Mai multe regiuni din SUA au declarat stare de urgență ca parte a pregătirilor pentru eclipsa totala de Soare din 8 aprilie
Israel 365 news: Multiple regions across the US declare state of emergency in preparation for solar eclipse
Mai multe regiuni din SUA au declarat stare de urgență ca parte a pregătirilor pentru eclipsa de soare
„Şi’n zilele acelea Eu peste robi și peste roabe voi revărsa din Duhul Meu şi minuni voi face sus în cer și semne jos pe pământ: sânge şi foc și fumegare de fum; soarele se va schimba în întuneric și luna’n sânge înainte de a veni ziua Domnului cea mare și năprasnică; ” (Ioil 3:2-4, Biblia versiunea Anania)
De Adam Eliyahu Berkowitz, 05 Aprilie 2024, Israel365News
Mai multe regiuni din SUA au declarat stare de urgență în vederea unor măsuri de pregătire pentru eclipsa de soare care va traversa partea continentală a SUA pe 8 aprilie. În timp ce eclipsa de luni va fi cel puțin parțial vizibilă în toate cele 48 de state învecinate, oficialii sunt îngrijorați că turiștii vor inunda zonele în care poate fi văzută în totalitate. Calea de totalitate – în care luna blochează complet discul solar – începe în Texas și se îndreaptă într-o bandă îngustă spre nord-est, întinzându-se peste porțiuni din 13 state americane și părți din Canada și Mexic.
Nu va mai fi o altă eclipsă totală de soare vizibilă în zona limitrofă a SUA timp de două decenii, până în 2044, potrivit NASA.
În numeroase regiuni se așteaptă un număr record de vizitatori în ziua eclipsei.
În New York, oficialii din districtul Essex au declarat miercuri stare de urgență pentru perioada 6-10 aprilie, potrivit filialei NBC WPTZ. Districtul Oswego, New York, a făcut un anunț similar, potrivit WSYR.
Oficialii din districtele Kaufman, Bell, Kerr, Coryell, Gatesville și Travis din Texas au anunțat că starea de urgență va începe pe 5 aprilie și va dura până pe 9 aprilie.
Guvernatorul statului Indiana, Eric Holcomb, a emis o declarație de stare de urgență pe 26 martie, în vigoare până la ora 23:59 pe 9 aprilie.
Panica s-a răspândit chiar și în Canada. Regiunea Niagara din Ontario a declarat preventiv stare de urgență.
În general, o stare de urgență împuternicește guvernul să facă tot ceea ce este necesar pentru siguranța oamenilor și pentru protecția proprietății. Acțiunile tipice pot include restricționarea circulației, închiderea rutelor de trafic, suspendarea reglementărilor pentru a accelera răspunsul și crearea de noi sancțiuni legale de urgență.
Declarațiile de stare de urgență pot declanșa mai multe mijloace potențiale de asistență din partea Agenției Federale pentru Managementul Situațiilor de Urgență (FEMA), inclusiv asistență individuală pentru întreprinderi mici și gospodării, precum și programe de asistență publică pentru sisteme rutiere, instalații publice și alte măsuri de protecție în caz de urgență.
Eclipsa totală va trece deasupra Mexicului dinspre Oceanul Pacific în jurul orei 11:07 AM PDT și va continua deasupra Statelor Unite, începând din sud-vest și deplasându-se spre nord-est până când va trece pe deasupra țărmului din nord-estul SUA, în nordul Vermontului, New Hampshire și Maine. Eclipsa se va retrage din America de Nord continentală pe coasta atlantică a Newfoundland, Canada, la ora 17:16 p.m. NDT.
O eclipsă de soare are loc atunci când luna trece între Pământ și Soare, umbrind astfel discul solar pentru un privitor de pe Pământ. O eclipsă totală de soare are loc atunci când diametrul aparent al Lunii (așa cum este văzut de pe Pământ) este mai mare decât cel al Soarelui, blocând toată lumina directă a soarelui și transformând ziua în întuneric. Întâmplarea face ca Luna să se apropie cel mai mult de Pământ (la doar 223.000 de mile) cu o zi înainte de eclipsa totală de soare, apărând astfel cea mai mare dimensiune a sa în ziua în care se intersectează între Pământ și Soare. Eclipsa totală se produce doar pe o traiectorie îngustă pe suprafața Pământului, în timp ce eclipsa parțială de soare este vizibilă pe o regiune înconjurătoare cu o lățime de mii de kilometri.
Va fi prima eclipsă de soare vizibilă în SUA continentale din 21 august 2017 și singura eclipsă totală de Soare din secolul 21 în care va fi vizibilă în totalitate în Mexic, Statele Unite și Canada. Va fi, de asemenea, ultima eclipsă totală de soare vizibilă în Statele Unite continentale pentru următoarele două decenii – până la 23 august 2044.
În discuția sa despre eclipse, Talmudul (Sukkot 29a) a descris în mod specific eclipsele solare ca fiind de rău augur pentru națiunile care își bazează calendarul pe ciclul solar. La sfârșitul acestei secțiuni care descrie semnele de rău augur conținute de eclipse, Talmudul afirmă o clauză de avertizare: ‘Când Israel face voia Domnului (Dumnezeu), nu are de ce să se teamă de toate acestea’, citându-l ca sursă pe profetul Ieremia.
„Acestea zice Domnul: „Nu învăţaţi după căile neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului; că ei se tem de ele, căzând cu fețele la pământ.” (Ieremia 10:2, Biblia versiunea Anania)
Aceeași sursă din Talmud precizează că eclipsele de Lună sunt de rău augur pentru Israel, deoarece Luna reprezintă Israelul din punct de vedere spiritual. Dacă eclipsa de lună are loc în partea de est a cerului, este de rău augur pentru toate națiunile din est și, în mod similar, dacă are loc în emisfera vestică a cerului, este un semn rău pentru toate națiunile din vest.
O eclipsă de soare poate avea loc doar pentru că discul Soarelui și cel lunar par să aibă același diametru, așa cum sunt văzute de pe Pământ. Acest lucru se datorează unei coincidențe unice care nu a mai fost întâlnită nicăieri altundeva în galaxie. Deși Soarele este de aproximativ 400 de ori mai departe decât Luna, Soarele este, de asemenea, de aproximativ 400 de ori mai mare. Dacă distanțele sau mărimile ar fi diferite față de cum sunt în realitate, eclipsele nu ar avea loc.
Video: ‘Pastorul Mark Biltz: Eclipsa de Soare și semnificația ei profetică pentru SUA’, 16 februarie 2024
Descriere: „În timp ce oamenii de știință pretind că pot controla natura, evenimentele cerești, cum ar fi eclipsele, sunt cu mult în afara domeniului de competență al oamenilor de știință. O eclipsă de soare va traversa America de Nord în aprilie, iar unii experți biblici dezvăluie o înțelegere mai profundă a evenimentului decât oamenii de știință seculari, lăsându-i pe aceștia neputincioși, precum vrăjitorii lui Faraon. Cu o înțelegere profundă a surselor clasice evreiești și creștine, pastorul Mark Biltz de la El Shaddai Ministries oferă o perspectivă asupra apropiatei eclipse.”
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Eclipsele si Efectul Allais
Conform https://koaha.org/wiki/Eclissi_solare_del_2_ottobre_1959
Economistul și fizicianul francez Maurice Allais a constatat în această eclipsă și în cea din 30 iunie 1954 că măsurarea gravitației a avut ușoare fluctuații în timpul observării eclipsei; acest fenomen a fost numit mai târziu efectul Allais . [7]
Iata si ce putem citi la https://catalogue.library.cern/literature/tng3e-b5v48
Ar trebui reconsiderate legile gravitației?
patrimoniul științific al lui Maurice Allais
De Múnera, Héctor A
Publicat de C. Roy Keys în 2011, CERN
Maurice Allais a fost unul dintre cei mai originali gânditori științifici francezi ai secolului XX. La începutul anilor 1950 a fost autorul paradoxului Allais în luarea deciziilor în condiții de incertitudine, iar în 1988 a devenit singurul cetățean francez care a primit Premiul Nobel pentru economie ca urmare a contribuțiilor sale la teoria piețelor de non-echilibru. Cercetările lui Allais în domeniul fizicii au fost, de asemenea, importante, dar sunt foarte puțin cunoscute. La mijlocul anilor 1950, Allais a proiectat și construit un pendul cu bilă extrem de sensibil – care l-a numit pendulul paraconic. Acest aparat reacționează la forța gravitațională a Soarelui și a Lunii și a prezentat un comportament neașteptat în timpul eclipsei parțiale de Soare din 30 iunie 1954, care a avut loc la Paris. Această anomalie gravitațională locală se numește acum efectul de eclipsă Allais.
Ca un omagiu adus lui Allais la 100 de ani de la nașterea sa, această carte se concentrează asupra contribuțiilor sale în domeniul fizicii, în special în domeniul interesant și controversat al anomaliilor gravitaționale, care pot deschide căi neașteptate și complet noi în teoria gravitației. Pe lângă un scurt eșantion de lucrări ale lui Allais, cartea descrie eforturile experimentale de a reproduce efectul de eclipsă Allais, un efort care s-a dovedit a fi mai dificil decât se aștepta, deoarece toate eclipsele sunt diferite. Mai multe lucrări descriu anomalii optice și geologice care l-au interesat, de asemenea, pe Allais. O ultimă secțiune conține eseuri teoretice care schițează noi modele gravitaționale. Cartea va fi de interes nu numai pentru studenții și practicienii din domeniul fizicii, ci și pentru publicul laic informat și chiar pentru filosofii științei și pentru cercetătorii care studiază epistemologia și politica din spatele investigației științifice.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Vedem sau nu vedem stelele cand iesim in Cosmos?
Comentariul cititorului ce se semneaza „It’s true- because we saw it on TV!” postat la NASA amână cu un an misiunea Artemis. Ni se spune că întârzierea va permite dezvoltarea în continuare a tehnologiei / Oare cum au ajuns cu peste 50 de ani în urmă pe Lună cu conserva aia?:
Cea mai batatoare la ochi este conferinta de presa post-misiune a celor trei astronauti, in care se uita stanjeniti pe pereti si la intrebarea unui reporter ‘ce stele ati vazut acolo pe luna?’ unul din ei raspunde, confirmat de ceilalti cu privirile in jos: ‘nu am vazut nicio stea’.
Nu este o proba in sens juridic dar este un indiciu destul de clar. Mutra lui Neil Armstrong (ales sa ‘paseasca primul pe luna’ fara indoiala pentru ca era cel mai telegenic, criteriu de Hollywood) spune mai multe decat toate amanuntele tehnice.
Cei nelamuriti ar face bine sa se uite cu atentie la detalii:
si sa studieze comportamentul celor trei.
Pasajul cu intrebarea ‘ce stele se vad de pe luna’ e la 1h:56min.
Comentariu saccsiv:
Despre aceasta conferinta de presa a amintit si autorul articolului ce l-am tradus la:
Tema mai generala a vizibilitatii stelelor am abordat-o si in 2016:
https://saccsiv.wordpress.com/2016/09/28/vedem-sau-nu-vedem-stelele-si-soarele-cand-iesim-in-cosmos/
Foarte interesante si comentariile de atunci, dintre care l-am ales, pentru materialul de fata, pe cel al fratelui mircea.v:
„Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.”
„Cadea” e si in Biblia 1684. Nu e vorba ca nu vor lumina, ca asta se spune despre soare si luna. Ar fi putut sa spuna si „stelele se vor intuneca”, sau „nu vor mai da lumina lor”, dar nu, „stelele vor cadea din cer”. Multe intrebari ref la „stelele vor cadea”…
In afirmatia ref la luna si soare totul e simplu si clar, si de bun simt pt orice om. Nu vad de ce dintr-o data, in continuarea afirmatiei, totul sa devina abscons, enigmatic, inalt stiintific… stelele sant pe cer, si vor cadea, deci clar nu sant ce ni se spune ca ar fi.
––––––––––––-
A intrat o cometa „lovejoy” (sau ceva de genul) in soare prin 2012, si toti „stiintificii” se asteptau sa explodeze, sa se topeasca, sa se dezintegreze, si ea a iesit pe partea cealalta. Toti in deruta maxima.
Nu a trecut chiar prin centrul soarelui, ci mai pe la periferie, dar oricum, toata stiinta spunea ca nu va mai iesi vie de acolo.
Era vorba despre cometa:
Asadar, vedem sau nu vedem stelele cand iesim in Cosmos?
Poate ca raspunsul la aceasta intrebare il vom afla dupa ce in prealabil reusim sa raspundem la o alta: care Cosmos?
Global Research publica un text in care nu doar aselenizarile NASA sunt considerate false, ci si cea recenta a Indiei, precum si filmarile de pe Statia Spatiala Internationala
Global Research: Evidence Relating to NASA Moon Landings, Unexplained Flaws: What Is Reality? What Is Illusion?
Dovezi legate de aselenizările NASA, conțin erori inexplicabile: Ce este realitatea? Ce este iluzia?
De Mark Keenan, 16 Ianuarie 2024, Global Research
Iată mai jos o analiză atent documentată a lui Mark Keenan, bazată pe cartea sa intitulată ‘Moon Landing 2023 – Science or Science-fiction’ (Aselenizare 2023 – Știință sau SF)?
În evoluțiile recente, o navă spațială americană a fost implicată în prima tentativă americană de a aseleniza după mai bine de 50 de ani.
‘Dată pieirii… pe curs de coliziune cu Pământul’?
Dintr-un articol scris de The Independent:
„Misiunea privată a companiei spațiale Astrobotic din Pittsburgh, denumită Peregrine Mission One (Misiunea Peregrine 1), a fost lansată de pe Pământ lunea trecută [8 ianuarie 2024] și urma să aselenizeze pe 23 februarie.
Dar o scurgere de combustibil i-a pecetluit soarta, iar la aproximativ 30 de ore după lansare compania a recunoscut că nava spațială nu avea ‘nicio șansă’ de a realiza o aselenizare fără probleme.
În cea mai recentă actualizare privind nava spațială, firma a declarat că aceasta se află ‘pe o traiectorie spre Pământ’ și că ‘probabil’ va arde la reintrarea în atmosferă.
Faceți clic aici pentru a citi articolul integral pe The Independent.
***
Introducere
Acest articol se bazează în mare parte pe cartea mea Aterizare pe Lună 2023 – Știință sau SF? și este o continuare a subiectelor detaliate în recentul meu articol Aterizare pe Lună 2023 – Știință sau SF?
În acel articol recent, am descris următoarele:
- Organizația Indiană de Cercetare Spațială (ISRO) susține că a aselenizat pe 23 august 2023, însă nu există dovezi care să susțină această afirmație.
- ne-au fost prezentate imagini video realizate de nava spațială ISRO în timp ce orbita în jurul Lunii, însă imaginile arată ca un CGI (imagini generate de calculator). Imaginea alb-negru a vehiculului spațial pe Lună arată mai degrabă ca niște metri de deșert arid care ar putea fi la fel de bine Nevada sau un platou de filmare de la Hollywood. Imaginea alb-negru a ISRO și înregistrarea video a presupusei lor aselenizări, care arată ca și cum ar fi CGI, nu dovedesc nimic.
- ISRO nu oferă nicio dovadă vizuală – niciun punct de referință în fotografie sau în scurta înregistrare video care să justifice afirmația lor că au reușit să aselenizeze o navă spațială. Se pare că nimic din ceea ce a fost prezentat nu ne-a permis să verificăm această aselenizare ca fiind un eveniment care ‘s-a întâmplat cu adevărat’. De ce ISRO nu a pus la bord o singură cameră de luat vederi îndreptată spre Pământ, pentru a ne oferi imagini și înregistrări video de înaltă calitate ale Pământului de pe Lună sau din spațiu, care să ne ofere dovezi? Trebuie să credem că pot pune un spectrometru pe Lună pentru a testa suprafața, împreună cu aparatura pentru mai multe experimente științifice suplimentare, dar nu au putut pune o singură cameră de înaltă calitate pe vehicul sau pe rover și să o îndrepte spre Pământ?
- ‘Aselenizarea’ ISRO a dus la o serie de videoclipuri postate online care ridiculizează proiectul.
- și având în vedere că multe persoane au identificat falsuri și anomalii în imaginile NASA, care indică faptul că aselenizările NASA Apollo au fost falsificate, este de datoria ISRO și a tuturor agențiilor spațiale să furnizeze dovezi clare ale oricărei presupuse aselenizări.
În acest articol, eu:
- am explorat unele dintre erorile inexplicabile ale dovezilor privind aselenizările NASA;
- am detaliat metodele, tehnologiile și trucurile tehnice pe care Hollywood-ul le folosește pentru a simula spațiul și gravitația zero în filme;
- am examinat trucurile tehnice și tehnologia de realitate virtuală augmentată pe care agențiile spațiale, cum ar fi NASA, par să le fi folosit pentru a ‘falsifica’ spațiul și gravitația zero, precum și transmisiunile video în direct de pe Stația Spațială Internațională (ISS).
Categoria JOACA DE-A COSMOSUL: Astronauții de la bordul ISS par în gravitație zero fiindcă atât stația spațială cât și ei sunt într-o stare continuă de cădere liberă înspre Pământ
Motivul pentru care astronauții de la bordul ISS par în gravitație zero este fiindcă atât stația spațială cât și ei sunt într-o stare continuă de cădere liberă înspre Pământ. Deoarece obiectele cad cu aceeași viteză indiferent de masă, stația spațială și astronauții cad împreună, creând iluzia gravitației zero.
Din fericire, chiar dacă ei sunt într-o stare de cădere liberă continuă, nici pionierii spațiului nici stația pe care o folosesc nu se prăbușesc pe Pământ deoarece ISS se deplasează în jurul planetei noastre cu o viteză de 27.600 de kilometri pe oră, suficient pentru a rămâne pe orbită.
Intr-un documentar despre gravitatie, pe care l-am vizionat cu vreo trei ani in urma pe postul tv Da Vinci, se explica mai bine ideea de mai sus. Anume, daca arunci un obiect in fata ta, acesta va urma o traiectorie curba si in cele din urma va cadea pe Pamant. Daca insa te afli suficient de sus iar viteza obiectului este suficient de mare, atunci acesta va avea o cadere libera continua, adica acea curba va ocoli curbura Pamantului. Ca atare, respectivul obiect nu va mai cadea efectiv pe Pamant, ci il va inconjura foarte multa vreme. Dar, pana la urma, tot va cadea, dupa cum aflam din articolul https://evz.ro/lumea-in-stare-de-soc-nasa-a-predat-controlul-iss-rusiei-dupa-ce-a-amenintat-ca-o-va-prabusi-imagini-sfasietoare-foto.html
Primele două componente ale ISS provin din modulele rusești „Zarya” și „Zvezda”, care își folosesc motoarele pentru a ridica orbita ISS din când în când, când straturile superioare ale atmosferei încep să încetinească stația.
Evident, asa ceva este imposibil intr-un model al Pamantului Plat. Dar oare chiar se intampla dupa cum ni se explica? Sau cum se intampla? Sau, de fapt, nu se intampla nimic si ne uitam la filme artistice?
Intrebari…
Oricum, cert e ca oficial ni se spune ca acei cosmonauti nu plutesc deoarece lipseste gravitatia, ci pentru ca doar pare ca lipseste.
Care cosmonauti nu merita denumirea de cosmonauti deoarece se deplaseaza pe o orbita mult prea joasa. Altfel s-ar praji, dupa cum aflam din explicatiile despre Anomalia Atlanticului de Sud:
Anomalia din Atlanticul de Sud – o noua ciudatenie a Antacticii?
In concluzie
Un lucru e sigur, „cosmonautii” se joaca la altitudini mult mai mici decat ceea ce numim ca fiind Cosmos.
In Cosmos ni se spune ca vor ajunge din nou cosmonauti (mai exact pe Luna, dupa peste 50 de ani) doar ca deocamdata se tot amana deoarece se tot petrec lucruri:
NASA amână cu un an misiunea Artemis. Ni se spune că întârzierea va permite dezvoltarea în continuare a tehnologiei / Oare cum au ajuns cu peste 50 de ani în urmă pe Lună cu conserva aia?
Adevarul: NASA amână misiunea Artemis, care ar trebui să pună din nou un echipaj uman pe suprafața Lunii
Echipajul misiunii Artemis II Foto NASA
Astronauții agenției spațiale americane nu vor putea păși din nou pe Lună decât cel mai devreme în septembrie 2026, scrie BBC.
Aceasta reprezintă o devansare cu un an a datei vizate anterior pentru revenirea oamenilor pe suprafața lunară, care a fost realizată ultima dată în 1972.
NASA spune că întârzierea misiunii cunoscute sub numele de Artemis III va permite dezvoltarea în continuare a tehnologiei.
În esență, agenția nu are încă o navă care să trimită astronauți pe Lună sau costume spațiale pe care aceștia să le poată purta.
Anunțând întârzierea, administratorul agenției, Bill Nelson, a declarat că siguranța a stat la baza tuturor considerentelor legate de amânare. „Nu vom zbura până când nu vom fi pregătiți“, a declarat el reporterilor.
NASA amână, de asemenea, pentru septembrie 2025, misiunea precursoare cunoscută sub numele de Artemis II. În cadrul acesteia, patru astronauți vor zbura în jurul Lunii fără a aseleniza. Acest zbor era înscris în calendar pentru sfârșitul acestui an.
Un echipaj format din Jeremy Hansen, Christina Koch, Victor Glover și Reid Wiseman se află deja în pregătire.
Artemis I a avut loc în noiembrie 2022. Aceasta a fost o demonstrație fără echipaj a rachetei SLS și a capsulei Orion pe care NASA le va folosi pentru a duce astronauții pe orbita lunară. Dar capsula necesită acum instalarea unui sistem de susținere a vieții înainte ca echipajul Artemis II să poată urca la bord, iar agenția spațială spune că există îngrijorări cu privire la componentele electronice din acest sistem care vor trebui acum revizuite.
De asemenea, inginerii doresc mai mult timp pentru a înțelege comportamentul și performanța scutului termic care protejează capsula Orion în timpul reintrării incendiare în atmosfera terestră la sfârșitul unei misiuni. Acest scut a suferit unele pierderi neașteptate de material în timpul întoarcerii Artemis I.
Dar cea mai mare problemă a NASA pentru viitor este probabil modulul de aselenizare pentru Artemis III.
Acesta va fi furnizat de compania SpaceX a antreprenorului Elon Musk și va fi o versiune a noului vehicul uriaș Starship, care este testat în prezent în Texas.
Ideea este ca astronauții să se transfere pe Starship pe orbita lunară și apoi să coboare cu acesta pe suprafața Lunii.
SpaceX trebuie nu doar să facă noul vehicul să funcționeze corect, ci și să organizeze o demonstrație fără echipaj pe Lună. Și doar pentru a duce Starship în apropierea Lunii, compania va trebui să își realimenteze mai întâi nava pe orbita Pământului – o practică complet nouă.
Într-adevăr, ar putea fi nevoie de 10 sau mai multe lansări ale altor nave Starship doar pentru a introduce suficient combustibil într-un singur vehicul deasupra Pământului, astfel încât acesta să poată face călătoria spre Lună și apoi să efectueze o aselenizare.
Administratorul asociat al NASA, Jim Free, a fost întrebat dacă este realist să credem că toată această tehnologie ar putea fi perfecționată până în septembrie 2026.
„Stabilim o dată pentru [Artemis III] pe care am stabilit-o împreună cu contractorii noștri, pe baza planurilor tehnice pe care aceștia le-au prezentat“, a răspuns el. „Ceea ce pot să vă spun este că am pus o marjă acolo pentru a ține cont de unele dintre riscurile pe care anticipăm că le vom vedea. Am încercat să abordăm necunoscutele necunoscute și să stabilim un plan realist“.
Datele care nu au fost amânate în prezent sunt cele pentru misiunile Artemis IV și V, care urmează să aibă loc în 2028 și, respectiv, 2029.
În cadrul misiunii IV va avea loc primul zbor al astronauților către noua stație spațială lunară Gateway, care va fi construită în acest deceniu. Misiunea a V-a va vedea introducerea unui al doilea sistem de aselenizare numit Blue Moon. Acesta este dezvoltat de compania spațială deținută de fondatorul Amazon.com, Jeff Bezos.
Comentariu saccsiv:
Dupa cum stiti, de curand:
Oare cum au ajuns cu peste 50 de ani in urma pe Luna cu conserva aia? Sa ne amintim:
Video: Uluitoarele manevre in spatiu din timpul misiunii Apollo 11
SUA: racheta Vulcan Centaur a fost lansată luni spre Luna dar misiunea NU va putea continua deoarece modulul său Peregrine a suferit o „anomalie” care l-a împiedicat să-şi îndrepte în mod stabil panourile către Soare
Compania Astrobotic, care se află în spatele proiectului american privat de trimitere a unei misiuni pe Lună, a declarat luni că modulul său Peregrine a suferit o „anomalie” care l-a împiedicat să-şi îndrepte în mod stabil panourile către Soare, relatează BBC.
Fără capacitatea de a-şi încărca bateriile şi de a menţine o sursă de energie, misiunea nu va putea continua, potrivit news.ro.
Astrobotic a precizat că inginerii lucrează la această problemă şi că va furniza actualizări atunci când va avea mai multe informaţii.
Modulul de aselenizare de 1,2 tone a fost lansat luni dimineaţă de la Cape Canaveral, Florida, cu o rachetă Vulcan. Este prima misiune americană care ţinteşte o aselenizare în ultima jumătate de secol, aceasta fiind totodată şi prima încercare de a face acest lucru prin intermediul unei companii private.
Agenţia spaţială americană (NASA) a achiziţionat o capacitate pe modulul de aselenizare pentru cinci instrumente care să studieze mediul lunar, în vederea trimiterii de astronauţi pe Lună mai târziu în acest deceniu.
Misiunea desfăşurată în asociere cu o firmă privată trebuia să ajungă pe Lună până la sfârşitul lunii februarie, fiind prima aselenizare uşoară a SUA din ultima jumătate de secol.
[…]
Racheta Vulcan Centaur a fost dezvoltată de grupul industrial ULA, din care fac parte Boeing şi Lockheed Martin.
[…]
Modulele lansate anterior de companii private au eșuat
În ultimii ani, companii private israeliene şi japoneze au încercat să plaseze module de aselenizare pe Lună, însă misiunile lor s-au încheiat cu prăbuşiri ale vehiculelor trimise în spaţiu.
[…]
Noua misiune spaţială a provocat însă şi controverse, întrucât ea transportă cenuşă umană şi mostre ADN de la zeci de persoane, inclusiv de la creatorul serialului „Star Trek”, Gene Roddenberry. Este vorba despre un parteneriat cu compania Celestis, specializată în „zboruri spaţiale comemorative”.
Trimiterea unor urne conţinând cenuşă umană pe Lună a stârnit nemulţumirea tribului amerindian Navajo, care a criticat „profanarea unui loc sacru”, fără să obţină însă o amânare a lansării.
Racheta Vulcan Centaur, aflată în etapa de dezvoltare de aproximativ 10 ani, reprezintă „viitorul companiei”, a subliniat Mark Peller, vicepreşedintele grupului ULA.
Având o înălţime de aproximativ 60 de ani, ea îi va permite grupului ULA să le înlocuiască pe lansatoarele sale Atlas V şi Delta IV şi să concureze astfel cu SpaceX în sectorul lansărilor spaţiale realizate cu costuri mai mici.
ULA, care prevede şase lansări ale rachetei Vulcan Centaur în acest an, doreşte să recupereze motoarele acesteia după fiecare zbor pentru a obţine astfel un plus de rentabilitate.
[…]
Video: Uluitoarele manevre in spatiu din timpul misiunii Apollo 11
Foarte rar ni se povesteste despre incredibila manevra denumita de site-ul Descopera “rearanjarea modulelor spatiale”. Sau despre cum au plecat de pe Luna.
Vizionati va rog:
Sunt niste manevre atat de complexe si de mare finete, incat pur si simplu le consider imposibil de realizat in vremurile acelea.
De ce le este atat de greu sa aselenizeze la polul sud al Lunii?
Chang’e 4
După aselenizarea roverului Chandrayaan-3 care a avut loc în urmă cu câteva săptămâni, India a devenit prima țară care a plasat o navă spațială în apropierea polului sudic lunar doborând recordul Chinei, un om de știință chinez de top a declarat că afirmațiile privind această realizare sunt exagerate.
Ouyang Ziyuan, lăudat ca fiind părintele programului de explorare lunară al Chinei, a declarat pentru ziarul de limbă chineză Science Times că locul de aselenizare a Chandrayaan-3, la 69 de grade latitudine sudică, nu a fost nici pe departe aproape de pol, definit ca fiind între 88,5 și 90 de grade.
Pe Pământ, 69 de grade sud ar fi în interiorul Cercului Antarctic, dar versiunea lunară a cercului este mult mai aproape de pol.
„Este greșit!”, a spus el cu privire la afirmațiile privind o aterizare polară indiană. „Locul unde este Chandrayaan-3 nu se află la polul sud lunar, nu se află în regiunea polului sud lunar și nici în apropierea regiunii polului sud lunar”.
Chandrayaan-3 s-a aflat la 619 kilometri distanță de regiunea polară, a precizat Ouyang.
Agenția spațială indiană nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii joi.
După ce Chandrayaan-3 a ajuns pe Lună, publicația Global Times a Partidului Comunist l-a citat pe Pang Zhihao, un expert spațial de rang înalt cu sediul la Beijing, care a declarat că China are o tehnologie mult mai bună.
Cu toate acestea, Chandrayaan-3 a mers mult mai departe spre sud decât orice altă navă spațială. Încercarea Rusiei de a pune pe suprafața Lunii o navă spațială în apropierea polului sudic s-a soldat cu un eșec răsunător luna trecută, când aceasta s-a prăbușit pe satelitul natural al Pământului.
Chang’e 4, prima navetă spațială carea aselenizat pe partea îndepărtată a Lunii în 2019, a atins suprafața satelitului la 45 de grade sud. O sondă NASA fără echipaj, Surveyor 7, a ajuns pe Lună la aproximativ 41 de grade sud în 1968.
Aselenizarea cât mai aproape de polul sud lunar este importantă nu doar pentru lăuda. Oamenii de știință cred că regiunea ar putea avea rezerve de gheață care ar putea fi valoroase pentru șederi pe termen lung.
Atât SUA, cât și China au în vedere această zonă pentru planurile lor viitoare de a trimite astronauți pe Lună pentru prima dată de la încheierea programului Apollo al NASA, în urmă cu jumătate de secol.
India a aselenizat
India a reușit ceea ce nicio altă națiune nu a mai reușit până acum, să ducă o sondă și un rover în zona Polului Sud selenar. Este o misiune istorică și o victorie pentru Agenția Spațială Indiană, alături de ESA (Agenția Spațială Europeană), cea care a sprijinit întregul proiect. Este de asemenea, o victorie în cursa spațială în ceea ce înseamnă pașii către o bază lunară permanentă.
Pentru început, sonda va aștepta câteva ore pentru ca praful lunar să se așeze.
Ulterior, panourile de pe una dintre laturile sondei Vikram se vor deschide, iar roverul Pragyaan va coborî pe o rampă, până pe suprafața lunii.
De aici, roverul își va începe miniunea de explorare a rocilor și a craterelor din zona Polului Sud al Lunii. Roverul va aduna date și imagini care vor fi transmise pe Terra pentru a fi analizate.
Data aselenizării a fost atent selectată ca să coincidă cu începutul unei zile lunare, echivalentul a 28 de zile terestre. Asta pentru că bateriile sondei și roverului au nevoie de lumină solară pentru a se încărca și funcționa.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
12 comments