Părintele Arsenie Papacioc: „Consider că avortul este printre cele mai mari păcate posibile”
Medicul Thomas Verny din Toronto (Canada), un psihiatru cu renume, a făcut recent o declaraţie, ce a produs senzaţie în cercurile medicale: “Copiii nenăscuţi se sinucid în uterul mamei care-i poartă, dacă aceasta nu-i doreşte”. A susţinut afirmaţia pe baza unor fapte şi a unor serioase cercetări, fiind convins că mama-gravida poate transmite fătului sentimentele şi temerile ei, determinându-l să se comporte astfel încât să provoace propria-i rejecţie, deci avortul spontan.
Dr. Verny, autor al lucrării Viaţă secretă a copilului nenăscut, relatează pe larg ca a ajuns la aceste concluzii după un studiu de ani de zile asupra a 400 de avorturi spontane, cărora nu li s-a descoperit cauza. Într-un procent foarte mare de cazuri, argumentează dr. Verny, mama a avut sentimente foarte amestecate la gândul responsabilităţii faţă de copil după naştere, sentiment provocat de teamă, nesiguranţa, de eventualitatea de a naşte un copil cu tare, frică de a fi părăsită de soţ, naşterea unui copil “din flori” etc. Presat de asemenea gânduri chinuitoare, organismul femeii în cauză provoacă o secreţie de hormoni. Aceşti hormoni, absorbiţi de fetuşi, le creează acestora o stare de anxietate. Ei simt că mama nu-i doreşte, explica mai departe dr. Verny, iar în această stare fetusul încetineşte producţia anumitor substanţe chimice în uter, substanţe vitale pentru procesul normal de dezvoltare a viitorului copil. În ultima fază, are loc, deseori, avortul spontan.
Cercetările dr. Verny sunt susţinute de dr. David Chamberlain, psiholog la Centrul de tratament al anxietăţii din San Diego (California), care declară: “Sunt convins că numeroase avorturi spontane sunt cauzate de factori psihici. Fetuşii ajung să se sinucidă! Ei pot fi serios lezaţi şi afectaţi dacă sunt respinşi emoţional de mama”.
Conform dr. Verny, un fetus visează, învaţă, îşi dezvoltă memoria, are emoţii: “Este pur şi simplu fenomenal faptul de a şti că un fetus este o fiinţă care simte, experimentează, îşi aminteşte, o fiinţă care reacţionează la mediul înconjurător, fiind la rândul său influenţat de acest mediu. Ceea ce m-a surprins în mare măsură în cursul celor 6 ani de cercetări, a fost să văd cum este influenţat fetusul şi în ce măsură gândurile, sentimentele şi reacţiile mamei au importanţă. Experienţele s-au bazat pe date ştiinţifice precise: am fost totuşi uimit să descopăr că unele din superstiţiile şi credinţele străvechi, pe care le denumim cu dispreţ “poveşti de femei bătrâne”, s-au dovedit a fi cât se poate de adevărate. De exemplu, un fetus o poate auzi cât se poate de distinct cântând pe mama lui. Din a 16-a săptămână a procesului sau de dezvoltare, fetusul întoarce capul respingând o lumină puternică proiectată pe abdomenul mamei sale; după a 24-a săptămâna începe să posede simţul gustului, iar din a 25-a el salta dacă se bate într-o tobă. De la a 32-a săptămână după concepţie, fetusul face mişcări rapide cu ochii în cursul somnului, ceea ce demonstrează că visează”. (more…)
Apreciază:
Apreciere Încarc...
62 comments