Saccsiv – Weblog

Riscam sa ajungem in iad de atata dans …

Posted in CRESTINISM, DANS, iad by saccsiv on Octombrie 22, 2014

   Iata ce putem citi la Cum sfarsesc cei care joaca si danseaza pe la petreceri:

O doamnă îmbrăcată în doliu, slăbită şi suferindă, povestea unui preot durerea ei de mamă. Avusese o singură fată care-i murise în urma unei răceli de la un bal. După ce a îngropat-o, timp de două săptămâni mama moartei era îngrozită de un vis înspăimântător, căci se scula totdeauna tremurând din somn şi nu mai putea dormi cu nici un chip. După ce se duse la doctor, acesta îi dădu nişte pastile de dormit, însă fără nici un folos, căci visul acela îngrozitor pe care îl avea în fiecare noapte o chinuia mai rău, fiindcă nu putea nici să se mai trezească din somn din cauza pastilelor.
Ea venise la preot, să-i citească rugăciuni, să nu mai viseze aşa, că nu mai putea de frică. Ea îi povesti preotului visul care o chinuia zicând:
– O visez, părinte, aşa cum era în viaţă, dar mai ales jucând, muzica cântă şi lume multă dansează. Nu după mult timp vin nişte tineri negri înalţi drept la fiica mea, o iau şi începe fiecare să danseze cu ea. După un timp o pun să joace singură, un joc ţigănesc, un fel de căzăcească rusească şi nu o lasă deloc să se odihnească. Când oboseşte o lovesc cu bicele până când îi rup hainele de pe ea; cade jos, o ridică în bătaie şi din nou o pun să danseze toate dansurile moderne în strigătele lor de bucurie. Aşa o chinuiesc mereu, iar eu când o văd astfel bătută şi chinuită, mi se rupe inima, părinte. Ţip şi strig, sar, tremur din somn şi nu mai pot dormi nicidecum, nu mai sunt bună de nimic.
Preotul o întrebă atunci:
– A dansat fiica dumitale în viaţă? Femeia îi răspunde:
– Da, îi plăcea mult să se ducă la baluri, serate şi la toate jocurile. De multe ori mergeam şi eu cu ea, numai de dragul ei, era frumoasă, învăţase carte multă şi dansa aşa de elegant, că toţi o curtau. Îi făcea mare plăcere să joace, îi plăcea viaţa, părinte.
– Din ce cauză a murit? – întreabă preotul.
– A răcit la un bal – zise femeia – eu n-am fost atunci, a dansat mult, a transpirat şi a răcit, era prea pasionată, era tânără, părinte, când a murit împlinea 21 de ani. Preotul o întrebă:
– La înmormântare au venit şi prietenii ei de dans?
– N-a venit nici unul, deşi am luat muzica şi a cântat până la mormânt, şi a cântat tot ce-i plăcea ei.
– Dar de ce n-aţi luat un cor de la biserică, să cânte rugăciuni şi cântece sfinte de iertare a păcatelor?
– A fost şi ideea aceasta părinte, dar n-au vrut rudele, motivând că nu este şi tobă la cor ca s-o audă lumea. Omul la întristare nu ştie ce face. Nu ştiu de-o va ierta Dumnezeu, că mai mult eu sunt de vină, părinte.
Iată chinurile iadului în care se zbate o tânără căzută în cursa păcatelor de pe faţa pământului. Demonii o chinuiesc atât pe ea pentru păcatele săvârşite, cât şi pe mama cea ticăloasă care n-a învăţat-o calea cea dreaptă de urmat.

Comentariu saccsiv:

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

Cititi va rog si:

CRESTINUL SI DANSUL

Anunțuri
Tagged with: , ,

CRESTINUL SI DANSUL

Posted in DANS, ORTODOXIE, rubrica incepatorului by saccsiv on Iunie 10, 2012

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

Cititi va rog mai multe la:

CAT DE PACATOSI SUNTEM … Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane

Iata ce aflam din articolul http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/dansul-liturgic-perspectiva-ortodoxa-119921.html:

Plecand de la conceptia potrivit careia dansul reprezinta un mijloc de expresie privilegiat al omului, ce poate fi pus in slujba sentimentului religios, multe grupari neoprotestante i-au facut loc in cultul adresat lui Dumnezeu. Acestia vad in dans  o forma de expresie liturgica  a credintei si a vietii crestine. Prezentul articol isi propune sa arate de ce dansul nu a fost niciodata parte a unei slujbe liturgice ortodoxe.

Dansul – veche sau noua forma liturgica?

Muzica si dansul ca manifestari ale sentimentului religios au insotit omenirea inca din cele mai vechi timpuri. Societatile pagane credeau ca starea extatica produsa prin dans ii permite celui in cauza sa transceanda fizicul, sa devina una cu divinitatea.

Chiar si in Vechiului Testament cantecele erau insotite de dans fiind acompaniate de instrumente muzicale variate. Dansurile israelitilor se desfasurau ca  o rugaciune adusa lui Yahve, in timpul ceremoniilor si sarbatorilor.

Prima mentiune scrisa despre dans din Vechiul Testament este intamplarea evocata in Iesire 15; 20-21, cunoscuta sub numele de „Dansul lui Mariam”.


(more…)