Masacrul de la Moisei
Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/baia-mare/70-de-ani-de-la-masacrul-de-la-moisei-29-de-1570719.html
[…]
După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei a intrat sub ocupaţie maghiară, întreg Maramureşul fiind alipit Ungariei. Comuna Moisei a fost printre primele aşezări româneşti ce au intrat sub administraţie ungară pe 7 septembrie 1940. La începutul lunii octombrie a anului 1944, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii. În aceste condiţii au avut loc şi crimele din Moisei.
Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viaţă. Cei doi supravieţuitori au fost Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, şi Vasile Ivaşcu, care ulterior a înnebunit parţial. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din judeţul Mureş, 3 din judeţul Cluj şi 4 din judeţul Maramureş. Aceşti ţărani ardeleni erau internaţi în lagărele de muncă din oraşul Vişeu de Sus, fiind acuzaţi de „trădare de patrie“, de patriotism românesc ori partizanat.
În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vişeu de Sus au fost urcaţi de militari unguri într-un camion şi transportaţi la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închişi într-o căsuţă de lemn, fiind împuşcaţi de către soldaţii maghiari, care trăgeau prin geamuri şi uşă. În continuare au fost ucişi şi ceilalţi români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeaşi noapte, militarii incendiind satul şi arzând circa 300 de case.
Cadavrele intrate deja în putrefacţie, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălţat o troiţă de lemn, înlocuită dupa câţiva ani de un obelisc din piatră.
În anul 1983 cele două locuinţe în care s-au săvârşit crimele au fost transformate în case memoriale, muzee deschise publicului larg, iar în amintirea martirilor a fost ridicat un ansamblu memorial. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră – 2 chipuri omeneşti şi 10 măşti tradiţionale maramureşene – fiind realizat de sculptorul maramureşan Gheza Vida.
Crimele de la Moisei au constituit sursă de inspiraţie pentru filmul artistic Ultima frontieră a morţii, regizat de Virgil Calotescu în anul 1979, film care îi are în distribuţie pe Florin Piersic, Ion Dichiseanu, Vlad Rădescu, Emanoil Petruţ, Mihai Mereuţă sau Mariana Mihuţ.
[…]
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
82 de ani de la masacrele odioase de la Ip şi Treznea
82 de ani de la masacrele odioase de la Ip şi Treznea
Dictatul de la Viena (30 august 1940)
DICTATUL DE LA VIENA
Textul arbitrajului de la Viena, (30 august 1940)
- Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.
- Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă.
- Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într’un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într’un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.
- Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea ungară, într’un termen de şase luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.
- Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.
- Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenţie directă între guvernele român şi ungar.
- În cazul în care dificultăţi sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului şi Italiei, care vor adopta o soluţie definitivă.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena
Vizionati va rog si:
Urmarile Dictatului de la Viena
Ce scria JULES VERNE in “Castelul din Carpati” despre EVREI si TARANII ROMANI DIN TRANSILVANIA
Iata ce putem citi la http://ro.scribd.com/doc/26511435/Jules-Verne-Castelul-Din-Carpati la pagina 40:
Cine era proprietarul acelui han? Un evreu pe nume Ionas, un om de treabă, de vreo şaizeci de ani,cu un chip prietenos, dar foarte semit, cu ochii lui negri, nasul încovoiat, buzele ţuguiate, părul lins şi tradiţionala ţăcălie. Amabil şi săritor, împrumuta bucuros mici sume de bani unuia şi altuia, fără să se arate exigent în ceea ce priveşte garanţiile şi nici prea cămătar în ceea ce priveşte foloasele, deşi pretindea să fie plătit la datele declarate de împrumutat. Să dea Dumnezeu ca toţi evreii stabiliţi în Transilvania să fie la fel de înţelegători ca hangiul din Vereşti!
Din nefericire, Ionas cel cumsecade era o excepţie. Coreligionarii săi, prin cult, confraţii săi, prin profesie, ― fiindcă toţi sunt crâşmari, vânzând băuturi şi articole de băcănie ― practică meseria de împrumutător cu gaj, cu o asprime îngrijorătoare pentru viitorul ţăranului român. Se va vedea pământul trecând, puţin câte puţin, din proprietatea băştinaşilor în cea a străinilor. Cum avansurile nu le sunt rambursate, evreii vor deveni stăpânii frumoaselor culturi ipotecate în profitul lor şi, dacă Ţara Făgăduinţei nu mai este în Iudeea, poate că, într-o bună zi, va figura pe hărţile geografiei transilvane.
Comentariu saccsiv
Romanul a fost terminat in 1889 si publicat in 1892.
UNGARIA va cumpara terenurile agricole din Transilvania
Dupa cum stiti:
Iata ce aflam din articolul Ungaria se pregăteşte să cumpere terenurile agricole din Transilvania. Ce avantaje au vânzătorii:
Proprietarii de teren din România care doresc să-şi vândă proprietăţile cetăţenilor maghiari vor primi o rentă viageră. Ba, mai mult, aceştia pot păstra terenul pe numele lor şi îl pot folosi, a declarat Szabo Jozsef Andor, ataşatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucureşti într-un interviu oferit portalului szekelyhon.ro.
De la 1 ianuarie 2014, cetăţenii comunitari pot cumpăra teren agricol în România, iar Guvernul de la Budapesta pregăteşte o ofertă pentru susţinerea cetăţenilor maghiari care doresc să intre pe piaţa funciară din Transilvania, aşa cum anunţă Szabo Jozsef Andor, ataşatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucureşti.
ATITUDINI: Atrocitatile barbare comise de unguri asupra romanilor din Transilvania
Iata cateva fragmente dintr-un articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 22:
Ceea ce am reprodus despre acest regim în pagina anterioară aparţine unui organ central al puterii de stat a României şi datează din toamna anului 1944. Unii ar putea să se îndoiască dacă acest document caracteriza corect drama românilor din teritoriul cotropit de Ungaria. Pentru aceştia, ca şi pentru toţi cei care vor lectura această carte, reproducem următoarea descriere făcută de un gazetar secui-maghiar (după cum el însuşi se aprecia) Gyorgy Ferenczy, care a desfăşurat o vastă activitate gazetărească la Budapesta, Satu-Mare, unde a scos foaia „Kimondom” („Mă pronunţ”) şi Cluj, pe care l-a părăsit după ocuparea oraşului de către trupele ungare, îngrozit de ceea ce i-a fost dat să vadă.
(more…)
2 comments