mamei, desi nascuta in Norvegia era de origine suedeza, ajunge in Statele Unite la varsta de trei ani.

   Familiile Holbeck si Helickson se stabilesc in micul oras Two Harbors din Minnesota, unde John si Hilma au copilarit si s-au intalnit, in final casatorindu-se in 1896. Impreuna au avut cinci copii, al treilea fiind Esther, nascuta in 1901, mama lui Eugene.

   Louis Deseret (Rose), bunicul lui Eugene din partea tatalui de origine franceza si olandeza, a emigrat in prima instanta in Canada ca mai tarziu sa se stabileasca in Statele Unite, in orasul Two Harbors, Minnesota. Desi de origine Romano Catolic, el si-a exprimat intodeauna convingerile ateiste cu mai multa simpatie pentru socialism. Acest lucru insa, nu il impiedica sa se casatoreasca cu o devotata practicanta Romano Catolica, May Vandenboom de origine olandeza, stabilita in Marquette, Michigan.

   Louise si May au avut patru fii, dintre care al doilea, Frank tatal lui Eugene, s-a nascut in 1890. Frank devine mai tarziu servitor in altar dupa dorintele mamei sale, care se stinge din viata la frageda varsta de patruzeci si opt de ani, cand Frank avea numai patrusprezece ani. Frank mai slujeste in altar pentru inca patru ani dupa care se inroleaza in armata, luptand pe front in timpul Primului Razboi Mondial. Venit acasa de pe front, o intalneste pe Esther Holbeck, care era mai tanara cu unsprezece ani decat Frank si care abia terminase liceul. In 1921 Frank si Esther se casatoresc si raman pentru o perioda in Two Harbors.

   In 1922 se naste primul lor copil, Eileen, iar doi ani mai tarziu in 1924 toata famila se muta in San Diego, California pentru a scapa de iernile friguroase din Minnesota. In San Diego se mai nasc inca doi copii, Franklin Jr. care se naste la patru ani dupa Eileen si Eugene cu opt ani mai tanar decat sora sa Eileen.

(„Not of This World-The Life and Teaching of Fr. Serafim Rose Pathfinder to the Heart of Anciant Christianity”, by Monk Damascene Christensen, Fr. Serafim Rose Foundation 1993, Forestville,California p. 3).

   Ca elev, atât în cadrul studiilor primare și medii cât și mai târziu, a dovedit o seriozitate excepțională, impresionându-și deopotrivă colegii și profesorii. Era deosebit de talentat în matematică, dar și în filosofie și limbi străine, în biologie și alte domenii. Era un foarte bun sportiv, deși a evitat intrarea în viața sportivă de performanță, fiind atras prea mult de studiu pentru a merge pe altă cale.

   În 1952 Serafim Rose s-a specializat în filosofie, la Pomona, dovedind aceleași capacități extraordinare ca și în trecut. Sub influența lui Alan Watts tânărul Serafim Rose se inițiază în zen-budism. Americanizarea și vulgarizarea acestei concepții de viață de către Alan Watts îi trezește disprețul, fiind în contradicție cu spiritul său științific plin de responsabilitate. Învățatul chinez Gi-ming Shien, taoist, cel mai mare sinolog din SUA din acea vreme, îl va îndruma pe căile cunoașterii limbii și dialectelor chinezești, ca și a spiritualității chinezești tradiționale adevărate.

   Mai târziu va evidenția în conferințele sale legăturile aproape de necrezut între vechea spiritualitate chinezească și Ortodoxie.

   Între timp, și sub influența lui Gi-ming Shien, Serafim Rose va ajunge să cunoască și să respecte, ba chiar să iubească, un nou gânditor, René Guénon. „René Guénon este cel care m-a învățat să caut și să iubesc Adevărul, mai presus de orice și să nu mă mulțumesc cu altceva” va declara mai târziu Serafim Rose. Într-adevăr, René Guénon a arătat în mod clar felul în care relativizarea adevărului duce la distrugerea vechilor tradiții spirituale și, prin aceasta, la distrugerea societății și a omului ca persoană.

   Lipsa unei tradiții autentice, vii, care să dea sens existenței, filosofia lui Nietzsche, generația beat, practicile zen și yoga l-au condus treptat pe S. Rose, după cum avea s-o mărturisescă el însuși, la marginea prăbușirii. A trecut prin diferite experimente și experiențe pe care le-a considerat cumplite, de la beție la droguri, promiscuitate, homosexualitate. În această perioadă căuta cu disperare Adevărul, nu un adevăr oarecare, ci Adevărul absolut.

   Părintele Damaschin, care l-a cunoscut pe Serafim Rose, notează:

În tot acest timp, el căuta Adevărul cu mintea sa, dar Adevărul îl evita. A căzut într-o stare de deznădejde, descrisă în anii de apoi ca un iad viu. A simțit că nu se potrivește în lumea modernă, nici chiar în familia sa, care nu l-a înțeles. Era ca și când s-ar fi născut fără de loc, în afara timpului. Îi plăcea să hoinărească sub cerul înstelat, dar simțea că nu e nimic acolo care să-l cuprindă – nici un Dumnezeu, nimic. Neantul budist l-a lăsat gol… A început să bea vin cu voracitate, iar apoi cădea epuizat la podea, strigând către Dumnezeu să îl lase în pace (deși se pretindea ateu). Odată, pe când era beat, a înălțat pumnul către ceruri, din vârful unui munte, blestemându-l pe Dumnezeu și provocându-l să îl osândească iadului. În deznădejdea sa, i se părea că merită să fie osândit pe vecie de mânia lui Dumnezeu, numai să fi putut ști, în mod empiric, că Dumnezeu există – și să nu rămână într-o stare de nepăsare. Dacă Dumnezeu l-ar condamna la iad, atunci cel puțin ar simți, pentru o clipă plină de fericire atingerea lui Dumnezeu și ar ști cu siguranță că El putea fi ajuns.

   Despre această perioadă cumplită și plină de păcat din viața sa însuși Serafim Rose avea să spună: „Am fost în iad. Stiu cum este iadul.

   Uimitor, dar chiar din adâncul păcatului a răsărit și izbăvirea. Unul dintre puținii companioni ai tânărului pustiit de căutare, știind interesul arzător al acestuia pentru vechile tradiții, i-a oferit prilejul să cunoască altă tradiție străveche (chiar învechită după mulți) Ortodoxia.

   Serafim Rose mărturisea „Când am vizitat o biserică ortodoxă, a fost doar ca să văd o altă tradiție. Însă, când am intrat pentru prima dată într-o biserică ortodoxă (una rusească, în San Francisco), ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu mai trăisem într-un templu budist sau în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inimă că sunt acasă, că întreaga mea căutare luase sfârșit.

   În mod firesc, același sentiment l-a simțit și tânărul Rafail Noica, fiul filosofului român Constantin Noica, atunci când a venit, după o viață de căutare a Adevărului în anglicanism și alte culte apusene: „Ortodoxia este însăși firea omului”.

   Treptat, apropiindu-se de Ortodoxie – din care la început nu înțelegea mai nimic, slujbele fiind în rusă, limbă necunoscută pe atunci lui Serafim Rose – tânărul american a realizat o idee nouă:

   „Adevărul nu era doar o idee abstractă, căutată și cunoscută de către minte, ci era ceva personal – chiar o Persoană – căutată și iubită de către inimă. Și astfel l-am întâlnit pe Hristos.

   S-au întâlnit, Serafim Rose și Iisus Hristos, pentru a nu se mai despărți niciodată. În mod neașteptat pentru toată lumea, tânărul genial și boem, tipic în comportare pentru generația beat, devine un adevărat model de credință ortodoxă. Se va boteza în această religie, murind pentru lume și pentru păcate, implicându-se cu toată râvna în viața Ortodoxiei americane. Are bucuria să cunoască pe Sfântul Ioan Maximovici și alți trăitori americani. Iar în 1970 este tuns în monahism.

   Lucrarea pe care a dus-o la Sfânta Mânăstire Platina, din Munții Stâncoși, este exemplară. În condiții de o rară asprime, autoimpuse, Serafim Rose, părintele Herman Podmoșenski și alți câțiva ortodocși americani au creat din nimic o mânăstire tipică, asemănătoare celor din primele veacuri. Un generator asigură curent electric pentru tiparniță. Nu există telefon, fie el fix ori mobil, nu există radio ori televizor sau altceva de acest fel. Chiliile sunt de mici dimensiuni, sărăcăcios mobilate. Destinația lor este destul de strictă: Pravila (rugăciunea), studiul și, puținele ore de somn. În rest activitatea se desfășoară la muncă în cadrul mânăstirii sau la slujbă, în biserică. Carnea este interzisă total, peștele fiind singura dezlegare. Iluminatul este asigurat cu lămpi cu petrol, candele, lumânări.

   Oricât de dur ar părea acest regim el s-a dovedit a fi vindecător de suflete. Nu doar Serafim Rose, părinții Damaschin și Alexie Young și alții cunoscuți au găsit acolo via legătură cu Dumnezeu, ci și liderul grupului Nirvana, după sinuciderea prietenului său, un inginer de sistem devenit milionar și alții asemenea. Aceștia, lăsând toate ale lumii, s-au retras în liniștea muntelui, spre a lupta cu patimile și păcatul și a se uni cu Dumnezeu.

   Călăuza și lumina acestei mânăstiri a fost, dintre cei vii, Serafim Rose. Lucrarea sa a răsunat nu doar în SUA, ci și în Europa, din Marea Brianie în România și Grecia, ba chiar și în Rusia și alte părți ale lumii.

   Geniul lui Serafim Rose, curățat de slăbiciunea păcatului, s-a manifestat mai puternic și mai luminos. Nenumăratele scrisori din această perioadă, conferințele, articolele și cărțile scrise dovedesc pe deplin acest lucru. El s-a arătat un teolog desăvârșit, unul din marii mărturisitori ai Ortodoxiei.

   Comentariu saccsiv:

   Sunt informatii in acest articol pe care nu le stiam si nu stiu cat sunt de reale. Rog pe cei ce stiu mai multe despre parintele Serafim Rose sa aduca completari.

%d blogeri au apreciat: