SACCSIV – blog ortodox

Nu cumparati aur, cumparati unelte

Posted in APOCALIPSA, aur, PROFETII, Staretul Antonie, SUPRAVIETUIRE by saccsiv on ianuarie 13, 2020

Am fost rugat sa dezvolt vorba de mai sus. Voi cita din viziunea a doua a Staretului Antonie:

“Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.”

„Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.”

Cititi va rog mai multe la:

Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE

Daca nu este clar, voi mai dezvolta.

 

Profetia Sfantului SERAFIM DE SAROV despre SCHIMBARILE DIN SFANTA TRADITIE

Posted in Calendar Ortodox, PROFETII, Sfantul Serafim din Sarov by saccsiv on ianuarie 2, 2020

În luna ianuarie, în ziua a doua, Pomenirea sfântului Părintelui nostru Serafim din Sarov

Sfântul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a născut în 19 iulie 1745. Părinţii săi, Isidor şi Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatăl lui era comerciant şi spre sfârşitul vieţii a început construcţia unei catedrale în Kursk pe care n-a apucat s-o mai vadă terminată. Fiul său Prochorus, viitorul Serafim, a rămas în grija mamei văduve care l-a crescut în credinţă.
După moartea soţului ei, Agatia Moshnina a continuat construcţia catedralei. Într-o zi, luându-l şi pe micul Prochorus cu ea pe şantier, acesta a căzut de pe schela turnului de clopote, de la o înălţime de şapte etaje. Băiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a cruţat viaţa acestui viitor astru al Bisericii. Îngrozită, mama a alergat la el şi şi-a găsit fiul nevătămat.

Tânărul Prochorus, înzestrat cu o memorie excelentă, a învăţat repede scrisul şi cititul. Din copilărie îi plăcea să participe la slujbele bisericii şi să citească atât Sfânta Scriptură cât şi Vieţile Sfinţilor împreună cu colegii săi de studenţie. Cel mai mult îi plăcea să se roage şi să citească Sfânta Evanghelie când era singur.

La un moment dat, Prochorus s-a îmbolnăvit foarte grav, viaţa lui fiind în pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului care i-a promis că îl va vizita şi îl va vindeca. Nu peste mult timp, prin curtea casei lor a trecut o procesiune a bisericii cu Icoana Semnului din Kursk (27 noiembrie) iar mama lui l-a dus pe copil să sărute icoana după care acesta s-a vindecat imediat.

Tânăr fiind, Prochorus îşi făcea planuri pentru a-şi dedica viaţa în întregime lui Hristos şi a intra la o mănăstire. Mama lui nu a fost împotriva acestei decizii şi l-a binecuvântat în drumul lui spre monahism, dăruindu-i o cruce de aramă pe care tânărul a purtat-o pe piept toată viaţa lui. Prochorus a pornit pe jos împreună cu alţi pelerini din Kursk spre Kiev pentru a-i venera pe Sfinţii Peşterilor.

Prochorus l-a vizitat pe Părintele Dositeu (de fapt era o femeie, Daria Tyapkina), care i-a dat binecuvântare să se retragă la mănăstirea din pustia Sarovului şi acolo să-şi câştige mântuirea. Trecând pe la casa părintească Prochorus şi-a luat rămas bun de la mama şi rudeniile sale. În ziua de 20 noiembrie 1778 a ajuns la Sarov, unde era stareţ Părintele Pahomie. Acesta l-a primit şi l-a dat în grija Părintelui Iosif, care l-a pus la multe ascultări în mănăstire: era slujitor în chilia părintelui, făcea pâine şi prescură şi lucra în tâmplărie. Tânărul îşi făcea ascultările cu râvnă şi zel ca şi cum l-ar servi pe Domnul Însuşi. Prin muncă constantă el se ferea de acedie, pe care o considera, cum avea să spună mai târziu, „cea mai gravă ispită a călugărilor novice”.  Aceasta se vindecă prin rugăciune, abţinerea de la conversaţii plictisitoare, prin muncă asiduă, prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin răbdare, deoarece acedia este hrănită de micimea sufletului, neglijenţă şi vorbă fără rost”.

Cu binecuvântarea egumenului Pahomie, Prochorus se abţinea de la mâncare în zilele de miercuri şi vineri şi mergea singur în pădure unde practica Rugăciunea lui Iisus. După doi ani ca novice, Prochorus s-a îmbolnăvit de hidropizie, corpul a început să i se umfle şi suferea îngrozitor. Mentorul lui, Părintele Iosif şi ceilalţi părinţi îl iubeau pe Prochorus şi aveau grijă de el. Boala l-a ţinut cam trei ani, timp în care ei nu au auzit nici un cuvânt de nemulţumire din gura lui. Temându-se pentru viaţa lui, părinţii doreau să cheme un doctor să-l consulte dar Prochorus nu era de acord, spunându-le: „ Sfinte părinte, eu m-am încredinţat în întregime Celui ce este adevăratul doctor al sufletului şi al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei lui Maici.”

Apoi a cerut să i se citească o moliftă pentru sănătate. În timp ce restul părinţilor se rugau în biserică, Prochorus a avut o viziune în care i-au apărut Maica Domnului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan. Arătând cu degetul spre călugărul bolnav, Maica Domnului îi spuse Sfântului Ioan: „Acesta este unul de-ai noştri”, după care l-a atins cu toiagul într-o parte pe călugăr şi imediat lichidul adunat în corpul acestuia a început să iasă prin incizia făcută de Preacurata. După terminarea moliftei fraţii l-au găsit pe Prochorus vindecat, având o singură cicatrice ca semn al miracolului ce s-a împlinit.

La scurt timp, în locul apariţiei Maicii Domnului s-a construit o infirmerie. Una din capele a fost dedicată sfinţilor Zosima şi Savatie din Solovki (17 aprilie). Sf. Serafim a construit cu propriile sale mâini sfânta masă din altarul capelei din lemn de chiparos, primind întotdeauna Sfintele Taine în acea biserică.

După opt ani de novicie la mănăstirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care reflecta dragostea lui vie pentru Domnul şi dorinţa să nestăvilită de a-l sluji. După un an, Serafim a fost numit ierodiacon.

Cu spirit zelos, el slujea în biserică zilnic, rugându-se permanent şi după terminarea slujbelor. Domnul îi îngăduia să aibă viziuni în timpul slujbelor bisericeşti, de multe ori văzând îngeri care slujeau laolaltă cu preoţii. În timpul Sfintei Liturghii din Marea şi Sfânta Joi, slujită de egumenul Pahomie şi părintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. După introducerea la Sfânta Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronunţă cuvintele: „O, Doamne, mântuieşte pe cei ce se tem de tine şi auzi-ne”, după care ridică patrafirul spunând: „În vecii vecilor”. Dintr-o dată a fost orbit de o lumină strălucitoare şi, ridicând privirea, îl văzu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrând din partea de vest a bisericii, înconjurat de Puterile cele fără de trup.

Ajungând la amvon, Domnul a binecuvântat pe toţi rugătorii şi a intrat în icoana sa din dreapta uşilor altarului. Sf. Serafim, răpit cu spiritul după această viziune miraculoasă, n-a mai putut scoate nici un cuvânt şi nu s-a mai putut mişca din loc. Ceilalţi l-au dus de mână în altar unde a rămas nemişcat încă trei ore, cu culoarea feţei schimbată de la harul divin care s-a coborât asupra lui. După această vedenie, sfântul a devenit şi mai râvnitor. În timpul zilei muncea în mănăstire iar noaptea se ruga în chilia lui din pădure.

În 1793, ierodiaconul Serafim a fost hirotonit preot săvârşind Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi. După moartea părintelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuvântare din partea noului stareţ al mănăstirii, părintele Isaia să se retragă într-un loc din pădure, la o distanţă de 5 km de mănăstire, loc pe care l-a denumit „Muntele Athos” şi unde s-a dedicat rugăciunii solitare. El mergea la mănăstire doar sâmbăta, înainte de privegherea de toată noaptea şi se întorcea la chilia sa din pădure după Liturghia de duminică unde se împărtăşea cu Sfintele Taine.

Pustnicul Serafim îşi petrecea timpul cu nevoinţe ascetice. Pravila sa de rugăciune se baza pe cele rânduite de Sf. Pahomie pentru mănăstirile antice din deşert. El purta cu sine tot timpul Sfânta Evanghelie, citind în întregime Noul Testament într-o săptămână. De asemenea, citea şi din Sfinţii Părinţi şi Sfintele Slujbe. Sfântul a învăţat pe de rost multe din imnurile bisericeşti pe care le cânta în timp ce lucra în pădure. În jurul chiliei şi-a amenajat o grădină şi un stup de albine. Postea foarte aspru, mâncând o dată în zi în afară de miercuri şi vineri când nu mânca nimic. În prima Duminică a postului mare nu mânca nimic până sâmbăta, când primea Sfintele Taine.

Sfântul părinte era uneori atât de adâncit în rugăciunea neîncetată a inimii încât rămânea nemişcat, fără să vadă sau să audă nimic în jurul lui. Din când în când îl mai vizitau schimonahul Marcu cel Tăcut şi arhidiaconul Alexandru care locuiau şi ei în pustie. De multe ori îl găseau în contemplaţie şi se retrăgeau în linişte ca să nu-l deranjeze.

În căldura verii, dreptul pustnic obişnuia să culeagă muşchi dintr-o mlaştină pentru fertilizarea grădinii, iar când ţânţarii îl înţepau rău de tot el suporta spunându-şi:” Patimile sunt omorâte prin suferinţă şi durere”.

Singurătatea lui era deranjată de multe ori de călugări şi mireni care îl căutau pentru un sfat sau o binecuvântare. Cu binecuvântarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor să-l viziteze, după care, primind un semn de la Dumnezeu că dorinţa ii este ascultată, în cele din urmă a refuzat să mai primească vizitatori.  Prin rugăciunile sale, cărarea către chilia lui a fost acoperită de crengi mari care au căzut din brazii antici învecinaţi, blocând orice acces. Doar pasările mai veneau la el şi animalele sălbatice în compania cărora a trăit ca şi Adam în Paradis. Animalele veneau la miezul nopţii şi aşteptau ca sfântul să-şi termine pravila de rugăciune, după care hrănea cu pâine din mâna lui urşii, râşii, vulpile, iepurii şi chiar lupii. Sfântul Serafim avea un prieten urs care i se supunea întru totul şi îl ajuta la diferite treburi.

Pentru a alunga vicleşugurile vrăjmaşului, Sf. Serafim şi-a intensificat nevoinţele şi a început o luptă ascetică nouă, imitându-l pe Sf. Simeon Stâlpnicul (1 septembrie), şi anume, în fiecare noapte se urca pe o stancă uriaşă din pădure sau pe una mică din chilia lui şi nu se odihnea decât foarte puţin. Stătea în picioare sau în genunchi şi se ruga cu mâinile ridicate: „Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Sfântul s-a rugat aşa timp de 1000 de zile şi nopţi.

Odată, pe când lucra în gradina, trei hoţi l-au călcat în căutare de bani sau lucruri valoroase. Deşi avea un topor în mână şi ar fi putut lupta cu ei, sfântul nu a ripostat, amintindu-şi cuvintele Domnului: „Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26: 52). Aruncându-şi unealta jos, el le-a spus hoţilor să facă ce doresc. Atunci hoţii l-au bătut atât de tare încât l-au lăsat mai mult mort decât viu.  Au vrut să-l arunce în râu dar l-au lăsat până au scotocit chilia după bani, însă negăsind nimic în afară de icoane şi câţiva cartofi, au plecat. Călugărul îşi redobândi cunoştinţa, se târî până în chilie şi rămase aşa toată noaptea.

Dimineaţa următoare porni cu mare greutate spre mănăstire iar fraţii văzându-l cu atâtea răni pe cap, piept, coaste şi spate s-au înspăimântat. Timp de 8 zile a zăcut în suferinţă din cauza rănilor iar doctorii care l-au văzut au rămas uimiţi că mai trăia după o asemenea bătaie.

Pustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor pământean: Împărăteasa Cerului împreună cu Apostolii Petru şi Ioan i s-au arătat şi prin atingerea divină a Preasfintei Fecioare s-a vindecat. Cu toate astea el nu se putea îndrepta şi rămase îndoit de spate, neputând umbla decât cu ajutorul unui băţ pentru tot restul vieţii. Sf. Serafim a trebuit să stea vreo cinci luni la mănăstire după care a plecat înapoi în pădure. El i-a iertat pe răufăcătorii lui şi s-a rugat pentru ei să nu fie pedepsiţi.

În 1807 stareţul Isaia a adormit întru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat să-i ia locul dar acesta a refuzat. El trăise în singurătate trei ani complet rupt de lume, cu excepţia călugărului care-i aducea de-ale gurii o dată pe săptămână. Dacă întâlnea un om în pădure, sfântul se arunca cu faţa la pământ până când acesta trecea mai departe. Sf. Serafim a dobândit pacea sufletului şi bucuria întru Duhul Sfânt. El spunea cândva: „Dobândeşte spiritul păcii şi mii de suflete se vor salva în jurul tău.”

Noul stareţ al mănăstirii, Părintele Nifon, împreună cu fraţii călugări l-au rugat pe Sf. Serafim să vină să oficieze Sfintele Slujbe de duminică la mănăstire ca mai demult, sau să se mute de tot la mănăstire. Sfântul a ales ultima variantă deoarece îi era prea greu să se deplaseze la mănăstire în fiecare duminică. În primăvara anului 1810, el s-a întors la mănăstire după 15 ani de trai în pustnicie.

Continuând să trăiască în tăcere, el s-a închis în chilia lui rugându-se şi citind. I s-a permis să servească masa şi să se împărtăşească în chilia sa. Acolo, sfântul a urcat pe înălţimile purităţii spirituale şi prin mila Domnului a primit darurile divine ale înaintevederii şi facerii de minuni. După cinci ani de singurătate el şi-a deschis uşa chiliei pentru ceilalţi călugări dar a continuat să folosească tăcerea, învăţându-i pe ceilalţi prin exemple.

În 25 noiembrie 1825 Maica Domnului şi doi ierarhi comemoraţi în acea zi, ieromartirul Clement al Romei şi Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au apărut sfântului într-o viziune şi i-au spus să renunţe la izolare şi să se dedice celorlalţi oameni. Sfântul a primit binecuvântarea egumenului de a-şi împărţi timpul între viaţa din pădure şi viaţa în mănăstire. El nu s-a întors la vechea lui chilie pustnicească ci s-a retras într-un loc mai aproape de mănăstire iar uşile ei erau deschise atât pentru pelerinii mireni cat şi pentru călugări.

Părintele vedea în inimile oamenilor şi ca doctor al sufletelor le vindeca neputinţele trupeşti şi sufleteşti prin rugăciune şi prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim simţeau dragostea lui nemărginită şi blândeţea. În orice vreme el îi întâmpina pe oameni cu cuvintele: „Bucuraţi-vă, Hristos a înviat!” El iubea îndeosebi copiii. Odată o fetiţă a spus despre el: „Părintele Serafim arată ca un bătrân dar de fapt este un copil ca şi noi!”

Părintele era deseori văzut cum căra după sine, sprijinindu-se în băţ, un sac cu pietre. Când era întrebat de ce face acel lucru, sfântul răspundea cu smerenie: „Îl încerc şi eu aşa cum mă încearcă el pe mine”.

În ultima parte a vieţii sale pământeşti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la mănăstirea de maici Diveyevo. În perioada când era arhidiacon el l-a însoţit pe răposatul părinte Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe stareţa mănăstirii, o ascetă – Maica Alexandra şi părintele Pahomie i-a dat binecuvântare sfântului să aibă grijă de atunci încolo de orfanii mănăstirii. El a fost un adevărat tata pentru surorile mănăstirii, care îl cercetau pentru orice problemă sufletească sau materială.

Sf. Serafim s-a dedicat şi îmbunătăţirii vieţii monastice a maicilor de la mănăstirea Diveevo, spunând că el personal nu le dădea sfaturi ci Maica Domnului le ajuta să răzbată în toate problemele mănăstirii. Discipolii şi prietenii săi spirituali îl ajutau pe sfânt să asigure hrana vieţuitorilor mănăstirii Diveevo. Michael V. Manturov, vindecat de călugăr de o boală grea, era unul dintre binefăcătorii mănăstirii, angajându-se la nevoinţa sărăciei voluntare, după cum l-a sfătuit sfântul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile mănăstirii, a acceptat să moară în locul fratelui ei, din supunere faţă de sfânt, deoarece mai era nevoie de acesta în viaţa pământească.

Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost şi el vindecat de călugărul Serafim. În 1903, cu puţin înainte de praznicul Sfântului Serafim, s-a găsit şi s-a tipărit renumita „Conversaţie a Sfântului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov”. Pusă pe hârtie de Motovilov după conversaţia de la sfârşitul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost găsit ascuns într-un pod, printre grămezi de hârtii, unde a zăcut aproape 70 de ani. Scrierea a fost găsită de autorul S. A. Nilus, care căuta informaţii despre viaţa Sfântului Serafim. Această conversaţie este o adevărată comoară pentru literatura ortodoxă, care s-a născut din dorinţa lui Nicolae Motovilov de a înţelege scopul vieţii creştine. Sf. Serafim ştia că Motovilov căuta acest răspuns din tinereţe fără să găsească satisfacţie. Sfântul părinte i-a spus că ţelul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt, explicându-i care sunt marile binefaceri ale rugăciunii şi ale vieţii întru Duhul Sfânt.

Motovilov l-a întrebat pe sfânt de unde putem şti dacă am dobândit sau nu Duhul Sfânt. Sf. Serafim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii să-l aibă pe Sfântul Duh şi cum recunoaştem duhul lui Dumnezeu în noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci părintele l-a luat de umeri spunându-i: „Noi acum suntem amândoi întru Duhul Sfânt, fiule. De ce nu mă priveşti?” Motovilov i-a răspuns: „Nu vă pot privi părinte pentru că ochii vă luminează ca fulgerul şi faţa vă este mai strălucitoare ca soarele”.

Sf. Serafim i-a răspuns: „Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum şi tu eşti la fel de strălucitor ca mine. Înseamnă că şi tu eşti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea că sunt aşa”. Apoi sfântul l-a asigurat pe Motovilov că Domnul îi va permite să păstreze amintirea acestei experienţe toată viaţa lui. „Nu s-a făcut aceasta doar pentru tine ca să înţelegi, ci prin tine, pentru toată lumea.”

Toată lumea îl cunoştea pe Sfântul Serafim ca un mare ascet şi făcător de minuni.  Cu un an şi 10 luni înainte de săvârşirea sa, de sărbătoarea Buneivestiri, sfântului i-a fost îngăduită încă o arătare a Maicii Domnului împreună cu cei doi apostoli şi cu alte 12 fecioare muceniţe (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana şi Anisia). Preasfânta Fecioară vorbi îndelung cu călugărul, încredinţându-i în grijă pe surorile mănăstirii Diveyevo. În final Ea i-a spus: „În curând, preaiubite, vei fi cu noi.” Maica Eufrosina de la mănăstire a fost martoră la apariţia Maicii Domnului pentru că părintele a invitat-o. În ultimul an de viaţă, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a văzut pe sfânt înălţat de la pământ în timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu stricteţe de către Sf. Serafim să-l dezvăluie decât după moartea lui.

Sf. Serafim slăbea văzând cu ochii şi vorbea tot mai mult despre apropiata sa „plecare”. În acest timp era văzut stând lângă sicriul său pe care-l pusese în anticamera chiliei şi pe care singur şi l-a făcut.

Sfântul şi-a însemnat singur locul unde vroia să fie îngropat, lângă altarul catedralei Adormirii. În 1 ianuarie 1833 Părintele Serafim a venit la biserica Sfinţilor Zosima şi Savatie pentru ultima oară la Sfânta Liturghie unde s-a împărtăşit cu Sfintele Taine după care i-a binecuvântat pe fraţi şi şi-a luat rămas bun, cu cuvintele: „Salvaţi-vă sufletele. Să nu deznădăjduiţi, să rămâneţi în trezvie. Astăzi se pregătesc pentru noi cununi”.

În 2 ianuarie Părintele Pavel, ajutorul sfântului, a plecat la ora şase dimineaţa la utrenie şi a simţit miros de fum venind din chilia sfântului. Părintele obişnuia să lase lumânări să ardă în chilie şi Părintele Pavel s-a speriat să nu ia foc ceva.
„În timpul vieţii mele nu va fi nici un foc”, spuse el cândva, „dar când voi muri veţi şti, pentru că un foc se va aprinde”.

Când au deschis uşa au văzut cărţi şi alte lucruri mocnind iar sfântul era în genunchi în faţa icoanei Maicii Domnului, cu mâinile încrucişate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de îngeri în timpul rugăciunii şi a fost dus în faţa Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Cărui slujitor credincios a fost toată viaţa.

Sf. Serafim a promis să mijlocească în faţa Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe părinţii săi, Isidor şi Agatia.

Moaştele Sfântului Serafim se află la Diveevo. Sarovul se află azi într-o zonă în care accesul este interzis din cauza unor instalaţii militare. Diveevo e la răsărit de Moscova.

Sursa:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie02.htm

 

PROOROCIA

(more…)

Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, caderea in erezii, semnul fiarei, sfarsitul lumii…

TRANSSEXUALISMUL precede APOCALIPSA. Părintele Filotei Zervakos: Sfârşitul va veni “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“

Posted in APOCALIPSA, desfrau, PROFETII, SFARSITUL LUMII, sfarsitul vremurilor, TRANSSEXUALISM by saccsiv on decembrie 15, 2019

Scrie in Biblie: “Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi”

Posted in antihrist, APOCALIPSA, BIBLIA, PROFETII, SFANTA SCRIPTURA by saccsiv on noiembrie 25, 2019

In 2013 NINEL PEIA vota pentru CIPUIREA romanilor. Acum ni se spune ca despre el a profetit Parintele Justin Parvu ca va fi salvatorul neamului…

In 2013, Ninel Peia vota DA la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în vederea eficientizării unor instituţii şi activităţi în acest domeniu.

Il vedeti la pozitia 192:

http://www.cdep.ro/pls/steno/evot2015.Nominal?idv=10453

Era vorba despre cardul national de sanatate cu cip:

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2011/pr157_11.pdf

Legea a fost apoi trimisa Presedintelui României pentru promulgare, a fost promulgata prin Decret nr.609/2013 si a devenit Legea nr.191/2013.

Care card national de sanatate trebuia sa fie pe acelasi document cu buletinul biometric. Conform https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/cardul-national-de-asigurari-sociale-de-sanatate-lege-95-2006?dp=hazdanbzha4dc:

Noile cărți de identitate, eliberate începând cu anul 2014, în mod etapizat, cu elemente de securitate adecvate, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind evidența persoanelor, actele de identitate ale cetățenilor români, precum și actele de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale UE și SEE rezidenți în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 235/2013, vor avea și funcționalitatea de card național.

Cititi va rog si:

DEZBATERE PUBLICA. IMPLICATI-VA. De la 1 aprilie 2014 – BULETIN CU CIP. Ei zic ca nu-i obligatoriu cu cip, dar atentie: VA FI SI CARD DE SANATATE, care VA AVEA OBLIGATORIU CIP. Avocati si juristi crestini: LAMURITI VA RUGAM CHESTIUNEA!

N-a fost in 2014, dar sigur va fi:

PROIECT: Cardul de sănătate se desființează. Va fi înlocuit de noul buletin

Oricum, ideea e clara, Ninel Peia s-a numarat printre cei ce au vrut cipuirea romanilor. Adica a fost exact contra a ceea ce a luptat parintele Justin Parvu ani de zile.

Si cu toate acestea, iata ce putem citi la https://bpnews.ro/2019/10/24/profetia-parintelui-iustin-parvu-despre-viitorul-presedinte-al-romaniei/

Nu există creștin român să nu fi auzit de părintele Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului nostru. Un sfânt al închisorilor comuniste, care a răbdat prigoana la care a fost supus, fără crâcnire și, mai ales, fără a se lepăda de credință.

Tocmai de aceea, profeția pe care ne-a lăsat-o este de natură să ne dea fiori. Suntem la ceas de cumpănă, avem de ales drumul pe care vom merge mai departe ca neam și țară, un moment pe care părintele Iustin Pârvu l-a știut de mult:

„O să apară din mulțime un om credincios și foarte iubit de popor. Dumnezeu îl va arăta într-o bună zi, părinte Neonil. Dar nici eu, nici tu, nu vom mai fi aici. Cel care i-i va îndruma pașii va fi un Purtător de Hristos de la Sihăstria Putnei. În anul când omul a pășit pe lună s-a născut întru Hristos, pentru România, cel ales de Dumnezeu. Când va împlini jumătate de veac își va asuma misiunea. Bătălia credinței, pierdută în față sodomitilor, va fi dată uitării. Falsul, mișelia și necinstea vor fi biruite. Rațoiul sodomit va încerca să-l omoare și mulți de-ai noștri cu mintea rătăcind în lucruri nefolositoare i-i vor da ajutor.”

Cuvintele acestea sunt consemnate în caietele scrise de Părintele Arhimandrit Neonil Ștefan, starețul Sfintei Mănăstiri Frăsinei din județul Vâlcea, trecut la cele veșnice la 13 martie 2016.

Citind și recitind această profeție, îți dai seama că singurul politician care se potrivește portretului creionat de părintele Iustin Pârvu este candidatul la președinție al Partidului Neamul Românesc, Ninel Peia.

El este singurul care a pornit în această luptă cu crucea-n mână. Sigla partidului pe care îl reprezintă are în centrul său Crucea Sfântului Andrei, cel ce a creștinat România.

Cel văzut de Părintele Iustin Pârvu ca fiind menit să ridice neamul românesc din mocirla în care l-au împins conducătorii vânduți intereselor străine este născut în anul în care „omul a pășit pe Lună”, respectiv 1969, anul în care s-a născut și Ninel Peia și a fost botezat întru Hristos.

Acum, când a împlinit jumătate de veac, cum ne spune profeția, și-a asumat misiunea de a salva Neamul Românesc. Nu singur, ci cu îndrumarea spirituală a unor mari duhovnici, chiar de la Mânăstirea Putna,  după cum spunea părintele Iustin Pârvu.

(more…)

Cum ar trebui un creștin să reacționeze la vise?

Posted in diavoli, draci, ingeri, ingeri cazuti, PROFETII, Sfantul IOAN SCARARUL, VISE by saccsiv on noiembrie 3, 2019
saccsiv

Foto: vse42.ru

I.

ORTHODOX CHRISTIANITY: HOW SHOULD A CHRISTIAN REACT TO DREAMS?

Cum ar trebui un creștin să reacționeze la vise?

Preot Gregory Diachenko

Chiar și printre păgâni a existat o diferență de opinie cu privire la vise. Un înțelept păgân (Protagoras1), a declarat: „Fiecare vis are propriul său sens, propria sa semnificație, și este util în viață să fim atenți [la ele]”. Un alt înțelept păgân (Xenofon2) a explicat că toate visele sunt zadarnice și înșelătoare, și că cine le dă atenție și își aranjează afacerile bazându-se pe ele, va rătăci. Trebuie să căutăm adevărul în interior, adică în primul rând nu trebuie să acordăm atenție tuturor viselor și, în al doilea rând, nu trebuie neapărat să ignorăm toate visele ca fiind zadarnice și fără sens.

În primul rând, am spus că nu trebuie să acordăm atenție tuturor viselor. Prin Moise, Dumnezeu Însuși i-a prevenit pe oameni să nu folosească visele pentru a ghici care le este destinul („…să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” Leviticul 19,26). Sirah explică „Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.”( Ecclesiasticul 34: 1-3). Majoritatea viselor sunt pur și simplu rezultatul natural al unei imaginații active. Omul visează la ceea ce îl interesează cel mai mult, la ceea ce își dorește sau nu își dorește cu pasiune. Sfântul Grigorie povestește despre un om oarecare care credea nebunește în vise, și căruia i s-a spus într-un vis că va trăi o viață lungă. El a economisit o sumă mare de bani, pentru a-și asigura resursele pentru o viață lungă și fericită. Cu toate acestea, el s-a îmbolnăvit brusc, și la scurt timp a murit. Astfel, el nu a putut să-și folosească comoara și, în același timp, nu a fost în stare să ia cu el nici o faptă bună în eternitate. Rezultă că există multe vise zadarnice și înșelătoare care sunt lipsite de sens, vise cărora nu ar trebui să le acordăm nici o  atenție.

Totuși, în al doilea rând, există vise care sunt semnificative pentru noi, și cărora ar trebui să le acordăm atenție. Un exemplu este ceea ce a visat Iosif, unul dintre cei doisprezece fii ai Patriarhului Iacob. Iosif a visat că el, tatăl său, și frații săi culegeau recolta pe câmpul de grâu. Claia de grâu al lui Iosif stătea ridicată drept, în timp ce cele ale tatălui și fraților săi l-au înconjurat și s-au înclinat în fața lui. Ceva timp mai târziu, s-au întâmplat următoarele: Iosif, a fost vândut de frații săi în Egipt [ca rob], a devenit conducătorul Egiptului, iar tatăl și frații săi, care se mutaseră în Egipt, au trebuit să se plece în fața lui și să-l trateze cu respect. În același fel, un vis pe care l-a avut Faraonul, regele Egiptului, s-a dovedit a fi profetic și, după o perioadă de timp s-a întâmplat. Dacă Faraon nu ar fi acordat atenție acelui vis, dacă nu ar fi pregătit hambarele de cereale din anii cu roade bogate pentru a le folosi în anii fără roade, ar fi ajuns să regrete amarnic acea decizie: cei care locuiau în Egipt, precum și tatăl și frații lui Iosif ar fi murit de foame.

Există multe persoane, poate chiar și printre noi, care au motive să regrete că nu au reușit să ia în seamă anumite vise. De exemplu: Un oarecare tânăr capricios nu a ascultat sfaturile celor mai buni prieteni ai săi, care doreau să-l îndrume pe un alt drum mai bun. El l-a visat pe tatăl său, care, în vis, i-a poruncit aspru să renunțe la modul său de viață destrăbălt și ateu, și să ducă o viață mai bună. Cu toate acestea, după cum ne-a spus Iisus Hristos, „Dacă ei nu ascultă [legea] nici nu vor fi convinși, chiar dacă un om care era mort, a înviat…” Tânărul nu a acordat atenție visului său. Mai târziu, a avut un vis similar: L-a văzut din nou pe tatăl său, care i-a spus că, dacă nu-și va îndrepta calea în viață, se va confrunta cu moartea la un moment dat, și va trebui să facă față Judecății lui Dumnezeu. Tânărul a glumit în fața prietenilor săi, care împărtășeau aceeași părere cu el despre vis. Nu numai că nu s-a gândit să-și îndrepte modul în care trăia, dar a vrut chiar să-și bată joc de amenințarea pe care o primise în vis. El a planificat o mare petrecere cu băutură împreună cu prietenii săi, care urma să aibă loc chiar la data la care tatăl său îl avertizase că va muri. Ce a urmat? În timp ce bea vin, fiul a fost lovit de apoplexie și a murit după câteva minute! Din poveștile relatate aici, putem vedea că nu toate visele sunt zadarnice și înșelătoare. Există vise care se împlinesc.

Câteva recomandări despre modul în care ne raportăm la vise

1) Dacă visele tale te inspiră să faci bine și te feresc de rău, ar trebui să le consideri ca fiind degetul lui Dumnezeu care-ți arată calea, indicând drumul către cer, și îndepartandu-te de drumul spre iad.

Dumnezeu vorbește o dată și dacă omul nu pricepe, El vorbește a doua oară, „într-un vis, într-o viziune a nopții, când somnul adânc cade peste oamenii care dorm în pat; atunci deschide urechile oamenilor și pecetluiește instruirea lor… „Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie, ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului.” (Iov 33, 14-18).

Sfântul Varsanufie3 învață că atunci când vedeți imaginea Crucii într-un vis, să știți că visul este cu adevărat de la Dumnezeu, dar, străduiți-vă să primiți o interpretare a semnificației sale de la sfinți, și să nu vă bazați pe propriile idei (Varsanufie și Ioan, Învățături despre viața spirituală, p. 368).

2) Dacă nu sunteți sigur că un vis este de la Dumnezeu, sau dacă nu aveți nicio bază rezonabilă ca să credeți că este, mai ales dacă se ocupă de chestiuni lipsite de importanță, nu este necesar să luați în seamă astfel de vise, sau să vă bazați comportamentul pe ele. Fii atent, ca nu cumva acordând atenție fiecăruia dintre visele tale, să nu devii superstițios și cazi pradă păcatului.

3) În sfârșit, dacă un vis îl ispitește pe unul să păcătuiască, acesta este rezultatul imaginației noastre stricate, tulburate, a fanteziei noastre, sau provine de la cel de care Dumnezeu să ne păzească prin harul Său, adică de la diavol.

Viața parohială
O publicație lunară a Catedralei Ortodoxe Rusea Sfântului Ioan Botezătorul, Washington, DC
Noiembrie 2019
Preot Gregory Diachenko(link)

11/1/2019

Nota traducatorului:

1 – Protagoras din Abdera (greacă: Πρωταγόρας, n. 486 î.e.n., Abdera, Grecia – d. 411 î.e.n., Marea Ionică), a fost un filosof grec, considerat a fi cel mai timpuriu și mai important dintre sofiști. Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Protagoras

2 – Xenofon (n. 430 î.e.n., Erchia[*], Atena clasică – d. 354 î.e.n., Corint, Grecia) a fost un istoric, soldat și mercenar grec, precum și un discipol al lui Socrate. conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Xenofon

3 – Filocalia XI, conține „Scrisorile duhovnicești” ale Sfinților Varsanufie și Ioan  – https://biserica-sfantulvasile.ro/documente/Filocalia_xi.pdf

Comentariu saccsiv:

(more…)

PROFETII: In vremea ANTIHRISTULUI va fi SECETA cumplita iar PAMANTUL NU VA MAI RODI

 

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui. 

[…]

Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. 

Cititi va rog mai multe la:

PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre ANTIHRIST

Descrierea secetei seamana cu avertizarile activistilor impotriva incalzirii globale. Care-i insa deosebirea?

In profetiile ortodoxe, seceta este o consecinta a faradelegilor oamenilor ce i-au intors spatele lui Dumnezeu. Evident, principala masura ce ar trebui luata ar fi intoarcerea la Dumnezeu. Dar oamenii n-o vor face, asa ca antihristul va veni, cu tot cu foamete.

In avertizarile activistilor impotriva schimbarii climei insa, seceta este prezentata ca fiind o consecinta a “faradelegii” oamenilor, caci produc CO2. Iar masurile propuse duc tocmai la acceptarea antihristului:

Masurile impotriva schimbarii climei sunt gandite pentru a crea rapid GUVENUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE

 

SEMNE? Cutremure au măturat Texas-ul, Oklahoma, San Francisco şi zona de falie New Madrid

Posted in cutremur, PROFETII, SEMNE, SUA by saccsiv on octombrie 9, 2019

“Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant,secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.”

Cititi va rog mai multe la:

STARETUL ANTONIE: Catastrofe naturale, inundatii si cutremure vor distruge orasele si vor nimici mare parte dintre locuitori. Restul vor fi prada bandelor…

Iata ce putem citi la Signs Of The Times? Earthquake Swarms Hit Texas, Oklahoma, San Francisco And The New Madrid Fault Zone de pe Investment Watch:

Semne ale timpurilor? Cutremurele mătură Texas-ul, Oklahoma, San Francisco şi zona de falie New Madrid

(more…)

Tagged with: , , ,

Sfantul IOAN DAMASCHIN: Trebuie sa vina ANTIHRIST / Il vor primi IUDEII / Va fi OM nascut din curvie si va primi toata energia lui SATAN / La INCEPUT va lua chipul SFINTENIEI…

Posted in antihrist, APOCALIPSA, PROFETII by saccsiv on octombrie 3, 2019

Resurse Ortodoxe: Despre Antihrist

Se cuvine sa se stie ca trebuie sa vina antihrist. Este antihrist tot cel care nu marturiseste ca Fiul lui Dumnezeu a venit in trup (I Ioan IV, 3; II Ioan 7.), ca este Dumnezeu desavarsit si ca s-a facut om desavarsit, fiind in acelasi timp si Dumnezeu. Dar in sens propriu si special, antihrist se numeste acela care vine la sfarsitul veacului (Matei XIII, 40; XXIV, 5.). Trebuie, insa, mai intai sa se propovaduiasca Evanghelia la toate neamurile, dupa cum a spus Domnul (Matei XXIV, 14.). Si atunci va veni spre mustrarea iudeilor potrivnici lui Dumnezeu. Domnul le-a spus lor: “Eu am venit in numele Tatalui Meu si nu ma primiti; vine altul in numele Lui si pe acela il veti primi” (Ioan V, 43.). Iar apostolul: “Pentru aceea, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa se mantuiasca, va trimite lor Dumnezeu lucrarea inselaciunii, ca sa creada minciunii, pentru a fi osanditi toti acei care n-au crezut adevarului, ci le-a placut nedreptatea” (II Tesalonicieni, II, 10-12.). Asadar, iudeii n-au primit pe Domnul Iisus Hristos si Dumnezeu care este Fiul lui Dumnezeu, dar vor primi pe inselator, pe cel care se numeste pe sine Dumnezeu. Caci se va numi pe sine insusi Dumnezeu, il invata ingerul pe Daniil, spunand asa: “Nu va tine seama de Dumnezeul parintilor lui” (Daniil XI, 37.). Iar apostolul spune: “Sa nu va amageasca pe voi nici intr-un chip, ca va veni mai intai lepadarea de credinta si se va arata omul pacatului, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau este inchinat, asa incat sa sada el in Biserica lui Dumnezeu, aratandu-se pe sinesi cum ca ar fi Dumnezeu” (II Tesaloniceni II, 3-4.). Cand spune apostolul “in Biserica lui Dumnezeu”, nu vorbeste de Biserica noastra, ci de cea veche (Adica de Templul din Ierusalim (n.n.).), de cea iudaica. Caci antihrist nu va veni la noi, ci la iudei. Nu va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos; pentru acest motiv se si numeste antihrist.

Trebuie mai intai sa se predice Evanghelia la toate neamurile (Matei XXIV, 14.). “Si atunci se va arata cel fara de lege, a carui venire va fi cu lucrarea satanei, cu toata puterea si cu semne si cu minuni mincinoase, cu toata amagirea nedreptatii la cei care pier, pe care Domnul il va omori cu graiul gurii Sale si-l va pierde cu venirea aratarii Sale” (II Tesaloniceni II, 8-9.). Deci nu insusi diavolul se face om asa cum s-a inomenit Domnul – sa nu fie! – ci se naste om din curvie si primeste toata energia lui satan. Caci Dumnezeu, cunoscand mai dinainte toata perversitatea vointei lui, pe care o va avea, ingaduie ca sa locuiasca diavolul in el.

Se naste deci din curvie, dupa cum am spus, este crescut in ascuns si pe neasteptate se rascoala, se impotriveste si imparateste. La inceputul imparatiei lui, dar mai degraba a tiraniei lui, ia chipul sfinteniei, dar cand ajunge stapanitor, persecuta Biserica lui Dumnezeu (Matei XXIV, 6-10.) si-si face cunoscuta toata rautatea lui. Va veni cu “semne si minuni mincinoase” (II Tesaloniceni II, 9.), inselatoare si nu adevarate si pe cei care au slaba si neintarita temelia mintii ii va insela si-i va desparti de Dumnezeul cel viu, incat “sa se sminteasca de va fi cu putinta si cei alesi” (Matei XXIV, 24.).

Vor fi trimisi Enoh si Ilie Testiveanul (Maleahi IV, 5; Matei XVII, 10-12; Marcu IX, 11-12.), si “vor intoarce inima parintilor catre copii” (Maleahi IV, 6.), adica sinagoga catre Domnul nostru Iisus Hristos si catre predica apostolilor, dar ei vor fi omorati de antihrist. Si va veni Domnul din cer, in chipul in care sfintii apostoli l-au vazut mergand la Cer (Fapte I, 11.), Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, cu slava si putere (Luca XXI, 27.) si va omori pe omul fara de legi si pe fiul pierzarii cu Duhul gurii Lui (II Tesaloniceani II, 8.). Asadar, nimeni sa nu astepte pe Domnul de pe pamant, ci din cer, dupa cum insusi ne-a dat incredintare (Matei XVI, 27; XXV, 31; Luca XXI, 27.).

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Sfintii Prooroci ILIE si ENOH vor veni inaintea lui ANTIHRIST sau in timpul lui ANTIHRIST? Ii asteptam intai pe ei ca sa ne trezim sau va fi deja aproape prea tarziu?

 

%d blogeri au apreciat asta: