Saccsiv – Weblog

Video – MUGUR VASILIU raspunde la o intrebare fundamentala: “TIE NU TI-E FRICA?”. Voi cum raspundeti?

Posted in AXA, MUGUR VASILIU by saccsiv on Ianuarie 9, 2016

L-am intrebat acum cateva seri telefonic pe fratele Mugur Vasiliu: “Ție nu ți-e frică?”

Si iata raspunsul sau:

Am si o rugaminte, frati cititori. Raspanditi va rog acest clip si intrebati-i pe cei care-l vizioneaza: ei cum raspund?

 

Tagged with: , ,

A aparut cartea „Refuzul sfinteniei“ scrisa de Mugur Vasiliu

Posted in MUGUR VASILIU by saccsiv on Mai 23, 2014

A apărut cartea „Refuzul sfințeniei“ scrisă de Mugur Vasiliu

Refuzul sfințeniei

sau despre ortodocșii și paradocșii de noi

Exerciții de oceanografie ortodoxă

În fiecare zi avem această oportunitate, avem acces la calea sfințeniei, putem porni pe drumul spre sfințenie.
Trecem răscrucile drumurilor, alegându-l de fiecare dată pe celălalt, fără să ne pese unde ne ducem.
Mersul nostru a pierdut calea dreaptă – oricare dintre drumuri ne poate părea cel drept. Și totuși în fiecare răscruce unul dintre drumuri este cel drept. Nu facem altceva în fiecare zi decât să refuzăm acest drum, mai mult sau mai puțin explicit, mai mult sau mai puțin conștient. Refuzul sfințeniei este integral opera modernității, a pseudo-modernității, sau poate cu o expresie mai potrivită a post-umanității.
Post-omul poate refuza, din vocația sa de apartenență la clasa sau la regnul modern sau post-modern – și nu la cel dumnezeiesc -, poate refuza – și o face – singura sa salvare: mântuirea.

Cartea-„Refuzul-sfințeniei”-de-Mugur-Vasiliu

Pentru comenzi sunați la numărul de telefon: 0736 09 19 59

Cititi va rog si:

A aparut cartea „RAPORTUL ORBULUI” scrisa de MUGUR VASILIU

Articolul zilei (17.04.2014): Despre iepurasi, ousoare, puisori si ortodocsii de noi

Posted in MUGUR VASILIU by saccsiv on Aprilie 17, 2014

   Iata ce putem citi la articolul Despre iepurași, oușoare, puișori și ortodocșii de noi: 

Motto: “Iepurașul mustăcios e de Paște norocos,
nu-ți lasă cadou în ghete, are el alte secrete:
pasca, oul înroșit, cozonacul, mielul fript și un Paște Fericit!”
(urare “tradițională” de sezon)
Suntem în Postul Mare. Mai sunt mai puțin de două săptămâni până la Înviere. Cu o mare grijă față de cumpărători, negustorii au început deja să-și vândă marfa, specială pentru “Sfintele Sărbători” – cu varianta “Sfintele Sărbători de Paști”. Dacă, cumva, am fi picat chiar acum pe planeta Pământ și ne-am fi întrebat ce sărbători sunt acestea, atunci cu siguranță că am fi aflat lucruri, pe care noi cei de acum nu le mai observăm, nu le mai vedem, cu care ne-am obișnuit, dar care sunt cu totul pierzătoare pentru noi.

(more…)

VIDEO („Talk Shock”): MUGUR VASILIU si MIRCEA NICOLAU despre MISCAREA LEGIONARA – Corneliu Zelea Codreanu, rebeliunea legionara, asasinarea lui Nicolae Iorga

Posted in CORNELIU ZELEA CODREANU, MISCAREA LEGIONARA, MUGUR VASILIU, VIDEO by saccsiv on Ianuarie 26, 2014

   Despre Corneliu Zelea Codreanu:

(more…)

A aparut cartea „RAPORTUL ORBULUI” scrisa de MUGUR VASILIU

Posted in MUGUR VASILIU by saccsiv on Noiembrie 1, 2013

MUGUR VASILIU: Ecumenism, politeism, si omul re-nascut

Posted in ECUMENISM, MUGUR VASILIU, ORTODOXIE, POLITEISM by saccsiv on Martie 14, 2012

Preiau integral articolul Ecumenism, politeism, şi omul re-născut:

RAPORTUL ORBULUI XLIV

Ecumenism – οικουμενισμού.

Din start, trebuie să-mi cer iertare pentru modul forţat şi în aparenţă inadecvat în care voi folosi anumiţi termeni în acest raport. Limbajul numit ştiinţific, propriu istoriei şi morfologiei religiei, diferă mult de cuvântul firesc, în duhul dreptei credinţe. Mărturisesc că acest lucru îl fac cu valoare didactică, tocmai pentru a încerca anumite clarificări conceptuale.

Nu există şi nici n-a existat vreodată politeism – aceasta este afirmaţia pe care ne propunem să o argumentăm în textul de faţă. Cu siguranţă a existat, cum există şi acum amestecuri de populaţii – trăitoare în acelaşi spaţiu politico administrativ, adică în acelaşi stat – care aparţin unor credinţe şi culturi diferite. Ceea ce a mai existat – şi există şi acum – este încercarea de a aduce la acelaşi numitor mai multe – toate – „credinţe”. Este ceea ce astăzi se numeşte, greşit din punct de vedere etimologic, ecumenism.

Fără prea multe pretenţii filologice, este folositor să ne oprim asupra acestui termen, ca urmare a faptului că are o circulaţie remarcabilă, în limba contemporană.

Mai întâi, ne facem datoria şi luăm în seamă – atât cât este decent – DEX-ul, peste care am fi trecut (ne vom destinde cu alte definiţii ale DEXu-lui, mai jos). Am considerat însă că este important să reproducem definiţia dată de DEX cuvântului „ecumenism”, tocmai pentru a arăta că asumat şi oficial, „ecumenismului” i se dă o altă definiţie decât cea proprie. Este vorba despre definiţia care este corectă din punct de vedere politic. Mai trebuie să spunem că folosim DEX-ul şi pentru că nu există dicţionare – mai serioase – pentru limba română. E de ajuns să spunem că Dicţionarul etimologic citează din DEX. Aşadar, începem cu DEX-ul, pentru ca apoi să ne ocupăm de lucruri serioase.

DEX: „ECUMENÍSM n. Mişcare religioasă ce urmăreşte scopul de a unifica toate bisericile creştine. /fr.oecuménisme”. E corect politic, aşa după cum vă spuneam mai sus, şi că ecumenismul înseamnă gobalizarea religiilor şi că acest cuvânt vine din franceză – doar că este şi incorect din perspectivă filologică, mai precis este un fals. Dar – nimic nou.
(more…)

MUGUR VASILIU – Trei noţiuni: erou/martir/victima. Cateva consideratii

Posted in MUGUR VASILIU by saccsiv on Februarie 29, 2012

Preiau integral articolul Trei noţiuni: erou/martir/victimă. Câteva consideraţii:

Raportul Orbului XLII

Citim DEX-ul din 1998:

„ERÓU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♦ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincţie în Republica Socialistă România; persoană care a primit această distincţie. ♦ Ostaş căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenţia asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate şi o fiinţă pământeană, înzestrată cu puteri supraomeneşti sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din fr. héros, lat. Heros”.
(more…)

Mugur Vasiliu: DESPRE LUPTATORII NOSTRI, DE DINCOLO DE LUME

Posted in MUGUR VASILIU by saccsiv on Februarie 22, 2012

   Preiau integral articolul fratelui Mugur Vasiliu DESPRE LUPTĂTORII NOŞTRI, DE DINCOLO DE LUME:

RAPORTUL ORBULUI XLI

În multe împrejurări – în presă, la televiziune şi radio, în diferite conferinţe – ni se pun faţă în faţă cunoaşterea culturală (a savantului, a profesorului, a învăţatului) cu „ignoranţa”, sau necunoaşterea „bisericească”. Îi vedem pe amândoi: omul de cultură – pedant şi gata să citeze din numeroase lucrări foarte importante – şi preotul sau, mai rar, călugărul, monahul – puţin încurcat, vorbindu-ne de fiecare dată cu însufleţire, însă parcă îndepărtat pentru noi, oameni moderni şi culturali prin însăşi structura noastră, parcă prea „fără argumente” „ştiinţifice” – pentru noi, închinători la ştiinţă -, şi parcă venind de la nişte oameni trăitori „undeva”, dincolo de lume.

Apropiindu-ne mai mult vom vedea că fără argumente suntem noi, deoarece, confruntarea despre care vorbim, este cel puţin injustă: în acest caz, în realitate, cunoaşterea culturală se opune cunoaşterii prin trăire – cea mai înaltă treaptă de cunoaştere pentru om – şi nu ignoranţei. Iată că aici, în această împrejurare, se cer şi trebuie folosite altfel de argumente.

Statutul nostru de oameni culturali – intelectuali sau nu, oricum moderni – este unul incomplet, ca urmare a faptului simplu că toată cultura este doar un instrument de exprimare a trăirii. Adică un fel de vorbire – prin rostire, imagine sau literă – despre trăire. Mântuitoare este trăirea lui Dumnezeu şi nu cunoaşterea culturală despre Dumnezeu fiindcă, în istoria omenirii nimeni nu s-a mântuit prin cultură, cel puţin, până acum.

Orice monah, cu siguranţă, poate cita din mult mai multe „lucrări”, cu adevărat importante. Însă n-o face, pentru că el a acumulat prin cultură şi prin trăire, pentru a valorifica prin trăirea supremă. El are drumul lui, pe care-l face mai ales pentru noi, şi care trece pe deasupra istoriei. El este călătorul, prin lume şi, mai ales, dincolo de lume.

De multe ori, vedem pe bulevard oameni îmbrăcaţi în negru ce par că vor să treacă nevăzuţi şi auzim, în jurul nostru, măcar o voce: „uite-un popă!”. Unii spun că „asta e de bine”, alţii că „o să le meargă rău”, alţii se întreabă „o fi bine, o fi rău?”. Cei mai mulţi, suficienţi, trec mai departe fără să se preocupe – fiindcă, desigur, îi aşteaptă lucruri cu adevărat importante. „Popii” la care se referă – şi care „sunt prea mulţi” pentru atei şi nebotezaţi – sunt fie preoţii mireni – cei care ne împărtăşesc, cei care ni-L aduc mai aproape pe Dumnezeu –, fie, mai rar, călugării, monahii.

Priviţi-i: rasa nu tocmai îngrijită, merg repede, păşesc cu grijă, uşor de parcă s-ar strecura prin mulţime, cu dorinţa de a nu fi observaţi sau cu teama de a deranja. Aceasta se întâmplă când sunt în lume. În ciuda acestei apariţii blajine, atunci când sunt în mănăstire, monahii sunt ostaşi. Monahul este luptătorul prin excelenţă. Toată viaţa este cea a soldatului exemplar. Soldat în Armata lui Hristos, cea mai importantă armată care există – acesta este monahul.

Bulevardele sunt o junglă pentru cei care văd. Astfel că monahii fac incursiuni în lume rar, doar dacă trebuie neapărat, fiindcă pentru ei aceasta este un fel de aventură printre fiarele umane – acum şi aici, eu vorbesc despre noi -, pentru care, totodată, se roagă neîncetat în chiliile lor, plângând lacrimi de căinţă, în faţa Mântuitorului. Pentru noi şi neamul nostru. Lupta unui călugăr este spre mântuirea neamului, adică şi a noastră. Aşa că, dacă vreodată se întâmplă să simţiţi că v-aţi apropiat, chiar pentru un moment, de dumnezeire, să vă gândiţi că acest lucru se datorează şi rugăciunii neobosite a „oamenilor în negru”, a „popilor”.

Iar faptul că noi reacţionăm, aşa cum am spus mai sus, arată depărtarea noastră de Biserică şi – ceea ce-i mai trist – opoziţia noastră, chiar dacă fără să o vrem, faţă de Hristos.

 

MUGUR VASILIU: „Guvernul Judas Priest” – o schita de portret, a primului produs integral evreiesc, care conduce primul guvern integral evreiesc, pentru prima oara in istorie, in Romania . E NECESARA CONSTRUIREA UNUI PARTID?

Posted in EVREI, MIHAI RAZVAN UNGUREANU, MUGUR VASILIU, Romania by saccsiv on Februarie 17, 2012

   Preiau integral articolul fratelui Mugur Vasiliu Guvernul Judas Priest:

RAPORTUL ORBULUI XL

Seara, ceva mai târziu, mi-a telefonat un fost coleg de liceu. Face parte din categoria prietenilor mie foarte dragi, care mai sună din când în când, şi, de obicei, seara târziu, să mă întrebe de sănătate şi, desigur, „ce mai e pe-acolo, pe la voi, prin Bucureşti?” Când i-am văzut numărul, am avut un moment de ezitare – parcă n-aş fi avut chef de întrebarea a doua (cel puţin!), unde mai pui că nici eu nu ştiam „ce mai e pe-acolo, pe la voi, prin Bucureşti”, adică pe-aici. De obicei, astfel de convorbiri au un curs aproape stereotip: „ce mai faci, eu bine, m-am întâlnit cu X, şi face bine, tot în Canada, da, nu sau poate tu crezi, avea o maşină de n-ai văzut… ăştia s-au pus pe noi să ne omoare, sunt nebuni… ce mai e pe-acolo, pe la voi, prin Bucureşti?…ce mai ştii despre etcetc… cum, tu nici n-ai auzit, da, bine că eu stau la Bacău şi te informez pe tine…” Şi, în cele din urmă: „Să trăieşti, să fii sănătos, tu şi familia ta, chiar că nu te-am întrebat, sunt bine nu?… Doamne ajută-i pe români şi pe noi că suntem dintre ei!”.

Am răspuns însă şi nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit: „Ce zici, bătrâne? În sfârşit, avem şi noi guvernu nostru. Ne-a venit şi nouă apă la moară…”. Am amuţit. El a continuat – de data asta, să strige, ca şi cum eu nu l-aş fi auzit, fiindcă ar fi vorbit prea încet: „Alo, hei! E guvernu nostru, m-auzi? Şi era previzibil că la un moment dat va veni în frunte… Ce crezi?”. Mi-am revenit: „Eu cred că ori ai înnebunit, ori eşti la un chef, te-ai afumat şi ai greşit numărul”. „Ha, ha, ha – s-a auzit foarte tare în telefonul meu. Sigur că eşti Mugur, şi sigur că ştiu cine eşti, m-auzi? N-am înnebunit şi nici nu sunt cherchelit. Da, tu nu-ţi mai aduci aminte? În liceu? Eu ce muzică ascultam?”. M-a încurcat: „Nu mai ştiu… iartă-mă, sunt cam obosit… dar nu văd ce legătură e între muzica pe care o ascultai tu în liceu şi la ce spui tu „guvernu nostru?”. „De fapt – şi aici a devenit, dintr-o dată, solemn – e vorba despre guvernu meu, că tu ascultai altă muzică.”. Din locul în care vorbea se auzeau mai multe râsete. M-am predat: „Nu ştiu, nu mai ştiu.”. „Ei, bine, îţi spun tot eu: eu ascultam Judas Priests. Şi, iată-ne; şi iată-i: Guvernul Judas Priests” şi a început să râdă în hohote. Am mimat, la rândul meu, râsul, pentru că nu era nimic de râs. Fiindcă, deşi începând cu primul guvern de după lovitura de stat – anume guvernul Neulander (cu numele de scenă Petre Roman) – şi până astăzi, guvernele au avut, în mod progesiv tot mai mulţi străini de poporul român, pe care s-au străduit să ajungă să-l conducă, este pentru prima dată, când acest lucru reuşeşte. Este atât de grav, încât ar fi normal, la schimbarea preşedintelui să îl aşteptăm sau chiar să ni-l dorim, ca preşedinte al României, pe Simon Peres – să fie preşedinte la două state deodată, fiindcă România mai are foarte puţin şi se iudaizează, la modul propriu. A apărut pericolul de a deveni, noi înşine, străini de năzuinţele noastre, de povestea noastră, de credinţa românilor – străini de Hristos.
(more…)

MUGUR VASILIU: „Cu Biserica”

Posted in AXA, MUGUR VASILIU by saccsiv on Februarie 10, 2012

   Preiau integral articolul Cu Biserica:

RAPORTUL ORBULUI XXXVIII

Prietenul meu Călin Marinescu era orb. Nu din naştere, ci în urma şocului suferit la cutremurul din 1977 – era student şi locuia în blocul Scala. Şi-a văzut părinţii înghiţiţi de moloz. În câteva luni după cutremur era orb complet. L-am cunoscut orb. Scria poezie, făcea traduceri şi juca şah. Există o lume a nevăzătorilor – am aflat.
(more…)