DICTATUL DE LA VIENA
Textul arbitrajului de la Viena, (30 august 1940)
- Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.
- Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă.
- Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într’un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într’un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.
- Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea ungară, într’un termen de şase luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.
- Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.
- Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenţie directă între guvernele român şi ungar.
- În cazul în care dificultăţi sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului şi Italiei, care vor adopta o soluţie definitivă.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena
Vizionati va rog si:
Urmarile Dictatului de la Viena
Mama mea (nemtoaica) despre orgiile Bisericii Luterane din Transilvania, pe vremea cand Romania era aliata Germaniei Naziste
Iata un fragment din articolul Din povestile parintilor mei (partea 1) ce l-am postat pe 9 martie 2017, despre mama mea, nemtoaica:
[…]
Era deja o mica adolescenta foarte ravnitoare in a merge la ceea ce multi nemti numeau “biserica”: la lutherani. Si din cate ii invatau aia acolo pe enoriasi si din cate mai citea si din “Biblia” lor, bagase la cap ca nu trebuie sa curveasca si ca musai trebuie sa ramana fecioara pana la casatorie.
Dar cand colo, ce sa vezi? Pe cand national-socialismul era inca pe cai mari iar Romania aliata lui Hitler, taman de acolo de unde se astepta mai putin au inceput sa vina indemnuri la desfranare de cea mai joasa speta. Ca Germania dorea cat mai multi copii de rasa ariana, asa ca sistemul alese ofiteri germani considerati buni pentru raspandirea genei prin cat mai multe tinere nemtoaice bune de prasila. Si tocmai “biserica” aia a lor se gasise sa schimbe dogmele de asa natura incat sa gaseasca motive “intemeiate” cum ca nu e curvie ci o treaba nobila. Ba mai mult, cum aproape intreaga comunitate de germani trecea mai des sau mai rar pe acolo, “preotul” le-a convins pe toate adolescentele etniei sa se urce in camioanele pregatite special pentru deplasarea spre locurile orgiilor in numele binelui natiei. Nu insa si pe mama mea, care, dupa cum ati observat, era reactionara de mica. Asa ca “preotul” a pedepsit-o stergandu-i numele din catastifele “bisericii”, ceea ce pentru ei era un soi de excomunicare.
Si i-a prins bine. Caci nu dupa multa vreme, Germania a pierdut razboiul iar cand sovieticii au pus stapanire pe Romania, au stabilit ca un numar imens de nemti, sasi sau svabi din Transilvania trebuie sa ajunga in Siberia. Doar pentru ca etnia era germanica, necontand daca au colaborat sau nu cu armata germana in vreun fel sau cu national-socialistii sau indiferent de orice. Din motive de ei stiute insa, actiunea trebuia desfasurata rapid si cum nu-i interesa decat sa iasa la numar, au dat navala in “bisericile” lutherane, au luat catastifele si i-au saltat dupa numele gasite. Iar mama mea nu mai era scrisa acolo si nici matusa ei, care se maritase cu un roman si se botezase ortodox. In rest, cam toate rudele au ajuns in Siberia, de unde dupa ani de zile s-au mai intors doar cativa…
[…]
Intre timp, “Biserica” Luterana a mai evoluat:
Ce scria JULES VERNE in “Castelul din Carpati” despre EVREI si TARANII ROMANI DIN TRANSILVANIA
Iata ce putem citi la http://ro.scribd.com/doc/26511435/Jules-Verne-Castelul-Din-Carpati la pagina 40:
Cine era proprietarul acelui han? Un evreu pe nume Ionas, un om de treabă, de vreo şaizeci de ani,cu un chip prietenos, dar foarte semit, cu ochii lui negri, nasul încovoiat, buzele ţuguiate, părul lins şi tradiţionala ţăcălie. Amabil şi săritor, împrumuta bucuros mici sume de bani unuia şi altuia, fără să se arate exigent în ceea ce priveşte garanţiile şi nici prea cămătar în ceea ce priveşte foloasele, deşi pretindea să fie plătit la datele declarate de împrumutat. Să dea Dumnezeu ca toţi evreii stabiliţi în Transilvania să fie la fel de înţelegători ca hangiul din Vereşti!
Din nefericire, Ionas cel cumsecade era o excepţie. Coreligionarii săi, prin cult, confraţii săi, prin profesie, ― fiindcă toţi sunt crâşmari, vânzând băuturi şi articole de băcănie ― practică meseria de împrumutător cu gaj, cu o asprime îngrijorătoare pentru viitorul ţăranului român. Se va vedea pământul trecând, puţin câte puţin, din proprietatea băştinaşilor în cea a străinilor. Cum avansurile nu le sunt rambursate, evreii vor deveni stăpânii frumoaselor culturi ipotecate în profitul lor şi, dacă Ţara Făgăduinţei nu mai este în Iudeea, poate că, într-o bună zi, va figura pe hărţile geografiei transilvane.
Comentariu saccsiv
Romanul a fost terminat in 1889 si publicat in 1892.
UNGARIA va cumpara terenurile agricole din Transilvania
Dupa cum stiti:
Iata ce aflam din articolul Ungaria se pregăteşte să cumpere terenurile agricole din Transilvania. Ce avantaje au vânzătorii:
Proprietarii de teren din România care doresc să-şi vândă proprietăţile cetăţenilor maghiari vor primi o rentă viageră. Ba, mai mult, aceştia pot păstra terenul pe numele lor şi îl pot folosi, a declarat Szabo Jozsef Andor, ataşatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucureşti într-un interviu oferit portalului szekelyhon.ro.
De la 1 ianuarie 2014, cetăţenii comunitari pot cumpăra teren agricol în România, iar Guvernul de la Budapesta pregăteşte o ofertă pentru susţinerea cetăţenilor maghiari care doresc să intre pe piaţa funciară din Transilvania, aşa cum anunţă Szabo Jozsef Andor, ataşatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucureşti.
ATITUDINI: Atrocitatile barbare comise de unguri asupra romanilor din Transilvania
Iata cateva fragmente dintr-un articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 22:
Ceea ce am reprodus despre acest regim în pagina anterioară aparţine unui organ central al puterii de stat a României şi datează din toamna anului 1944. Unii ar putea să se îndoiască dacă acest document caracteriza corect drama românilor din teritoriul cotropit de Ungaria. Pentru aceştia, ca şi pentru toţi cei care vor lectura această carte, reproducem următoarea descriere făcută de un gazetar secui-maghiar (după cum el însuşi se aprecia) Gyorgy Ferenczy, care a desfăşurat o vastă activitate gazetărească la Budapesta, Satu-Mare, unde a scos foaia „Kimondom” („Mă pronunţ”) şi Cluj, pe care l-a părăsit după ocuparea oraşului de către trupele ungare, îngrozit de ceea ce i-a fost dat să vadă.
(more…)
30 iunie: Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet – sfant canonizat de evlavia populara
Citez din articolul Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet – sfant canonizat de evlavia populara:
Pana in anul 1978 se stiau putine lucruri despre acest sfant traitor pe pamant romanesc, in stravechea manastire de la Ramet (jud. Alba), situata pe valea Geoagiului, intr-o pozitie geografica de un farmec cu totul aparte. Biserica veche a manastirii – lucrata din piatra si impodobita cu frumoase fresce – dateaza din veacul al XIV-lea. Prin anul 1762, din ordinal generalului austriac Bukow – trimisul imparatesei Maria Tereza – zeci de manastiri si schituri romanesti din Transilvania au fost arse, distruse cu tunurile sau prefacute in biserici parohiale. Intre acestea se numara si Rametul. A fost refacuta, dar in 1785 a fost distrusa din nou. Asa se face ca manastirea Ramet a fost inchisa si a ramas aproape pustie. Din cand in cand mai slujeau aici preoti din satele invecinate. Abia dupa realizarea unitatii noastre de stat, deci dupa 1918, s-au reluat traditiile vietii calugaresti.
(more…)
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
5 comments