Saccsiv – Weblog

DIAVOLUL va fi ,,Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire,,?

Posted in antihrist, APOCALIPSA, diavol by saccsiv on Iunie 27, 2014

Iata comentariul cititorului jad postat la articolul NU CRED ca va veni vreun imparat bun care sa invinga fortele raului, dupa care sa mai domneasca zeci de ani, apoi de nicaieri sa apara si antihristul …:

,,Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire ,,
Fiara pe care ai vazut-o “era” diavolul si acum nu mai este. De ce nu mai este? Deoarece Ioan vede epoca de dupa Hristos nu cea de dinainte. Si vede o perioada anume, nu oricare. Dupa Rastignirea si Invierea Domnului diavolul a fost legat. Si ce spune Sfanta Scriptura? Va fi lasat liber la sfarsitul lumii. Pana atunci nu va avea putere asupra crestinilor decat daca noi prin pacatele noastre ii vom da acest drept, prin aparitia lui Antihrist. De aceea, la un moment dat “va să se ridice din adânc”, iar mai apoi pentru totdeauna va “să meargă spre pieire”

http://www.ortodoxia.md/profetiile-timpului/88-profeiile-timpului/7043-arhimandritului-nectarie-moulatsiotis-sa-ne-pregatim-duhovniceste-pentru-ultimul-rzboi-impotriva-crestinilor
——–
Stih 8: „Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este, şi va să se suie din adînc şi să meargă spre pieire.”

„Fiara care era şi nu este (…)”/ Vorbeşte de Satana, care a fost doborît prin crucea lui Hristos, şi se va ridica la sfîrşit şi va face semne şi minuni amăgitoare prin Antihrist pentru tăgăduirea şi lepădarea crucii. De aceea zice că „era”, adică avea putere mai înainte de cruce; şi că „nu este”, căci după Patima cea mîntuitoare i s-a luat tăria şi a fost lepădat din stăpînia pe care o avea peste neamuri prin închinarea la idoli. Şi va veni la sfîrşit – după cum am arătat – ieşind „din adînc”, din locurile unde a fost osîndit, de unde dracii izgoniţi de Hristos Îl rugau să nu îi trimită, alegînd mai degrabă fie trimişi în porci (Matei 8:30, Marcu 5:11, Luca 8:30-32). Sau, „adîncul” din care va ieşi este chipul vieţuirii acesteia, numită aşa pentru adîncul păcatelor lumii, ce se tulbură şi se învăluie de duhurile patimilor rele. Din acelaşi loc va veni şi Antihrist, spre pierderea omenirii, avîndu-l pe Satan în el, care îşi va afla degrabă pieirea în veacul viitor.

http://axa.info.ro/editoriale/oglinda-vremii/proorociile-apocalipsei-2/

Comentariu saccsiv:

(more…)

Tagged with: , ,

Sfantul Macarie cel Mare in omilii: Cine spune ca Dumnezeu nu este in dracul acela sa fie anatema

Posted in diavol, diavoli, draci by saccsiv on Septembrie 26, 2013

Asa ne invata marele duhovnic Ioanichie Balan, incepand cu min. 0:40:

(more…)

Nu va puneti semnatura alaturi de a diavolului nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu

Posted in diavol, NICOLAE STEINHARDT by saccsiv on Martie 13, 2012

Diavolul: sa incheiem un pact.

– Nu.

– Atunci hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru.

– Nu.

– De ce? Nu admiti ca doi si cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevar incontestabil?

– Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.

   Iata si ce mai scrie la Parintele Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii:

– „Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).

Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: „e text!”.

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la „spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

(Diavolul: sa incheiem un pact. – Nu. – Atunci hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiti ca doi si cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevar incontestabil? – Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.)

Cititi va rog si:

Nu avem voie sa ne supunem nici unei puteri ce face voia dracilor. Staretul Antonie: CEI CE SPUN CA ORICE PUTERE E DE LA DUMNEZEU, SE VOR SUPUNE SI ANTIHRISTULUI …

 

Ce nu-mi place la LINUX: DRACII

Posted in diavol, LINUX by saccsiv on Februarie 6, 2012

Multi frati au o parere buna despre LINUX. Cititi va rog comentariile de la:

SA ALEGEM LINUX?

Pornind de la comentariul de aici, iata insa mai jos cateva chestii ce nu-mi plac deloc.

   Emblema sistemelor BSD este un diavol.
(more…)

ATENTIE LA VISE. Multe sunt de la draci

Posted in diavol, draci, ORTODOXIE, rubrica incepatorului, VISE by saccsiv on Iulie 27, 2011

Citez din articolul Sfântul Ignatie Brancianinov. Despre înşelare. Partea I:

Despre vise

Demonii se folosesc de vise pentru a tulbura si vatama sufletele omenesti; chiar si monahii neincercati, luand aminte la vise, isi aduc vatamare si din aceasta pricina trebuie neaparat sa aratam aici ce insemnatate au visele in ceea ce priveste omul a carui fire nu este inca innoita prin Duhul Sfant.
(more…)

Exorcistii catolici: „ASISTAM LA O RENASTERE A SATANISMULUI”. Ziarul „Gandul”: PATRIARHIA CONDAMNA EXORCISMUL …

Posted in diavol, diavoli, draci by saccsiv on Aprilie 3, 2011

Citez din articolul Ce s-a discutat la conferinţa de la Roma a EXORCIŞTILOR CATOLICI: „Asistăm la o renaştere a satanismului”. Unde se fac exorcizări ÎN ROMÂNIA – o practică pe care Patriarhia o condamnă:

Răspândirea satanismului prin intermediul internetului îngrijorează Biserica Catolică de la Roma, care a organizat o conferinţă specială pentru a dezbate acest fenomen, informează The Telegraph.

„Internetul a făcut ca informaţiile legate de satanism să fie mai accesibile ca oricând”, a spus Carlo Climati, membru al Ateneo Pontificio Regina Apostolorum din Roma, o universitate aflată sub autoritatea Vaticanului. La conferinţă au participat şi preoţi catolici specializaţi în exorcizări.

  • „În doar câteva minute poţi contacta grupuri sataniste şi poţi accesa informaţii despre ocultism prin internet. Scopul acestei conferinţe nu este de a antrena exorcişti. Scopul este de a ne informa despre exorcism, satanism şi secte. De a oferi ajutor familiilor şi preoţilor. Tinerii care au probleme emoţionale sunt expuşi riscurilor reprezentate de satanism”, a spus Climati.

(more…)

Cu diavolul nu este de glumit

Posted in diavol by saccsiv on Martie 23, 2011

Citez din articolul Cu diavolul nu este de glumit:

Denumirea cea mai frecventa data fortei malefice este cea de diavol. Crestinii au luat acest termen din limba greaca – „diabolos” – si i-au dat un sens crestin. „Diabolos” provine de la doi termeni: „dia” care inseamna „prin” si „ballo” care se traduce prin „a arunca”. Cuvantul desemna aruncarea de sulita, care odata ce lovea tinta, o despica. Termenul face trimitere la lucrarea demonului care urmareste sa-l lipseasca pe om de unirea cu Dumnezeu. In acest sens, Sfantul Paisie Velicikovski spune: „diavolii sunt ca vanatorii, alearga acolo unde vad ca este vanat. Se reped unde vad partea slaba a sufletului si nu se departeaza, nici nu fug pana nu ne arunca in groapa…”.

Noi romanii am ajuns sa-i spunem „Aghiuta”, un nume ce exprima diminutivarea ironica a cuvantului „aghios” – sfant, din limba greaca. „Aghiuta” inseamna „sfintisorul”.

Daca in trecut taranul se temea sa-i rosteasca numele, astazi am ajuns sa-i spunem celui de langa noi, atunci cand face lucruri iesite din comun, ca este „dat dracului” sau „al dracului”. In vechime diavolul era privit ca fiind cel care dezbina, aduce confuzie, ridica partile una impotriva alteia. In prezent am ajuns sa vedem reusita doar in insotirea cu diavolul. Se invoca mai des ca niciodata spusa: „Fa-te frate cu dracul pana treci puntea”.

Sunt persoane care au ajuns sa creada ca diavolul raspunde mai repede cerintelor decat Dumnezeu, ca e mai grabnic implinitor al nevoilor. Aceste persoane trebuie sa stie ca diavolul inseala in chip felurit. Chiar daca devine destept cu cel destept si prost cu cel prost, el nu urmareste decat sa lucreze impotriva noastra. Daca ii sopteste omului „ia-o pe aici, nu pe acolo”, sa fim siguri ca el nu va ajunge la izbanzi, ci doar la caderi.

Exista si o categorie de persoane care nu crede in existenta diavolului. In cazul de fata, diavolul isi schimba tactica. Accepta sa i se nege existenta dintr-un motiv bine intemeiat: daca nu crezi ca exista diavol, e foarte usor sa crezi ca nu exista nici Dumnezeu. Iar potrivit lui Dostoievski, daca nu exista Dumnezeu, atunci totul e permis.

A sta in vecinatatea diavolului si a-i deschide bratele inseamna a-i darui putere asupra ta. IPS Antonie Plamadeala marturisea in una din predicile sale, ca diavolul are numai atata putere cata ii dam noi. Iar cand ii daruiesti cat trebuie, iti ofera ca loc de petrecere lumea mortii – mormintele (Matei 8, 28). Iti arata mormantul si iti spune „Simte-te ca la tine acasa!”. Domnul Costion Nicolescu a scos in evidenta intr-un mod minunat ca termenul „acasa” este fara articol: „De ce nu poate fi articulat acasa nici hotarat, nici nehotarat? Din cauza conditiei sale absolut unice. Este un singur acasa adevarat, oricat de necajit sau de mandru ar fi el. Alte locuri pot fi cel mult ca acasa…”

Diavolul fiind ne-fratele, te indeparteaza, te instraineaza de semeni. Iar daca te aduce in fata lor, o face doar pentru a-i inspaimanta.

Daca vom ajunge sa glumim cu diavolul, va veni ziua cand nu ne va mai vorbi din exterior, ci va vorbi in locul nostru, dupa cum reiese din Evanghelia de la Marcu, capitolul V, versetul 9, unde Mantuitorul intreband un indracit “Care-ti este numele?”, a primit raspunsul: „Numele meu este Legiune, ca suntem multi”.

Adrian Cocosila

Cititi va rog si:

VIDEO: Care este motivul pentru care PAVEL CORUT, varfurile masoneriei, yoghinii sau adeptii new age, NEAGA EXISTENTA DRACILOR si ca IISUS HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU?

Sub nici o forma, DRACII NU VOR AVEA PARTE DE MANTUIRE. O intamplare cu Sfantul Cuvios ANTONIE CEL MARE. Despre APOCATASTAZA

DIAVOLUL NU POATE PROFETI. Despre Prooroci si prooroci mincinosi. Despre baba Vanga si razboi …

BUCURIA NEBUNILOR. Studiu: RELIGIA VA DISPARE IN 9 TARI …

Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei: „IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU SE FAC EXORCISME” … Patriarhia mai crede ca exista draci?

Dracii nu pot citi gandurile oamenilor, dar le pot transmite “ganduri” …

Posted in diavol, draci, GAND, rubrica incepatorului by saccsiv on Iulie 5, 2010

   Comentand interviul dat de mine lui Danion, cititorul Ciprian intreaba, la rubrica de comentarii a articolului Cei ce striga se imputineaza. Numarul celor ce-i aud se mareste?:

@saccsiv
– spui la un moment dat ca necuratul poate sa citeasca gandurile pacatosilor, eu stiam, din ce am citit (Razboi intru Cuvant, Pr. Arsenie Boca), ca doar poate genera ganduri, pacatosi suntem cu totii… Unde as putea gasi mai in detalui informatia aceasta?

   Iata si raspunsul meu:

Ciprian

Iata ce scrie in carte:

Acuma, sunt câteva chestii care mi s-au înfipt în cap ca nişte piroane. Unul din ele este faptul că am citit în Pateric, dar şi în Vieţile Sfinţilor faptul că dracul, unul din lucrurile pe care nu le poate face, este de a citi gândul. Gândul îl citeşte Dumnezeu, îngerii, deci ce e de la Dumnezeu. Dracul n-are cum.

Dracul nu poate citi gândurile celor credincioşi. Păcătoşilor le poate citi. De asta sunt atâţia vrăjitori şi falşi mistici care spun oamenilor ce gândesc…

Ciprian, ceea ce este scris cu italice sunt vorbele lui Danion.

   Comentariu saccsiv:

   Mi s-a parut o tema interesanta pentru un articol de sine statator, asa ca dialogul il pusesem la “de facut” si poate ar fi stat oaleaca acolo … Dar bunul Dumnezeu a lucrat si cititorul Marturiseste mi-a amintit, intr-un comentariu la un cu totul alt articol, de Cu durere si dragoste pentru omul contemporan de Cuv. Paisie Aghioratul, din care citez:

   – Parinte, aghiuta stie ce avem in inima noastra ?

   – Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile ! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste. Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero !!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: „Du-te si mantuieste pe cutare om !” – si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine. Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie ? (Nota: Vezi Pateric, Avva Macarie, 3, pp. 130-131, Alba Iulia, 1990) Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez”. „Cine e fratele acela ?” – l-a intrebat avva Macarie. „Teopempt se numeste”, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat. Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: „Toti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti !”. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria.

   – Daca omul ar spune un gand bun de al sau undeva, diavolul l-ar putea asculta si sa-l ispiteasca dupa aceea ?

   – Cum sa-l auda daca acela nu are „diavol” ? Daca insa l-ar spune ca sa se mandreasca, ar intra ispita la mijloc. Adica daca exista o predispozitie catre mandrie si cineva spune cu mandrie: „Voi merge sa-l mantuiesc pe acesta”, diavolul intra la mijioc si atunci stie gandul nostru. Insa daca actioneaza smerit, din dragoste, nu il stie. E nevoie de atentie. Lucrurile sunt foarte subtiri. De aceea Parintii spun ca viata duhovniceasca este „stiinta stiintelor”.

   Asadar, dracul nu poate citi gandurile, dar e maestru in a transmite “ganduri” pe care bietul omul le crede ale sale. Cu atat mai mult daca apare mandria …   

   Vietile Sfintilor, Patericul si multe ale scrieri ale Sfintilor Parinti si marilor duhovnici le citisem pe vremea cand nu intrasem inca pentru prima data pe internet. O parte din ele in puscarie, imprumutate de la preotul penitenciarului, restul cand m-am eliberat, dar tot imprumutate. Retinusem invataturile citite, dar nu mai stiam cine si cand le-a spus, asa ca n-am prea putut sa-l contrazic pe Danion cu informatii clare: cutare Sfant a zis in cutare loc ca e asa si nu altfel …

   Acum de exemplu imi amintesc de o istorie din Vietile Sfintilor, pe care n-am gasit-o la o cautare google, dar consider ca este utila articolului de fata. Nu-mi aduc aminte amanuntele, insa daca cineva o stie, rog sa dea detalii.

   Un parinte avea un ucenic pe care la un moment dat il tot vizita un inger ce parea foarte luminos si care ii arata tot soiul de minunatii si care ii dezvaluia o gramada de mistere despre cum e facuta lumea asta mare.

   Dupa o vreme, ucenicul a inceput sa renunte la a se mai ruga, a face matanii, a citi si il tot asculta indelung pe acel inger.

   Parintele nu stia de acele vizite, dar a observat oarece schimbari la tanar si luandu-l cu binisorul, l-a facut sa se destainuie. Si a inceput tanarul cu multa exaltare sa-i tot povesteasca si se arata extrem de bucuros de vrednicia lui, cum ca bunul Dumnezeu i-a trimis un inger sa-l invete lucruri extraordinare.

   Atunci parintele l-a determinat sa accepte o incercare prin care sa afle amandoi daca este intr-adevar inger sau drac. Si explicandu-i ca diavolul nu poate citi gandurile, l-a invatat ca la prima ocazie sa-l intrebe pe vizitator la ce anume s-a gandit parintele staruitor la momentul X al zilei Y.

   Cand a venit “ingerul”, tanarul i-a cerut precum stabilise cu parintele sau. Dar vizitatorul a tot schimbat vorba si a inceput a-i arata lucruri si mai minunate decat pana atunci. Tanarul insa nu s-a lasat amagit si i-a spus-o in fata: esti drac. Atunci acela i s-a aratat in toata hidosenia lui, infiorandu-l cumplit.

   Nu mai stiu cum s-a terminat istoria, dar ideea e cat se poate de clara …

VIDEO (si transcriptul): A facut BOB DYLAN un pact cu DIAVOLUL?

Posted in BOB DYLAN, diavol, diavoli by saccsiv on Mai 29, 2010

   Iata si transcriptul:

Prezentatorul: Tu inca mai canti aceste cantece, mai faci inca turnee …

Bob Dylan: Da inca o fac, dar nu o iau ca atare

Prezentatorul: De ce o mai faci?

Bob Dylan: Stii e parte din destin, am facut un pact cu el, cu mult timp in urma, am incercat sa intarzii sfarsitul

Prezentatorul: Care a fost intelegerea?

Bob Dylan: Sa ajung acolo unde sunt acum…

Prezentatorul: Pot sa intreb cu cine ai facut pactul?

Bob Dylan: Cu…cu…seful suprem.

Prezentatorul: De pe acest pamant?

Bob Dylan: Al acestui pamant si al lumii care nu se vede

   Comentariu saccsiv:

   Bob Dylan (nascut Robert Allen Zimmerman, 24 mai 1941), evreu. Iata ce putem citi despre el in wikipedia:

   Crescand in Hibbing, Dylan si parintii lui au facut parte din comunitatea evreiasca mica dar unita si in mai 1954 Dylan si-a avut ceremonia de Bar Mitzvah (a devenit responsabil pentru actiunile lui conform legii iudaice)

   Cu toate acestea, pentru o perioada spre sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor ’80, Bob Dylan s-a convertit la crestinism in mod public. Din ianuarie pana in aprilie 1979, Dylan a participat la cursuri de studiu biblic la Scoala Vineyard Discipleship in Reseda, California. Pastorul Kenn Gulliksen a amintit: „Larry Myers si Paul Emond s-au dus la casa lui Bob si l-au invatat. El a afirmat  ” Da, el vrea, de fapt, pe Hristos in viata sa. ” Si s-a rugat in acea zi si L-a primit pe Domnul ”

   Prin 1984, Dylan in mod deliberat se distanteaza de eticheta „nascut din nou”. El a declarat lui Kurt Loder de la revista Rolling Stone: „N-am spus niciodata ca sunt nascut din nou asta este doar un termen de mass-media. Nu cred ca am fost un agnostic. Intotdeauna am crezut ca exista o putere superioara, ca asta nu este lumea reala si ca exista o lume care urmeaza sa vina. Incepand cu trilogia de albume crestine, credinta lui Dylan a fost un subiect de discutie. In 1997, el a spus lui David Gates de la Newsweek:

   “Uite care e chestia cu mine si religia”. Acesta este adevarul curat: Am gasit religiozitatea si filozofia in muzica. Nu o gasesc nicaieri in alta parte. Piese ca „Lasa-ma sa ma odihnesc pe un munte linistit” sau „Am vazut lumina” – asta e religia mea. Eu nu ader la rabini, predicatori, evanghelisti, toate astea. Am invatat mai multe din melodiile astea decat am invatat de la oricare dintre aceste tipuri de entitati.

   Piesele sunt lexiconul meu. Eu cred in cantece.
   Ca raspuns la o intrebare a lui Kurt Loder 1984 intr-un interviu Rolling Stone acordat pentru a stabili daca a apartinut unei biserici sau sinagogi, Dylan a raspuns razand, „Nu chiar. Aaa… biserica Poison Mind” (Minte otravita).

   Intr-un interviu publicat in The New York Times pe 28 septembrie 1997, jurnalistul Jon Pareles a spus ca „Bob Dylan, declara ca el acum nu subscrie la nici o religie organizata”.
   Dylan a fost descris, in ultimii 20 de ani, ca un suporter al miscarii Chabad Lubavitch  si ca a participat in mod privat la evenimente religioase evreiesti, inclusiv la mitzvah bar ai fiilor sai. Ulterior, serviciile de stiri evreiesti au raportat faptul ca Dylan  „s-a aratat” de cateva ori la diverse servicii cu ocazia unor sarbatori importante la diferite sinagogi Chabad. De exemplu, el a participat la Adunarea Beth Tefillah, in Atlanta, Georgia, pe 22.09.2007 (Yom Kippur), unde a fost chemat la Tora ca al saselea alyah (onoare de a citi Tora)
   Dylan a continuat sa cante melodii de pe albumele sale evanghelice in mod concertat, care acopera, ocazional, cantece religioase traditionale. El a facut, de asemenea, trimiteri la credinta sa, cum ar fi intr-un interviu din 2004 cu 60 Minutes, cand i-a spus lui Ed Bradley ca „singura persoana la care trebuie sa te gandesti de doua ori inainte sa minti esti ori tu insuti ori Dumnezeu.” El a explicat, de asemenea, programul sau constant de turnee, ca parte dintr-o afacere facuta cu mult timp in urma, cu „comandantul-sef pe acest pamant si in lumea pe care nu o putem vedea”

   Asadar, cu cine a facut pact Bob Dylan?

   Cititi va rog si:

VIDEO – SATANISM muzical in Romania: AC/DC („Black Ice Tour”) – duminica 16 mai, ora 21. Metallica, Rammstein, Manowar, Slayer, Megadeth, Alice in Chains, Anthrax – 25-27 iunie, Romexpo …

Sub nici o forma, DRACII NU VOR AVEA PARTE DE MANTUIRE. O intamplare cu Sfantul Cuvios ANTONIE CEL MARE. Despre APOCATASTAZA

   Citez din articolul Cuviosul Antonie cel Mare:

   Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.

   Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta: Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul Duh. Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: „Zerefere (ca asa era numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta, sau nu?” Raspuns-a celalalt: „Si cine poate sa stie aceasta” Iar Zerefer a zis: „Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul?” Raspuns-a lui celalalt: „Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns.”

   Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu – vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca – a tainuit, o vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a zis: „Ce plangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe?” Iar diavolul cel viclean a raspuns: „Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele.” Iar batranul l-a intrebat: „Si ce voiesti sa-ti fac frate?” (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea). Si a zis diavolul: „De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea cu el.” Iar batranul i-a raspuns: „Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta.”

   Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta. Si indata, ingerul Domnului, stand inaintea lui, i-a zis: „Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa te ispiteasca.” Si a zis batranul catre inger: „De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc?” Iar ingerul i-a zis: „Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: „Iata ca iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu, numai daca vei voi, poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire.” Si ingerul, acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.

   Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis: „M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul.” Iar diavolul a zis: „Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac?” Iar batranul a raspuns: „Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.”

   Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis batranului: „O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste.” Si, zicand acestea, si strigand, diavolul s-a facut nevazut. Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a multumit lui Dumnezeu, zicand: „Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi.”

   Si aceasta, fratilor, nu in desert ne-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururi si in vecii vecilor! Amin.

   Iata si ce putem citi in articolul Apocatastaza:

   Apocatastaza este o speculatie origenista, potrivit careia, la sfarsitul chipului lumii acesteia, toti oamenii, inclusiv demonii, vor avea parte de mantuire.

   Termenul „apocatastaza” vine din limba greaca „apocatastasis” si inseamna restabilire in starea primara. Consecintele acestei doctrine sunt radicale: lipsa oricarui proces de sfintire, disparitia judecatii de apoi si mantuirea diavolului. Aceasta invatatura a fost condamnata de catre Sinodul V ecumenic, tinut la Constantinopol in anul 553.

   Biserica marturiseste innoirea lumii la a doua venire a lui Hristos, dar afirma in acelasi timp judecata ultima, adica despartirea celor buni de cei rai (Matei 25, 32-33, 46). Invatatura despre apocatastaza n-a fost primita de Biserica, dar acest lucru nu inseamna ca Biserica nu se roaga neincetat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Este totusi o diferenta intre a afirma ca pe un adevar de credinta mantuirea de obste si altceva sa o doresti si sa o ceri de la Dumnezeu.

   In favoarea apocatastazei se invoca urmatoarele argumente:
– Dumnezeu nu poate pedepsi vesnic o fapta care nu este vesnica;
– Dreptii din rai nu pot fi pe deplin fericiti, stiind ca alti semeni sunt intr-un iad etern;
– Iadul nu poate fi etern avand in vedere ca El este bun si milostiv.

   In primul caz trebuie sa afirmam ca pacatul chiar daca are un inceput, denatureaza fiinta umana. Cel ce se insoteste cu pacatul stramba trasaturile chipului, facand din el o caricatura. Ori nu caricatura este asemanarea cu Dumnezeu.

   In al doilea caz, Sfintii Parinti spun ca omul prin Hristos, ajunge subiect al lucrarii divine. Nu inseamna ca omul se pierde in Dumnezeu, dar putem intelege ca el, fand trecerea de la chip la asemanare, primeste si atributul statorniciei in iubire. Asa ca simplul gand la cei ce sunt in iad, nu anuleaza starea de deplina fericire.

   Ultimul argument poate fi inlaturat fara rezerve, prin faptul ca Dumnezeu nu este doar iubire, este si dreptate. Dumnezeu nu-l sileste in nici un chip pe om sa creada in El. Insa, dupa cum iadul exista ca lipsa a binelui, la fel si osanda vesnica exista din cauza lipsei salasluirii lui Dumnezeu in om.

   Cel care crede in apocatastaza, nu se teme ca va da socoteala de faptele sale. Dimpotriva, crede ca indiferent cum va trai se va mantui, si astfel, va trai in nepasare, va muri in fiecare zi.

   Trebuie sa inlaturam credinta in apocatastaza si sa iubim neincetat. In fiecare zi sa socotim ca nu vom ramane in viata pana seara si cand ne culcam, sa socotim ca nu ne vom mai trezi. Asa vom iubi fara opreliste, semn ca oricand putem sta in bratele lui Dumnezeu.

   Cititi va rog si:

Comentariul zilei (09.03.2010): Dracii cunosc Apocalipsa, deci de ce continua, daca stiu care le va fi sfarsitul? Aceeasi intrebare pentru ELITELE care se inchina dracilor

   Asadar, in privinta dracilor, e cat se poate de limpede: nu vor reveni in randuiala lor cea dintai nici la gramada si nici altfel, deoarece in ultimul caz ii opreste mandria.