Ceva despre poezia lui Radu Gyr
Sursa: https://www.gds.ro/Actualitate/cultura/2023-03-06/omagiu-lui-radu-gyr-un-mare-poet-si-un-vizionar/
[…]
Radu Gyr a fost un poet total, cu trăiri profunde, autentice, și un har aproape divin de a le reda. Străbătut de o profundă tristețe și de o melancolie ce răzbate din multe versuri ale sale, Gyr știe să găsească drumul atât către sufletul cititorului, cât și către o imaginară antologie a celor mai bune creații, prin versuri de o rară sensibilitate:
”Această lungă toamnă gravă,
melancolia să-i pot bea,
a picurat în cupa mea
și miere-alături de otravă.
Și gust cu buze-nsângerate
tristețea-i crâncenă din fund,
în care lacom mă afund
și-ndurerat de voluptate”.
(”Această lungă toamnă gravă”)
Poezia sa trece de la descrierea unor trăiri contorsionate la meditații filosofice, ca în ”Antagonism”:
”De jos, din zbuciumata-mi adâncime,
tânjesc mereu seninătăți să isc,
gelos pe glaciatul lunii disc,
pe tot ce e celestă limpezime.
(…)
Port jindul simetriilor măiestre,
dar fierb în mine-un fluviu subteran.
Râvnesc doar prin crâmpeie de ferestre
ghețaru-nalt cu creștet diafan;
sunt clocot și vreau cer de roci alpestre,
vreau ape de oglinzi și sunt vulcan”.
Mai este un aspect care frapează la lirica lui Radu Gyr: în poezie întâlnim uneori lucrări cu o rimă ireproșabilă, dar sărace în conținut – sau, dimpotrivă, cu un conținut generos dar imperfecte poetic. (În poezie în accepțiunea largă a termenului, nu în marea poezie). La poetul din Câmpulung-Muscel atât rima cât și conținutul se completează impecabil.
Poate că cel mai potrivit epitaf la mormântul acestui geniu al liricii autohtone ar fi un fragment din poemul său ”Amurg”. Un amurg profetic, de vizionar care și-a încheiat misiunea terestră ce i-a fost încredințată din neștiute sfere:
”Azi din frântura unui ceas
eternității aș ști să-mi țes
și la o margine de șes
lumi noi mi-aș scrie pe atlas”.
Poet de o melancolie bacoviană și de o profunzime ce amintește de Blaga (nu și ca stil, însă), Radu Gyr merită cu certitudine un loc de frunte în galeria marilor poeți români și să fie predat cu acribia cuvenită celor din noua generație, ce stau astăzi pe băncile școlii și așteaptă ca dintr-o astfel de vibrație lirică unică și originală să-și extragă energia pentru creații sau studii viitoare.
Mihai Gîndu
Video: Vlad Ciobanu (5 ani) recitand poezia “Ne-aţi vândut către străini”
Conform articolului „Ne-ati vandut catre streini” – poezia scrisa de un taran din Ardeal. Ramai fara cuvinte de pe BZI, poezia a fost scrisa de Sandu Catinean, un taran din Bontida, judetul Cluj:
„Ne-ati vandut catre streini”
„Acuma ca ne-ati despuiat si ne-ati vandut catre streini
iar Tara noastra-ati confiscat si ne tratati ca si pe caini
acuma vreau sa spun ce simt cand vad ca nu va saturati
si din stapani ai Tarii-acestea la Occident suntem argati !
Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nramam de sarbatori
iar voi ni le-ati facut cadane prin case pline de orori ;
feciorii dragi si nalti ca brazii acum sunt vite de povara
si robotesc prin lumea larga de parca nu au loc in Tara ;
Femeile ne stau ciopor si-s duse in Apus drept sclave
iar peste camp scaietii goi hranesc doar vitele bolnave ;
iar noi, tarani din tata-n fiu, care hraneam candva popoare
privim la luna uneori, neputinciosi, cum Tara moare…
Iar voi ?…tot voi veniti la sate, din patru-n patru ani smeriti
si ne priviti cu mila mare, dar pentru voturi ne mintiti
si ne promiteti mangaiere si viata plina de huzur
dar dupa ce luati puterea, de-ai nosti tarani, va doare-n cur…
Decat al Tarii grau curat sa-l plamadim in paine calda
mai bine adunati arginti, iar Tara poate sa si arda…
iar hrana ne-o aduc streinii in vase bine ambalate
si din avutul nostru dacic, acestia si-au facut palate…
Iar noi rabdam si ne hranim, cu guma lor de mestecat
ca se topeau de ciuda toti, cand noi mancam doar grau curat…
si ne-ntolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n tarana, cum am venit pe lume…goi !…
Ca umiliti suntem acuma de parca noi suntem streini
iar Tara asta-I raiul vostru, alesi nemernici si haini…
Iar voi copii din mame reci si tati ce nu v-au alintat
voi nu vedeti cum arde Tara, ca nu mai e nici de furat ?…
Ca ne-ati furat tot ce-am avut si ce-am muncit de generatii
si din tarani si oameni demni, suntem mai rau decat argatii…
Acum ca ne-a ajuns cutitul, din rarunchi si pan la gat
Eu, taran si fiu din tarini, va voi spune doar atat :
Dati-ne ”napoi argintul, aurul si ce-ti furat
si ne-om face noi ”palatul” pe un varf de deal curat
dati-ne ”napoi trecutul si tarani ce-ati ingropat
si ne-om face iarasi viata, chiar de n-om avea ”palat”
dati-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost candva
si plecati in lumea larga … ca noi nu v-om cauta…”
Video: MIHAI EMINESCU n-a avut sifilis. Si despre ceva grav si putin stiut: CINE I-A MODIFICAT POEZIILE?
Cititi va rog si:
Tata…
Poezia de mai jos am gasit-o pe blogul Lumina pentru candela din suflet:
Tată, eu nu știu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculița mea
Care viață datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubești
Și ca ea îmbătrânești,
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
La necaz și bucurii
Tu ai, tată, mulți copii,
Că și mama-i pruncul tău,
O ferești de tot ce-i rău.
Asta-i bogăția ta
Și nu-ți trebuie alta.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Și mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești.
Cineva i-a postat la comentarii filmuletul:
Era bine ca la final sa fie o cruce.
Iata si ceva din Grecia:
PENTRU TATA – poezie si video
Iata o poezie pe care am gasit-o pe blogul Lumina pentru candela din suflet:
Tată, eu nu știu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculița mea
Care viață datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubești
Și ca ea îmbătrânești,
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
La necaz și bucurii
Tu ai, tată, mulți copii,
Că și mama-i pruncul tău,
O ferești de tot ce-i rău.
Asta-i bogăția ta
Și nu-ți trebuie alta.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Și mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești.
Comentariu saccsiv:
“Iti tesem, Romanie, giulgiul de moarte” – poezie
Cine a scris urmatoarele versuri? Cum le comentati?
“In ochii de piatra au negure grele
Stau langa razboaie, scrasnind din masele:
Iti tesem, Romanie, giulgiul de moarte,
Blestem intreit in urzeala-i sa poarte
Noi tesem, noi tesem!
Blestem pentru chipul cioplit din perete;
Ne-am plans ca n-i frig, si n-i foame, si sete
Rabdarea fu crunta, nadejdea fu goala;
Si-n ras de durere si ruga si boala
Noi tesem, noi tesem!
Blestem pentru regele celor ce prada,
Si jalea si lipsa nu vrea sa ne-o vada;
Cel care banutul din mana ni-l musca
Si-apoi ca pe-o haita de caini ne impusca
Noi tesem, noi tesem!
Blestem pentru patria vitrega-n care
Ocari si jigniri cresc dand spicul cel mare,
Iar florile toate, tanjind, se-ncovoaie,
Cand viermii se-ngrase in mal si gunoaie
Noi tesem, noi tesem!
Scrasneste razboiul, suveica alearga,
Noi ziua si noaptea le facem sa mearga.
Iti tesem, Romanie, giulgiul de moarte,
Blestem intreit in urzeala-i sa poarte
Noi tesem, noi tesem!”
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
5 comments