SACCSIV – blog ortodox

Ce spunea parintele Justin Parvu in 2009 despre vaccin si rolul preotilor

– Par­inte, cum sfa­tu­iti poporul sa pro­cedeze cu privire la aceste vac­cin­uri crim­i­nale care se vor impune cu forta, asupra copi­ilor nos­tri si asupra mamelor insar­ci­nate, si poate pe viitor asupra tuturor?

– Dragii mei, e greu sa dai un raspuns unui popor intreg, pen­tru ca nu avem decat solu­tii dureroase, pen­tru ca aceasta este real­i­tatea in care traim, foarte, foarte dureroasa. Am spus de la inceputul anu­lui ca tre­buie sa ne pre­ga­tim pen­tru mar­ti­raj si mai mult de atat nici nu as mai fi avut de grait, dar oamenii sunt neputin­ciosi cu duhul si cu mintea ca sa inte­leaga. Nu e usor sa traiesti in ziua de azi. Dar daca Dom­nul asa a binevoit ca noi sa suferim aceste vre­muri, apoi tre­buie sa ne supunem si sa primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noas­tra, ca din mana lui Dum­nezeu, si nu a vra­j­ma­su­lui. E mai greu acum, pen­tru ca ne-am invatat cu comod­i­tatea, cu tele­vi­zorul si cu toate mof­turile si lib­er­tatile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efec­tul dau­na­tor al aces­tor lib­er­tati – ne-au slabit put­er­ile sufle­tu­lui. Mintea este ingreuiata, trupul slabit si datorita ali­men­tatiei otravite cu care ne hranesc mai marii nos­tri, si nu sun­tem obis­nu­iti sa pur­tam niciun fel de razboi, nici duhovnicesc, nici tru­pesc. De aceea, va rog sa nu mai cau­tati solu­tii. Solu­tii omen­esti nu sunt, dragii mei! Solu­tia este moartea pen­tru Hris­tos. Tata pe fiu si mama pe fiica va da la moarte. Iata ca asis­tam la implinirea aces­tei proorocii. Daca mama va lasa copilul sa fie vac­ci­nat, este ca si cum l-ar da la moarte. Am spus de mai multe ori sa luam mod­elul lui Bran­cov­eanu, care cu marime de suflet privea muceni­cia fiu­lui sau cel mic, Matei. Invatati copiii sa tra­iasca in legea crestineasca, aceste obi­ceiuri sa le deprinda mai cu seama; nu mai e nevoie de nicio alta sti­inta, de nicio scoala; prin orice mijloace copiii nos­tri sunt otrav­iti nu numai cu aceste vac­cin­uri, ci cu atatea infor­matii min­ci­noase la adresa cre­atiei lui Dum­nezeu, cu cal­cu­la­torul si cu tot soiul de filme, care ofera copilu­lui o edu­catie antihris­tica. Daca nu aveti unde sa va retrageti din soci­etatea aceasta potrivnica lui Dum­nezeu, stati fiecare la locurile dum­neav­oas­tra si mar­tur­isiti pe Hris­tos, opunandu-va tuturor masurilor vic­lene de exter­minare a omu­lui. Pen­tru ca asta tan­jeste vra­j­ma­sul sa faca, sa dis­truga fap­tura lui Dum­nezeu. Invidia lui cea mai mare, aceasta este – crearea OMULUI: De ce il iubeste Dum­nezeu atat de mult pe om? Toc­mai de aceea ar tre­bui sa prin­dem put­ere si curaj, pen­tru ca daca sun­tem asa de tare lup­tati si impresurati din toate par­tile de atatea prime­jdii si nevoi, inseamna ca si invidia vra­j­ma­su­lui se mareste datorita dragostei lui Dum­nezeu sporite fata de noi, chipul si ase­m­anarea Sa. Dar iata cat de mult ne iubeste Dum­nezeu ca inca mai rabda toate pacatele si faradelegile noas­tre. Numai dracul nu intelege mila si iertarea lui Dum­nezeu, ca daca ar fi inteles-o, cred ca s-ar fi pocait si el.

De aceea va zic – aveti incredere ca Dom­nul va va da put­ere sa mar­tur­isiti pen­tru El. Traim intr-o lume anarhica, intreaga clasa polit­ica este vra­j­masa a lui Hris­tos si slu­ji­toare raului, de aceea numai sim­pla noas­tra vie­tuire, fara sa abdicam de la prin­cipi­ile noas­tre cres­tine, este o mar­tur­isire si o muceni­cie de zi cu zi.

Asadar: Nu prim­iti acest vac­cin si nimic ce aduc nou put­er­ile politice de azi. Evreii con­duc lumea si amer­i­canii lucreaza pen­tru ei si cred ca au ajuns sa o stapaneasca deoarece nu mai au nicio sfi­ala; totul este la vedere si sunt con­sti­enti ca nu mai au niciun adver­sar de temut si lupta pen­tru exter­minarea pop­u­latiei, ca cei putini care vor ramane sa se inchine lor. Acum ei stu­di­aza si fac tri­erea iar modul prin care vor dis­tinge oamenii intre ei sunt cipurile. Ai sau nu ai cip? Caci in fond cipul ce este? O arma impotriva omu­lui. Iar noi nu mai avem arme; tinere­tul nos­tru este obosit, incat chiar sa vrea sa se ridice din vraja in care traieste, nu mai are put­ere. Sin­gurele noas­tre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaci­unea, smere­nia, dragostea, dar si mar­tur­isirea. Nu se poate dragoste fara mar­tur­isire. Dragostea este jert­fi­toare, iar noi daca ne temem sa mar­tur­isim ade­varul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nos­tru care este in nesti­inta si noi nu il infor­mam si il lasam sa cada prada aces­tui sis­tem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Bis­erici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dum­nezeu, care isi pun viata pen­tru fratii lor.

De aceea, mamelor, educati-va crestineste copiii si nu ii lasati necon­tro­lati! Nu ii lasati sa isi faca men­drele lor, nu ii lasati prada edu­catiei aces­tei soci­etati, pen­tru ca le-ati asig­u­rat si moartea sufleteasca, dar iata ca si pe cea tru­peasca! Mai degraba iesiti din mijlocul aces­tei soci­etati si va cresteti copiii in dragoste si sim­pli­tate. Sara­cia si greu­tatile va vor intari mai mult si mintea, si sufle­tul, si trupul. Nu vedeti ca prin atatea lib­er­tati si drep­turi ale copilu­lui, ei ajung sa aiba drep­tul de a ti-l ucide, drep­tul de a dis­truge o natie?

– Sf. Apos­tol Pavel spune sa ne supunem stapanir­ilor si mai mar­ilor nos­tri? In ce masura ne mai putem supune in ast­fel de conditii?

– Tot Sfan­tul Pavel spune sa ascul­tam de Dum­nezeu mai mult decat de oameni. Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dum­nezeu. Diavolul s-a intru­pat in acest sis­tem politic si se lupta cu noi prin ei, mai aprig ca nicio­data. Iti ofera mai intai toate pricinile paca­tuirii: car­ci­umi si alcool, dez­mat si imag­ini cat mai des­franate, amuza­ment si lib­er­tati de tot soiul. Asa se alege un con­d­u­ca­tor: prin harul lui Dum­nezeu si vointa natiu­nii, nu? Dar aces­tia ce har de la Dum­nezeu sa aiba? Aces­tia sunt lupi rapi­tori, nu mai este o stapanire aleasa, este o stapanire antihris­tica, potrivnica lui Hris­tos. Daca se impotriveste lui Hris­tos, glasul acelei stapaniri nu va mai fi unul de ascul­tat. Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa man­cam? Care ne ucid copiii? Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele aces­tea nevi­no­vate? De ce? Pen­tru ca ii ucide nevi­no­va­tia copi­ilor. Cu mar­ti­ra­jul copi­ilor a inceput Bis­er­ica lui Hris­tos, cu mar­ti­ra­jul prun­cilor, iata ca incepe si prigoana aces­tui veac de pe urma. Dar socotesc ca jertfa nevi­no­vata a aces­tor copii nu va fi nelu­cra­toare, ci ea va da put­ere ale­silor Bis­ericii lui Hris­tos. Si cred ca va fi o incu­nunare a cres­tin­is­mu­lui prin jertfa copi­ilor nevi­no­vati. Este foarte per­icu­los acum pacatul nesti­in­tei; toti vedem peri­colul in care ne gasim si sun­tem obligati sa ne infor­mam si avem dato­ria de a informa si pe ceilalti frati ai nos­tri mai sim­pli si nea­ju­torati. Nimeni nu va putea spune ca nu a stiut ca vac­cinul acesta este uci­gas… iar pen­tru cei care nu au stiut cu ade­varat, pen­tru aces­tia Bis­er­ica, prin preotii si slu­ji­torii ei, este respon­s­abila si va raspunde pen­tru sufletele lor. Omul vine sa se formeze in Bis­er­ica si ce for­mare ii dam noi, daca propo­vaduim aceeasi invatatura cu a stat­u­lui antihris­tic? Bis­er­ica nu ramane straina fata de toata con­junc­tura aceasta polit­ica si sociala si este datoare sa se implice atat in soci­etate cat si in polit­ica, atata timp cat legile politice impied­ica porunca lui Dum­nezeu. Preo­tul, la hiro­tonie, jura ca se va supune lui Dum­nezeu si porun­cilor Lui, dar si stapanirii statale. Pai cui juram noi? Presed­in­tilor si par­la­men­tar­ilor care legal­izeaza pros­ti­tu­tia si actele cu cip? Pai rolul preo­tu­lui este numai sa cunune si sa inmor­man­teze? Nu. El este sarea paman­tu­lui si lumina oame­nilor. Ce lumina mai aduce, daca el se supune legilor intunecate ale aces­tui veac? Iar daca tace, inseamna ca refuza sa aduca lumina oame­nilor. Nu ei sunt urmasii apos­to­lilor, carora Man­tu­itorul le-a poruncit: „Mer­geti in toata lumea si propo­vaduiti Evanghe­lia la toata faptura”(Mc. 16:15)? Nu le-a poruncit sa taca. Daca s-ar ridica o elita de preoti si de calu­gari, care intr-adevar sa se anga­jeze in slu­jba Ade­varu­lui, atunci s-ar mai schimba sit­u­a­tia. Iar prin aceasta schim­bare eu nu inte­leg imbunatatirea con­di­ti­ilor de viata si nici macar a car­ac­teru­lui celor ce ne con­duc, ci inte­leg o schim­bare in sufletele cred­in­ciosilor, o intarire a cred­in­tei care ne va da forta sa mar­tur­isim impre­una, ne va da uni­tatea si dragostea jert­firii. Impor­tant este sa ne opunem tuturor antihris­tilor si sa murim demn; sa nu avem o poz­i­tie de lasitate. Iar poporul cum sa se mobi­lizeze, cum sa aiba tarie duhovniceasca, daca nu are lideri?

– Poate ca preotii aces­tia se tem sa nu fie inlat­u­rati din pos­turile lor si ast­fel sa nu mai poata cate­hiza cred­in­ciosii pe care ii mai avea.

– Repre­salii au fost din­tot­deauna si vor fi. Noi nu tre­buie sa cal­cu­lam cat timp de cate­heza avem la dis­poz­i­tie. Poate sa fie si o sap­ta­mana, dar sa imi fac dato­ria cu toata jert­fel­ni­cia fata de Evanghe­lia lui Hris­tos si nea­mul meu. Au fost 12 Apos­toli si pana si acolo a intrat diviz­iunea, tradarea. Si ce cate­hizare este aceea daca taci? Pe mine nu tre­buie sa ma ingri­joreze fap­tul ca ma va schimba si va trim­ite alt preot in locul meu, cu mult mai slab si care sa core­spunda baremu­lui. Daca patimim ceva pen­tru Hris­tos, mai mult folos vom aduce natiei. Jertfa naste viata. Nu este sufi­cient sa mar­turis­esti un ade­var numai celui de sub epi­trahilul tau, ci tre­buie sa il propo­vaduiesti in auzul tuturor, avem dato­ria sa scoatem ade­varul la lumina. Te mai poti retrage din strate­gie, dar cat dureaza aceasta strate­gie, mai? Sufera poporul asta de atata strate­gie si nu mai facem nimic. Sa nu con­fun­dam strate­gia cu depunerea armelor. Doar nu sun­tem facuti numai pen­tru zile bune; un razboi cine il mai sus­tine? Si cine sunt lup­ta­torii? Nu noi cei din lumea aceasta de aici? De ce i se zice Bis­er­ica lup­ta­toare? Lup­ta­toare inseamna zi de zi sa sustii un atac impotriva put­er­ilor intuner­icu­lui. O asceza retrasa in indi­vid­u­al­i­tatea ei nu mai este un ade­var mar­tur­isit in plen­i­tudinea lui.

Cititi va rog mai multe la:

Parintele IUSTIN PARVU: „Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos” (despre vaccinare, evrei, preoti, politicieni si sistemul antihristic)

 

SA URMAM INDEMNUL preotului. dr. Ciprian-Ioan Staicu: “Să nu ne mai limităm la cinstirea Sfinților închisorilor, ci SA IESIM LA LUPTA prin mărturisire. Loc pentru fricoși în Rai nu există”

Posted in MARTURISIRE, MISCAREA LEGIONARA, Sfinţii inchisorilor by saccsiv on iulie 25, 2015

Sfintii Mucenici Pasicrat si Valentin AU MARTURISIT deoarece ii vedeau pe CREDINCIOSI ASCUNZANDU-SE. Ce facea maica lui Pasicrat cand acesta era dus la taiere

Posted in Calendar Ortodox, MARTURISIRE, mucenici, MUCENICIE, SINAXAR, VIETILE SFINTILOR by saccsiv on aprilie 24, 2014

În luna aprilie, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea sfinţilor mucenici Pasicrat si Valentin.

Pasicrat şi Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Durostor cetatea Moesiei, ostaşi creştini pe lângă prefectul locului aceluia Avsolan. Şi văzând pe oameni cuprinşi de înşelăciunea idolească şi închinându-se demonilor după porunca stăpânitorilor, iar pe mulţi din credincioşi că, temându-se de chinuri, fugeau şi se ascundeau, atunci ei cu îndrăznire au mărturisit că sunt creştini, şi pe unul adevăratul Dumnezeu preaslăvindu-L, au blestemat pe idolii cei fără de suflet. Atunci i-au prins pe ei închinătorii la idoli şi, la judecată dându-i, i-au silit ca să tămâieze idolilor. Şi era acolo idolul lui Apolon, la care sfântul Pasicrat alergând, l-a scuipat în faţă şi i-a zis: „Astfel de cinste se cuvine zeului acestuia. Pentru aceasta cu grele lanţuri de fier l-au legat şi l-au aruncat în temniţă. Cu acele lanţuri ostaşul lui Hristos ca şi cu nişte podoabe de aur împărăteşti se împodobea, bucurându-se că s-a învrednicit a le purta pentru Hristos. Şi a fost pus cu dânsul şi Valentin. Şi iarăşi la judecată înaintea guvernatorului pe amândoi i-au pus. Şi a mers acolo fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era creştin, dar temându-se de chinuri, a jertfit idolilor, rugând cu lacrimi pe Pasicrat fratele său, ca să aducă tămâie idolului cioplit, precum făcuse el şi să se facă o vreme ca şi cum ar fi închinător de idoli, ca aşa să poată scăpa de chinurile cele cumplite. Însă sfântul mucenic Pasicrat l-a îndepărtat şi i-a zis că este nevrednic de neamul său, de vreme ce s-a depărtat de la credinţa lui Hristos. Şi el singur alergând la capişte, şi-a băgat mâna sa în foc şi către guvernator a zis: „Acest trup muritor, precum vezi, cu foc se arde, dar sufletul, fără moarte fiind, nu are grijă de aceste chinuri văzute. Şi întrebat fiind de guvernator şi sfântul Valentin, iarăşi unele ca acestea a zis, că este gata, pentru Hristos, la toate chinurile. Atunci amândoi la tăiere au fost condamnaţi. Şi când slujitorii prigonitorului duceau pe sfinţi afară din cetate la moarte, maica lui Pasicrat mergea după dânşii şi sfătuia ca o maică pe fiul său ca fără de frică să se apropie de moarte; că se temea pentru el, ca să nu se înfricoşeze, fiindcă era încă tânăr. Şi aşa le-au tăiat capetele sfinţilor. Şi era sfântul Pasicrat de douăzeci şi doi de ani, iar Valentin de treizeci. Iar maica cu bucurie şi cu veselie luând trupurile amândurora, le-a îngropat cu cinste, slăvind pe Hristos Dumnezeu.

http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1398312000

 

Ce facem daca un satanist inarmat intra in biserica? Ne lepadam pana scapam?

Posted in MARTURISIRE, MUCENICIE by saccsiv on februarie 12, 2014

   Din articolul Se intampla ACUM in Rusia: DOI MUCENICI de ziua Noilor Martiri și Mărturisitori … “El a strigat că urăşte biserica, urăşte creştinii şi îl urăşte pe Dumnezeu, împuşcănd icoane şi rupănd crucea”. Despre CRIMA DIN CATEDRALA DIN YUZHNO-SAKHALINSK aflam despre un om înarmat ce a năvălit în catedrala principală a Diocezei din Yuzhno-Sakhalinsk și Kuril (Catedrala Învierii lui Hristos), și a tras mai multe focuri cu o puşcă luată de la locul de muncă, căci lucra la un serviciu de pază.

La inceput a tras in icoane urland ca urăşte biserica, urăşte creştinii şi îl urăşte pe Dumnezeu.

Maica Liudmilla i-a atras atenția asupra sa, timp în care oamenii au putut să părăsească biserica. Erau şi copii printre ei. A stat acolo până la sfârşit şi şi-a acceptat moartea …

Din cauza sistematicei indoctrinari anti ortodoxe ne putem astepta la actiuni similare. Poate chiar dese. Nu le vom mai citi doar in Vietile Sfintilor, ci chiar le vom trai.

Concret, noi cum am fi procedat intr-o asemenea situatie? Ne-am fi bulucit spre iesire sau am fi urmat exemplul maicii Liudmilla?

Dar daca un astfel de satanist intra inarmat in biserica si ne intreaba direct: “Ce alegi, crucea si glontul sau viata?”

Ne vom lepada?

Sa nu ne lepadam fratilor, nici chiar pentru scurta vreme, caci aia nu e viata, ceea ce ni s-ar parea ca am castigat.

Sa ne rugam sa nu cadem si sa ne intareasca bunul Dumnezeu sa marturisim.

 

Tagged with: ,

Comentariile zilei (29.11.2013): BEZNA VINE DIN APUS. Americanul care marturiseste isi asuma represalii. Englezul care raspunde in chestionar ca e religios nu mai poate spera sa fie angajat …

Posted in MARTURISIRE, prigoana by saccsiv on noiembrie 29, 2013

Iata comentariile fratilor Romeo si Cosmin postate la articolul Comentariul zilei (28.11.2013): SA-L SUSTINEM PE CHELOO in lupta sa cu activistii homosexuali:

Romeo:

Ieri seara la emisiunea “Lumina celui nevazut” – TV Trinitas, a venit un doctor convertit la ortodoxie din SUA.
S-a ajuns spre sfasitul emisiunii la Sf Maxim Marturisitorul, la faptul ca i s-a taiat limba si mana dreapta pt ca a marturisit dreapta credinta.

Pe ocolite, americanul a aratat ca in spatiul public american, asumarea martuirisirii credintei ortodoxe (“a fi crestin practicant”) inseamna sa iti asumi represalii.
Cu parere de rau a remarcat faptul ca situatia evolueaza spre o persecutie care va da martiri; si asta in tara care de peste doua secole lupta pentru “libertate” pretutindeni in lume.

Americanul vorbea de martiriu ca de ceva contemporan. Ar trebui sa existe inregistrarea online pe Tv Trinitas.

E o chestiune de timp pana va fi simtita in toata grozavia ei si la noi….
Cosmin:

@ Romeo

Foarte adevarat. Fratele meu e in Anglia si i sa cerut la angajare sa raspunda la un chestionar. Pe acel chestionar una din intrebari era daca esti religios. Fratele meu mi-a marturisit ca daca raspunzi afirmativ, ai sanse aproape 100% sa nu prinzi acel loc de munca.

Cititi va rog si:

PROFETII DESPRE AMERICA. Staretul Ignatie: „Ceea ce a inceput in Rusia se va incheia in America”. Parintele Serafim Rose: „Noi traim vremurile din urma, Antihrist este aproape”. Staretul Antonie: „Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma – New York. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora – Los Angeles

 

(STRIGAT IN PUSTIU?) Radu Iacoboaie: TIMPUL MARTURISIRII ADEVARULUI!

Posted in MARTURISIRE by saccsiv on august 20, 2013

   Tocmai cand incepeam sa ma simt din ce in ce mai singur, mi-a trimis pe e-mail fratele Radu Iacoboaie cateva articole. Ii zic frate, dar nu-l cunosc si nu-mi amintesc sa fi dialogat cat de scurt la rubrica de comentarii a blogului sau prin e-mail. Dar m-au bucurat materialele sale. In unele chestiuni poate nu sunt de acord cu el, insa in cele esentiale pastreaza linia parintelui Justin Parvu si a marilor duhovnici.

   Ca de aia ma simteam din ce in ce mai singur, caci cei ce pastreaza linia s-au tot rarit. Si nu ma refer la cititorii blogului, care dupa revenirea mea au reinceput si ei sa apara. Ci la fratii ce nu cu multi ani in urma erau activi cu bloguri, carti, reviste, conferinte, etc. S-au tot dus si am mai ramasi cativa pe metereze.

   Unii au intors armele, altii s-au dovedit a fi intrusi. Iar majoritatea celorlalti s-au lasat singuri la vatra. Si mai sunt cativa carora li se baga pumnul in gura si nu stiu cat vor mai rezista saracii.

   Dar am scris destul deocamdata pe chestia asta, voi reveni insa.     

   Iata asadar mai jos un alt text al fratelui Radu Iacoboaie:

(more…)

Parintele Daniel de la Rarau: PEDEPSELE NEMARTURISIRII CREDINTEI

Posted in MARTURISIRE by saccsiv on mai 6, 2012

   Preiau integral materialul Pedepsele nemărturisirii credinţei de pe blogul fratelui Apologeticum:

Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia, temându-se că vor avea necazuri, că vor fi daţi afară de la serviciu,  că işi vor pierde averea şi libertatea. Dar Domnul Hristos ne spune că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.

Dacă nu mărturisim, ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare, chinuitoare în focul cel veşnic. Pentru că de moartea trupească, de Judecată şi veşnicie nu putem scăpa. Teama de această moarte trupească este o mare greşeală. Murim în câteva clipe, dar ce urmează este mai important. Cum ne ia moartea? Unde ne duce?
(more…)

Preotii marturisitori vor sa stie ca nu sunt singuri

Posted in MARTURISIRE, ORTODOXIE by saccsiv on martie 19, 2012

Pregatind terenul pentru interviurile ce le voi lua parintilor si teologilor marturisitori, mi s-a readus aminte despre o chestiune foarte importanta, dar pe care inca n-am abordat-o pe acest blog: unii dintre acesti preoti vor sa stie ca nu sunt singuri. Ba chiar un ierarh a transmis aceasta idée. Evident ca nu-l voi numi, ca sa nu puna astia tunurile pe el.

Majoritatea am dori ca ei sa vorbeasca. Si e corect s-o faca. Caci avem nevoie la randul nostru de marturisirea lor. Caci si noi mirenii vrem sa stim ca nu suntem singuri.

Unii parinti vorbesc, fara a avea nevoie de o asemenea asigurare. Vrednici sunt. Altii insa au nevoie. Sa le-o dam. Primii stiu ca e de datoria lor s-o faca si isi pun nadejdea in Domnul nostru Iisus Hristos ca El va lucra. Ca semintele ce le arunca vor prinde radacini. Ca poporul se va trezi.

Cei ce vor sa stie ca nu sunt singuri, vorbesc si ei, dar mai pe ascuns. Unii dintre ei vorbeau in public, dar au cam renuntat. De frica. Caci presiunile ce vin pe linie ierarhica sunt enorme si isi pot pierde parohia. Unii au ajuns chiar sa le fie frica ca vor fi caterisiti. Iar ei au sotie, copii …

Pe acestia din urma nu trebuie sa-i judecam, ci sa-i ajutam. Cu toate ca e limpede ca ar trebuie sa fie invers, trebuie sa intelegem ca vremurile din urma bat la usi si ca atare nu trebuie sa ne miram. Apoi, sa nu uitam ca au fost vremuri cand poporul binecredincos a jucat un rol determinant in pastrarea dreptei credinte:

Pomenirea mucenicilor din Athos, carora li s-a dat foc caci s-au opus ticalosiei imparatului bizantin ce la conciliul de la Lyon din 1274 a semnat unirea cu catolicii …

Asadar, noi sa-i asiguram ca nu sunt singuri, iar ei la randul lor, prin marturisirea lor, ii vor trezi pe altii si ne vor intari si pe noi.

A-i asigura nu inseamna insa a ne limita doar la vorbe. E necesar sa le demonstram ca o inregstrare cu cuvantul lor este vizionat sau ca un articol este citit, insa nu este suficient. Trebuie ca noi oricand sa fim dispusi sa facem scut in jurul lor, iar ei trebuie sa se bazeze pe asta. Iar daca totusi indracirea mai marilor lor va fi atat de mare incat sa nu tina cont de sustinerea poporului si sa-i scoata din parohia lor, atunci noi sa fim dispusi sa-i ajutam financiar. Daca nu suntem gata sa luptam pentru preotii marturisitori, ne dovedim a fi niste fricosi. Iar fricosii nu vor ajunge in Imparatia Cerurilor:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=21#8

 

A MARTURISI NU INSEAMNA A BRAVA

Posted in Calendar Ortodox, MARTURISIRE, ORTODOXIE by saccsiv on noiembrie 3, 2011

Dar vazând pe pagâni având atâta pornire asupra crestinilor si neputând a vedea acestea, a hotarât întâi a împarti la saraci averile pe care le purta cu sine, apoi sa se vesteasca pe sinesi înaintea lui Diocletian si la tot sfatul si divanul ca este crestin; care lucru l-a si facut degrab. Deci împartind averile ce avea cu sine la saraci si dând libertate sclavilor sai si facând asezamânt si orânduiala pentru averile ramase în Palestina, a treia zi a sfatului (ca facea sfat cu toti dregatorii de prin toata stapânirea romanilor, ca sa scoata din mijloc pe crestini) a venit singur în mijlocul divanului si al sfatului, fiindca se afla atunci acolo si Diocletian. Si propovaduind deschis pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, a scos la iveala dreapta sa credinta. Pentru aceasta a fost prins si dat la toate felurile de nemasurate chinuri. Dar fiind pazit nevatamat de toate prin harul lui Hristos, a tras catre credinta cea în Hristos pe împarateasa Alexandra femeia lui Diocletian si afara de dânsa si pe un oarecare Glicherie si pe altul cu numele Atanasie. Si facând multe minuni numai cu chemarea lui Hristos, multime de oameni a adus la credinta lui Hristos Dumnezeu.

   Iata mai pe larg ce aflam din Vietile Sfintilor:

(more…)

ATENTIE MARE la ce vorbim cu evreii, ereticii sau paganii, ca nu cumva sa ne lepadam din prostie. O istorie despre Cuviosul Paisie cel Mare. Si o completare a Sfantului Ioan Iacob: Sa nu incetam a marturisi, indiferent de vremuri si prigoane. Sa nu stricam invatatura de dragul stapanirilor

Posted in MARTURISIRE, ORTODOXIE by saccsiv on septembrie 26, 2011

   Iata ce aflam din articolul CE ÎNSEAMNĂ O CLĂTINARE DIN RĂDĂCINA CREDINŢEI:

Acum vreo şaisprezece veacuri în urmă strălucea în părţile Egiptului ca o stea luminoasă Cuviosul Paisie cel Mare.

Din numărul cel mare al ucenicilor săi, Cuviosul Paisie avea pe unul mai de-aproape pe care îl iubea mult pentru nerăutatea şi pentru simplitatea lui. A mers odinioară acest ucenic în cetate spre a vinde rucodelia (lucrul mâinilor). Întorcându-se în schit după câteva zile, vede cu mirare ucenicul că duhovnicescul lui Părinte (adică Paisie), care îl avea la atâta dragoste, acuma nu-i mai dă nici o atenţie.

Nici măcar blagoslovenia obişnuită nu i-o mai dă bătrânul, ba încă se fereşte de el ca de un străin. Se uită lung la el ca şi cum nu l-ar cunoaşte. Mirat de această străină schimbare, ucenicul îl întreabă:

“Părinte, de ce te fereşti aşa de mine ?”

“Dar cine eşti tu, că eu nu te cunosc?”, îi răspunde bătrânul.

“Cum nu mă cunoşti, nu sunt eu cutare ucenic, pe care îl iubeai asă de mult?”

“Ucenicul acela era creştin (răspunde el) nu aşa cum eşti tu. Chipul tău din afară seamănă cu dânsul, dar sufletul tău a murit duhovniceşte. Semnele credinţei celei vii s-au pierdut de la tine şi eşti ca un mort între noi. Spune-mi, ce ai păţit pogorându-te în cetate?”

“N-am păţit nimic şi n-am săvârşit nici un rău” (răspunse ucenicul).

“Ticălosule (îi zice bătrânul), ai suferit cea mai mare pagubă şi mai zici că n-ai păţit nimic! Atâta de nesimţitor eşti! Fugi acum de la mine căci nu mai pot sta de vorbă cu cel care s-a lepădat de Hristos!”

“Cum părinte, eu m-am lepădat de Hristos!” (a strigat cu spaimă ucenicul şi a început a plânge cu suspinuri).

Apăsat de mustratea cea aspră, bietul ucenic şi-a adus aminte despre o îmtâmplare pe care a avut-o când mergea spre cetate. Şi anume s-a întâlnit în cale cu un evreu foarte meşter la cuvânt şi viclean. Acesta se arăta a fi un om învăţat şi iscusit în cuvintele Scripturii. Văzând el pe ucenic că este simpluţ şi cam sfios a început să discute despre Domnul nostru Iisus Hristos.

Între altele, jidovul cel viclean şi-a vărsat veninul lui de şarpe, zicând că nu este Hristos adevărat acela pe care îl cinstesc creştinii, ci altul este Hristos, adică acela pe care îl aşteaptă jidovii.

La aceste vorbe hulitoare, ucenicul din cauza prostimii lui, n-a îndrăznit să mustre pe spurcatul nepot al lui Iuda, nici nu şi-a astupat urechile şi nici nu s-a tulburat ca să se depărteze de el, ci a mers cu el înainte pe cale.

S-a sfiit de vicleanul jidov şi în loc să-l mustre, a căutat să-i ţină hangul la vorbă şi anume a rostit că poate să fie aşa cum zice el.

Prin cuvântul “poate” ucenicul a dat să înţeleagă că nu este nici el sigur de venirea Domnului, ca şi cum ar zice că nici el nu este departe de părerea jidovului necredincios.

Îndoiala cea de o clipă, care s-a strecurat în mintea lui cea proastă, a fost socotită ca o lepădare de Hristos şi Cuviosul Paisie a cunoscut cu duhul căderea ucenicului şi s-a tulburat.

Nepăsarea şi sfiala pe care a arătat-o ucenicul faţă de jidovul hulitor a fost ca o trădare a sfintei credinţe; pentru asta se ferea cuviosul de ucenic. Abia după o pocăinţă cu multe lacrămi fierbinţi (ca şi oarecând Sf. Apostol Petru) a fost primit ucenicul iarăşi în slujbă de către Sf. Paisie.
(more…)

%d blogeri au apreciat: