Ce inseamna „Nebun pentru Hristos”?

Preiau integral articolul Nebun pentru Hristos

Dacă-i binecuvântăm pe toţi cei care ne sunt stavilă în unirea noastră deplină cu Hristos – Domnul şi Mântuitorul, ne vom face părtaşi şi multor jigniri. Căci şi despre Hristos au îndrăznit să spună mulţi dintre contemporanii Săi: „Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?” (Ioan 10, 20).

Zilele acestea, o sintagma noua (pentru unii) a intrat in constiinta opiniei publice: „nebun pentru Hristos”. Cei mai familiarizati cu literatura aghiografica cunosc foarte bine acest tip de caracterizare a unor sfinti, specific mai ales spatiului ortodox rusesc. Aducerea, de la Kiev la Iasi, a moastelor Sfantului Cuvios Teofil ne obliga la a clarifica sensul acestei sintagme si de a deslusi intelesul pe care-l poate avea pentru noi, cei de azi. Mai ales ca termenul „nebun” este, in limbajul curent, asociat unei stari patologice, incompatibila cu specificul vietii traite in sfintenie. Asa incat, inca de la inceput, trebuie precizat ca „nebunia” Sfantului Teofil (ca si a altor sfinti) nu se refera la anumite boli sau neputinte de ordin psihic. Un sfant „nebun pentru Hristos” nu este o persoana bolnava mintal, care nu mai detine controlul asupra comportamentului si gandirii sale, ci este un credincios care alege sa se faca pe sine nebun, din dorinta fierbinte de a se apropia cat mai mult de Dumnezeu, alegand o purtare si un limbaj care pot sminti pe cei din jur, dar prin care se feresc de slava desarta (lauda) pe care ar putea-o primi de la lume. Spre deosebire de un nebun (bolnav mintal) care nu poate alege sa se comporte ca un om sanatos, cel care se face pe sine „nebun pentru Hristos”, poate renunta oricand la comportamentul acesta al sau.