SACCSIV – blog ortodox

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Walther Rathenau (1867 – 1922), industrias si politician evreu din Germania:

Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii

Lungul material de mai jos trebuie citit incet si cu rabdare. Este din categoria fundamental si enciclopedic.

Sa continuam seria stapanii banilor, inceputa anul acesta cu articolul STAPANII BANILOR: Datoria statelor este de peste 300 000 de miliarde dolari / In comparatie cu acesti papusari, Bill Gates este un pârț iar Big Pharma un mizilic, cu detalii despre personajele care au creat Federal Reserve (care nu este un soi de agentie guvernamentala, ci pur si simplu un cartel).

In preambul, sa vedem ce zice despre treaba asta G. Edward Griffin:

Mai sus este doar o parte a interviului. Integral il puteti viziona la:

https://www.c-span.org/video/?307278-10/the-creature-jekyll-island

Iata si transcriptul variantei integrale:

Rep: Cartea de pe ecran a fost scrisă pentru prima dată în 1994 dar vede acum tiparul pentru a 32-a oară – aceasta este a cincea ediție – iar autorul este G. Edward Griffin, care este alături de noi aici, pe Book TV la C-SPAN 2, în Las Vegas.

Domnule Griffin, cine este creatura din Insula Jekyll sau ce este aceasta creatură?

G.E.G.:…Da, sau ce este această creatură… Încă mă amuză acest titlu, gândindu-mă că dacă cineva vede cartea în librărie ar putea crede că este o continuare a Jurassic Park sau ceva de genul acesta, însă creatura din Insula Jekyll este Sistemul Rezervei Federale a SUA (FED) iar motivul legăturii cu Insula Jekyll se datorează unuia dintre cele mai interesante lucruri despre Rezerva Federală, și anume că a fost creată pe Insula Jekyll, o insulă reală, aflată în largul coastei Georgiei. Pe acea insulă, în 1910, s-a adunat un mic grup de bărbați cu misiunea de a schița ceea ce în final va deveni Legea Rezervei Federale… Văd că prezentați și fotografii… Da, aceștia sunt indivizii iar lucrul ciudat despre această mică felie de istorie este că proiectul de lege al Rezervei Federale a fost prezentat poporului american ca un act legislativ prin care bancherii mari și răi urmau să fie controlați dar nu și-au dat seama că de fapt bancherii mari și răi, la care va uitați chiar acum și care reprezentau crema marii puteri bancare, chiar ei erau aceia care se ocupau cu scrierea proiectului de lege!

Rep.: Cine sunt acești șase domni, domnule Griffin? Dacă ați putea să ne faceți o prezentare…

G.E.G.: În primul rând, senatorul Aldrich, este singurul care nu era bancher, el era politicianul, se ocupa de partea politică a proiectului de lege…

Rep.: Dar totodată era și socrul lui John Rockefeller…

G.E.G.: John Rockefeller, da… Avea legături foarte strânse cu breasla bancară și cu complexul industrial, fiind la rândul lui un tip foarte bogat, probabil una dintre cele mai importante figuri politice din Statele Unite. Desigur, Woodrow Wilson era președintele Statelor Unite în acele vremuri. Restul acestor oameni sunt toți bancheri și au reprezentat dinastiile JP Morgan, Rockefeller și Williams, aveau legături cu Kuhn Loeb, ceea ce înseamnă că erau conectați și cu Rothschild din Anglia și Franța. Paul Warburg a fost acolo iar el avea legături cu fratele său Max, care era șeful serviciilor bancare, al consorțiului bancar Warburg din Germania și Țările de Jos. Deci, ceea ce avem aici este un grup internațional reprezentând finanțele internaționale și dacă ai fi vrut să aduni elita bancherilor mari și răi ai lumii, aceștia erau cei mai potriviți.

G.E.G.: Ce s-a întâmplat, de fapt: ei știau că urma un soi de mutare cu scopul de a controla sistemul bancar. Știau că urma să se adopte în Congres un fel de lege care să reglementeze operațiunile bancare așa încât, în loc să stea deoparte prostește și să-și spună „Să sperăm că n-o să fie prea rău”, au decis să preia ei conducerea, zicând: „Noi vom fi aceia care vom scrie legea, noi vom fi aceia care ne vom asigura ca va fi așa cum vrem noi”. Despre asta este vorba. Așa că s-au dus în Insula Jekyll, fără știrea nimănui, la o ședință în mare secret – foarte mulți ani după aceea au negat că au fost acolo – și în care, practic, au scris Legea Rezervei Federale în 1910, după care au promovat-o timp de trei ani, până au obținut aprobarea Congresului.

[Legea Rezervei Federalea fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913. Legea a creat Sistemul Rezervei Federale, sistemul bancar central al Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Act]

Rep: În ​​1910 William Howard Taft era încă Președintele SUA. Cei șase domni care s-au dus acolo: republicanul  Nelson Aldrich, Henry Davison – partener principal al lui JP Morgan, A. Piatt Andrew – asistentul secretarului Trezoreriei, Frank Vanderlip -Președinte al Național City Bank of New York, Benjamin Strong – reprezentant al JP Morgan și Paul Warburg – partener și reprezentant al intereselor familiilor Rothschild și Warburg din Europa. Dumneavoastră scrieți că, practic, erau prezenți acolo cei care controlau un sfert din întreaga bogăție a lumii…

G.E.G.: … Din întreaga lume, da! E o afirmație incredibilă dar ea nu îmi aparține ci este a jurnaliștilor din acele vremuri, care au scris despre acești oameni, nu în legătură cu Federal Reserve, ci despre faptul că erau bancheri de frunte. Vorbeau, de exemplu, despre grupul de pe Insula Jekyll, apoi despre acești bancheri în special, despre companiile de investiții ale Kuhn, Loeb et. Co și așa mai departe… Ei spuneau că acești oameni, atât în mod direct prin puterea pe care o aveau în mâini dar și indirect, prin banii care se concentrau în aceste companii de investiții precum cele de asigurări sau prin bănci, prin toate acestea puse la un loc controlau un sfert din averea întregii lumi. Să știți că, de atunci încoace, această concentrare nu a făcut decât să crească…

Rep.: Domnule Griffin, la vremea când legea a fost dezbătută în Congres, era privită ca un fapt controversat, despre care să vuiască presa din acele vremuri?

G.E.G.: Da, a fost, și s-a bucurat de multă publicitate în acele vremuri. Au fost multe discuții… erau persoane care înțelegeau cumva că sistemul bancar are o influență în această inițiativă legislativă… Când senatorul Aldrich a lansat prima dată proiectul de lege, el a fost numit Legea Aldrich și n-a fost bine deloc…! Warburg îi tot spunea: „Nelson, nu face asta! Oamenii știu că ești republican, că ești bogat și că ai legături cu companiile astea de investiții. Nu-i spune «Legea Aldrich»!”. Se pare însă că și Aldrich avea orgoliul lui si probabil că și-a spus: „Sunt o persoană foarte respectată…” și așa mai departe… așa încât a numit-o totuși Legea Aldrich. Ei bine, atunci au început disputele… Oamenii au început să spună exact ceea ce bănuise Warburg că vor spune… Atunci a fost momentul când au trebuit s-o retragă, pentru că generase un puternic curent de opoziție. Apoi au redepus-o în Congres, era aproape aceeași lege, dar avea de partea ei și niște democrați: Carter, Glass… a fost numită Legea Carter-Glass… și de data asta a fost bine, lumea îi privea pe democrați ca pe niște muncitori din greu, îmbrăcați în salopete, cu negreală sub unghii, genul lui Ted Kennedy… A funcționat! Ideea este că subterfugiul a dat roade, legea fiind acum girată de cei care-i reprezentau pe oamenii obișnuiți, și așa au reușit s-o promoveze.

Rep: Așadar, în viziunea dumneavoastră, Legea Rezervei Federale s-a bazat de la început pe o manipulare?

G.E.G.: Categoric a fost vorba de manipulare! Este o mostră de strălucită strategie. Oamenii ăștia nu erau proști deloc, erau foarte buni psiho-politicieni, erau buni strategi… De fapt, în timp ce legea era dezbătută în Congres, unii dintre autorii legii au ieșit în public și țineau discursuri – știind că ele vor fi difuzate în presă, erau intervievați de jurnaliști, și spuneau: „Legea asta…” – pe care chiar ei o scriseseră în secret și nimeni nu știa asta – „…legea asta nu va face bine afacerilor, nu va fi bună pentru America!”. Ei realmente au comis înșelătoria asta, știind foarte bine că omul obișnuit, citind în presă părerea lor, își va spune: „Bancherilor ăstora mari nu le place legea asta, înseamnă că s-ar putea să fie bună!”. Tipii ăștia au fost geniali și așa au reușit.

Rep.: Vă întrebați, în cartea dumneavoastră Creatura din Insula Jekyll, ce este Rezerva Federală a SUA. Care este răspunsul dumneavoastră la această întrebare?

G.E.G.: Ei bine, este un cartel. Nu este vreo agenție guvernamentală, are doar aspectul uneia și s-au străduit mult să-i creeze „fațada” asta. Totuși, are putere guvernamentală, pentru că Congresul a votat în favoarea conferirii acestei puteri. În esență, în subteran, este un cartel. Nu e cu nimic diferit de un cartel al bananelor sau unul al petrolului sau al zahărului, doar că e un cartel în domeniul bancar. S-au adunat împreună, au desenat regulile propriei lor industrii, și-au reglementat singuri afacerile din domeniul lor – este ceea ce fac cartelurile – apoi au trimis Congresului legea, au șters de pe antet „Cartelul Bancar” și au pus în loc „Legea Rezervei Federale”. Congresul a aprobat-o și de aceea noi avem impresia că Rezerva Federală este un organism guvernamental, asta pentru că daca nu te supui regulilor pe care chiar ei le-au scris pentru industria lor, mergi la închisoare, așa că dă impresia unei agenții guvernamentale. Dar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, în esență este un cartel bancar!

Rep.: Când ați devenit interesat de acest subiect?

G.E.G.: Ooo, Doamne…! Am început să fiu interesat de subiect pe la mijlocul anilor ’60, am produs câteva documentare cu buget restrâns…. Știți, un bun documentar ar fi fost despre inflație…! Care este cauza inflației? Nu eram nici eu prea sigur despre asta dar intuiam că trebuie să aibă legătură cu banii din circulație. Așa că am început să fac cercetările proprii, nu am produs niciodată documentarul dar atunci am căpătat interesul pentru acest subiect… aveam o cutie plină cu notițe… Oricum, la un moment dat am redeschis cutia și am început să vorbesc despre asta, e ceva care a venit și a crescut din mers, cu cât înaintam mai mult, cu atât înțelegeam că este un subiect foarte important pentru viitorul țării noastre.

Rep: Scrieți în Creatura de pe Insula Jekyll ca FDIC nu înseamnă „asigurări”. Ce înseamnă?

[FDIC, Federal Deposit Insurance Corporation – Compania Federală de Asigurare a Depozitelor, o agenție guvernamentală creată de Congresul American pentru menținerea stabilității și încrederii populației în sistemul financiar american; n.tr]

G.E.G.: Este o întrebare grea. Cum să vă spun, când supra-asiguri un lucru sau când îl asiguri până când nu mai există niciun risc, exista tendința ca exact evenimentul pentru care te-ai asigurat să se întâmple. Știți cum era bancul acela, cu cel care avea un magazin, îl asigură pentru un milion de dolari și a doua zi îi ia foc magazinul. Se numește hazard moral. E un nume pe care industria asigurărilor l-a inventat. Deci, in primul rând, atunci când înființezi o agenție guvernamentală care garantează că băncile nu pot da faliment iar ea va lua din banii contribuabililor și va „reîntregi” băncile dacă acestea traversează vreo criză sau se întâmplă ceva, practic încurajezi băncile să facă investiții riscante, să acorde credite riscante, pentru că, până la urmă, ce au de pierdut? Ele știu că nu vor fi lăsate să suporte consecințele propriilor lor fapte… În al doilea rând, FDIC nu este o companie de asigurări întrucât ea nu evaluează serios băncile, cu alte cuvinte, băncile care riscă mai mult nu plătesc prime de asigurare mai mari decât cele mai conservatoare. Ele toate plătesc aceleași prime, așa că avem de-a face  cu o altă formă de hazard moral: băncile consevatoare, care fac tot ce-i mai bun in interesul acționarilor și al investitorilor, obțin profituri mai mici pe când băncile nesăbuite, care dau credite nesăbuite, fac bani mai mulți. În acest caz, băncile conservatoare pot spune: „E mai bine să fim și noi nesăbuite”. Întregul sector bancar tinde să devină așa. Este un mod direct de a explica ce se întâmplă în industria noastră bancară timp de… la anul Rezerva Federală va împlini 100 de ani… deci, ceea ce se întâmplă în sectorul nostru bancar de 100 de ani.

Rep.: Domnule Griffin, ce credeți că ar trebui făcut cu FED-ul (Rezerva Federală), în viziunea dumneavoastră?

G.E.G.: Cu FED-ul nu poate fi făcut decât un singur lucru. Amintiți-vă ce este el cu adevărat: este un cartel. Un cartel care deține puterea banilor noștri. FED-ul trebuie desființat! Nu există vreo cale de mijloc. Nu poți da unor oameni puterea de a crea bani din nimic și să te aștepți ca acei oameni să nu devină corupți. Nu are importanță dacă sunt bancheri sau politicieni, dacă dai o asemenea putere oamenilor, ei vor ajunge până la urmă corupți. Rezerva Federală este un cartel și consider că America trebuie să-l desființeze înainte ca el să desființeze America!

Rep.: Este posibil din punct de vedere politic acest lucru?

G.E.G.: În acest moment nu este posibil din punct de vedere politic pentru că omul de rând nu înțelege, așa că nu ar susține o asemenea măsură, dar devine din ce în ce mai posibil. Cu fiecare lună și, cu siguranță, cu fiecare an care trece, pe măsură ce tot mai mulți oameni realizează că sistemul nostru bancar se bazează pe înșelăciune și că toate aceste răscumpărări și toate programele de stimulare create cu banii noi fabricați, nu îi ajută pe oameni. Asta pune din ce în ce mai mulți pe oameni pe gânduri și asta face ca să fie din ce în ce mai posibilă din punct de vedere politic desființarea FED. Așa că acum nu cred că este posibil, politic vorbind, dar atunci când m-am apucat să scriu această carte, cu mulți ani în urmă, interesul pentru acest subiect era zero iar acum avem demonstrații, avem mișcarea End the Fed, cereri de investigare și auditare a FED-ului și așa mai departe… Mișcarea pentru desființarea FED-ul crește, o văd în campusurile universitare. Am avut ocazia să vorbesc în fața unor grupuri universitare și să văd pancartele cu „Desființați FED-ul!”. Aceasta este noua generație, care vine din spate. Așadar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, nu este posibil acum dar probabil că în următorii 8-10 ani se va întâmpla.

Rep.: Ați susține altceva care s-o înlocuiască?

G.E.G.: Nu cred că trebuie înlocuită cu ceva, e nevoie doar de un sistem bancar onest. Nu uitați, e vorba despre cartel. Nu cred că bananele au nevoie de un cartel pentru a fi vândute. Firmele independente care vând banane pot să-și vândă bananele fără să facă parte din vreun cartel și să stabilească prețurile. În consecință, eu zic să ne întoarcem la servicii bancare oneste și acestea să fie înlocuitorul.

Rep.: Am stat de vorbă cu G. Edward Griffin, autorul cărții Creatura din Jekyll Island aflată la cea de-a 32-a tipărire. Dl. Griffin este și președintele Freedom Force International și creator al Realities On. Ce sunt acestea?

G.E.G.: Freedom Force International este un grup, o organizație. Este internațională, așa cum sugerează și numele. Este un grup de oameni vor să aducă o schimbare în bine și au și un plan în acest sens. Nu e doar o gașcă de nemulțumiți. Au un plan cum să facă acest lucru iar planul este să inversăm procesul prin care simțim că ne-am pierdut libertățile și controlul asupra sistemului nostru. Există oameni care au foarte mult de câștigat de pe urma sistemului prezidențial, politic și bancar. Au mult de câștigat. Au câștigat foarte mult deja. Sunt foarte bogați, au multă putere politică, putere pe care au acumulat-o prin infiltrarea treptată în ceea ce ei numesc centrele de putere ale societății. La vârf ei știu că oamenii se iau după grupuri, se constituie în grupuri așa încât ei consideră că dacă pot controla liderii grupurilor importante, precum partidele politice, sindicatele, publicațiile media, atunci doar o mână de oameni îi poate conduce pe toți ceilalți. Așa am pierdut controlul sistemului întrucât aceste centre de putere au ajuns în mâinile unor oameni care vor ca sistemul să arate exact cum arată în prezent. Planul nostru este să inversăm acest proces. Aducem oamenii într-o rețea în care se ajută unii pe alții să revină în aceste centre de putere și să își recupereze autoritatea și influența. Asta este Freedom Force International. Reality On este un site comercial pe care vindem lucruri: vindem cărți, vindem înregistrări și documentare audio și video și care explică de ce facem asta și ce vrem să obținem.

Rep: Iar aici este menționat si site-ul web. 32 de puneri sub tipar, 5 ediții din cartea Creatura din Jekyll Island. Câte exemplare ați vândut?

G.E.G.: Cred că ne apropiem de o jumătate de milion de exemplare, suntem foarte aproape de acest nivel.

Rep.: G. Edward Griffin a fost cu noi…

 

Comentariu saccsiv:

Edward Griffin si grupul sau vor desfiintarea FED. Si considera ca o vor putea face.

Eu consider ca se va putea doar atunci cand si stapanii banilor vor fi de acord.

Cateva detalii despre personajele de la Jekyll Island, rudele si prietenii lor:

(more…)

Council on Foreign Relations: Un război între SUA, China și alte puteri majore este „mai probabil ca niciodată”

Posted in Bilderberg, CHINA, COMISIA TRILATERALA, Council on Foreign Relations by saccsiv on februarie 20, 2021

evz: Avertismentul Stăpânilor Lumii! Războiul e „mai probabil ca niciodată”

Un grup de experți al faimosului Consiliu pentru Relații Externe îl avertizează pe președintele american Joe Biden că un război în Marea Chinei de Sud între SUA și China este „mai probabil ca niciodată”.

Avertismentul Stăpânilor Lumii! Consiliul pentru Relații Externe este, alături de Comisia Trilaterală și Grupul Bilderberg, una dintre organizațiile transnaționale despre care teoriile conspiraționiste afirmă că ar conduce lumea.

Chiar și dacă nu dăm crezare acestor acuzații, Consiliul pentru Relații Externe este printre cele mai influente think-tank-uri de politică externă din lume.

Din rândurile acestei organizații au făcut sau fac parte David Rockefeller, Dick Cheney, Barack Obama, Hillary Clinton, dar și managerii celor mai mari corporații din lume.

Avertismentul Stăpânilor Lumii

Având în vedere influența de care se bucură Consiliul, avertismentele pe care le lansează politicienilor trebuie analizate cu toată responsabilitatea, Mai ales când e vorba de o problemă atât de delicată cum este confruntarea dintre SUA și China.

Un raport al grupului de reflecție al Consiliului îi transmite președintelui că o „criză severă” în Marea Chinei de Sud ar putea începe anul acesta. O indică, potrivit experților, acțiunile din ce în ce mai agresive ale Chinei față de Taiwan.

Experții susțin că Taiwanul este, în acest moment, „cel mai periculos punct de la care ar putea pleca un posibil război între Statele Unite, China și probabil alte puteri majore”.

În încercarea de a preveni un potențial conflict, experții îl îndeamnă pe Biden a fost să clarifice strategia sa în rgiunea Indo-Pacifică.

Avertismentul Stăpânilor Lumii. China provoacî deliberat

„Obiectivul strategic al SUA în ceea ce privește Taiwanul ar trebui să fie să-și păstreze autonomia politică și economică, dinamismul ca societate liberă și descurajarea aliaților SUA – fără a declanșa un atac chinez asupra Taiwanului.

În ianuarie, China a intensificat exercițiile militare lângă Taiwan, cu incursiuni repetate în spațiul aerian al țării.

O duzină de bombardiere și avioane de luptă au fost atrimise peste strâmtoarea Taiwan. Mai mult,  Wu Qian, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, a spus: „Le spunem serios forțelor independenței Taiwanului: cei care se joacă cu focul se vor arde singuri. Independența Taiwanului înseamnă război.

„Activitățile militare desfășurate de Armata Populară de Eliberare a Chinei în Strâmtoarea Taiwan sunt acțiuni necesare pentru a aborda situația actuală de securitate din Strâmtoarea Taiwan și pentru a proteja suveranitatea și securitatea națională.

„Sunt un răspuns solemn la interferențele externe și provocările de către forțele„ independenței Taiwanului ”.”

Continuând abordarea fostului președinte Donald Trump față de regiune, Biden a declarat că susține independența Taiwanului față de China.

În prima sa discuție la telefon cu președintele comunist chinez Xi Jinping, președintele SUA și-a afirmat angajamentul față de Taiwan și a spus reporterilor după aceea: „Am împărtășit și îngrijorări cu privire la practicile economice ale Beijingului, abuzurile împotriva drepturilor omului și coerciția îndreptată împotriva Taiwanului.

I-am spus că voi colabora cu China atunci când va aduce beneficii poporului american”.

Cu toate acestea, într-un interviu acordat de CBS, Joe Biden a spus că consideră relația SUA cu China drept una de „concurență extremă”, notează Daily Express.

 

Comentariu saccsiv:

(more…)

Noul Secretar de Stat, evreul Antony Blinken: SUA va continua sa recunoasca Ierusalimul drept capitala a Israelului si va mentine ambasada in acest oras

Posted in Council on Foreign Relations, EVREI, Ierusalim, ISRAEL, JOE BIDEN, SECRETAR DE STAT SUA by saccsiv on ianuarie 21, 2021

De la stanga la dreapta: Evan Ryan (sotia), Tony Blinken, Vera Blinken, Joe Biden si fostul ambasador al SUA la Budapesta, Donald Blinken. Foto: https://www.dailymail.co.uk/news/article-8983451/Biden-pick-Tony-Blinken-recounts-stepfathers-extraordinary-story-surviving-Holocaust.html

Ziare com: Joe Biden va continua sa recunoasca Ierusalimul drept capitala a Israelului

Presedintele ales al SUA, Joe Biden, va continua sa recunoasca Ierusalimul drept capitala a Israelului si va mentine ambasada in acest oras, a declarat marti secretarul de stat desemnat Anthony Blinken, transmite EFE.
Blinken, al carui tata vitreg a fost supravietuitor al Holocaustului, a comparut marti in comisia pentru afaceri externe a Senatului SUA unde a fost audiat in vederea numirii in functia de secretar de stat al SUA.
Intrebat de senatorul republican Ted Cruz daca el crede ca Ierusalimul este capitala Israelului si daca SUA isi vor mentine ambasada in acest oras, Blinken a raspuns: „Da si da”.
In aprilie 2020, Biden, aflat in campanie pentru a obtine nominalizarea Partidului Democrat in calitate de candidat la alegerile prezidentiale, declarase ca intentioneaza sa mentina ambasada SUA din Israel in orasul Ierusalim daca ar fi castigat scrutinul din noiembrie. Cu acea ocazie, Biden a mai spus ca va deschide un consulat in Ierusalimul de Est, cu populatie majoritar araba, pentru a progresa in privinta solutiei „celor doua state” in conflictul israeliano-palestinian.
Presedintele in exercitiu al SUA, Donald Trump, a mutat in 2018 ambasada americana de la Tel Aviv – sediul majoritatii reprezentantelor diplomatice – la Ierusalim, oras a carui suveranitate este subiect de disputa intre Israel si palestinieni, noteaza EFE. Tot atunci, Trump a recunoscut Ierusalimul drept capitala a Israelului, precum si suveranitatea statului israelian asupra Platoului Golan, decizii care au suscitat critici din partea comunitatii internationale.
In calitate de senator, Joe Biden a sustinut in 1995 legea care prevedea mutarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim. Decizia a fost amanata timp de mai bine de doua decenii de administratiile succesive ale lui Bill Clinton, George W. Bush si Barack Obama, pana in 2018, cand Trump a decis sa actioneze.

Comentariu saccsiv:

Antony Blinken este evreu, membru Council on Foreign Relations si analist pentru CNN:

https://en.wikipedia.org/wiki/Antony_Blinken

Co fondator al WestExec Advisors, firma de consultanta ce ofera sfaturi strategice si analize geostrategice unor corporatii gigantice precum Bank of America, FedEx, Uber, Microsoft, etc.:

Antony Blinken’s confirmation hearing: 5 things to know about Biden’s secretary of state nominee

Cititi va rog si:

Cristian Tudor Popescu spune ca noul vicepresedinte SUA va fi solutia impotriva virusului Donald Trump. Kamala Harris are mama din India, tata negru din Jamaica, este maritata cu un evreu si este procuroare

Joe Biden il va desemna la conducerea super puternicei DHS pe Alejandro Mayorkas, al carui tata este evreu sefard din Cuba iar mama este evreica din Romania

Pe 19 ianuarie 2021, Joe Biden a anuntat ca-l va nominaliza pe evreul transgender Rachel Levine in functia de Assistant Secretary for Health

 

Rabini îl acuză pe Netanyahu de un „complot al microcipării în masă”: vânzarea Israelului agendei globaliste

BREAKING ISRAEL NEWS: Rabbis Accuse Netanyahu of a “Mass Microchip Plot”: Selling Out Israel to the Globalist Agenda

Rabini îl acuză pe Netanyahu de un „complot al microcipării în masă”: vânzarea Israelului agendei globaliste

De David Sidman, 7 mai 2020, ora 12:09

„Atunci Iacov a dat lui Isav pâine şi fiertură de linte şi acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi s-a dus. Şi astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut.” Facerea 25:34 (Biblia israeliană)

Premierul israelian Benjamin Netanyahu în vizită la rabinul șef al Migdal Ha’Emek, rabinul Yitzchak Dovid Grossman în Migdal Haemek pe 6 noiembrie 2017 (prin amabilitatea: Flash90)

Primul ministru israelian Benjamin Netanyahu a declanșat un scandal luni seara, când, după o conferință de presă, a informat națiunea cu privire la ultimele măsuri de relaxare ale Ministerului Sănătății.

(more…)

In orice analiza despre China, sa nu uitam ca de peste 100 de ani, uriasa tara a fost si este stapanita de aceiasi papusari ce stapanesc si vestul

Vineri, conferinta la BNR: Vicontele Etienne Davignon (reprezentand grupul Bilderberg) si Richard Haass (in calitate de presedinte Council on Foreign Relations)

Posted in Bilderberg, BNR, Council on Foreign Relations, Realitatea by saccsiv on octombrie 12, 2011

   Iata ce aflam din articolul Şeful celor care conduc din umbră lumea vine la Bucureşti:

Vicontele Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg, vine în Bucureşti la sfârşitul acestei săptămâni să vorbească despre “Uniunea Europeana după criza datoriilor suverane”, sub patronajul Băncii Naţionale a României şi a guvernatorului Mugur Isărescu

Conferinţa va avea loc vineri la sediul Băncii Naţionale, şi pe lângă Davigon va vorbi şi  Richard Haass, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe al SUA, se arată într-un comunicat al BNR.

Invitaţia aparţine companiei Media Consulta, a ziaruluiPuterea şi a Realitatea TV, iar conferinţa va fi moderată de Emil Hurezeanu.

Vicontele Etienne Davignon (79 de ani) este un cunoscut polician belgian, născut însă în Ungaria, la Budapesta. Face parte din grupul Bilderberg din anul 1974, şi în 1999 a ajuns la conducerea acestuia, fiind cel de-al şaselea preşedinte al organizaţiei.

Grupul Bilderberg este una dintre acele organizaţii semi-secrete despre care se spune că ar conduce din umbră lumea. Grupul, care reuneşte personalităţi de talie globală, are întâlniri anuale, alternativ, în Europa şi America. Prima conferinţă a sa a avut loc acum aproape 60 de ani, în Olanda, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek, iar printre fondatorii săi sunt celebrul petrolist Rockefeller sau familia de bancheri Rotschild. Media nu are acces, lista participanţilor la întîlniri nu se publică în avans, nu există comunicate de presă. Şi din cauza acestei secretomanii, organizaţia cu scopuri globaliste ce reuneşte elita lumii politice şi financiare şi promovează viziunea elitelor occidentale, este acuzată că pune la cale evenimentele care schimbă soarta omenirii. Spre exemplu, la reuniunea din 2010, s-a spus că s-ar fi discutat despre un posibil atac asupra Iranului dar şi despre viitorul colaps al monedei euro care ar conduce la apariţia unei noi monede globale. Grupul ar număra 180 de personalităţi, printre care Bill Gates, prinţul Charles sau Henry Kissinger.

Comentariu saccsiv:

Am ascultat si la Realitatea TV: au fost prezentati in calitate de sef Bilderberg Group si presedinte Council on Foreign Relations. Care o fi ideea? Probabil ceva legat de:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Baza piramidei masoneriei = componenta a falsei NOI ORDINI MONDIALE. Si va fi sacrificata, aidoma Comisiei Trilaterale, Bilderberg, si a unor segmente din sistemul financiar – bancar …

O scurta explicatie a chestiunii NOM – fNOM


VIDEOCLIP oficial (si transcriptul): Despre COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (Consiliul pentru Relaţii Externe)

Posted in Consiliul pentru Relaţii Externe, Council on Foreign Relations by saccsiv on mai 14, 2010

   Iata si transcriptul:

   Descrierea materialului: Membrii Consiliului, inclusiv Brian Williams, Fareed Zakaria, Angelina Jolie, Chuck Hagel şi Erin Burnett, explică de ce Consiliul pentru Relaţii Externe este o resursă indispensabilă pentru politica externă a SUA şi pentru afacerile internaţionale. 

   Chuck Hagel: “Fiecare componentă a viitorului naţiunii noastre şi, prin urmare, viitorul copiilor noştri, viitorul acestei ţări, al acestei generaţii, este conţinut sub bolta politicii externe: comerţ, energie, securitate naţională, relaţiile noastre internaţionale, poziţiile noastre competitive din lume.”

   Dina Habib Powell: “Eu cred că evenimentele de la 11 septembrie ne-au învăţat că într-o lume globalizată, probleme din Yemen, Afganistan, India şi Pakistan afectează oameni din Michigan, California.”

   Richard Haass: “Poporul american are oportunitatea şi responsabilitatea să ştie ce se întâmplă.

   Harold Ford Jr.: “Lipsa informaţiei şi lipsa perspectivei este o ameninţare asupra unei guvernări bune, la fel de mare ca oricare dintre luptele partizane.”

   Anjelina Jolie: “Eu cred că într-o generaţie în care avem atât de multe bloguri şi atât de multă informaţie cu circulaţie rapidă şi concentrată, chiar dacă eşti foarte dedicat, este foarte greu să ştii în cine să ai încredere şi încotro să te duci.”

   Robert Rubin: “Doar prin analizarea ipotezelor tale poţi ajunge la esenţa lucrurilor cu care te confrunţi.”

   Mahnaz Ispahani: “Nu poţi înţelege cu adevărat o problemă dacă nu aduci o foarte variată gamă de perspective asupra acesteia.”

   Fareed Zakaria: “Dacă nu ai locuri de adunare şi forme de procese prin care acestea devin posibile, este foarte dificil să mergi mai departe.”

   Frances Fragos Townsend: “… Şi atunci apelezi la locuri precum Consiliul pentru Relaţii Externe”.

   Richard Haass: “Suntem un loc de întâlnire, suntem un editor de publicaţii…”

   Mora McLaren: “Suntem o organizaţie de cercetare, o organizaţie cu membri…”

   Kenneth Roth: “Este o comunitate, o comunitate de creatori de politici, de oameni care urmăresc atent politicile.”

   Helima Croft: “Este o organizaţie non-partizană (think tank) şi membrii acesteia reprezintă un spectru imens de viziuni politice.”

   Michael Froman: “Consiliul atrage persoane dintr-o varietate de perspective diferite şi, de asemenea, dintr-o mare varietate de medii, din comunitatea de afaceri, din organizaţii non-guvernamentale, din rândul muncitorilor…”

   Reza Aslan: “Până la lideri culturali, teologi (lideri religiosi), academicieni”.

   Fareed Zakaria: “Noi îi punem în legătură cu cei din Guvern, cu idei guvernamentale.”

   Zbigniew Brzezinski: “Consiliul pune de asemenea la dispoziţie un forum prestigios pentru lideri străini.”

   Richard Haass:  “Suntem un magnet, oamenii pot veni aici, au încredere în acest spaţiu.”

   Erin Burnett: “Ei pot fi sinceri în legătură cu ceea ce cred şi asta este foarte greu de obţinut într-o formă publică.”

   Carla Hills: “Nu suntem întotdeauna de acord, dar învăţăm pe măsură ce ascultăm.”

   Brian Williams: “Este un depozitar, este un punct de referinţă asupra a tot ceea ce se întâmplă în lume.”

   Chuck Hagel: “Nu doar asupra problemelor critice, cât asupra anticipării a ceea urmează să se întâmple.”

   Angelina Jolie: “Consiliul face foarte accesibilă legătura între website, podcast şi afaceri externe, poţi cu adevărat să absorbi informaţia”.

   Chuck Hagel: “Revista Afaceri Externe este una dintre cele mai importante publicaţii din domeniu.”

   Vali Nasr: “Valoarea acestui fapt este că aduce cu adevărat o contribuţie asupra dezbaterilor care prind formă în afara SUA, este vorba despre probleme globale.”

   Brent Scowcroft: “Consiliul pentru Relaţii Externe menţine această relevanţă chiar în condiţiile în care lumea se schimbă în mod dramatic.”

   Brian Williams: “Eu sunt întotdeauna la o distanţă de şase până la nouă luni de următoarea plecare în Afganistan şi Irak. Şi, înainte de plecare, mă bazez pe resursele Consiliului, cred că ar fi prostesc să nu o fac.”

   Robert Rubin: “Cred că publicul larg ar trebui să considere Consiliul ca o mare resursă, valoroasă pentru cei care iau deciziile din toată societatea noastră: factori de decizie în viaţa publică, în viaţa privată şi, în mod particular, în ce priveşte cu site-ul, lor înşile.”

   Ted Sorensen: “Avem nevoie de societăţi precum Consiliul pentru Relaţii Externe, unde problemele publice pot fi discutate în mod onest, deschis şi analizate”.

   Mahnaz Ispahani: “… Pentru educarea americanilor despre care anume sunt problemele.”

   Laura Winthrop: “Pentru a-i implica pe cei tineri şi pe următoarea generaţie de lideri în politici externe.”

   Harold Ford Jr.: “Şi cu cât suntem mai eficienţi în a face asta, cu atât mai informaţi vor fi oamenii în dezbaterile publice şi sper că vor fi cu atât mai bune politicile externe care rezultă din ele.”

   Richard Haass: “Aşadar, dacă putem deveni un loc în care oamenii pot deveni mai inteligenţi, unde ideile pot fi produse, dezbătute şi diseminate şi ne aducem contribuţia la calitatea dezbaterii, care va afecta calitatea politicii adoptate. Oamenii contează, ideile contează.”

   Comentariu saccsiv:

   Ce loc minunat e CFR-ul asta, plin cu oameni cu iubire de oameni …

   COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921, primul ei director fiind Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului.

   Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Evreul Elihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.

   Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.

   Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite, condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele “scenei”. 

   Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani spunea:

   “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“

   Cititi va rog si:

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, istoric si lista membrilor (A-D)

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, lista membrilor (E-K)

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, lista membrilor (L-Q)      

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, lista membrilor (R-Z)

Hillary Clinton: “COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS spune guvernului ce trebuie sa faca …”

VIDEO (si transcriptul): Zbigniew Brzezinski despre COMISIA TRILATERALA si COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS

VIDEO – BRENT SCOWCROFT (fost US National Security Adviser): SUA are agenti secreti ce lucreaza in Iran

Richard N. Haass, preşedintele COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS despre IRAN: Enough Is Enough

Personalitati si organizatii: ROBERT RUBIN (ROBERT EDWARD RUBIN)

 

VIDEO (si transcriptul): Discursul presedintelui JOHN F. KENNEDY din 1961 impotriva SOCIETATILOR SECRETE

Posted in Bilderberg, BOHEMIAN GROVE, Council on Foreign Relations, JFK, John F. Kennedy by saccsiv on martie 9, 2010

   Este vorba despre discursul “The president and the press“ din 1961, al presedintelui SUA John F. Kennedy:

   “Doamnelor si domnilor

   Cuvantul “secret“ este inadmisibil intr-o societate libera si deschisa iar noi ca popor, intrinsec cat si din punct de vedere istoric suntem impotriva societatilor secrete, a juramintelor secrete si a procedurilor secrete. Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse pentru a-si extinde sfera de influenta se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare, pe subversiune in loc de alegeri, pe intimidare in loc de libera alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si foarte eficienta ce uneste operatiuni militare, diplomatice, de informatii, economice, stiintifice si politice. Operatiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greselile sale sunt ingropate, nu puse pe prima pagina, criticii sai sunt redusi la tacere, nu laudati. Nici o cheltuiala nu este pusa sub semnul intrebarii, nici un secret nu este dezvaluit. De aceea judecatorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetatean sa se sustraga unei controverse. Va cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa si alerta poporul american, increzator ca impreuna cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat sa fie,  liber si independent.“  

   In 1963 este asasinat …

   Daca veti considera necesar, voi face intregul transcript al filmuletului.

   Allen Welsh Dulles prieten apropiat al familiei Rockefeller, sef CIA, l-a exasperat pe John F. Kennedy care la un moment dat a spus: “Spargeti CIA in mii de bucati si aruncati-le in vant “  N-a mai apucat, Dulles fiind cel ce i-a anchetat moartea … Cititi va rog si:

Personalitati si organizatii: ALLEN DULLES (ALLEN WELSH DULLES)

   Despre organizatiile mentionate in filmulet, cititi va rog si:

NOUTATI de la intrunirea din Grecia a grupului BILDERBERG

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, istoric si lista membrilor (A-D)

Personalitati si organizatii: BOHEMIAN GROVE (lista participanti)

   Despre majoritatea personajelor gasiti detalii la articolele al caror titlu incepe cu “Personalitati si organizatii:”

https://saccsiv.wordpress.com/about/            

   Mare atentie cu acest scurt material filmat, caci promoveaza si falsi luptatori impotriva NOII ORDINI MONDIALE. Cititi va rog si:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Richard N. Haass, preşedintele COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS despre IRAN: Enough Is Enough

Posted in Council on Foreign Relations, IRAN, RICHARD N. HAASS by saccsiv on ianuarie 30, 2010

   Citez din articolul Enough Is Enough:

   Iată de ce nu mai putem rămâne indiferenţi faţă de eforturile pentru schimbarea regimului în Iran.

   Două şcoli de gândire au concurat în mod tradiţional pentru a determina felul în care America ar trebui să se raporteze la lume. Realiştii consideră că ar trebui să ne pese cel mai mult de ceea ce statele fac în afara graniţelor acestora – adică influenţarea politicii lor externe ar trebui să fie o prioritate pentru Washington. Neoconservatorii adesea susţin contrariul: ei cred că ceea ce contează cel mai mult este natura/tipul ţărilor celorlalte, ceea ce se întâmplă pe plan intern, în interiorul graniţelor. Neoconservatorii consideră că atât din motive morale, cât şi pentru că democraţiilor (cel puţin cele mature) îşi tratează vecinii mai bine decât regimurile autoritare.

   Eu sunt un realist, pe motiv că excluderea regimurilor şi înlocuirea lor cu ceva mai bun este mai uşor de spus decât de făcut. Mai cred şi că Washington, în majoritatea cazurilor, nu îşi permite luxul de a încerca. Statele Unite trebuie, spre exemplu, să lucreze cu China nedemocrată pentru a înfrâna Coreea de Nord şi cu autocrata Rusie pentru a reduce şi de o parte şi de alta arsenalul nuclear. Această dezbatere este departe de a fi academică. Este miezul a ceea este foarte probabil să devină cea mai irezistibilă poveste internaţională a lui 2010: Iran.

   În urma atacurlor de la 11 septembrie, administraţia Bush a judecat greşit că Iran era foarte aproape de izbucnirea unei revoluţii şi a decis că prin confruntarea directă cu Teheranul, va provoca sfârşitul unui guvern ticălos, care urma să fie curând inghiţit de valurile istoriei. Drept rezultat, o oportunitate importantă pentru limitarea programului nuclear iranian s-ar putea să se fi pierdut. Administraţia Obama, care i-a urmat, a schimbat această abordare şi şi-a exprimat bunăvoinţa spre a discuta cu Iran fără condiţii împuse în prealabil. Acest preşedinte (asemenea lui George H.W. Bush, ai cărui emisari s-au întâlnit cu lideri chinezi la scurt timp după protestele din Piaţa Tiananmen) este croit mai aproape de modelul realist. Diplomaţia şi alte negocieri nu sunt văzute ca favoruri acordate ci ca instrumente pentru a crea un angajament. Celelalte opţiuni – folosirea forţei militare împotriva instalaţiilor nucleare iraniene sau coexistenţa cu o bombă nucleară iraniană – au fost considerate ca fiind extraordinar de neatractive. Iar dacă diplomaţia ar fi dat greş, a motivat Obama, ar fi fost cu mult mai uşor să obţină sprijin intern şi internaţional pentru sancţiuni mai violente. La acea vreme, am fost de acord cu el.

   M-am răzgândit. Discuţiile despre problema nucleară nu duc nicăieri. Iranienii par a fi concentraţi asupra producerii unei arme nucleare; altfel nu există nicio altă explicaţie pentru staţia secretă de uraniu îmbogăţit din apropierea oraşului sfânt Qum. Din fericire, programul lor nuclear pare să se fi lovit de nişte probleme tehnice, care amână nevoia de a decide dacă este sau nu nevoie să fie lansată o lovitură preventivă. În schimb, ar trebui să ne concentrăm asupra unui alt fapt: Iran ar putea fi mai aproape ca oricând de o schimbare politică profundă, de la vremea izgonirii Shah-ului acum 30 de ani.

   Autorităţile au exagerat în manipularea lor evidentă a alegerilor prezidenţiale din iunie, anul trecut, şi apoi au înrăutăţit situaţia prin reprimarea brutală a celor care au protestat. Liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei şi-a pierdut o mare parte din legitimitate, la fel ca preşedintele “ales”, Mahmoud Ahmadinejad. Opoziţia, formată din Mişcarea Verde, a devenit mai numeroasă şi mai puternică decât au prevăzut mulţi.

   Statele Unite, guvernele europene şi alţii ar trebui să-şi schimbe politica cu privire la Iran spre a creşte şansele schimbării politice. Liderii ar trebui să vorbească deschis în numele poporului iranian şi pentru drepturile acestuia. Preşedintele Obama a făcut asta pe 28 Decembrie, după ce câţiva protestatari au fost omorâţi în ziua sfântă Shia a Ashura şi ar trebui să mai facă asta încă o dată. Aşa ar trebui să procedeze şi liderii congresului şi ai lumii. Gărzile Revoluţionare iraniene ar trebui scoase în evidenţă pentru sancţiunile aplicate. Liste ale însemnatelor posesiuni financiare ale acestora pot fi publicate pe Internet. SUA ar trebui să exercite presiune asupra Uniunii Europene şi celorlalţi pentru a nu face comerţ sau furniza finanţe entităţilor controlate de către Gărzi. Amintind doar un exemplu: Gărzile Revoluţionare deţin în prezent o cotă de acţiuni majoritară din principala companie de telecomunicaţii din Iran; nicio companie nu ar trebui să-i furnizeze tehnologia de a bloca sau monitoriza accesul la Internet.

   Noi fonduri sunt stopate pentru proiectul realizat la Universitatea din Yale, care oferă documentaţia pentru abuzurile din Iran. Dacă guvernul SUA nu îşi schimba decizia de a nu furniza banii necesari, atunci o fundaţie a unor indivizi bogaţi ar trebui să o facă. Un astfel de registru ar putea împiedica unii membri ai Gărzilor sau ai puternicei miliţii Basij pe care o controlează să atace sau să tortureze membri ai opoziţiei. Şi chiar dacă nu, gestul va trimite semnale iranienilor că lumea ia aminte la lupta lor.

   Este esenţial să susţinem ceea ce oamenii din Iran ştiu. Cei din afară ar putea ajuta la furnizarea accesului la Internet, mediumul care ar putea fi cel mai important mijloc pentru a aduce informaţia în Iran şi pentru a facilita comunicarea pentru cei din opoziţie. Opoziţia are de asemenea nevoie de sprijin financiar din partea diasporei iraniene, pentru ca dizidenţii să poată rămâne activi politic după ce şi-au pierdut slujbele.

   La fel de important ca ceea ce este e de făcut este şi ceea ce trebuie evitat. Congresmenii şi cei din administraţie ar trebui să evite întâlnirile cu regimul. Oricare ajutor dat opoziţiei iraniene ar trebui să nu fie de factură violentă. Opoziţia iraniană ar trebui să fie sprijinită de către guvernele occidentale, nu conduse. În această înclinaţie, cei din afară ar trebui să îşi înfrâneze tendinţa de a articula obiective politice specifice, în afară de cele care sprijină democraţia şi o încetare a violenţei şi detenţiei ilegale. Sancţiunile pentru importurile şi rafinarea de benzină, care sunt dezbătute la acest moment în Congres, ar trebui continuate la ONU pentru ca atenţia internaţională să nu fie distrasă de la ilegalitatea comportamentului Iranului faţă de legalitatea sancţiunilor unilaterale realizate de SUA. Negocierile la nivel de lucru asupra problemei nucleare ar rebui să continue. Dar, dacă se ajunge la un neaşteptat progres, recompensa Iranului ar trebui limitată. Normalizarea totală a relaţiilor ar trebui legată de o reformă semnificativă a politicii Iranului şi o încetare a suportului oferit de Teheran pentru terorism.

   Criticii ar spune că promovarea schimbării regimului ar încuraja autorităţile iraniene să acuze opoziţia că este un pion al Occidentului. Dar regimul deja face asta. Cei din afară, străinii, ar trebui să acţioneze pentru întărirea opoziţiei şi pentru a adânci fisurile dintre conducători. Acest proces este în desfăşurare, şi cât timp va dura, promite prima şansă după decenii spre a ajunge la un Iran care, chiar dacă nu este o ţară model, va acţiona cu siguranţă mai bine pe plan intern şi extern. Chiar şi un realist ar trebui să recunoască faptul că este o oportunitate care nu trebuie ratată.

   Haas, preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe, este autorul “Război din necesitate, război ales: memorii ale celor două războaie din Irak”.

   Cititi va rog si:

Obama recunoaste implicarea CIA in rasturnarea de guvern din 1953 din Iran. Care este semnificatia discursului sau de la Cairo?

Va fi folosit Iranul pentru declansarea celui de al treilea razboi mondial? Elemente esentiale din istoria sa contemporana (ce nu apar insa in marea mass-medie actuala)

VIDEO – BRENT SCOWCROFT (fost US National Security Adviser): SUA are agenti secreti ce lucreaza in Iran

VIDEO: Cum mass-media occidentala sustine revolutia verde din Iran

VIDEO: tulburarile din IRAN sunt un plan CIA?

   COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921, primul ei director fiind Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului. Printre ultimii: Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney. In crearea sa au avut interes si cei de la Morgan.

   Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Evreul Elihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.

   Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.

   Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite, condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele “scenei”. 

   Cititi va rog si:

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, istoric si lista membrilor (A-D)

NE PUTEM PREGATI DE RAZBOI. Analiza unui document marca Brookings Institute (think tank ROCKEFELLER) despre IRAN …

 

VIDEO (si transcriptul): Zbigniew Brzezinski despre COMISIA TRILATERALA si COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS

   Transcriptul:

   Jonathan Elinoff – Cine este atent in jur, descopera ca sunt multi oameni care se gandesc la teoriile conspiratiei. Ati putea fi un subiect pentru acesti oameni, deoarece ati fost in Comitetul de Conducere al Consiliului Relatiilor Externe, ati pus bazele Comisiei Trilaterale si ati fost in Grupul Bilderberg.

   Brezinski – Ei bine, da, nu am mai activat de ceva ani, iar acest lucru inseamna achitare partiala, cred. Dar altminteri da….

    Jonathan Elinoff – Dar pentru ca ati facut parte din toate aceste grupuri…. Am mai vorbit despre Comisia Trilaterala cand ati fost aici, in 1989, dar ne puteti spune ceva si despre aceste asociatii? Sunt oamenii prea aproape in lumea aceasta… oamenii din afaceri, sunt prea aproape de guverne?

   Brezinski – Ei bine, exista aceasta influenta inselatoare iar intrebarea este cum functioneaza aceasta, deoarece implica luarea de mita, implica un fel de manipulare psihologica a indivizilor. Nu cred in notiunea de societati secrete ce controleaza oamenii. Dar bineinteles, in orice sistem politic sunt aranjamente “cu cartile pe masa“ si aranjamente secrete. Cat despre organizatiile de care ati pomenit, toate sunt organizatii “cu cartile pe masa“. Stim ceea ce sunt, stim ce fac, probabil le exageram influenta in multe din cazuri, dar ce este mai important este ca ele opereaza deschis. Oricine doreste sa stie ce face Consiliul Relatiilor Externe poate sa afle foarte usor. Si in momentul cand afla, probabil va descoperi ca aceasta organizatie nu prea conduce lumea….

   Jonathan Elinoff – Dar adesea face recomandari foarte folositoare….

   Brezinski – De exemplu, toti ne confruntam cu problema conducerii. Ei bine, nu stiu, poate este o consolidare a teoriei conspiratiei, dar acum doi ani am coordonat un studiu despre politica Statelor Unite pentru Consiliul Relatiilor Externe. Inca mai cred ca este un studiu foarte bun….

   Jonathan Elinoff – Cine a fost co-editorul?

   Brezinski – Robert Gates. Momentan, Secretarul Apararii. Acum, pe de o parte, poate acest studiu intareste ideea teoriei conspiratiei ca am trage sforile in spatele scenei. Dar pe de alta parte, poate va spune ca acesta este un proces deschis, Oricine poate obtine aceste recomandari, le poate citi, poate intelege ce reprezinta si poate aprecia daca rezista la testul timpului sau nu. Si acesta este un lucru bun.

   Comentariu saccsiv:

   Iata si cum vede Brezinski chestiunea manipularii presedintilor:

   Revenind la cele trei institutii despre care se vorbeste in transcript, ele nu sunt nici pe departe de tipul “cu cartile pe masa“.

  Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director. 

   Iata ce se spunea despre aceasta in 1981:

   Sau 1995:

  Despre Bilderberg Group putem spune ca actioneaza clar pe principiul “aranjamente secrete”. Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se aduna periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council on Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:  

   „Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”

   Cititi va rog si:

NOUTATI de la intrunirea din Grecia a grupului BILDERBERG

   COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921, primul ei director fiind Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului. Printre ultimii: Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney. In crearea sa au avut interes si cei de la Morgan.

   Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Evreul Elihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.

   Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.

   Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite, condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele “scenei”. 

   Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani spunea:

   “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“

   Cititi va rog si:

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, istoric si lista membrilor (A-D)

Hillary Clinton: “COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS spune guvernului ce trebuie sa faca …”

   Detalii despre personaj gasiti la:

Personalitati si organizatii: ZBIGNIEW BRZEZINSKI

%d blogeri au apreciat: