Harababura ecumenista in mintea Andreei Esca dupa ce s-a lepadat cu 24 de ani in urma
B1: Andreea Esca și-a schimbat religia: „Important e să ai Dumnezeu și să treci pe la biserică” (FOTO)
Andreea Esca a mărturisit că e creștin ortodoxă prin botez, dar a trecut la catolici acum 24 de ani, pentru a se putea mărita cu Alexandre Eram. Și copiii lor, Alexia și Aris, sunt catolici. Acum sărbătoresc Paștele de două ori.
Andreea Esca: Sunt o catolică pârâtă
„Eu sunt o catolică pârâtă pentru că sunt botezată ortodox, și recunosc, merg în continuare la biserica ortodoxă, am niște sfinți ortodocși în care cred și rămân acolo, în sufletul meu, dar am trecut la romano-catolici atunci când m-am măritat pentru că nu puteam altfel să facem căsătoria rămânând fiecare așa, de fapt așa era atunci, am înțeles că se poate, că unele biserici acceptă, altele nu. Noi nu am avut această șansă.
În 2000 ne-am căsătorit, deci iată, 24 de ani se fac imediat. Și atunci am trecut la romano-catolici ca să mă căsătoresc cu Alex, care este botezat romano-catolic. Copiii sunt și ei romano-catolici. Tata e greco-catolic, totul e complicat”, a spus Andreea Esca, la Pro TV, potrivit Libertatea.
De ce nu a trecut Alexandre Eram la ortodocși
Întrebată de ce nu și-a schimbat Alexandre Eram religia, ea a răspuns: „Știu că am încercat și asta a fost cea mai convenabilă variantă, important e să ai Dumnezeu și să treci pe la biserică, oricare ar fi biserica”.
„Noi, duminică, avem Paștele. Eu sărbătoresc de fiecare dată, de două ori, așa că sunt cea mai câștigată din toată alegerea”, a mai susținut Andreea Esca.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
In 2022 „Andreea Esca și alte vedete, alături de mii de bucureșteni, au mers, în Joia Patimilor nu la biserică, ci la o întâlnire cu un așa-numit guru yoghin”:
Mitropolitul Longhin Jar a fost batut?
Circula pe internet aceasta fotografie cutremuratoare:
Sursa:
https://www.facebook.com/photo?fbid=1819124195201138&set=a.943322482781318
Iata si ce putem citi despre ce s-ar fi putut intampla:
In Romania casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila. CONSIDERATI CA ESTE CORECT?
Biserica Ortodoxă a Greciei recunoaște doar Sfânta Taină a căsătoriei creștine și respinge căsătoria civilă, indiferent de sexul partenerilor.
Cititi va rog mai multe la:
Cum e in Romania?
Articolul 48 din Constitutie precizeaza:
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi (casatoria civila, n.n.), pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Asadar, “Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă”. Asa scrie, insa asa este si corect? De cand e treaba asta?
Iata ce explica acum cativa ani Florin Stuparu:
Cuza a „secularizat” nu numai mănăstirile şi averile lor, Biserica şi aşezămintele ei, ci întreaga viaţă a Românilor. Aşa, într-o nenorocită zi de 1 aprilie a anului 1864, „Cuza a promulgat Legea comunală, iar la 4 decembrie Codicele civil. Prin art. 92 al Legii comunale, s-a luat Bisericii sarcina de a întocmi actele de stare civilă – naştere, căsătorie, deces – pe care o avusese pînă la acea dată, şi s-a trecut în seama primarilor comunali, care astfel au devenit şi «ofiţeri ai stării civile»” (ŞER). Cu alte cuvinte, comisarii Antihristului au ridicat preotului vrednicia de păstor al enoriaşilor săi, aceasta trecînd asupra lu’ dom’ primar guvernamental şi a cetei sale de tîlhari întărîtaţi prin telegraf de la „centru”. A fost o nenorocire mai mare decît oricare alta de pînă atunci, căci din acea clipă Ortodoxia a încetat să mai aibă vreo putere în rînduirea vieţii obşteşti şi norodul a început să nu mai trăiască de loc creştineşte.
Şi, pentru ca lucrarea să fie temeinică, poliţaiul de la Ruginoasa a mai puşcat nişte porunci europene, care ne-au povîrnit de-a binelea în rîpa vieţuirii nu doar păgîneşti, ci şi umanist-antihristice. Astfel, a legiuit incestul, curvia şi prea-curvia „cu acte în regulă”: „Între prevederile noului Cod civil figurau şi unele în care erau «atinse şi cestiuni din rezortul bisericesc». În art. 144, de pildă, neţinîndu-se seama de deciziile unora din canoane, care îngăduie căsătoria numai după a şaptea spiţă de înrudire, s-a legiferat că «în linie colaterală căsătoria este oprită numai pînă la a patra spiţă inclusiv»; iar în art. 151, în care se vorbeşte de «celebrarea» căsătoriei civile, s-a omis cu totul de a se mai prevedea pentru cei ce au convenit şă-şi ducă restul vieţii împreună şi a obligaţia de a «celebra» şi Taina cununiei în cadrul Bisericii. De asemenea, în art. 216 s-a decretat că «despărţirile căsniceşti – divorţurile – nu se vor putea face decît numai la tribunalul civil al districtului în care soţii îşi au domiciliul», deşi pînă în acest an ele se judecaseră numai la tribunalele bisericeşti. Aceasta, pe de o parte a dus la desfiinţarea acestora din urmă, iar pe de alta, la trecerea tuturor dosarelor căsniceşti al tribunalele civile judeţene. În sfîrşit, el a dus şi la pronunţarea despărţirii numai înaintea tribunalelor civile, «fără ca Biserica să mai fie încunoştiinţată de aceasta»” (ŞER).
Cititi va rog mai multe la:
De fapt, de la Revolutia Franceza ni se trage. Si a fost, evident, intai implementata in Franta, unde, conform articolelor organice (nr. 54), adaugate la concordatul din 1801:
„Preotii nu vor da binecuvantarea nuptiala decat acelora care vor justifica contractarea casatoriei inaintea oficialului civil.”
Pentru preotii care nu respectau reglementarile civile cu privire la obligativitatea casatoriei civile inaintea celei religioase, Codul penal din 1810 s-a aratat foarte sever atat pentru sotii care acceptau casatoria religioasa fara incheierea celei civile, cat si pentru preoti. Se prevedeau amenzi, iar pentru cei ce recidivau erau prevazute chiar pedepse privative de libertate (cf. art. 200), pentru prima recidiva inchisoarea era de la doi la cinci ani, iar pentru a doua recidiva inchisoare de la zece la douazeci de ani.
Ati inteles acum de ce papausarii au procedat astfel?
Fratilor, la Judecata degeaba ne vom prezenta cu hartoaga civila. Daca nu suntem casatoriti la Biserica, tot curvari se cheama ca suntem. Unii poate vor zice ca nu-i mare scofala pentru crestini, caci dupa civila, merg si la Biserica. Dar daca, de exemplu, sunteti anti cip, deci veti refuza noul buletin, cum ca veti mai casatori civil? Iar fara hartoaga aia, cum o veti mai face la Biserica, daca este interzis?
Si apoi, cine ne garanteaza ca mai traim intre momentul casatoriei civile si Sfanta Taina a casatoriei crestine? Si astfel riscam sa murim in desfrau.
Pe de alta parte, ocupandu-se statul de inventia asta a casatoriei civile, se intampla ca in Grecia: legalizarea casatoriilor homosexuale…
E bine sa fim multi, dar si daca suntem putini, nu suntem degeaba
Spre sfârșitul filmării de mai sus (de pe la min. 1:34:00), Pompiliu Diplan face niște afirmații referitoare la afisul din imaginea de sub acest text, „SI NU VEI PUTEA CUMPĂRA SAU VINDE…”, text ce a fost propus pe blogul Saccsiv. Afirmațiile sunt din aceeași categorie, de tip ecumenist, la fel ca cele pe care le făcea Dan Grăjdeanu, colegul de „frăție” din trecut al lui Diplan, atunci când cenzura la unele proteste vorbitorii care pomeneau, numai, câte ceva de sinodul din Creta și de trădarea ierarhilor ecumeniști.
Mai precis, Pompiliu Diplan, are o problemă cu ultima afirmație din afiș – „BISERICA TACE. DE CE?”
Și zice: „Părerea noastră… nu e că este treaba Bisericii să se ocupe neapărat de treburile lumești ale cetății. Vrem să păstrăm pace cu Biserica noastră și nu deschidem fronturi așa… cu nemiluita. …. Noi nu punem pumnul în gură la nimeni, poate să se observe toată lumea, dar nu era un banner reprezentativ pentru organizator sau pentru mine, cu atât mai puțin.”
Probabil că în viziunea lui de creditare necondiționată a ierarhiei (căci prin Biserică asta cred că înțelege) nici când a fost vorba de pașapoartele cu cip, de cardurile de sănătate sau de certificatele de vaccinare nu a fost treaba „Bisericii”. Așa și acum, când încercările autorităților trădătoare de a limita tranzacțiile cu numerar, treptat, până la dispariția banilor, ignoranța acestor lideri de proteste este atât de mare încît nu reușesc sau nu îndrăznesc să facă legătura, pe față, cu semnul fiarei, cu pecetea despre care vorbește Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsă.
Adevărul e că ESTE și treaba Bisericii (a ierarhiei BOR și a Bisericii universale în general) problema dispariției banilor, care vor duce inevitabil la controlul total al statelor asupra popoarelor lor, supuse în cele din urmă unui conducător mondial și la impunerea pecetii acestuia asupra omenirii. Deci, ESTE ȘI O PROBLEMĂ TEOLOGICĂ!
Comentariu saccsiv:
Cu bannerul a venit chiar fratele Mircea, tocmai din provincie.
Adevarul e ca n-am fost vigilenti, nici eu, nici el si nici cititorii. Nu trebuia scris “Biserica tace”. Biserica nu a tacut, nu tace si nici nu va tace. Caci daca ar tace, n-ar mai fi, iar asa ceva, din fericire, nu se poate, caci scris este:
„Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”
Poate pe banner trebuia scris “Patriarhia tace”.
Pe de alta parte, nu doar Patriarhia tace, ci si majoritatea preotilor si calugarilor. Dar pe un banner nu este bine sa apara prea multe cuvinte…
In sfarsit, daca va vine vreo idee, comentati.
Referitor la titlul acestui articol, postez mai jos un material primit pe e-mail tot de la fratele Mircea:
Voi incerca sa dau niste raspunsuri pt cei framantati de faptul ca la unele proteste sant 10, 20, 50, 200 de oameni, adica, in viziunea lor dezamagitori de putini.
La fel, sant unii care spun ca daca e proorocit ca vom ajunge la insemnare/cipuire, de ce sa ne mai opunem, de ce sa ma protestam, de ce sa mai informam…
In situatii limita, in vremuri critice asa cum sant si cele de acum, Dumnezeu lucreaza cu numere mici. Si avem exemplul cu Sodoma si Gomora. A venit Dumnezeu sa le distruga si Avraam I-a spus: “Doamne, daca sant 50 de drepti in cetate, vei distruge cetatea?” Si Dumnezeu i-a spus ca daca va gasi 50 de drepti, pt ei nu o va distruge. Si a negociat Avraam tot asa pana la 10 drepti. Dar de fapt, spune Sf Ioan Gura de Aur ca pt un singur drept – Lot, nu a distrus Dumnezeu cetatea. A asteptat sa plece Lot, si abia pe urma a distrus-o.
Cade Constantinopolul si sultanului i se arata in vis o mana cu 5 degete. Acesta il cheama pe patriarh sa ii talcuiasa visul. Patriarhul se roaga si primeste raspunsul: daca in cetate ar fi fost 5 drepti, Dumnezeu ar fi salvat cetatea.
Asa si acum cu aceste proteste, pentru cei 10, 20, 50, 200 care sant la protest, Dumnezeu nu va lasa tot neamul. Deci, sa nu fim dezamagiti, demoralizati cand santem putini. Chiar daca ar fi unul singur, spune Parintele Justin:
,,Cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său nu va fi învins niciodată! Câteodată, pe acestă linie a neamului se ridică numai indivizi izolaţi, părăsiţi de generaţiile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morţi şi de martiri ai trecutului şi viaţa de mâine a neamului. Aici nu interesează majoritatea fie ea şi de 99%, cu părerile ei.
Nu părerile majorităţii determină această linie de viaţă a neamului! Ele, majorităţile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conştiinţă şi virtute, sau de inconştienţă şi decădere.
Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor. Ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toţi haiducii care, în faţa jugului străin, nu s-au supus, ci şi-au pus fiinţa-n spate şi s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia libertăţii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin “majorităţile” laşe şi “cuminţi”. Ei înving şi mor; indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăieşte întreg din moartea lor şi se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca nişte chipuri de aur care, fiind pe înălţimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari şi de numeroase, se aşterne întunericul uitării şi al morţii. Aparţine istoriei naţionale, nu acela ca va trăi sau va învinge – cu sacrificarea liniei vieţii neamului – ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menţine pe această linie!”
Iar la limita limitei, cand nu ar mai fi niciunul – Doamne fereste!, spune Parintel Daniil (Sandu Tudor) de la Rarau:
“Sufletul unei tari parasite de cei in viata se lasa in voia mortilor, marilor morti, si se reface prin ei.”
Referitor la aspectul ca daca tot e proorocit, de ce sa mai luptam, un raspuns ar fi urmatorul.
Da, ce este proorocit, aceea se va intampla, dar acolo unde este opozitie, acolo omul va intra mai intarit duhovniceste in ultima si cea mai grea si importanta lupta – refuzul insemnarii. Acolo nu va mai fi alternativa. Dar pana atunci, toate alternativele castigate prin opunere, sau implementarea doar partiala a unor anumiti pasi spre insemnare inseamna compromisuri mai putine, compromisuri care daca le-ai face te-ar slabanogi duhovniceste. A se vedea exemplul cu pasaportul biometric, la noi a fost opozitie, am avut alternativa 14 ani, pana acum. O sa vedem si de acum incolo ce va fi. Cert este ca pt actele de identitate electronice deocamdata este alternativa, ei au spus-o. Cu limitarile de rigoare, dar nu ne intereseaza ca nu vom mai putea merge in excursii afara, sau ca nu vom interactiona digital cu sistemul. La rusi a fost opozitie chiar din faza de cnp, si nu au cnp obligatoriu. La noi opozitia a fost zero pe tema asta, si atunci avem cnp obligatoriu, si nu exista cale de a renunta la el. Chiar si cine nu are, mai sant cazuri de persoane in varsta, primesc in actele de deces.
In legatura cu slabirea duhovniceasca in urma compromisurilor facute, spunea parintele Justin referitor la cei ce accepta acte electronice:
„Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, ființială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viața omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cât sunt mai învechiți în răutăți și în compromisuri nepocăite, cu atât și posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, și uneori aproape imposibilă.”
Plus, spun Sfintii Inchisorilor importanta e lupta, chiar daca nu intotdeauna se castiga. Importanta e informarea aproapelui, ca poate asa se mai castiga un suflet. Iar un suflet e mai valoros decat tot universul, decat toata materia din univers. Poate se castiga un om care va lupta si el, si asa vom fi mai multi.
Iar a lupta inseamna, de fapt, a marturisi.
Parintele Justin:
„Marturisirea face parte din datoriile crestinului, mai ales in vremuri grele. Ca putem face noi toate rugaciunile si toate pravilele, dar daca noi nu marturisim atunci cand trebuie, ni se socoteste un fel de lepadare, tradare. Eu socotesc ca tocmai aceasta marturisire este o baie de spalare a pacatelor noastre.”
„Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor”
Preotul Ciprian Mega: Homosexualitatea a devenit criteriu de promovare în multe zone din BOR
Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/oradea/preot-ortodox-oradean-cineast-premiat-atac-la-2299627.html
Cazul preotului orădean Ciprian Mega, învinuit după ce a atras atenţia Episcopiei Ortodoxe a Oradiei despre discuţiile unui alt preot cu presupusul amant, devenite subiect de amuzament printre clerici, readuce în atenţie falsa moralitate şi abaterile preoților de la canoanele pe care le predică.
A ars complet biserica celei mai vechi parohii ortodoxe române din Canada
Biserica istorică a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Boian (Willingdon), Alberta, a ars complet. Parohia ortodoxă română din Boian, Canada, a fost înființată în mod oficial în 1902.
Episcopul Canadei cheamă credincioșii români la rugăciune după ce biserica istorică a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Boian / Willingdon, Alberta, a ars complet marți seara. La Boian se găsește cea mai veche comunitate ortodoxă românească de pe pământ american, notează basilica.ro.
„O veste tristă pentru comunitatea din Boian și pentru Episcopia Ortodoxă Română a Canadei”, a transmis Preasfințitul Părinte Ioan Casian pe Facebook.
„O veste tristă pentru comunitatea din Boian și pentru Episcopia Ortodoxă Română a Canadei”, a transmis Preasfințitul Părinte Ioan Casian pe Facebook.
„O să vă rog să pomeniți în rugăciune pe Părintele Mircea Panciuk, Părintele Gheorghe Petrovan și comunitatea din Boian”, anunță pe Facebook Episcopia Ortodoxă Română a Canadei.
Comunitatea din Boian se pregătea ca în weekend să organizeze festivitatea de adio pentru ieșirea la pensie unui preot. De asemenea, la sfârșitul lunii iulie, comunitatea urma să sărbătorească 125 de ani de sosirea primilor români în Boian.
Biserica a ars complet.
Parohia ortodoxă română din Boian, Canada, a fost înființată în mod oficial în 1902.
Aproape toti Ierarhii BOR au fost scoliti in occident, au trecut foarte scurta vreme prin monahism (strict cat sa figureze ca sunt monahi, caci Ierarhi pot fi doar calugarii), au functii in organismele ecumeniste din occident sau sunt participanti la intrunirile ecumeniste
Repostez un articol din 2016, pentru cititorii mai noi (iertare ca nu l-am actualizat):
Fratele acelas a facut o observatie interesanta in comentariul sau postat la LICHIDAREA oricărei reacţii antiecumeniste, din care citez un fragment edificator:
Ierarhii, dupa cum am vazut in acea lista, sunt alesi din randul monahilor, ca asta-i obliga canonul elementar. Dar absolut toti NU sunt alesi din randul monahilor normali, adevarati, care au ani si zeci de ani de monahism, rugaciune, jertfa, suferinta, ascultare adevarata in duhul Mantuitorului Hristos, saracie de buna voie, austeritate, asceza. Nu. Ei sunt alesi exclusiv sau aproape exclusiv dupa ce studii au, sau pe unde le-au facut, si basta! Mai ales daca le-ai facut „afara” (la doctorat in special ma refer) si mai ales daca le-ai facut afara dar NU prin Grecia sau in spatiul ortodox, adica in apusul eretic si decadent, esti bun de pus la ierarhie, undeva in frunte, sus, esti numai bun pt ei, sa le fii coada lor de matura, dupa ce ai fost spalat la creier in occident. Dar lucrurile nu sunt atat de inocente, intamplatoare.
Adica, ierarhii sau monahii care sunt „urcati” in randul ierarhilor nici macar nu sunt alesi „din randul” monahilor propriu-zis. Ci gandesc ca se face invers. Sunt oameni care vor sa faca studii, sa acceada sus. O parte din ei sunt monahi deja, cred eu ca sunt si altii „inca nu”. Intra in monahism special cu acest scop. Au oarece atractie catre teologie, studii, occident, dar mai ales catre „accedere”. Sunt intrebati apoi prin intermediari, prin intermediul masonilor – monahi la randul lor sau chiar ierarhi deja, spre racolare. Apoi intra rapid in monahism si treaba incepe. Nu stiu care multime e mai mare, a celor care deja sunt monahi, sau acelor care intra apoi, din randul celor ce vor sa faca studii occidentale si sa acceada pe culmile gloriei. Probabil prima, dar asta conteaza mai putin. Asa se explica faptul ca azi avem in sinodul bor NUMAI ierarhi cu doctorate, toti, absolut toti, si marea majoritate in afara. Treaba asta a fost facuta inca de le vremea lui Teoctist, evident, de avem azi pe toti asa, s-a facut „din timp”.
Patriarhul Daniel
Doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania). Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția).
Iata ce scrie la http://institute.oikoumene.org/en/about
The Ecumenical Institute at Bossey is the international centre for encounter, dialogue and formation of the World Council of Churches. Founded in 1946, the Institute brings together people from diverse churches, cultures and backgrounds for ecumenical learning, academic study and personal exchange.
In martie ’90, Daniel s-a intalnit cu Gabriel Nachmann si Frank Dimant, de la organizatia Bn’ai Brith Canada („The action arm of the Jewish community”). S-a revazut cu reprezentantii Bn’ai Brith la 2-3 noiembrie 1993, prilej cu care i-a condus si la Patriarhul Teoctist.
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Patriarhul_Daniel
La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București.
[…]
La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul “Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoarala 4 martie 1990.
La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Mitropolitul Teofan
Intre 1992-1997, a fost membru în Comitetul Central al Conferinței Bisericilor Europene din Geneva; între 1995-1997, membru în Adunarea Generală a Comisiei Ecumenice Europene „Biserica și Societatea“ (Bruxelles).
IPS Teofan Savu, pe vremea aceea Mitropolit al Olteniei, a facut intre 26 februarie-3 martie 2005 o vizita oficiala in Regatul Unit unde a participat la ungerea ca cel de-al 104-lea Arhiepiscop de Cantenburry, Rowan Douglas Williams, membru marcant de rang 33 al Lojii Scotiene Antice si Acceptate, prilej cu care s-a intalnit si cu membri ai Lojii Mama. La intoarcere a declarat ca „vizita se inscrie in contextul international al legaturilor promovate de BOR”.
Conform http://iasi.mmb.ro/ierarh/inaltpreasfintitul-teofan
decembrie 1984: închinoviat la Schitul Crasna – Mănăstirea Sinaia, județul Prahova;
14 iulie 1985: tuns în monahism la Schitul Crasna – Mănăstirea Sinaia, județul Prahova;
8 septembrie 1985: hirotonit ierodiacon de PS Vasile Târgovișteanul, Episcop Vicar Patriarhal;
14 septembrie 1985: hirotonit ieromonah de PS Vasile Târgovișteanul, Episcop Vicar Patriarhal;
1986-1990: Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris, obţinând titlul de doctor în Teologie
1987-1990: duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy en Othe, Franța;
Iulie 1990 – septembrie 1991: Secretar al Cabinetului Patriarhal;
2 septembrie 1991: ales Episcop Vicar Patriarhal;
14 septembrie 1991: hirotesit arhimandrit;
15 septembrie 1991: hirotonit Episcop Vicar Patriarhal;
Conform https://en.wikipedia.org/wiki/St._Sergius_Orthodox_Theological_Institute
The mission of the St. Sergius Institute is to form educated priests and laypeople, intending to serve actively the Orthodox Church and representing it in the ecumenical dialogue, as well as in the religious and cultural life of their own country.
Scadeti anii de studiu si vedeti cata vreme de calugarie a avut.
Mitropolitul Laurențiu Streza
În 1982 pleacă la studii în străinătate, la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveția (1982-1983). Continuă studiile în Elveția cu o specializare în domeniul liturgic la Facultatea de Teologie Catolică a Universității din Fribourg (1983). Din anul 1992 Î.P.S. Laurenţiu este membru al asociaţiei ştiinţifice „Societas Liturgica. An international society for liturgical study and renewal”, cu sediul în Toronto, Canada.
Iata ce scrie la http://www.societas-liturgica.org/who-we-are/
Societas Liturgica came into existence through the initiative of Wiebe Vos, a pastor of the Dutch Reformed Church. In 1962 he founded Studia Liturgica, “an international ecumenical quarterly for liturgical research and renewal.” In 1965 Vos called a conference of twenty-five liturgists from Europe and North America at the Protestant community of Grandchamp, in Neuchâtel, Switzerland. With J. J. von Allmen as Chair, the conference discussed Christian Initiation and resolved to found a Societas Liturgica, “an association for the promotion of ecumenical dialogue on worship, based on solid research, with the perspective of renewal and unity.”
20 iulie 1996 este tuns in monahism, la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus, de catre IPS Mitropolit Antonie, primind numele de Laurentiu .
4 iulie 1996 ales, prin hotararea Sfantului Sinod episcop al Caransebesului.
11 august 1996 este hirotonit arhiereu si instalat episcop la Caransebes de catre IPS Mitropolit Nicolae al Banatului.
Reactii la propunerea lui Papahagi ca BOR să celebreze Paştele odată cu catolicii. Arhiepiscopul Teodosie: Au catolicii Sfântă Lumină? / Mitropolitul Andrei Andreicuț: Ar fi minunat / Vasile Bănescu: Ideal absolut dezirabil
Dupa cum stiti:
Iata cateva reactii:
[…]
Arhiepiscopul Tomisului a fost întrebat, luni, într-o conferinţă de presă, despre propunerea fostului ministru Teodor Baconschi ca ortodocşii să celebreze Paştele în aceeaşi zi cu catolicii şi protestanţii.
- „Cred că nu ştie ce spune. Noi respectăm toate cele trei condiţii de la Sinodul I Ecumenic înscrise într-un canon al sărbătoririi Paştelui. Adică să fie după echinocţiul de primăvară, după Paştele evreilor şi după Lună plină.
- Dacă una din aceste condiţii nu se împlinește, se amână o lună ca să fie toate împlinite. De aceea, perioada la care variază data Paştelui este de 5 săptămâni.
- Catolicii, în primul rând, au uneori Paştele înainte de Paştele evreilor. Adevărat este că noi sărbătorim Paştele după calendarul neîndreptat, că aşa a hotărât Sinodul de la 1923 de la Constantinopol, când s-a îndreptat calendarul în partea de răsărit. În partea de apus, a îndreptat calendarul în secolul al XVII-lea”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului, potrivit News.ro.
El a spus că Paştele adevărat este „acolo unde vine Sfânta Lumină”, iar „catolicii nu au Sfânta Lumină”:
- „Dar acolo este Paştele adevărat unde vine Sfânta Lumină. Au catolicii Sfântă Lumină? N-au.
- Alţii? N-au.
- Toţi se adună la lumina ortodocşilor şi strigă adevărata lumină a ortodocşilor. Dar nu îndrăznesc să vină, că e greu la ortodocşi, că sunt posturi mari, aspre, metanii, rânduieli de slujbă mai lungi. Le place să proclame într-un cuvânt. Dar e greu să ţii rânduiala, căci cere jertfă multă”.
- Întrebat cum procedează catolicii de Paşte, Arhiepiscopul Tomisului a răspuns: “Totul este simbol. Au lumină materială, Lumina care coboară la noi e realitatea, nu-i simbol. În sfârşit, nu vreau să-i judec, că nu-i treaba mea, doar îi compătimesc”.
[…]
[…]
”Trebuie să ne aducem aminte că, în 1922, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a trecut pe calendarul gregorian și 4 ani s-au sărbătorit Paștile după Pascalia nouă. Constatând că mai toate țările ortodoxe au rămas cu Paștile pe calendarul vechi, pe calendarul iulian, pentru comuniunea cu ceilalți frați ortodocși, a revenit și BOR la calendarul vechi. Sigur ca am dori din tot sufletul să se poată repara calendarul și apreciem demersul profesorului Papahagi. Necazul este că în 1922, demersul corect al Bisericii Ortodoxe a fost judecat așa cum nu trebuie și o minoritate, mai ales din Moldova, s-a despărțit de biserică și sunt acum așa numită Biserică Stilistă. Tare greu este să te lupți cu ignoranța. Ar fi minunat dacă s-ar reuși acest lucru și s-ar trece pe stil nou și cu sărbătorile pascale, pentru că celelalte sărbători cu dată fixă, cum este Crăciunul, le ținem pe stil nou, doar cele legate de Paști le ținem pe stil vechi”, a declarat Mitropolitul Clujului pentru Cluj24.
[…]
Premierul Ciucă, după ce BOR și celelate culte au criticat ‘ideologia de gen’ din proiectele legilor educației: ‘Urmează să aibă loc întâlniri şi să clarifice’
Premierul Nicolae Ciucă a declarat, întrebat cu privire la faptul că reprezentanţii cultelor religioase au transmis o scrisoare prin care au cerut eliminarea definiţiei „diversităţii” din legile Educaţiei, că vor avea loc întâlniri în următoarea perioadă pentru a clarifica ce rămâne şi ce va fi introdus în noile proiecte.
„Aceeaşi scrisoare am primit-o şi eu la Cabinet. Am rugat-o pe doamna ministru, chiar astăzi am discutat cu dumneai să analizeze împreună cu consilierul pe care îl are la Minister, există un consilier dedicat pentru problema educaţiei religioase şi dumneai mi-a zis că parte din solicitările din cuprinsul acestei cereri au fost deja cuprinse în lege. Pentru celelalte urmează să aibă loc întâlniri şi să clarifice ce rămâne şi ce se introduce, dacă se va introduce ceva nou în cuprinsul legii”, a afirmat Nicolae Ciucă, întrebat miercuri la Călăraşi dacă a discutat cu ministrul Ligia Deca cu privire la faptul că reprezentanţii cultelor religioase au transmis o scrisoare prin care au cerut eliminarea definiţiei „diversităţii” din noile proiecte de lege ale Educaţiei, notează news.ro.
Biserica Ortodoxă și alte culte, scrisoare comună pentru modificarea proiectelor legilor educației
Patriarhia Română şi celelalte culte religioase din România a transmis, într-o adresă comună adresată ministrului Educaţiei Liga Deca, că obligaţia de a promova „diversitatea sexuală” în şcoală este „total abuzivă şi nocivă”, iar „ideologia de gen” care descrie ca normalitate o deviaţie psiho-somatică numită „transgenderism” reprezintă o „artificială construcţie ideatică”, în răspăr cu realitatea şi cu ordinea firii structurată de cele două sexe şi anume masculin şi feminin.
Redăm mai joc integral textul adresei transmise de cultele religioase Ministerului Educaţiei şi semnată de purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu:
„Poziţia Bisericii Ortodoxe Române şi a celorlalte culte religioase din România (care au transmis recent o „Adresă comună” ministrului Educaţiei), poziţie faţă de problema ideologiei în general şi, în context, a „ideologiei de gen”, propuse fără discernământ spre introducere în noile legi ale învăţământului, în special, este una limpede şi constant exprimată:
– învăţământul public din România trebuie/ ar trebui să rămână total ocrotit de orice formă de ideologizare (studiul religiei acceptate de Stat NU constituie o asemenea formă, întrucât religia creştină este fundamentul real al culturii umaniste europene şi aşa trebuie înţeleasă în şcoală. Ştiinţa europeană însăşi a încolţit nu în pofida creştinismului, ci chiar în solul său, datorită lui;
– „ideologia de gen” care descrie ca normalitate o deviaţie psiho-somatică numită „transgenderism” nu constituie miezul unei ştiinţe reale, ci este o artificială construcţie ideatică, aşa-zis culturală, orientată în răspăr cu realitatea, cu logica, cu biologia, cu antropologia, cu ordinea firii structurată de cele două sexe: masculin şi feminin/ feminin şi masculin;
– obligaţia de a promova „diversitatea sexuală” în şcoală, de a li se prezenta copiilor ca „normalitate” posibilitatea aberantă de a-şi schimba genul din masculin în feminin sau „neutru” (genuri strict gramaticale, nu biologice), dar şi prezentarea unor forme de sexualitate marginală ca „fireşti” este una total abuzivă şi nocivă pentru formarea intelectuală şi morală a unor tineri care trebuie să se pregătească în anii de acumulări culturale pentru viaţa şi societatea reale, nu utopice, sprijinite pe familia naturală datorită căreia istoria omenească a mers şi merge mai departe;
– în mod cert există şi un foarte mic procent de persoane transgender la scara umanităţii, aşa cum există şi alte minorităţi sexuale. În natură apar uneori devieri de la normă: rarisime şi marginale, pentru care trebuie să existe, desigur, toată înţelegerea şi sprijinul fireşti. De aici nu rezultă că aceste persoane s-ar putea simţi discriminate de folosirea corectă a gramaticii şi a genului masculin şi feminin în comunicarea publică, mai ales în şcoala ca spaţiu al formării în spiritul realităţii şi adevărurilor elementare, aşa cum nu rezultă că alte forme de sexualitate decât heterosexualitatea ar trebui să fie prezentate unor copii în cadrul formator al şcolii ca posibile „modele” de viaţă intimă;
– prezentarea ignorantă/ peiorativă în noile legi ale învăţământului a sintagmei „dogme religioase” sfidează miezul teologic al creştinismului fertil cultural şi social. Dogma religioasă nu este un construct ideologic situat la polul opus adevărului, ci un adevăr revelat şi apoi formulat care constituie o „geamandură” sau un „far” pentru reflecţia teologică, reflecţie inclusiv de ordin moral. Cineva ca Lucian Blaga însuşi (mai greu de contestat de ideologii anticreştini) afirmă în perfectă cunoştinţă de cauză că „dogma are o iraţionalitate bine întemeiată”. Există, desigur, şi supra-raţionalitate, există, desigur, şi o ştiinţă filosofică destul de cunoscută numită „metafizică”. Ceea ce poate spune câte ceva despre „dogmă”.
Nu trebuie nicio clipă uitat că ideologia (oricare ar fi ea) rămâne mereu un atentat la ordinea fără de care societatea începe să se surpe. Istoria mai mult sau mai puţin recentă este copleşitor de grăitoare în acest sens”.
Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române la decizia lui Dorin Cioabă de a da Biserica Ortodoxă Română în judecată pentru robie
Instituţiile statului, Biserica şi societatea românească sunt chemate să contribuie la cunoaşterea obiectivă a adevărului istoric al robiei romilor şi să contribuie la susţinerea acestei minorităţi, afirmă Patriarhia Română, în contextul apariţiei în presă a intenţiei unui reprezentant public al etniei rome din România de a acţiona în judecată Bisericii Ortodoxe Române pentru anii de „robie a romilor” consumaţi în vremea de dinaintea apariţiei Statului român modern şi a entităţii juridice a BOR, informează Agerpres.
„Dacă ignorăm complexitatea realului şi a istoriei, reducând totul la câteva idei simplificatoare, dacă sfidăm realitatea încercând să judecăm şi să tranşăm trecutul cu un instrumentar total inadecvat acestuia, cel al sensibilităţilor, al actualelor drepturi civice, al avansului cunoaşterii şi al logicii prezentului, ca şi cum acest instrumentar ar fi aplicabil şi unor lucruri din afara experienţei sociale în care a apărut, atunci ne aflăm cu certitudine în faţa unui şir nesfârşit de dileme coborâtoare pe firele milenare ale istoriei. Cum vom putea îndrepta, de pildă, atâtea cruzimi şi nedreptăţi strigătoare la cer consumate în antichitate, în Evul Mediu, în Renaştere, în timpul sângeros al Revoluţiei Franceze, al Holocaustului nazist şi sinistrului Gulag comunist sau în oricare epocă istorică ale cărei reverberaţii oricât de sublimate ajung încă supărător până la noi? Cum vom putea rescrie istoria în aşa fel încât ea să se transforme într-un senin prezent continuu, edificat utopic pe ştergerea radicală a accidentatului relief cultural, social şi moral al trecutului?”, se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al Patriarhiei Române, transmis miercuri AGERPRES.
Potrivit sursei citate, „lumea, până relativ recent în epoca modernă, a fost organizată strict pe principii ierarhice care structurau piramidal societatea, formată din varii categorii de oameni incluse în sistemul politico-social al vremurilor”, în acest fel funcţionând lumea multe mii de ani, conceptul de autonomie personală sau de persoană juridică apărând foarte târziu.
În acest context şi doar în el poate fi şi trebuie înţeleasă şi „robia romilor”, consideră Patriarhia.
„Ţine de onestitate intelectuală şi morală să spunem public şi răspicat că nu toţi romii erau robi, că nu toţi robii din Ţările Române erau romi şi că robi au fost şi foarte mulţi români, tătari sau turci în aceeaşi epocă şi în acelaşi spaţiu geografic. Aşa cum limpede şi documentat a arătat în mesajul transmis cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la Dezrobirea Romilor în Principatele Române şi Părintele Patriarh Daniel, ‘o cercetare onestă a fenomenului ‘robiei romilor’ din Ţările Române trebuie să aibă în vedere contextul internaţional al epocii, nu doar pe cel local. Robia a făcut parte din viaţa socială a Ţărilor Române medievale în aceeaşi măsură în care a fost o instituţie a societăţilor învecinate: Imperiul Bizantin, Serbia, Bulgaria, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Rusia ţaristă, dar şi la nivel mai larg: America latină, Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, ţări în care s-a dezvoltat mişcarea aboliţionistă (de abolire a sclaviei), dar care la rândul lor nu au reuşit eradicarea sclaviei decât aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi în Ţările Române sau chiar după Ţările Române”, susţine Patriarhia.
Fenomenul robiei ţiganilor din Ţările Române prezintă, conform sursei citate, diferenţe de înţelegere faţă de sclavia practicată în ţările atlantice sau în coloniile unor imperii occidentale, unde sclavii nu aveau atât de multe drepturi precum robii de etnie romă din Ţările Române.
„Principala caracteristică a instituţiei robiei în Ţările Române se referă la lipsa de personalitate juridică a individului aflat în această categorie socială. Totuşi, în toată perioada robiei în Ţările Române romii nomazi erau liberi să colinde ţara şi să-şi practice obiceiurile. În schimb, romii care aveau o slujbă fixă, adică o activitate statornică, erau obligaţi să stea în aceeaşi localitate. Deşi etnia romă avea cel mai mare număr de robi, în epocă existau robi şi din alte etnii şi chiar robi români. Vânzarea sau răscumpărarea robilor ori pedepsele fizice aplicate robilor romi constituiau norma juridică a vremii, deoarece robii români suportau aceleaşi pedepse ca romii, nefiind nicio discriminare în privinţa aceasta. Dincolo de prevederile formale ale legilor vremii, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit minoritatea romă în diferite moduri, aşa cum reiese din documente istorice ale aceleiaşi vremi”, arată Patriarhia.
Potrivit comunicatului, dezrobirea socială a romilor a fost un proces complex care, pe lângă acordarea libertăţii individuale, a inclus şi stoparea nomadismului, implicarea romilor în agricultură şi integrarea lor în comunităţile rurale şi urbane.
„Dezrobirea i-a găsit însă pe robii de etnie romă nepregătiţi. Deşi eliberaţi în mod juridic de robie, cei mai mulţi romi au rămas pe lângă mănăstirile unde fuseseră odinioară robi, formând sate întregi de romi, care există până astăzi în apropierea imediată a mănăstirilor sau a fostelor case boiereşti. Aceştia îi ajutau pe proprietarii de pământ la muncile agricole, în schimbul unor anumite sume de bani sau alimente, iar cu timpul unii au devenit stăpâni pe terenul pe care locuiau. Cei care practicau diferite meserii s-au stabilit pe lângă târguri şi sate, practicându-şi în continuare meşteşugurile şi tradiţiile. Despre toate acestea mărturisesc, cu recunoştinţă, chiar romii înşişi care, de pildă, ţin să sărbătorească marile evenimente din istoria lor în preajma Mănăstirii Bistriţa din Mitropolia Olteniei (judeţul Vâlcea)”, explică Patriarhia.
În legătură cu solicitarea unor despăgubiri, „logica” acestui demers ar putea include, arată Patriarhia Română, în potenţiala categorie a „despăgubiţilor” şi o largă majoritate a locuitorilor României de azi care ar putea solicita despăgubiri de la urmaşii identificabili ai voievozilor şi boierilor pentru iobăgia practicată în fostele Ţări Române sau chiar de la statul român însuşi care exista latent în realitatea adesea crudă şi nedreaptă a diverselor epoci istorice din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Potrivit Patriarhiei „în cheia post-modernă şi ideologică a reparării unor nedreptăţi consumate la scara societăţii umane, ar putea părea nedrept să selectăm doar o anumită categorie de fapte, precum ‘robia romilor’, şi să aplicăm această cheie de judecată doar unei singure instituţii, Biserica Ortodoxă Română”.
„În realitate, aceasta desfăşoară numeroase proiecte sociale prin care vine în ajutorul romilor care au o situaţie financiară precară. Prin programele desfăşurate se acordă asistenţă medicală, consiliere psihologică, ajutor material pentru prevenirea abandonului şcolar şi îmbunătăţirea traiului zilnic. Biserica sprijină comunităţile de romi prin tipărirea cărţilor de cult în limba romani.
„În Arhiepiscopia Bucureştilor a fost tipărită prima Carte de Rugăciuni în limba romani în anul 2006, iar un an mai târziu a fost imprimat un CD cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur tot în limba romani. Hirotonirea teologilor de etnie romă şi construirea lăcaşurilor de cult pentru comunităţile rome din ţară reprezintă un alt mod de sprijinire al persoanelor din această comunitate. Începând cu anul 2008 s-a intensificat slujirea în limba romani, fiind dezvoltate ectenii, răspunsuri liturgice şi alte slujbe în limba etniei rome. Pe lângă aceste aspecte, Biserica dezvoltă constant proiecte şi programe sociale care vin în ajutorul persoanelor de etnie romă”, precizează Patriarhia.
Totodată, în comunicat se subliniază că BOR contribuie la eforturile de integrare şi ajutorare a romilor prin următoarele programe
* oferirea de locuri speciale pentru elevii şi studenţii romi în şcolile teologice;
* încurajarea hirotoniilor de teologi romi pentru comunităţile de romi (există preoţi romi pentru comunităţi rome în: Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Slobozia şi Bacău, dar există şi o mulţime de preoţi romi care păstoresc parohii ortodoxe româneşti, precum şi clerici romi slujitori în mănăstiri româneşti);
* construirea de biserici pentru comunităţile de romi din mediul urban şi rural;
* organizarea de programe social-filantropice şi misionare pentru comunităţile de romi sau alte programe în care au fost incluşi, fără discriminare, beneficiari romi (ex. programul derulat de Biserica Ortodoxă Română în parteneriat cu Organizarea de Integrare a Minorităţilor (OIM) pentru romii victime ale deportărilor şi urmaşii defavorizaţi ai acestora, programele Centrelor eparhiale: Iaşi, Craiova, Alba şi Severin);
* oferirea de sprijin pentru familiile de romi afectate de inundaţii în anii anteriori;
* includerea în programul Alege Şcoala a tinerilor romi cu situaţie materială precară şi rezultate bune la învăţătură;
* înfiinţarea unui Birou de catehizare a romilor la Râmnicu Vâlcea, tipărirea de cărţi de rugăciuni şi catehism în limba romani, editarea de materiale audio şi video în limba romani;
* includerea romilor în programele de reintegrare socială derulate de eparhii, de calificare sau reconversie profesională;
* angajarea tinerilor romi în structurile de economie sociale înfiinţate de unele eparhii;
* oferirea de asistenţă şi servicii religioase gratuite pentru botezul pruncilor familiilor rome sărace (Bucureşti, Cluj, Galaţi);
* organizarea de comunităţi parohiale în cartierele oraşelor sau în localităţi cu populaţie majoritar romă;
* asistenţă medicală gratuită în campania Sănătate pentru Sate, a Patriarhiei Române.
Concludent este faptul că peste 30% dintre asistaţii sociali ai Arhiepiscopiei Bucureştilor sunt romi, accentuează Patriarhia.
„În acelaşi mesaj invocat mai sus, Părintele Patriarh a accentuat şi faptul că ‘astăzi, conform datelor statistice, în România există cel mai mare număr de romi din Europa, dovedind şi prin aceasta că poporul român a fost şi este ospitalier şi tolerant faţă de romi, dar şi faţă de toate minorităţile etnice din România. De aceea, suntem chemaţi împreună, instituţii ale Statului, Biserică şi societate, să contribuim fiecare la cunoaşterea obiectivă a adevărului istoric, să privim critic ceea ce a fost negativ în trecut şi să contribuim în prezent la susţinerea minorităţii rome în eforturile sale de integrare socială, promovând totodată respectul pentru identitatea şi tradiţiile acesteia'”, a mai transmis Biroul de Presă al Patriarhiei Române.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
15 comments