SACCSIV – blog ortodox

Papa a vorbit din nou despre „restabilirea comuniunii depline” cu Patriarhia Constantinopolului

Posted in catolici, CATOLICISM, ECUMENISM, papa Francisc I, Patriarhul BARTOLOMEU, VATICAN by saccsiv on iulie 4, 2022

Sursa: https://spzh.news/ro/news/89299-papa-snova-zagovoril-o-vosstanovlenii-polnogo-obshhenija-s-fanarom

În cadrul întâlnirii cu delegația Fanarului, pontiful a asigurat că BRC și Patriarhia Constantinopolului „sunt angajate într-un dialog fratern și rodnic”.

În ziua de 30 iunie 2022, la o întâlnire cu delegația Fanarului, Papa Francisc a spus că Patriarhia Constantinopolului și Vaticanul sunt angajate într-un „dialog fratern și rodnic și sunt ferm și ireversibil angajați pe calea restabilirii comuniunei depline”, a raportat vaticannews.va.

Papa a notat că prezența delegației Fanarului la slujba din catedrala Sf. Petru este un semn că perioada distanțării și indiferenței dintre biserici a luat sfârșit.

Vaticanul consideră că căutarea unității creștine este o condiție necesară pentru realizarea unei adevărate fraternități universale, care se manifestă prin dreptate și solidaritate față de toți.

La finalul întâlnirii, pontiful și-a exprimat speranța în dezvoltarea „dialogului teologic” dintre BRC și Fanar.

Mai devreme, UJO a scris despre dorința Romei de a restabili comuniunea deplină cu Biserica de la Constantinopol.

Majoritatea cetatenilor Rusiei se consideră ortodocși. Dar oare cati mai exact?

Rog cunoscatorii limbii ruse sa verifice traducerea google a articolului de la

https://hranitel.club/2423-kakaya-vera-v-rossii pe care am postat-o mai jos:

Ce credință în Rusia este cea mai populară în aceste zile

De la evenimentele revoluționare din Rusia din secolul 20 și venirea la putere a bolșevicilor, persecuția religioasă a început în țară. Au durat 70 de ani, atâta timp cât URSS a existat.

Ca urmare, mii de biserici ortodoxe, moschei musulmane, datsani budiști și alte clădiri religioase au fost închise pentru țară.

Clerul a fost supus represiunii, iar credincioșilor obișnuiți li s-a interzis să oficieze slujbe divine și să urmeze dogme religioase.

În ciuda acestui fapt, religiile din Rusia au supraviețuit și au început să reînvie în mod activ de îndată ce o astfel de oportunitate sa prezentat.

70

de atâția ani în Rusia, de la Revoluția din Octombrie, o campanie antireligioasă a durat

Până în prezent, majoritatea locuitorilor Federației Ruse sunt ortodocși, în timp ce alte religii tradiționale cresc numărul adepților lor.

Federația Rusă este un stat laic

Ceea ce credința în Rusia a fost cea principală înainte de revoluție poate fi răspuns exact – aceasta este Ortodoxia. După revoluție, restricțiile religioase și naționale, care au fost consacrate legislativ în legile Imperiului Rus, au fost abolite de guvernul provizoriu la 20 martie 1917.

Ca urmare, religia de stat din țară a fost desființată. Conducerea bolșevică, care a înlocuit guvernul provizoriu, a stabilit un curs pentru construirea unei societăți și a unui stat ateist, deci este dificil de spus care religie în Rusia în timpul erei sovietice a fost cea mai răspândită acum.

În prezent, putem vorbi despre religiile care sunt cele mai frecvente în Rusia, deoarece nu există o religie oficială în țară. Constituția din 1993 în vigoare în stat consacră caracterul laic al statului rus.

1993

din acest an Rusia este un stat laic

Legea fundamentală a țării garantează „libertatea de conștiință, libertatea religioasă, inclusiv dreptul de a profesa, individual sau în comunitate cu alții, orice religie sau de a nu profesa nicio religie, de a alege, poseda, disemina și acționa în mod liber în conformitate cu credințele religioase și de altă natură”.

Actuala Constituție a Rusiei definește Federația Rusă ca stat laic. Legea federală Nr. 125-FZ din 26 septembrie 1997 „Cu privire la libertatea de conștiință și asociațiile religioase” afirmă „egalitatea în fața legii, indiferent de atitudinea față de religie sau credință”.

Nu există religie de stat în Rusia.

Astfel, aceste legi privind libertatea de conștiință în Rusia consacră faptul că nu există o religie de stat în ea. În plus, Federația Rusă nu are un organism special federal de stat conceput pentru a monitoriza respectarea legii de către asociațiile religioase.

În ciuda faptului că Rusia este un stat laic, conceptul de „religii tradiționale” este utilizat în mod activ în el.

Ele sunt de obicei recunoscute: (în principal Ortodoxia, există și catolici și protestanți), precum și islamul, iudaismul și budismul. În plus, mulți locuitori ai Rusiei se consideră necredincioși.

Majoritatea rușilor se consideră ortodocși

Din păcate, în Rusia de astăzi nu există statistici oficiale privind apartenența la organizații religioase: legea interzice obligarea cetățenilor să-și declare afilierea religioasă. Ca urmare, este posibil să se judece ce religie mărturisesc popoarele Rusiei numai în conformitate cu sondajele sociologice.

Rezultatele lor sunt foarte contradictorii și, prin urmare, este dificil să se stabilească exact câți ruși sunt în anumite asociații religioase. Astfel, potrivit unui sondaj realizat de VTsIOM din 2011, compoziția confesională a populației Rusiei este următoarea:

  • ortodoxie, 75%;
  • islamul, 5%;
  • catolicismul, 1%;
  • protestantismul, 1%;
  • iudaismul, 1%;
  • budismul , 1 %;
  • se consideră credincioși, dar nu aparțin unei anumite confesiuni – 3%;
  • necredincioși, 8%;
  • între credință și necredință – 5%;
  • din alte religii, 1%;
  • a fost dificil să răspundem – 1%.

Diagrama procentului de reprezentanți ai unei anumite religii din Rusia. Datorită faptului că în Federația Rusă este interzisă colectarea de informații despre afilierea religioasă a cetățenilor, este posibil să se afle numărul de enoriași ai unei anumite religii numai prin rezultatele anchetelor socio-economice. Foto: uchitel.pro

(more…)

Ghid catolic din Țara Sfântă: “preoții catolici vor putea oferi tainele spovedaniei, Euharistia și ungerea bolnavilor credincioșilor Bisericilor Ortodoxe. Catolicii vor putea primi aceleași sacramente de la un slujitor al Bisericii Ortodoxe”

Posted in catolici, CATOLICISM, ECUMENISM, Ierusalim, IUSTIN POPOVICI, ORTODOXIE by saccsiv on noiembrie 15, 2021

Am primit pe e-mail de la fratele Felix:

Ghid pentru pastorala ecumenica publicat de Patriarhia Latină

Preoții” catolici vor putea oferi tainele spovedaniei, Euharistia și ungerea bolnavilor credincioșilor Bisericilor Ortodoxe, cu condiția să o solicite din proprie inițiativă; Tot catolicii vor putea primi aceleași sacramente de la un slujitor al Bisericii Ortodoxe. Patriarhul Pizzaballa: scopul este „să dea ceva ordine” acestei experiențe, pentru o nevoie care „vine din temelii, din viața de zi cu zi”.

Ierusalim (AsiaNews) – De generații Țara Sfântă se conturează ca un laborator al ecumenismului, interacțiunea tot mai mare dintre diferitele Biserici și credincioși „nu este nouă” și printr-un document „am dorit să dăm ceva ordine acestei experiențe”, Patriarhul latin al Ierusalimului Pierbattista Pizzaballa a declarat pentru AsiaNews.

(more…)

Tagged with: ,

Fanarul: Ortodocșii și catolicii doresc să restabilească unitatea

Posted in CATOLICISM, ORTODOXIE, Romania by Vali on august 28, 2021

Sursa: https://spzh.news/ro/news/82153-fanar-pravoslavnyje-i-katoliki-zhelajut-vosstanovity-jedinstvo-v-soprichastii

Conducătorul Fanarului la întâlnirea cu membrii CBORU. Imagine: pagina de Facebook a episcopului Vitalii Krivițki

Patriarhul Bartolomeu a vorbit la întâlnirea cu Consiliul Bisericilor din Ucraina despre importanța dialogului intercreștin și interconfesional în lumea contemporană.

Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu a spus că ortodocșii și catolicii tind să restabilească unitatea în comuniune în cadrul întâlnirii cu Consiliul Bisericilor și al Organizațiilor Religioase din Ucraina (CBORU), care a avut loc pe 23 august la Kiev la inițiativa conducătorului Fanarului, transmite serviciul de presă al BUGC.

Observând că membrii CBORU simbolizează speranța Ucrainei, patriarhul a atins subiectul dialogului intercreștin și interconfesional în lumea contemporană.

„Dialogul este metoda prin care suntem chemați să depășim diferențele, să promovăm stoicismul, să luptăm împotriva părtinirii și intoleranței, să construim pacea și armonia, solidaritatea și cooperarea”, a spus el. „Este un semn al speranței că în ciuda ororilor din secolul al XX-lea, cea mai brutală eră din istoria omenirii, înțelegerea noastră a dialogului devine un instrument din ce în ce mai puternic pentru construirea de poduri și reconciliere. Această mișcare de apropiere și reconciliere în lumea noastră este net confirmată prin implicarea creștinilor în dialogul ecumenic”.

Potrivit conducătorului Fanarului, din a doua jumătate a secolului XX până în zilele noastre, multe legături ecumenice și de altă natură în apropie pe creștini și mărturisesc dorința comună, în primul rând a Bisericii Ortodoxe și a Bisericii Catolice, de a restabili unitatea în comuniune.

„Credem cu fermitate în forța și convingerea unui dialog autentic, în care nu vor exista învinși”, a adăugat patriarhul Bartolomeu.

În finalul întâlnirii, episcopul Bisericii Romano-Catolice din Ucraina Vitali Krivițki, membrul CBORU, a notat că în timpul discuției cu conducătorul Fanarului, cuvântul „dialog” a fost repetat cel mai des.

De asemenea, UJO a scris că Patriarhul Bartolomeu i-a dăruit conducătorului BUGC o panaghie cu semnătura sa. Conducătorului BUGC a înțeles acest gest ca o recunoaștere a demnității episcopale a întregii BUGC.

de Ecaterina Filatova

Razboiul dintre fiii “luminii” si fiii intunericului

Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano (fost Nunțiu Papal la Washington, din 2011 până în 2016 și critic sever al Papei Francisc) i-a trimis lui Donald Trump o scrisoare deschisă de sprijin în criza actuală, pe care o consideră hotărâtoare pentru soarta lumii:

Domnule Președinte,

În ultimele luni am asistat la formarea a două tabere, pe care le-aș numi biblic: copiii luminii și copiii întunericului.

Copiii luminii constituie partea cea mai mare a umanității, în timp ce copiii întunericului reprezintă o minoritate absolută.

Cu toate acestea, cei dintâi fac obiectul unui fel de discriminare care îi plasează într-o situație de inferioritate morală față de adversarii lor, care ocupă adesea poziții strategice în guvern, în politică, în economie, în presă. Într-o manieră aparent inexplicabilă, cei buni sunt luați ostatici de cei răi și de cei care îi ajută, fie din interes personal, fie din frică. Aceste două tabere, care au un caracter biblic, urmează separarea clară dintre progenitura femeii și progenitura șarpelui.

De o parte sunt cei care, deși au o mie de defecte și de slăbiciuni, sunt animați de dorința de a face bine, de a fi cinstiți, de a forma o familie, de a munci, de a aduce prosperitate patriei lor, de a-i ajuta pe nevoiași și, ascultând de Legea Domnului, să merite a cuceri Împărăția Cerurilor.

De cealaltă parte, sunt cei care se află în slujba propriilor interese, care nu au nici un fel de principiu moral, care doresc să distrugă familia și națiunea, care îi exploatează pe lucrători pentru ca ei să devină nemeritat de bogați, care provoacă dezbinare și războaie interne pentru a acumula bani și putere: în cazul lor, iluzia înșelătoare a bunăstării temporare se va spulbera într-o zi – dacă nu se pocăiesc – lăsând loc îngrozitoarei soarte care îi așteaptă, departe de Dumnezeu, în blestemul veșnic.

În societate, Domnule Președinte, aceste două realități opuse coexistă ca dușmani eterni, la fel cum Dumnezeu și Satana sunt dușmani eterni. Și se pare că acești copii ai întunericului – și pe care îi putem ideintifica cu Statul Paralel, căruia vă opuneți cu înțelepciune, și care poartă un război acerb împotriva dumneavoastră, în aceste zile – au decis să dea cărțile pe față, ca să spunem așa, dezvăluindu-și planurile. Par atât de siguri că au deja totul sub control, încât au lăsat deoparte acea prudență care, până acum, le-a ascuns măcar parțial intențiile.

Anchetele aflate în curs vor dezvălui adevărata responssabilitate a celor care au gestionat urgența COVID, nu doar în domeniul sanitar, ci și politic, economic sau al presei. Vom descoperi probabil că în această colosală inginerie socială, există oameni care au decis soarta umanității, arogându-și dreptul de a acționa împotriva voinței cetățenilor și a reprezentanților lor din guvernele țărilor.

Vom descoperi de asemenea, probabil, că revoltele din aceste zile au fost provocate de cei care, văzând că virusul se estompează inevitabil și alerta socială a pandemiei se estompează și ea, au fost obligați să provoace tulburări civile, deoarece acestea trebuiau să fie urmate de acțiuni de represiune care, deși legitime, puteau fi condamnate ca o agresiune nejustificată împotriva populației.

Același lucru se întâmplă și în Europa, în mod perfect sincronic. Este destul de limpede că folosirea protestelor de stradă reprezintă instrumentul pentru atingerea scopurilor celor care doresc să vadă ales pe cineva anume la viitoarele alegeri prezidențiale, cineva care întrupează țelurile Statului Paralel și care exprimă aceste țeluri cu convingere. Nu va fi surprinzător dacă, în următoarele luni, vom afla încă o dată că ascunși în spatele acestor acte de vandalism și de violență sunt cei care speră să profite de pe urma disoluției ordinii sociale astfel încât să construiască o lume nouă, fără libertate: Solve et Coagula, așa cum învață adagiul masonic.

Deși poate părea deconcertant, taberele opuse pe care le-am descris se găsesc și în mediile religioase. Există păstori credincioși care se ocupă de turma lui Hristos, dar există și necredincioși mercenari care caută să împrăștie turma și să predea mieii pentru a fi devorați de lupii lacomi.

Nu este de mirare că acești mercenari sunt aliații copiilor întunericului și îi urăsc pe copiii luminii: așa cum există un Stat Paralel, există și o Biserică Paralelă, care se leapădă de jurămintele făcute în fața lui Dumnezeu. Astfel, dușmanul invizibil, împotriva căruia bunii conducători luptă în treburile publice, este combătut și de bunii păstori în sfera eclezială. Este o bătălie spirituală, despre care am vorbit în recentul meu Apel, care a fost dat publicității pe 8 mai.

Pentru prima dată, Statele Unite au în dumneavoastră un președinte care apără în mod curajos dreptul la viață, care nu se rușinează să denunțe persecutarea creștinilor din lumea întreagă, care vorbește despre Iisus Hristos și despre dreptul cetățenilor la libertatea religioasă. Participarea dumneavoastră la Marșul pentru Viață și, mai recent, proclamarea de către dumneavoastră a lunii aprilie ca Lună Națională a Prevenirii Maltratării Copiilor, sunt acțiuni care confirmă de care parte doriți să luptați. Și, îndrăznesc să cred că suntem amândoi de aceeași parte în această bătălie, deși cu arme diferite.

Din acest motiv, cred că atacul la care sunteți supus, după vizita la Sanctuarul național al Sfântului Ioan-Paul al II-lea, face parte din scenariul mediatic regizat, care nu încearcă să combată rasismul și să readucă ordinea socială, ci să agraveze dezbinările; nu să aducă dreptatea, ci să legitimeze violența și crima; nu să slujească adevărul, ci să favorizeze un grup politic.

Și este tulburător că există Episcopi – precum aceia pe care i-am denunțat recent – care, prin cuvintele lor, dovedesc că sunt aliniați cu tabăra opusă. Sunt supuși Statului Paralel, globalismului, gândirii aliniate, Noii Ordini Mondiale, pe care o invocă din ce în ce mai des în numele unei fraternități universale care nu are nimic creștinesc, dar care evocă idealurile masonice ale celor care doresc să domine lumea, gonindu-L pe Dumnezeu  din tribunale, din școli, din familii și poate chiar din biserici.

Poporul american este matur și a înțeles acum în ce măsură marea presă nu dorește să răspândească adevărul, ci dorește să îl ascundă și să îl deformeze, răspândind minciuna care este folositoare scopurilor stăpânilor lor.

Cu toate acestea, este important ca cei buni – care reprezintă majoritatea – să se trezească din letargie și să nu accepte să fie înșelați de o minoritate necinstită, cu scopuri abjecte.

Este nevoie ca cei buni, copiii luminii, să se unească și să-și facă auzite vocile. Ce alt mijloc mai eficient este de a face asta, Domnule Președinte, decât prin rugăciune, cerând Domnului să vă apere pe dumneavoastră, Statele Unite și întreaga umanitate de acest colosal atac al Vrăjmașului.

În fața puterii rugăciunii, înșelăciunile copiilor întunericului se vor nărui, comploturile lor vor fi dezvăluite, trădarea lor va fi vădită, înfricoșătoarea lor putere se va spulbera, adusă în lumină și expusă drept ceea ce este cu adevărat: o înșelăciune infernală.

Domnule Președinte, rugăciunea mea se îndreaptă cu statornicie către iubita națiune americană, unde am avut privilegiul și onoarea de a fi trimis de către Papa Benedict al XVI-lea ca Nunțiu Apostolic.

În acest ceas dramatic și decisiv pentru întreaga umanitate, mă rog pentru dumneavoastră și pentru toți cei care sunt de partea dumneavoastră în guvernul Statelor Unite.

Am încredere că poporul american este unit cu mine și cu dumneavoastră în rugăciune către Dumnezeu Atotțiitorul.

Uniți împotriva Vrăjmașului Invizibil al întregii umanități, vă binecuvântez pe dumneavoastră și pe Prima Doamnă, iubita națiune americană, pe toți bărbații și femeile de bună credință.

Traducerea:

https://evz.ro/d-le-trump-asistam-la-batalia-dintre-copiii-luminii-si-copiii-intunericului-pentru-noua-ordine-mondiala-exista-un-stat-paralel-si-o-biserica-paralelamonseniorul-vigano-asistam-la.html

 

Comentariu saccsiv:

Descrierea fiilor intunericului este aproape perfecta in textul de mai sus. Problema e cu cealalta tabara: nu cumva acea “lumina” trebuie pusa, de fapt, intre ghilimele, adica, nu cumva vorbim despre o falsa lumina?

(more…)

Mitropolitul Ieroteos Vlahos: Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papism

Posted in CATOLICISM, ECUMENISM by saccsiv on februarie 14, 2013

Preiau integral articolul: Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papism de Mitropolitul Ieroteos Vlahos

orthodoxos-typos1[1]Mulţi creştini ortodocşi evlavioşi, mai ales dintre tineri, cer să fie informaţi despre diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi Papism. Urmăresc cu mult interes ştirile, aprecierile, analizele şi, în general, articolele din „Orthódoxos Týpos” care se referă la desconsiderarea Sfintelor Canoane de către arhiereii şi teologii ortodocşi, dar şi de către însăşi Patriarhia Ecumenică, aceştia urmărind ca astfel să faciliteze demersul pseudo-unirii ortodocşilor cu papistaşii. Poporul ortodox urmăreşte însă cu nedumerire şi nepăsarea clerului şi a multora dintre mitropoliţi faţă de aceste chestiuni. „Orthódoxos Týpos”, răspunzând cererii creştinilor ortodocşi evlavioşi înfăţişează diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi papistaşi, aşa cum sunt acestea consemnate în cartea „Vechea şi Noua Romă – Tradiţie ortodoxă şi apuseană” a Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios, kir Ierótheos.Iată ce scrie Înaltpreasfinţitul Mitropolit despre aceste lucruri:În limbajul teologic al Bisericii Ortodoxe se spune despre creştinismul apusean că a fost scos afară din Trupul hierotheos-vlachos[1]Bisericii lui Hristos. Asta s-a întâmplat la început cu Vechea Romă, şi anume cu Papa, iar mai apoi cu protestanţii, care au fost eliminaţi [din Biserica Romano-Catolică] de către Papă.

Cauzele scoaterii Vechii Rome din Biserica Ortodoxă au fost politice şi teologice. În fapt, însă, creştinii apuseni au fost cei care s-au diferenţiat [de Biserică] în ceea ce priveşte dogma şi, mai ales, în ceea ce priveşte metodologia dogmei, care este Tradiţia isihastă – care constă în faptul că omul dobândeşte cunoaşterea lui Dumnezeu prin metoda isihastă şi în continuare această cunoaştere este pusă în cuvinte, este codificată prin termeni-dogme. Când, însă, cunoaşterea empirică a lui Dumnezeu se pierde, atunci se deformează şi dogmele. Vom vedea pe scurt aceste deosebiri.

1. Deosebiri dogmatice şi ecleziologice

            După cucerirea Imperiului Roman de Apus de către franci, au început să fie introduse în spaţiul acestuia şi primele deosebiri dogmatice, iar odată cu trecerea timpului, au fost adăugate altele şi altele. Despre aceasta am scris cele de cuviinţă în primul capitol al cărţii şi în subcapitolul “Augustin – Toma d’Aquino”.

Episcopii Vechii Rome, în ciuda unor deosebiri mici şi neesenţiale, au avut întotdeauna comuniune cu Episcopii Noii Rome şi cu Episcopii Răsăritului până în perioada 1009-1014 d.Hr., când, pentru prima dată, francii au ocupat tronul Vechii Rome. Până în 1009 Papii Romei şi Patriarhii Constantinopolului au fost uniţi în lupta comună împotriva stăpânitorilor şi a episcopilor franci, dar şi împotriva ereticilor care au apărut de-a lungul timpului.

Filioque 

           La Sinodul de la Frankfurt din 794 d.Hr., francii au condamnat hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic şi cinstirea sfintelor icoane. De asemenea, în 809 francii au introdus în Simbolul de Credinţă dogma Filioque, adică învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul. Acest adaos a fost condamnat atunci şi de Papa ortodox al Romei. La Sinodul de la Constantinopol din 879-880 d.Hr., sub Fotie cel Mare, la care au luat parte şi reprezentanţi ai Papei ortodox de la Roma, au fost condamnaţi cei care anatemizaseră hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic şi cei care introduseseră în Simbolul de Credinţă Filioque. Însă, pentru prima dată, Papa franc Serghie IV, în anul 1009 d.Hr., în epistola sa de întronizare, a adăugat Filioque în Simbolul de Credinţă, iar Papa Benedict VIII, în anul 1014 d.Hr., a introdus Crezul cu Filioque în cultul Bisericii, drept care Papa a fost şters din dipticele Bisericii Ortodoxe.

Marea deosebire

            Deosebirea fundamentală dintre Biserica Ortodoxă şi Papism constă în învăţătura despre fiinţa necreată şi energia necreată a lui Dumnezeu. În timp ce noi, ortodocşii, credem că Dumnezeu are fiinţă necreată şi energie necreată şi că Dumnezeu vine în părtăşie cu zidirea şi cu omul prin energia Sa necreată, cu toate acestea, papistaşii cred că în Dumnezeu fiinţa necreată se confundă cu energia Sa necreată (actus purus) şi că Dumnezeu comunică cu zidirea şi cu omul prin energiile sale create, adică susţin că în Dumnezeu există şi energii create. Atunci, Harul lui Dumnezeu, prin care se sfinţeşte omul, este considerat energie creată. Dar astfel omul nu se poate sfinţi, de vreme ce în Sfintele Taine lucrează “harul creat”.

Acest lucru, însă, are şi consecinţe de natură bisericească. Din moment ce harul prin care Dumnezeu vine în părtăşie cu lumea este creat, iar harul creat lucrează în Sfintele Taine ale Bisericii, urmează că Taina Dumnezeieştii Euharistii săvărşită de ei nu este Taină şi nu există prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Căci, cum este posibil ca harul creat să prefacă ziditul în nezidit? Acesta este un motiv în plus pentru care nu putem avea comuniune cu Catolicii. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate Tainele lor, precum Botezul, Mirungerea etc.

Toate deosebirile

            Din această învăţătură fundamentală (actus purus) decurg şi celelalte deosebiri – învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt din Tatăl şi din Fiul, Purgatoriul, primatul Papei etc., care au devenit de-a lungul timpului obiectul Dialogurilor Teologice. Iată care sunt acestea:

Filioque, adică, învăţătura că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, urmarea fiind micşorarea monarhiei Tatălui, anularea egalităţii desăvârşite a Persoanelor Sfintei Treimi, micşorarea în cinstire a Duhului Sfânt ca nefiind de aceeaşi putere şi împreună slăvit cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, întrucât este socotit drept “Persoană cu lipsuri”.

– folosirea pâinii nedospite (azima) la Dumnezeiasca Euharistie de către apuseni, fapt care se abate de la modul în care Hristos a săvârşit Cina cea de Taină,

– sfinţirea “cinstitelor daruri” care se face, nu prin epicleza adresată Tatălui pentru a-L trimite pe Duhul Sfânt, ci prin recitarea cuvintelor lui Hristos de la întemeierea [Euharistiei]: “luaşi mâncaţi… beţi din acesta toţi…”,

– concepţia că jertfa pe cruce a lui Hristos a satisfăcut dreptatea dumnezeiască, înţelegere care Îl înfăţişează pe Dumnezeu Tatăl drept un feudal – pe de altă parte, această concepţie trece cu vederea  Învierea,

– concepţia despre “meritele prisositoare” a lui Hristos şi a Sfinţilor şi care [merite] sunt la dispoziţia Papei,

– separarea şi ruptura dintre Taina Botezului, a Mirungerii şi a Dumnezeieştii Euharistii,

– învăţătura despre moştenirea vinovăției păcatului strămoşesc,

– inovaţiile liturgice în toate Tainele Bisericii (Botez, Mirungere, Preoţie, Spovedanie, Cununie, Maslu),

– neîmpărtăşirea mirenilor cu “Sângele” lui Hristos,

– primatul Papei, conform căruia Papa este “episcopus episcoporum [episcopul episcopilor] şi izvorul autorităţii preoţeşti şi bisericeşti, este capul infailibil şi Conducătorul Suprem  al Bisericii, pe care o chiverniseşte în chip monarhic ca locţiitor al lui Hristos pe pământ” (I. Karmiris). Sub acest aspect, Papa se consideră pe sine urmaş al Sfântului Apostol Petru, căruia i se subordonează ceilalţi Apostoli, chiar şi Sfântul Apostol Pavel,

– inexistenţa împreună-slujirii în cadrul actelor de cult,

– infailibilatea Papei,

– dogma imaculatei concepţii a Născătoarei de Dumnezeu şi în genere cultul marial, conform căruia Maica Domnului este ridicată la dumnezeirea Treimică, vorbindu-se, desigur, şi despre Sfânta Pătrime,

– teoriile despre analogia entis şi analogia fidei care s-au încetăţenit în spaţiul apusean,

– învăţătura despre progresul continuu al Bisericii în descoperirea faţetelor ascunse ale adevărului revelat,

– învăţătura despre vocaţia absolută,

– concepţia despre metodologia comună atât în cunoaşterea lui Dumnezeu, cât şi în cunoaşterea creaturilor, care a condus la conflictul dintre teologie şi ştiință.

În fine, marea ruptură se vădeşte în deosebirea dintre teologia scolastică şi cea isihastă. În Apus s-a dezvoltat scolasticismul ca încercare de cercetare a tuturor tainelor credinţei prin raţiune (Anselm de Canterburry, Toma d’Aquino), în timp ce în Biserica Ortodoxă dăinuie isihasmul, adică curăţirea inimii şi luminarea minţii, pentru dobândirea cunoaşterii lui Dumnezeu. Dialogul dintre Sfântul Grigore Palama şi scolasticul şi uniatul Varlaam este semnificativ în acest sens şi arată această deosebire.

Abatere de la ecleziologia ortodoxă

            Consecinţă a tuturor celor de mai sus este faptul că în Papism avem de-a face cu o abatere de la ecleziologia ortodoxă. Câtă vreme în Biserica Ortodoxă se acordă o mare importanţă îndumnezeirii, care înseamnă comuniunea omului cu Dumnezeu prin vederea Luminii necreate, îndumnezeiţii fiind cei care se întrunesc, aşadar, în cadrul Sinoadelor Ecumenice pentru a marca neîndoielnic hotarele adevărului revelat [de înşelare] în situaţiile de confuzie – în Papism se dă o mare importanţă instituţiei Papei, care Papă este mai presus chiar şi decât Sinoadele Ecumenice.

Potrivit teologiei latine “autoritatea Bisericii există doar când se întemeiază şi se armonizează cu voinţa Papei. În caz contrar, ea este desfiinţată”. Episcopul Maré a scris: “Ar fi mult mai exacţi romano-catolicii dacă, rostind Crezul, ar spune: “şi întru unul Papă” decât să spună “şi întru una … Biserică”.

De asemenea, “importanţa şi rolul episcopilor în cadrul bisericii romano-catolice nu este decât aceea de simplă reprezentare a puterii papale, căreia i se supun şi episcopii înşişi, la fel ca şi simplii credincioşi”. În ecleziologia papistaşă se afirmă în esenţă că: “puterea apostolică s-a pierdut odată cu Apostolii şi nu a fost transmisă episcopilor ce i-au urmat lor. Numai puterea papală a lui Petru, sub care se aflau toţi ceilalţi, s-a transmis succesorilor lui Petru, adică Papilor” . Chiar şi Sinoadele Ecumenice au valoarea pe care le-o îngăduie Papa Romei, deoarece “nu sunt şi nici nu pot fi altceva decât congrese ale creştinismului, convocate sub autoritatea, puterea şi prezidiul Papei”. Dacă Papa iese din sala de congres spunând: “Nu mă mai aflu aici”, în acea clipă Sinodul Ecumenic încetează să mai aibă valabilitate. “Prevederile Sinodului, de asemenea, nu au nici o valoare dacă nu sunt consimţite şi validate de Papă, care le va şi impune, prin natura autorităţii sale, credincioşilor” .

Din această perspectivă, “Biserica” papistaşă afirmă că toate Bisericile Răsăritului sunt în dezacord [cu Papa] şi prezintă lipsuri, aşadar prin iconomie ne primesc papistaşii în comuniune, şi, desigur, tot prin iconomie ne acceptă ca Biserici surori, întrucât “Biserica” papistaşă se consideră pe sine Biserica-Mamă, iar pe noi ne consideră Biserici-Fiice.

Vaticanul este stat

            Vaticanul este stat, iar fiecare Papă este conducător al statului Vatican. Avem de-a face cu o organizaţie antropocentristă, ceea ce presupune secularizare, şi anume o secularizare instituţionalizată. Statul Vatican a fost întemeiat în 755 d.Hr. de Pepin cel Scurt, tatăl lui Carol cel Mare, iar în epoca noastră a fost recunoscut în 1929 de către Musolini. Este importantă justificarea pe care Papa Pius IX o dă proclamării Statului Papal, aşa cum acesta însuşi a rostit-o: “Reprezentantul pe pământ al lui Dumnezeu nu poate fi cetăţeanul unui stat pământesc”. Hristos a fost cetăţean al unui stat pământesc, Papa nu poate fi! Autoritatea papală constă în teocraţie – căci teocraţia se defineşte drept concentrarea puterii lumeşti şi bisericeşti într-o singură persoană. Astăzi state teocratice sunt Vaticanul şi Iranul.

Sunt edificatoare cele afirmate în cadrul cuvântului ţinut la întronizarea sa, de Papa Inochentie III (1198-1216): “Cel care are mireasă este mire. Dar această mireasă (Biserica) nu a venit la unirea nunţii cu mâinile goale, ci mi-a dăruit o preţioasă zestre fără seamăn, şi anume plinătatea bunurilor duhovniceşti şi vastitatea celor lumeşti, măreţia şi belşugul amândurora… Ca simboluri ale bunurilor lumeşti mi-a dat Stema, Mitra pentru Preoţie, iar Stema pentru împărăţie şi m-a rânduit reprezentant al Aceluia, pe haina şi pe coapsa Căruia s-a scris: Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor”.

Prin urmare, există mari deosebiri teologice, care au fost condamnate de Sinodul ţinut sub Fotie cel Mare şi de Sinodul ţinut sub Sfântul Grigorie Palama, după cum se vede şi în “Sinodiconul Ortodoxiei”. De asemenea, şi Părinţii Bisericii, şi Sinoadele Locale până în secolul al XIX-lea, au condamnat toate înşelările Papismului.

Lucrul acesta nu se tămăduieşte şi nici nu poate fi îndreptat printr-o simplă absolvire formală, pe care o va acorda Papa pentru o greşeală istorică, câtă vreme concepţiile sale teologice rămân în afara Revelaţiei, iar Ecleziologia se mişcă pe un drum greşit – câtă vreme, desigur, Papa trece drept conducătorul lumii creştine, drept succesor al Apostolului Petru şi vicar-reprezentant al lui Hristos pe pământ, ca şi cum Hristos i-ar fi acordat Papei puterea Sa, iar El s-ar odihni fericit în Ceruri.

Orthódoxos Týpos, 9 noiembrie 2012, nr. 1949, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie(G.O.)

Citiți și:

1.  PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012:PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

     DE DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 INIMA ORTODOXIEI A BĂTUT ÎN PIREU!
PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ANATEMA!”
“Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor, nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi, şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema!”
                                        ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!  
În Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Pireu, arhiplină de credincioşi, s-a prăznuit Duminica Ortodoxiei sub protia Înalt Preasfinţitului Mitropolit de Pireu şi Falir Serafim. La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, Mitropolia a cinstit cu cea mai înaltă distincţie onorifică a sa – Crucea de Aur a Sfântului Spiridon cu stea – pe luptătorii pentru neprihănita credinţă: Prea Cucernicul şi eruditul Protopresbiter Gheorghios Metallinos, profesor emerit al Universităţii din Atena, pe Prea Cucernicul şi eruditul Protopresbiter Theodoros Zisis profesor emerit al Universităţii din Tesalonic şi pe distinsul domn Lavrentios de Georgio, preşedinte al Asociaţiei Filo-ortodoxe Cosma Flamiatos. Înalt Preasfinţitul le-a mulţumit şi i-a încurajat să-şi continue puternicele lor lupte pentru Ortodoxie neadormiţi şi neobosiţi.

ANATEMATISMELE MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

ÎN DUMINICA ORTODOXIEI – 2012

Printre cei daţi anatemei: papa Benedict al 16-lea, rabinii, musulmanii, iehoviştii şi … ECUMENIŞTII!!!

Mitropolitul Serafim de Pireu, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii praznicale din Duminica Ortodoxiei din acest an (2012), a anatematizat printre alţi eretici vechi pe ereticii monofiziţi, monoteliţi şi monergişti, pe Dioscor şi Sever, pe Varlaam şi Achindin, dar şi pe papa Benedict al 16-lea şi pe cei ce se împărtăşesc cu el, pe Martin Luther, Calvin, Zwingli şi regele Henric al VIII-lea şi toate ramurile protestantismului, pe rabinii iudaismului şi pe musulmanii care hulesc Sfânta Treime, ca şi pe membrii societăţii anonime “Turnul de veghere” – martorii lui Iehova, pe cei care nu primesc Sfintele Sinoade a toată lumea – al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea, şi în cele din urmă pe cei care predică şi învaţă panerezia ecumenismului sincretist – inter-creştin şi inter-religios.

„Lui Arie, întâiul luptător împotriva lui Dumnezeu şi începătorul eresurilor, anatema!

Lui Petru Gnafevs, celui fără de minte, care zice „Sfinte fără de moarte, Cel Ce Te-ai răstignit pentru noi…”, anatema!

Lui Macedonie, necredinciosul şi pnevmatomahul şi lui Nestorie, prigonitorul de Dumnezeu, care a spus că Sfânta Treime a pătimit, precum şi necredinciosului şi nebunului Valentin, anatema!

Nebunilor Pavel de Samosata şi Teodot, şi celor de un gând cu el, şi celuilalt Nestorie, anatema!

Lui Petru, înfricoşătorul eretic, care a fost numit şi Lykopetru, [adică lupul-Petru], lui Eutihie şi Savelie rău-cugetătorilor, anatema!

Lui Iacov Armeanul – Zanzalo, lui Dioscor, Patriarhul Alexandriei şi lui Sever, Patriarhul Antiohiei, necredincioşilor, împreună şi lui Serghie, Pavel şi Pir, cei de un gând cu ei, împreună şi lui Serghie, ucenicul lui Lykopetru, anatema!

Tuturor eutihienilor şi monoteliţilor şi iacobiţilor şi tuturor ereticilor, anatema!

Lui Varlaam şi lui Anchindin, precum şi adepţilor şi urmaşilor lor, anatema!

Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor – nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema!

Lui Martin Luther, lui Jean Calvin, lui Ulrich Zwingli, şi lui Henric al VIII – lea, necredinciosului rege, şi celor care s-au adunat împreună cu ei, ramificaţiilor eretice ale protestantismului, anatema!

Celor care neagă şi hulesc Preasfânta, Cea de-o-fiinţă, Nedespărţita şi de Viaţă-Făcătoare Treime, rabinilor iudaismului, musulmanilor şi membrilor Societăţii anonime de broşuri „Turnul de veghere” a Martorilor lui Iehova, anatema!

Celor care resping Sfintele Sinoade Ecumenice al IV – lea, al V – lea, al VI – lea şi al VII – lea, monofiziţilor, monoteliţilor şi monergiştilor, anatema!

Celor care predică şi învaţă pan-erezia ecumenismului sincretist – inter-creştin şi inter-religios, anatema!”

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfântul Marcu al Efesului”

2. Protopresbiter Teodoros Zissis: ÎN PIREU DUMINICA ORTODOXIEI S-A PRĂZNUIT LA MODUL AUTENTIC

3. Mitropolitul Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei din 2010 : “Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA! http://acvila30.ro/mitrop-serafin-de-pireu-ecumenistilor-si-tuturor-ereticilor-anatema/

4. MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI – FULMINANTĂ MĂRTURISIRE LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 [DE TREI ORI „AXIOS!!!”. SĂ IA EXEMPLU ŞI EPISCOPII NOŞTRI.] (text integral)http://acvila30.ro/mitropolitul-serafim-de-pireu-impotriva-ecumenismului-fulminanta-marturisire-la-duminica-ortodoxiei-de-trei-ori-axios-sa-ia-exemplu-si-episcopii-nostri/

5. Sinodiconul Ortodoxiei sau ce ar fi trebuit sa auziti astazi la slujba http://laurentiudumitru.ro/blog/2010/02/21/sinodiconul-ortodoxiei-sau-ce-ar-fi-trebuit-sa-auziti-astazi-la-slujba/

 6. SINODICON-ul Ortodoxiei – Randuiala din Duminica Biruintei Ortodoxiei (prima duminica din Postul Mare) extras din Moliftelnicul necenzurat, tiparit de Manastirea Petru Voda.


 7. De ce nu se rostește rânduiala Duminicii Ortodoxiei pe la români, așa cum se face în întreaga Ortodoxie? Cu atât mai mult, de ce nu se actualizează periodic cu noile erezii? CÂTEVA GÂNDURI ȘI TRADUCERI ALE SINODIKON-ULUI ORTODOXIEI CARE SE CITEȘTE ÎN DUMINICA ORTODOXIEI
http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2012/03/05/de-ce-nu-se-rosteste-randuiala-duminicii-ortodoxiei-pe-la-romani-asa-cum-se-face-in-intreaga-ortodoxie-cu-atat-mai-mult-de-ce-nu-se-actualizeaza-periodic-cu-noile-erezii-cateva-ganduri-si-traducer/

EPISTOLA ENCICLICA A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE SI APOSTOLICE, CATRE ORTODOCSII DE PRETUTINDENI – in care cei patru patriarhi ai Rasaritului dau, la anul 1848, un raspuns ferm enciclicei Catre Orientali a Papei Pius IX si afirma fundamentele Ortodoxiei contra tuturor ereziilor

Posted in catolici, CATOLICISM, ORTODOXIE, PAPA by saccsiv on februarie 23, 2012

Preiau integral articolul EPISTOLĂ ENCICLICĂ A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE ŞI APOSTOLICE, CĂTRE ORTODOCŞII DE PRETUTINDENI:

EPISTOLĂ ENCICLICĂ[1]

A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE ŞI APOSTOLICE,

CĂTRE ORTODOCŞII DE PRETUTINDENI[2]

în care cei patru patriarhi ai Răsăritului dau, la anul 1848,

un răspuns ferm enciclicei Către Orientali a Papei Pius IX

şi afirmă fundamentele Ortodoxiei contra tuturor ereziilor

(Tradusă de prof. univ. Teodor M. Popescu)

Tuturor celor de pretutindeni, în Duhul Sfânt iubiţi şi doriţi fraţi ai noştri, sfinţiţi Arhierei, prea cucernicului cler din jurul lor şi tuturor ortodocşilor, fii adevăraţi ai Bisericii una, sfinte, catolice şi apostolice, îmbrăţişare frăţească în Duhul Sfânt şi toate cele bune şi de mântuire de la Dumnezeu.
(more…)

VIDEO si FOTO: Festival de dans intr-o catedrala catolica

Posted in catolici, CATOLICISM, VATICAN by saccsiv on februarie 6, 2011

VIDEO: PADRE JONY – Preotul catolic HEAVY METAL. Rock in catedrala …

Posted in catolici, CATOLICISM, rock, Spania by saccsiv on februarie 6, 2011

Pomenirea aflării cinstitei Cruci şi a sfintelor PATRU PIROANE de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare. Pe crucifixurile catolice apar insa doar … TREI PIROANE

   În  luna martie, în ziua a şasea zi, pomenirea aflării cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.

   La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul împărat roman care a recunoscut credinţa creştină el împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înalţa o biserică pe locul patimilor şi învierii Domnului pentru a sfinţi din nou locurile legate de moartea şi învierea Mântuitorului şi a şterge mânjirea păgână din sfintele locuri.

   Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate felurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine.

   După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne şi să sfinţească locurile murdărite de păgâni.

   În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

   Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost aşezat pe   Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena şi patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toţi cei de faţă.

   Cititi va rog mai multe la:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie06.htm

   Comentariu saccsiv:

   La catolici apar insa doar trei piroane:

   Iar la ortodocsi patru:

   Am considerat necesara aceasta subliniere pentru mai usoara diferentiere a reprezentarilor Mantuitorului rastignit. In unele vechi catolice apar tot patru piroane, insa nu stiu cand si de ce au mai scos unul. Asadar, cand vedeti o reprezentare cu doar trei piroane, sa stiti sigur ca aceea este catolica.

%d blogeri au apreciat: