Mugur Vasiliu despre politicieni si Ortodoxie
Citez un fragment din articolul Despre politică și politicianism scris de Mugur Vasiliu si postat pe 29 februarie 2008 in revista AXA:
Despre modul de raportare al politicii românești la ortodoxie – credința românilor – vom spune doar câteva cuvinte. Cea mai mare ispită cu care din păcate ne luptăm din ce în ce mai puțin este democratizarea credinței noastre ortodoxe. Suntem în plin „proces ecumenic globalizant”, prin aceasta înțelegând un fel de târg privitor la dogma ortodoxă. E cred inutil să spunem că nu poate exista nici un astfel de dialog, fiindcă e evident că el ar însemna încălcarea principiului de bază al ortodoxiei anume dogma. Statul român are, firește, prin clasa politică actuală – prin asta înțelegând clasa politică din ultimii zece ani –, o poziție caraghioasă față de Biserică: pe de-o parte practică în toate segmentele legislativului și executivului un ateism fără echivoc, pe de altă parte nu există om politic care să nu fi afirmat public cât de creștini sunt românii – firește și el personal – și cât de importantă este această instituție numită Biserica ortodoxă „pentru noi”. Cred că iar ating un punct comun în politica vremii când spun că această ultimă poziție a oamenilor politici vine tocmai din faptul că sondajele sociologice au arătat că românii – pe limba lor electoratul – au încrederea cea mai mare în această instituție, ceea ce le dictează imediat captarea acestui electorat. Din păcate electoratul în discuție nu-și pune problema încercării creștinismului oamenilor politici prin actele lor. Cum poate fi creștin ortodox un parlament – membrii unui parlament – care votează o lege împotriva învățăturii ortodoxe? Cum pot fi creștin-ortodocși – adică în dreapta credință – cei ale căror interese la nivel de stat sunt atee? Iată numai două din întrebările la care ar trebui să-și răspundă onoratul electorat, atunci când își ia „destinul istoric” în mâinile-i democratice – fie-mi iertată îndrăzneala. Totodată, iată doar două întrebări pe care nimeni nu și le pune, lucru simptomatic pentru distinsul nostru electorat… Cât privește faptul că ortodoxia nu este singura credință trebuie nu numai să ne îndoim, noi ca ortodocși, ci trebuie să fugim și de gând, fiindcă asta ar însemna sfârșitul mântuirii noastre. Motivele pentru care se întâmplă ceea ce se întâmplă sunt multiple – iar noi nu le vom discuta aici.
Comentariu saccsiv:
Vizionati va rog si:
Daca va era dor de fratele Mugur Vasile. O inregistrare inedita din 2011 despre nationalism
Dupa cum am spus, articolul a fost postat in februarie 2008. Ce s-a mai intamplat intre timp? In linii mari, nimic.
La alegerile din noiembrie 2008, pe primul loc a iesit PDL, urmat de PSD si PNL. Primele doua au semnat un acord, Emil Boc devenind prim ministru:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Legislatura_2008%E2%80%932012_a_Parlamentului_Rom%C3%A2niei
In 2011 s-a format USL, o alianta intre PSD si PNL impotriva PDL.
In 2014 PDL a fuzionat cu PNL, noua structura numindu-se tot PNL.
Apoi a urmat momentul de ura impotriva PSD. Probabil teatru, deoarece actualmente sunt din nou prieteni.
Ca atare, tot ceea ce inseamna PSD si PNL nu trebuie votat, caci au cazut la examenul despre care scria Mugur Vasiliu, inca de atunci. Dar, ca sa nu existe dubii, iata si doua exemple recente:
Marcel Bolos – arhetipul antihristului
La 14 decembrie 2021 este infiintata Forta Dreptei:
Nici ei nu trebuie votati:
De ce Ludovic Orban joaca cartea nationalist-crestina?
Ce ar fi nou fata de 2008? USR, un partid pe fata anti crestin.
La 18 decembrie 2023 Forta Dreptei, PMP si USR au lansat in mod oficial o alianta electorala si politica denumita Alianta Dreapta Unita:
https://ro.wikipedia.org/wiki/For%C8%9Ba_Dreptei
In zona autodefinita ca fiind antisistem avem vreun partid sau personalitate care sa treaca examenul?
Cititi va rog si:
Un citat din Winston Churchill si un articol de Mugur Vasiliu (“Fabrica de facut oameni mari”) / Adica despre Illuminati, Romania, Revolutia Bolsevica si Uniunea Europeana
Marele Sigiliu al Statelor Unite prezintă Marea Piramidă neterminată din Giza, un simbol al lucrării neterminate a Ordinelor Ezoterice: o Nouă Ordine Mondială. Sigiliul a fost adoptat pe dolarul american de către Franklin Delano Roosevelt, un francmason de gradul 32 și un cavaler de Pythias. Foto: https://vigilantcitizen.com/hidden-knowledge/the-order-of-the-illuminati/
Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, februarie 1920:
“Această mișcare printre evrei nu este nouă. Din zilele lui Spartacus-Weishaupt până la cele ale lui Karl Marx și până la Trotki (Rusia), Bela Kuhn (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) și Emma Goldman (Statele Unite)… această conspirație mondială pentru răsturnarea civilizației și pentru reconstituirea societății pe baza dezvoltării oprite, a reavoinței invidioase și a egalității imposibile, a crescut constant. Ea a fost izvorul principal al fiecărei mișcări subversive din secolul al XIX-lea; și acum, în sfârșit, această bandă de personalități extraordinare din lumea interlopă a marilor orașe ale Europei și Americii au apucat poporul rus de păr și au devenit practic stăpânii de necontestat ai acelui enorm imperiu.”
Sursa:
https://www.theguardian.com/theguardian/2002/nov/28/features11.g21
Numele insirate mai sus au hiperlink-uri. Cititi va rog si articolele de acolo.
Batea campii Winston Churchill?
Iata ce scria Mugur Vasiliu in articolul sau “Fabrica de facut oameni mari”:
Raportul orbului XLIII
Deşi am mai amintit, în alte împrejurări, cine sunt cei care ne conduc de 20 de ani încoace – şi, în alte împrejurări, am spus că cei de dinaintea lor (în vremea celeilalte uniuni, astăzi uşor defunctă) aveau un profil oarecum diferit şi aveau o altă imagine decât au cei de astăzi -, persistenţa cu care ne întâlnim cu ei (de fapt, numai cu ei ne întâlnim), m-a determinat să-mi recunosc greşala de a nu fi tratat acest subiect la modul serios, din perspectivă istorică, arătând, acolo unde este vizibilă – de fapt, în doar două exemple, spaţiul nepermiţând mai mult -, filiaţia directă, trecerea puterii de la o generaţie la alta. Vorbim nu doar despre cei care fac politică – sau ceea ce îndeobşte se înţelege, în mare parte convenţional şi, de obicei, eronat, prin acest cuvânt –, ci îi avem în vedere pe toţi cei care participă la acest fenomen de implementarea unei „alte civilizaţii”, a unei „alte mentalităţi” – în cazul nostru, acum este vorba despre „mentalităţi europene” – în capetele noastre, în care n-ar trebui să mai fie nimic ca această operaţiune să aibe succes.
Ca urmare, cu dorinţa de a repara această eroare, voi stărui în rândurile de mai jos asupra acestor probleme: cine sunt cei care fac parte din generaţiile de luminători (noi ne referim la ultimele două generaţii şi cea de astăzi) pentru români? Şi, cum au apărut ei? Atât în lumea politicianistă, cât şi în lumea culturală – în sensul cel mai larg. Ne vom opri, mai întâi, la cei care au fost în prima linie a bolşevizării ţării, apoi şi cu osebire, la cei pe care nu i-am prea mai văzut până acum sau pe care i-am văzut televiziv episodic şi care dintr-odată, la fel ca Făt Frumos, au crescut în două zile de massmedia – intensiv – cât n-au crescut alţii în toată viaţa lor; cu alte cuvinte, ne referim atât la cei care pot fi numiţi, din perspectiva noastră „de şcoală veche”, bolşevică, – din vremea celeilalte uniuni, sovietică – adică la cei care au propagat doctrina comunistă aici, cât şi la cei care descriu o altă şcoală, ultima şcoală în această ultimă, încă vie, uniune. Două uniuni faţă în faţă, două – sau trei – generaţii, faţă în faţă. Anticipând, vom vedea că, în acelaşi timp, este vorba doar despre o singură doctrină şi de nici o faţă.
15 iunie, ziua cand l-au ucis pe Mihai Eminescu
Vizionati va rog:
Cititi va rog si:
A aparut cartea „EMINESCU INCORECT POLITIC” scrisa de Theodor Codreanu
Sase ani de la mutarea la Domnul a fratelui Mugur Vasiliu
Se întâmpla pe 28 mai 2017, în Duminica a 7-a după Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic) după o grea și îndelungă suferință.
Mai jos, cateva pasaje din articolul lui Ioan Gându postat la https://axaneamului.ro/posts/news/mugur-vasiliu-s-a-mutat-in-patria-cereasca/
[…]
L-am cunoscut bine, am colaborat cu el din 1997, am publicat în „Axa” (o vreme am făcut parte și din colegiul redacțional), i-am admirat caracterul, curajul, uneori chiar bravura, iubirea de neam, pregătirea teologico-culturală solidă, cu mulți piloni spre adâncime, realismul spiritual, inteligența, modestia, naturalețea dialogului, humorul sănătos, scrisul extrem de limpede, miezos, întotdeauna cu deschideri transcendentale și escatologice, având o mulțime de opinii comune, dar și o deosebire esențială: de peste patru decenii, tot în ascultare luminată de Duhovnici, nu mai cred în soluțiile politice omenești, pentru problemele grave duhovnicești ale unei omeniri bolunzite, în mare măsură apostată și nihilistă, dar el încă mai credea, fiind mulți ani unul dintre fiii duhovnicești ai marelui Duhovnic al neamului nostru, dar și un Sfânt Român al închisorilor oculto-comuniste, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. Cu rugăciunile de foc ale sfinției sale, a reușit o vreme relativ lungă, spre uimirea și bucuria mea, cu multă sfătuire și jertfelnicie, sprijinit și de tineri colaboratori valoroși, să trăiască creștinește într-un mediu oficial fățarnic, duplicitar, iconoclast și perseverent ostil, care, încă din timpul vieții sale, i-a împotmolit treptat, printr-o birocrație coruptă, sufocantă și tentaculară, mai toate inițiativele lui nobile, confirmându-mi, vai, opinia rezervată, pe care deși n-o împărtășea, mi-o respecta, acum văzând Adevărul nu prin ghicire sau în oglindă, ci față către față!
Biografia sa este uimitoare, chiar și așa scurtă, prea scurtă or prescurtată, numai Dumnezeu știe, bogată în roade, datorită jertfelniciei sale proverbiale, dar și con-creativității sale debordante, prin valorificarea la maximum a talanților primiți în dar, și, tocmai de aceea, pilduitoare. O redăm succint: născut în Bacău, la 9 martie 1965. Facultatea de Litere, secția română-engleză, Universitatea din București, promoția 1991; Doctorand al Universității din București, Catedra de literatură – specializarea Științe filologice, cu lucrarea „Prolegomene la o nouă hermeneutică a textului folcloric”; 1991 – Muzeul Țăranului Român, secția de cercetare științifică în antropologie culturală; 1998 – Guvernul României, Departamentul Informațiilor publice, Subsecretariatul de Stat pentru Relațiile cu Românii de pretutindeni; 1999 – Guvernul României, Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni; 1999 – Ministerul Învățământului, „Centrul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de pretutindeni”, Departamentul de Cercetare și Documentare, 2001 – Editura Christiana; 2001 – Radio România Tineret; 2002 – Editura Scara; 2003 – B1 tv; 2003 – Universitatea din București, Facultatea de litere, „Cursul de Comunicare interculturală“, Folclor; 2004 – Universitatea din București, Facultatea de litere, „Cursul de comunicare interculturală“ , Folclor.
Funcții deținute: Cercetător științific în antropologie culturală în cadrul Muzeului Țăranului Român; Director al revistei „Scara”, editată de Asociația Română pentru Cultură și Ortodoxie; Subsecretar de stat în Guvernul României, Departamentul informațiilor publice; Secretar de stat Guvernul României, Departamentul pentru Relațiile cu Românii de peste hotare; Director de studii Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de pretutindeni, Departamentul de Cercetare și Documentare; Director al întâlnirii românilor de pretutindeni, Sibiu 2000, Romfest 2000; Director de editură – Editura Christiana; Realizator al emisiunii săptămânale radio (în direct) „Moralia”; Realizator al emisiunii săptămânale de cultură (în direct) „100 de minute pe Calea Victoriei“, B1 tv. Activități în cadrul Muzeului Țăranului Român: Cercetări de teren: Săpânța, Maramureș, 1991, 1992 – Mănăstirea Putna, 1992 – Mănăstirea Râmeț, 1992 – Mănăstirea Horezu, 1992 – Scheii Brașovului, 1993 – Bărăgan, Ialomița – Constanța, 1993 – Dobrotești, Teleorman, 1992, 1993, 1994 – Brănești, Ilfov, 1994, 1995 – Liteni, Suceava, 1995 – Pietroasele, Buzău, 1995, 1996 – Tescani, Bacău, 1996, 1997 – Plopșor, 1997 Expoziții : „Crucea” – expoziția permanentă a muzeului; Expoziția „Crucea, semn și materie”, Paris, 1994. Așadar, rara avis, un intelectual ortodox trăitor, cu o pregătire de excepție în câteva domenii (filologie, istorie, sociologie, antropologie creștină, arheologie, psihologie, comunicare mediatică), dar având și un „cusur” fundamental și nebiruit: incomod pentru veleitari, oportuniști, necredincioși și teomahi…
Activități în cadrul Guvernului României: elaborarea și editarea celor 10 Programe de acțiune, pentru fluidizarea relațiilor statului român cu comunitățile românești din lume; elaborarea unei strategii coerente de colaborare și conlucrare cu românii din lume „Întru apărarea comunităților românești din lume”; Elaborarea Hotărârii de Guvern pentru înființarea „Departamentului pentru relațiile cu Românii de peste hotare”; Înființarea „Departamentului pentru relațiile cu Românii de peste hotare”; Vicepreședinte al Subcomisiei pentru minorități la Tratativele de la Budapesta 1998, în a doua sesiune a Comisiei mixte bilaterale româno-maghiare; Elaborarea și popularizarea în mediile politice și administrative românești a unei prezentări a situației reale a comunităților românești din Ungaria: „Raport privind situația comunității românești din Ungaria”; organizarea primei întâlniri a celor mai importanți jurnaliști din România și Basarabia, la Chișinău – decembrie 1998. Colaborări în publicistică: „Glasul”, ziarul Ligii studenților, 1991; Monografia „Dobrotești, un sat din Teleorman”; volumul „Picu Pătruț”; Revista Muzeului Țăranului Român, „Rosturi”, 1992; „Scara – revistă de oceanografie ortodoxă”, 1996; Cotidianul „Flux”, din Basarabia, 1998-2004; „Curierul național”, 2004.
Colaborări numeroase în domeniul filmului și al televiziunii: Televiziunea națională, 1990-1993 Fundația Arte Vizuale, 1996-1997, Pro TV – 1995, Video Est, 1997-1998; B1 tv, 2002-2003, Național TV, 2004, obținând premii și distincții prestigioase și bine meritate: Premiul de regie la Festivalul de film documentar Etnos, Bacău, 1996; Premiul CNC, Festivalul de film de la Tg. Mureș, 1996; Premiul Non Fiction – Festivalul de film de la Tg. Mureș, 1996; Premiul British Council – Festivalul de film antropologic Sibiu, 1996; Premiul special al Uniunii Asociațiilor Realizatorilor de Film din România, Festivalul Dakino – București, 1997; Premiul Asociației Profesioniștilor din Televiziune, 1997; Selecționări: Festivalul de la Gyor, Ungaria, 1997; Festivalul de film documentar Cinema du Reel – Paris, 1997. Lucrări publicate „Mihai Eminescu. Mărturie despre mine însumi”, 2002; „Mâna Arhanghelului Mihail. Lecția de anatomie teandrică”, 2002; „Despre Zbor și Moarte”, 2002. Activitate: Membru fondator al „Ligii Studenților din România”, decembrie 1989; Membru fondator și organizator al Pieței Universității, aprilie-iunie 1990; Membru fondator al „Mișcării pentru România”, 1992; Membru fondator și președintele „Asociației pentru cultură și ortodoxie”, Directorul întâlnirii românilor de pretutindeni, Romfest 2000, Sibiu Multe dintre filmările de la demonstrațiile studențești și de la vizitele, pe care el și colegii lui le-au făcut mărturisitorilor din temnițele comuniste, – Petre Țuțea, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Voicescu, Raul Volcinski, Radu Ștefan, Elena Codreanu etc – îi aparțin.
În 1996 a inițiat, împreună cu prietenul său de-o viață, Florin Stuparu (+2 August 2011). la rândul lui, un scriitor ortodox luminat și jertfitor, până în preajma arderilor de tot, și cu binecuvântarea duhovnicului lor, Părintele Constantin Voicescu, editarea revistei „Scara”, o inițiativă care a dat multe speranțe în acei ani pentru o trezire autentic creștină și românească. După anul 2004, proiectul editorial a continuat, cu binecuvântarea și sprijinul străvăzător al Părintelui Justin Pârvu, sub numele de revista „Axa”.
În 1998, cu sprijinul foștilor colegi de la Liga Studenților și cu al președintelui țării din acea vreme, Mugur Vasiliu a fost cel ce a întemeiat, la Guvernul României, Departamentul (acum Ministerul) Românilor de pretutindeni, în anul 1998. A deținut vreme de doi ani funcția de ministru secretar de stat pentru românii de pretutindeni. În anul 2000 a organizat la Sibiu ultimul Romfest – adunarea românilor de pretutindeni – împreună cu Părintele Gheorghe Calciu.
Mugur Vasiliu a fost primul demnitar al Statului Român care, după al doilea război mondial, a călcat în Timoc în vizită oficială și care, tot în 1998, a redezgropat chestiunea „Fundației Gojdu” în Comisia mixtă româno-ungară, printr-un demers fără precedent în istoria postbelică. A demisionat din Guvern după ce Departamentul a fost creat (sic), iar cele zece programe guvernamentale pentru Românii de pretutindeni – prima strategie de stat în domeniu – deveniseră funcționale, o parte din ele încă în desfășurare (N. n. –mai de grabă de tergiversare, căci veleitarii sunt ca mucegaiurile!). O fi mult, foarte mult sau impresionant de mult (?), pentru o viață de om, să aprecieze fiecare cititor atent și onest al revistei noastre de suflet român și ortodox, fiindcă timpul, în cazul lui, prin Harul lui Dumnezeu parcă se dilata…
După inițiativa eșuată a creării unui partid politic, intitulat Axa Neamului, între anii 2007-2010, s-a ocupat mai ales de redactarea și editarea unor lucrări de referință pentru cultura română. Printre acestea și „Vești și povești din Țara mea”, aprilie 2016 (inspirat titlu, care diferențiază tranșant și definitiv relatările responsabile de ficțiunile imorale).
[…]
Comentariu saccsiv:
Vizionati va rog si:
Cititi va rog si:
Mugur Vasiliu: Seara la televizor
Mugur Vasiliu: Ziua in care n-am murit
Mugur Vasiliu: Ecumenism, politeism, si omul re-nascut
A aparut cartea „Refuzul sfinteniei“ scrisa de Mugur Vasiliu
A aparut cartea „RAPORTUL ORBULUI” scrisa de MUGUR VASILIU
Articolul zilei (17.04.2014): Despre iepurasi, ousoare, puisori si ortodocsii de noi
Mugur Vasiliu: DESPRE „CATOLICISMUL” MARTIRILOR IONEL MOTA SI VASILE MARIN
MUGUR VASILIU: „Crucea şi Coroana”. Monarhia in Romania – o unealta a masoneriei…
MUGUR VASILIU – Trei noţiuni: erou/martir/victima. Cateva consideratii
Mugur Vasiliu: DESPRE LUPTATORII NOSTRI, DE DINCOLO DE LUME
MUGUR VASILIU: „Nadejdea si inselarea”
Mugur Vasiliu: A FI SAU A PAREA DESPRE OMUL CULTURAL
Mugur Vasiliu: CATEVA CUVINTE DESPRE LUME, DESPRE ULTIMA REVOLUTIE SI DESPRE ULTIMUL OM
Editorial Mugur Vasiliu: Sa ne unim!
MUGUR VASILIU: Raport asupra realităţii. Pentru tineri
MUGUR VASILIU: „Frate si nefrate”
MUGUR VASILIU: „Despre un print, margaritarele adevarului si despre concetatenii nostri porcii”
Mugur Vasiliu: „Prima izbanda: oglindirea marturisirii”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „SCRISOARE CATRE CAPITAN”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Moda evoluţiei generalizate”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „NISTE OASE”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Dincoace de Sfintenie”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Dincolo de Sfintenie”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Ce e de făcut?”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „UN FAPT „OBISNUIT””
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „ALCHIMIA MINCIUNII – cateva repere”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Un raspuns impotriva catehismului european”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Problema noastră suntem noi”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Un prim eşec – culoarea soarelui”
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): “Sa mai aprindem si noi o lumanare”
Editorial MUGUR VASILIU (revista AXA): Sefu’
Editorial MUGUR VASILIU (revista AXA): Cui i-e frică de iubire?
Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „A avea pentru a fi” vs. „a fi pentru a avea”
Editorial Mugur Vasiliu: CU FRUNTEA-N PAMANT
Cristina-Mărioara Iorga: SCRISOARE DESCHISĂ TUTUROR INSTITUȚIILOR ȘI AUTORITĂȚILOR STATULUI ROMÂN
Sunt Cristina-Mărioara Iorga, văduva scriitorului, regizorului, etnografului, ministrului secretar de stat pentru românii de pretutindeni, profesorului, Mugurel Vasile Vasiliu cunoscut public sub numele Mugur Vasiliu, persoană grav vătămată în urma represiunilor violente ale autorităților statului din 14 iunie 1990 – parte în dosarul „Mineriada” – dosar care nu se judecă nici astăzi. Suferința lui este mărturisită public în articolul ZIUA ÎN CARE NU AM MURIT sau DESFĂȘURAREA CRIMELOR GENOCID DIN 13-16 IUNIE 1990 PENTRU CARE NIMENI NU SE FACE VINOVAT PÂNĂ ASTĂZI ȘI DESCOPERIREA CELOR CARE AU TRĂDAT IDEALURILE ROMÂNILOR. A suportat vătămări grave la nivelul capului. Ultima sa acțiune publică a fost în iunie 2016, când a făcut greva foamei în Piața Universității, împreună cu alte persoane vătămate în 13-15 iunie 1990, pentru redeschiderea dosarului „Mineriada” și punerea pe rol a acestuia, adresând o scrisoare deschisă președintelui României, urmând ca acest dosar, împreună cu cel al „Revoluției din 1989”, să se repună în discuție în 2017. Dosarul „Mineriada” nu a trecut de camera preliminară și în decembrie 2020 s-a reîntors la Parchetul Militar pentru refacerea cercetării penale și a rechizitoriului. O altă crimă în formulă continuată din partea Statului Român – direct răspunzător și vinovat conform legislației naționale și internaționale. În mai 2017 el a decedat în urma unui anevrism/avc, la vârsta de 52 de ani, loviturile primite afectându-i sănătatea începând chiar de atunci, din iunie 1990. Trupul său a fost depus, în semn de onoare și recunoaștere a luptei sale pentru români, românism și limba română, în cimitirul Mânăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din loc. Petru Vodă – jud. Neamț, alături de alte personalități marcante ale istoriei, culturii și credinței creștine a românilor.
Mugur Vasiliu a fost una din principalele voci publice care a mărturisit constant și a condamnat această agresiune genocidă din iunie 1990. Din 2009 m-am alăturat acestei lupte și eu împreună cu copiii și cei care cred în aceleași valori, eu însumi fiind martoră la nenorocirile ce s-au întâmplat atunci (eram studentă la ASE și am trăit pe pielea mea ce s-a întâmplat în dimineața de 14 iunie 1990 în Piața Romană și am auzit mulțumirile adresate de Ion Iliescu minerilor adunați în Romexpo). De urmărit linkurile:
Video – MIHAI EMINESCU n-a avut sifilis. Si despre ceva grav si putin stiut: CINE I-A MODIFICAT POEZIILE?
MIHAI EMINESCU – MĂRTURIE DESPRE MINE ÎNSUMI (2002)
producători: B1TV, SCARA şi Asociaţia Română pentru Cultură şi Ortodoxie
imaginea: Andi Ioniţă editor imagine: Cristian Păscăluţă
scenariul: Rafael Udrişte şi Mugur Vasiliu
un film de: Mugur Vasiliu
Invitaţi: Vladimir Beliş, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Filipciuc, Theodor Codreanu, Nae Georgescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, P.F. Teoctist
Cititi va rog si:
Video – Mugur Vasiliu: Cât ne mai batem joc de Eminescu?
A aparut cartea „EMINESCU INCORECT POLITIC” scrisa de Theodor Codreanu
Luni, 13 iunie 2022, orele 16, in Piata Universitatii – pomenirea victimelor mineriadelor
Asociatia AXA Neamului, Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991 si fiul cel mic al regretatului frate Mugur Vasiliu anunta:
https://m.facebook.com/groups/433852676644555/permalink/5924151907614577/
Cititi va rog si:
Mugur Vasiliu: Ziua in care n-am murit
Mugur Vasiliu: Seara la televizor
Pe 28 mai 2017 se muta la Domnul fratele Mugur Vasiliu, unul dintre marturisitorii mult prea repede uitati.
Din ceea ce a scris de-a lungul vremii, postez astazi un articol din 2009, preluat de pe site-ul AXA:
Pe la sfârșitul anilor 80, tata a cumpărat un televizor cu tranzistori. Ne-am hotărât ca televizorul vechi, cu lămpi, să-l ducem la țară, la bunica. Bunica era foarte bătrână și nu prea plecase din bătătură, până la cei 90 de ani ai ei. Am făcut după cum am hotărât, apoi am montat o antenă pe casă, și în cele din urmă i-am explicat bunicii cum se bagă în priză. A trecut un timp și am ajuns din nou la ea, și mare ne-a fost mirarea când ne-a pus că nici nu băgase în priză televizorul. Ne-am gândit că o fi teama și sfiiala țăranului în fața tehnicii; am dat drumu la televizor, am făcut claritatea imaginii – sub ochii ei. Când a văzut imaginea în mișcare a rămas o clipă descumpănită. Apoi s-a relaxat și m-a descumpănit pe mine pentru mult timp: „Uite mamaie cum se vede, de parcă ar fi niște oameni!”. A fost pentru prima dată când mi-am pus problema războiului dintre „a fi” și „a părea”, fiindcă pentru mine, până în acel moment ceea ce vedeam la televizor, chiar aia era. Un tigru la vânătoare era un tigru la vânătoare – așa încât eram oricând gata să bag mâna în foc că eu – cu ochii mei am văzut un tigru la vânătoare. Și tocmai nu-i așa, ceea ce am văzut eu a fost o imagine care părea că este un tigru la vânătoare. Cu acest raport între „a fi” și „a părea” se ocupă ocultismul și magia, care stau la baza construcției iluziei și pierderii sufletului – dar despre aceste lucruri nu vom discuta în textul de față.
Din ce în ce mai multe lucruri – obiecte – de care ne folosim, pe care le îngrijim cu multă atenție își pierd semnificația inițială
Mai precis își schimbă semnificația, ca într-un act ritualic de magie. Mobilul, mașina, televizorul, etc., sunt obiecte care s-au transformat în prelungiri ale corpului uman, în motor al gândirii omului contemporan, mai pe scurt în elemente fără de care – în gândul fiecăruia – viața noastră nu ar mai fi posibilă. Raportul nostru cu aceste obiecte devine unul foarte strâns.
Mugur Vasiliu: Ziua in care n-am murit
Unii dintre voi nici nu erati nascuti pe vremea cand se desfasurau evenimentele descrise mai jos. Insa multe dintre personajele despre care veti citi, inca traiesc si figureaza a fi oameni de bine: ziaristi, politicieni, formatori de opinie.
Ei sunt cei ce au facilitat violurile, bataia si crima. Sau „doar” au aplaudat…
Revista AXA Neamului: ZIUA ÎN CARE NU AM MURIT sau DESFĂȘURAREA CRIMELOR GENOCID DIN 13-16 IUNIE 1990 PENTRU CARE NIMENI NU SE FACE VINOVAT PÂNĂ ASTĂZI ȘI DESCOPERIREA CELOR CARE AU TRĂDAT IDEALURILE ROMÂNILOR
Preambul – cum s-au întâmplat lucrurile până în data de 13 iunie 1990
În anul 1987 am fost admis la Facultatea de Filologie București. Încă din primul an, am format un grup, nucleul fiind de 7 studenți: Marian Munteanu, Teodor Mitu, Mircea Gherbovăț, Mihai Gheorghiu, Florin Stuparu, Gabriel Hanganu și eu. Am înființat „Cercul de Folclor” în Universitatea București în 1988 având ca scop cunoașterea valorilor tradiționale românești. Unul din profesori Ion Coja, în 1988 ne-a propus să plimbăm un bătrân periodic în Cișmigiu. Cinci colegi, din acest grup mai puțin Florin Stuparu și Gabriel Hanganu nu au participat la aceste plimbări. Inițial nu am știut despre cine este vorba, iar când am aflat și ulterior cunoscut pe cel fiind Petre Țuțea. Am fost fascinați și foarte interesați de întâlnirile cu el. În perioada următoare am realizat că Petre Țuțea era în atenția Securității atât datorită opiniilor sale dar și datorită trecutului. Acest fapt deci s-a confirmat în vara anului 1989 când eu, cu Mircea Gherbovăț și Mihai Gheorghiu am fost anchetați de Miliție la etajul 6 al sediului Miliției de pe strada Eforie. Aceștia ne-au anchetat pe motiv că împreună cu Petre Țuțea eram un „Cuib de Legionari”. Am fost foarte surprinși că Marian Munteanu nu a fost nici citat, nici anchetat odată cu noi.
Eu am fost citat de 3 ori și anchetat de 2 ori. Ultima dată la sfatul prof. Ion Coja. Nu ne-am mai prezentat. Știu că în perioada respectivă Petre Țuțea era vizitat de mai multe personalități cum ar fi: Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu. În discuțiile ulterioare pe care le-am avut cu Marian Munteanu, noi nu am găsit vreo explicație pentru care nu a fost și el anchetat, însă și el a fost mirat. Încă înainte de 1989 grupul de studenți din care făceam parte a luat hotărârea înființării unui partid politic – Partidul Național Popular – cu orientare tradiționalist naționalistă. Inițiativa înființării acestui partid i-a aparținut lui Marian Munteanu care vorbea despre iminenta cădere a regimului comunist. Cu toate că acest partid nu a fost înființat, eram pregătiți pentru înființarea unei astfel de organizații, fapt ce explică înființarea Ligii Studenților din Universitatea București la sfârșitul lui decembrie 1989, ca primă organizație constituită legal. Evenimentele Revoluției din 1989 m-au surprins la Târgu-Ocna unde mă aflam în perioada de vacanță. În 23/24.12.1989 am venit singur în București și am rămas la domiciliul mamei lui Marian Munteanu, din Drumul Taberei. Împreună cu Marian Munteanu am luat hotărârea să ne instalăm efectiv în sediul Universității, încă din 24.12.1989, începând să adunăm și să organizăm studenții. Rețin că armata ne-a pus la dispoziție armament și muniție pentru a apăra acest sediu de teroriști. Aflasem și, în unele cazuri, știam înainte de revoluție, de personalitățile politice care se instalaseră la putere. Eram convinși că toți cei ce ocupaseră posturile de conducere, făcuseră parte din nomenclatura PCR.
Am fost stupefiați de discursul lui Ion Iliescu, în care acesta îl acuza pe Nicolae Ceaușescu că a întinat idealurile comuniste, lăsând să se înțeleagă că în perioada următoare vom avea un comunism autentic. În 27.12.1989 am reușit să organizăm studenții din București și am participat cu un număr de 200 de susținători la o demonstrație în Piața Palatului unde era Comitetul Central al PCR. Aici am scandat „Iliescu afară! /Regele în țară!” și opinia noastră era că revenirea regelui în țară ar fi o garanție pentru viitorul anticomunist în România. Demonstrația respectivă nu a fost mediatizată și nici noi nu am avut posibilitatea de fixare foto sau video. În perioada desfășurării demonstrației Ion Iliescu, personal a făcut apel la televiziune ca populația să nu se deplaseze în Piața Palatului întrucât este o diversiune și se trage. De fapt, mesajul său urmărea să nu crească numărul manifestanților în acea zonă. Știrea a fost reluată de mai multe ori de TVR. Aspectele sesizate de noi cu privire la liderii instalați în fruntea țării au început să fie cunoscute de o parte a populației, dar în special de foștii revoluționari care căutau să se organizeze în asociații. În acest sens asociațiile de revoluționari au început să organizeze mitinguri și marșuri de protest împotriva puterii, dar și cu scopul de a prezenta adevărul despre Revoluția română, în sensul că se milita pentru aflarea celor care au tras după 22 decembrie 1989. În acest context s-au realizat conexiuni între liderii revoluționarilor și Liga Studenților, în special pentru că primii își doreau participarea noastră alături de ei la aceste manifestații. Noi, prin cei pe care îi puteam aduce în stradă, dădeam o altă imagine, mai bună acțiunilor respective.
4 ani de la mutarea la Domnul a fratelui Mugur Vasiliu. Unul dintre marturisitorii mult prea repede uitati. Acum e vremea “vedetelor anti plandemie” promovate la tv, niste papitoi cu pedale ce duc turma direct sub steagul lui antihrist
Pe 28 mai 2017, fratele Mugur Vasiliu se muta la Domnul. Parastasul de la Biserica Înălțarea Domnului, Brașov, preot Valerian Grecu:
Sotia sa la recentul simpozion „Tomisul, izvor cultural și spiritual în promovarea identității românești în țară și peste hotare”:
Articole despre el sau scrise de el sau inregistrari video cu el, la:
https://saccsiv.wordpress.com/category/mugur-vasiliu/
Sfintii Inchisorilor si Marii Duhovnici au fost niste colosi. In comparatie cu ei, noi toti suntem niste pigmei. Asta trebuie sa ne intre foarte bine in cap tuturor. Am subliniat acest adevar, deoarece am inceput mult prea repede sa-i uitam si sa le uitam si invataturile, inchipuindu-ne unii dintre noi chiar ca am fi cine stie ce miez si sa mai si promovam nalucirile ce ne bantuie prin capatani.
Printre acesti pigmei au fost insa si unii suficient de inaltuti incat sa fim nevoiti sa ne uitam de jos in sus la ei inca si acum. Ei sunt marturisitorii din al caror grup faceau parte frati precum Mugur Vasiliu sau Florin Stuparu.
Evident, ca daca acei colosi au inceput a fi uitati cu tot cu invataturile lor, cu atat mai mult se petrec lucrurile cu marturisitorii mai micuti. Iar toate acestea s-au intamplat deoarece pe noi cei ramasi ne-a lovit fudulia si n-am pastrat vie amintirea lor, n-am promovat scrierile si spusele lor catre cei mai tineri sau incepatori. Iar daca noi n-o facem, cine s-o faca? Mass-media?
Nepastrarea vie a amintirii personalitatilor lor n-ar fi neaparat vreo catastrofa, insa uitarea invataturilor celor bune este. Noi cei ramasi ne-am indepartat de izvoarele limpezi, preferand sa ne adapam din baltoacele puturoase, asa ca, uitand invataturile cele bune, evident ca i-am uitat si pe ei, ba mai mult, avem pareri ca suntem mai mari decat ei.
S-a creat astfel un teren plin de balarii, propice dracilor si marionetelor lor (ce nu dorm) ce au speculat din plin nemultumirile din vremea pandemiei bagandu-ne pe gat o intreaga legiune de asa zisi “marturisitori” vedete la televizor, ce pe langa doua trei idei bune, au grija s-o bage si pe aia sulfuroasa. Nu dau nume acum. De unii am scris, de altii voi mai scrie. Ideea e ca nu-i nici unul cu adevarat ortodox si nici nationalist, iar majoritatea au o gramada de balast new age in gandire. Si din pacate pe ei ii urmeaza nu doar masele la mitinguri, ci chiar si dintre cei ce pana nu demult pareau ca se straduiau sa tina linia Marilor Duhovnici.
In incheiere, sa-l reascultam chiar pe Mugur Vasiliu, pentru a ne dumiri care dintre cei ce apar la tv ca fiind combativi nu sunt decat niste papitoi cu pedale ce duc turma direct sub steagul lui antihrist:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
18 comments