Saccsiv – Weblog

Dilema in ziarul Lumina: „CINE L-A UCIS PE GOLIAT? – Redeschiderea unui dosar”

Posted in David, Goliat, ziarul Lumina by saccsiv on Septembrie 10, 2009

   In articolul Cine l-a ucis pe Goliat? Redeschiderea unui dosar putem citi:

   „Cine e mai probabil să-l fi ucis pe Goliat? Să vedem cum răspundem. David regele contra un necunoscut, erou într-o bătălie. E puţin probabil ca tradiţia să-i fie atribuită iniţial lui David, iar apoi acesta să o piardă în favoarea unui simplu militar. Mai probabil lucrurile stau invers: o personalitate funcţionează în antichitate ca un „aspirator“ de tradiţii. I se atribuie fapte de vitejie şi acolo unde poate că nu erau. E mult mai probabil deci ca Goliat să fi fost ucis de Elhanan, iar apoi fapta de arme să-i fie atribuită lui David. De altfel capitolul 21 din II Regi se încheie cu concluzia „toţi aceşti oameni (Goliat inclusiv) au căzut de mâna lui David şi a slugilor lui“ (v. 22). Era deci foarte simplu ca tradiţia uciderii lui Goliat să cunoască formulări succesive de tipul: „oamenii lui David l-au ucis pe Goliat“, „David şi ai lui l-au ucis pe Goliat“ sau „David l-a ucis pe Goliat“.

   Ce ne facem însă cu frumoasa poveste din I Regi capitolul 17? Este nevoie de câteva observaţii mai tehnice pentru a o înţelege corect. În primul rând, textul propriu-zis a cunoscut o istorie de transmitere mai complexă. S-au păstrat două versiuni în greacă, una scurtă şi alta mai lungă, prezentă şi în textul ebraic.

   Apoi, evenimentul respectiv nu se prea potriveşte în context. Din I Regi 17:55-58 reiese că după uciderea lui Goliat, Saul face pentru prima dată cunoştinţă cu David. Saul se interesează mai întâi la generalul Abner şi acesta îl aduce pe David să se prezinte singur. Saul îl întreabă „Tinere, al cui fiu eşti tu?“, iar David se prezintă. Totuşi, trebuia ca ei să se fi cunoscut foarte bine. Capitolul precedent descrie tocmai că lui Saul i se recomandase un tânăr care cânta la harpă pentru a-i potoli stările de depresie şi care nu era altul decât David. După ce îl plăcuse foarte mult, îl făcuse purtătorul său de arme şi îl angajase definitiv (cf. I Regi 16:15-23). Să fi fost Saul chiar atât de confuz în I Regi 17? Era într-adevăr tulburat, dacă avusese nevoie de terapie muzicală, dar şi Abner să fi fost amnezic?! Imposibil.

   Explicaţia este foarte simplă. Ea serveşte ca o istorie de tipul celei hagiografice, care tipizează şi atribuie eroului pozitiv un rol moralizator şi apologetic. Viaţa sfântului are unele „înflorituri“, a căror miză nu este adevărul istoric, ci adevărul teologic: martirul ţine lungi discursuri torţionarilor săi despre adevărul de credinţă şi îi insuflă pe credincioşi să reziste şi ei păgânismului. David, ca şi martirul, luptă în numele unui ideal religios, pe care Goliat îl neagă. Schimbul de replici dintre David şi Goliat, menţionat la început, este cheia de înţelegere. Filisteanul era păgân, deci idolatru. David iese la luptă „să spele ruşinea lui Israel“, pentru că Goliat – „filisteanul netăiat împrejur (…) huleşte oştirea Dumnezeului celui viu“ (v. 36). David îşi mărturiseşte profunda credinţă în ajutorul Domnului, devenind deci un model de credinţă chiar în faţa unui pericol uriaş, ca filisteanul: „Domnul, Cel ce m-a scăpat de la lei şi urşi, mă va scăpa şi din mâna acestui filistean“ (v. 37). La confruntarea cu Goliat, David îi ţine acestuia un discurs: „Tu vii asupra mea cu sabie şi cu lance şi cu scut; eu însă vin asupra ta în numele Domnului Savaot, Dumnezeul oştirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit“ (v. 45).”

   Foarte subtil iluminatul ziar patriarhal. Orice incepator ce va crede citind cele de mai sus? Ca este un exemplu de inexactitate aparuta in Sfanta Scriptura, de fapt aproape un fals, facut strict pentru a „atribui eroului pozitiv un rol moralizator şi apologetic”. Si uite asa, incepatorul auzind si „demonstratiile” altor rataciti referitoare la Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu Pururea Fecioara Maria care ar mai fi nascut si alti copii sau ca Biblia a fost falsificata de Sfantul Constantin cel Mare sau ca s-au sers referirile la reincarnare sau tot felul de alte nazbatii, ajunge sa se sminteasca cu totul.

   Autorul nu pune sub semnul intrebarii doar Sfanta Scriptura, ci ataca si Vietile Sfintilor unde „martirul [care] ţine lungi discursuri torţionarilor săi despre adevărul de credinţă şi îi insuflă pe credincioşi să reziste şi ei păgânismului” este o infloritura, o poveste inventata. Dar cum e specialistule? Zbierau de durere si implorau mila? Sinaxarul mai spune ca de multe ori faceau minuni chiar si cand erau supusi torturii. Sau si asta este o minciuna? Martiriul lor aduceau la credinta pe multi din privitori sau chiar calai. Cum se intampla asta? Sau si asta este o minciuna?

   Si uite asa, auzind incepatorul si rataciti ce spun ca Sfanta Maria Egipteanca n-a existat in realitate, ci este o simpla fabulatie moralizatoare, ajunge sa nu stie ce sa mai creada.

   Asta de fapt se si doreste de catre acest autointitulat „primul ziar crestin”. Cititi va rog si:

ADAM A FOST UN MAIMUTOI? Ziarul Lumina promoveaza evolutionismul

Guy de Maupassant, elogiat in ziarul Lumina