Plata cu cardul la piata si in Bucuresti
Antena 3: Vești bune pentru bucureșteni! Acum pot plăti cu cardul la aceste piețe
Bucureştenii pot plăti cu cardul legumele şi fructele pe care le cumpără în pieţele Matache şi Domenii din Sectorul 1, urmând ca din primăvară mai multe pieţe să fie dotate cu POS.
Asociaţia Administratorilor de Pieţe pune Capitala pe harta oraşelor unde este implementat sistemul de plată cu cardul la piaţă, alături de Sibiu, Galaţi şi Iaşi. De la finalul lunii octombrie, folosirea cardului ca modalitate de plată este posibilă în pieţele Matache şi Domenii, scrie adevarul.ro.
Pentru că sezonul agricol este pe final, pentru Bucureşti, montarea POS-urilor va fi reluată din primăvara lui 2020. În numai cinci luni, 86 de POS-uri au fost montate în patru pieţe din România. Rezultatele cele mai spectaculoase au fost înregistrate la Sibiu, unde numărul solicitărilor de montare de POS-uri s-a dublat, iar unii dintre producători au anunţat deja că vor folosi aparatele şi în extrasezon.
Comentariu saccsiv:
Hal de bucurie…
Elevii din Rusia vor învăța cum să asambleze şi dezasambleze o pușcă de asalt Kalaşnikov AK-47
Ministerul Educaţiei de la Moscova a dat ordin tuturor şcolilor din Rusia să organizeze o lecţie tematică dedicată puştii de asalt Kalaşnikov (AK-47), apreciind că o astfel de oră va contribui la formarea sentimentului de patriotism la copii „ca o categorie moral-spirituală”, inspirându-i să se alăture forţelor armate, informează miercuri dpa şi postul de radio Eho Moskvî, citate de Agerpres.
Iniţiativa coincide cu cea de-a 100-a aniversare de la naşterea inventatorului celebrei puşti Mihail Kalaşnikov la 10 noiembrie. Puşca sa AK-47, care şi-a făcut debutul în anii 1940, este una dintre cele mai prolifice arme din lume.
Ministerul Educaţiei a trimis deja dispoziţie pentru desfăşurarea unei astfel de lecţii tematice la 10 octombrie la nivel naţional, inclusiv în clasele primare.
În afară de asamblarea şi dezasamblarea AK-47 sau AK-74, elevilor li se va propune să compare puşca de asalt rusească cu puşca americană M-16.
„În fiecare an, un sfert de milion de oameni mor din cauza unui glonţ tras dintr-un AK”, menţionează Ministerul rus al Educaţiei, adăugând că „o puşcă de asalt Kalaşnikov face mai mulţi morţi decât tirurile de artilerie, bombardamentele aeriene sau atacurile cu rachete”.
Scopul acestei ore este ca copilul să ia în considerare implicaţia de a ucide în apărarea patriei lor şi rolul puştilor Kalaşnikov în conturarea „memoriei istorice” şi a „identităţii naţionale ruse”.
Un proeminent opozant rus, Dmitri Gudkov, a criticat această iniţiativă într-o declaraţie făcută marţi, afirmând că spiritualitatea nu trebuie confundată cu crima. Potrivit Ministerului Educaţiei rus, „identificarea noastră oficială cu spiritualitatea înseamnă să omori cât mai mulţi oameni”, apreciază Gudkov într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Șaormerița
Pentru că numele firmei ei era ceva cu “Lisa” îi spuneam în glumă Mona Lisa.
Când am văzut-o prima oară am avut impresia că e o blondă tinerică și fâșneață, probabil întreținuta vreunui individ potent financiar.
Râdea tot timpul de parcă în viață era totul roz.
După ce am cunoscut-o mai bine mi-am dat seama că nu mai era chiar la prima tinerețe, pe fața ei, sub stratul de pudră, putea fi văzută o rețea fină de cute lăsate de trecerea timpului.
Nici veselă nu era tot timpul.
Era o femeie ca atâtea alte milioane de femei, avusese o mulțime de greutăți în viață, era singură și la fel la alte milioane de oameni din această țară plecase “dincolo” unde a lucrat pentru a câștiga niște bani care să-i permită ca la un moment dat să ducă o viață mai ușoară decât avusese până atunci.
După ce s-a întors, din bănuții pe care-i câștigase în peste 20 de ani de muncă și-a cumpărat o garsonieră, undeva prin Calea Girocului.
Și a încercat să încropească ceva din care să-și câștige existența de zi cu zi, cumpărând o mică afacere “la cheie”, o șaormerie, aproape de casă.
Probabil mulți dintre cei care citesc acest text au trecut pe lângă acel loc, o cușcă care avea o fereastră la stradă de unde unii din cei care lucrau în zonă își cumpărau câte o șaorma, un kebab, un suc sau o pungă de pufuleți.
În interior se găsea un aragaz profesional, un frigider, o masă de lucru din inox, niște crătiți, o mașină de prăjit cartofi, toate extrem de curate.
Lucrurile care pot fi văzute în orice șaormerie din această țară.
Dimineața se ducea la serviciu pe la 6.30, deschidea devreme pentru a prinde oamenii care treceau spre locul de muncă.
Seara după ora 20 nu prea mai erau clienți așa că închidea și se punea să-și facă ordine în hârtii, iar pe la ora 21 încuia și mergea acasă.
În fiecare zi, mai puțin duminica.
La început totul a fost în regulă, chiar dacă afacerea nu mergea așa cum crezuse că se va întâmpla avea speranța că odată cu trecerea timpului lucrurile se vor îndrepta.
În fond, era singura șaormerie din zonă, deci nu avea concurență, era curată și aspectul ei plăcut ar fi trebuit să atragă clienții.
Și chiar așa se și întâmpla, după o lună oamenii începuseră să o cunoască, vindea mai mult, începuse și ea să se reobișnuiască cu felul de a fi al oamenilor de aici.
„Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus” – asa descrie EXPERIMENTUL PITESTI cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor
Captura youtube
Conform Active News, Istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a considerat de cuviință să confirme ipotezele colegului său, Mihai Demetriade, care într-un interviu pentru Radio France International (RFI) a sugerat că, în cazul terifiantului experiment de la Pitești, „victimele nu sunt chiar victime”. Astfel, într-o postare pe Facebook Mădălin Hodor a scris:
„Astazi, prietenul Mihai Demetriade a postat pe contul de Facebook un interviu al lui despre Pitești. Ei, interviul ăsta, bazat pe cercetările lui de ceva ani, cam da la temelia unuia dintre marile mituri ale carpetei cu Răpirea din Serai din CV-ul marilor istorici anticomuniști ai patriei. Care și-au cam construit niste cariere și au produs niște scrieri de toată jena, nu mai zic și niște filme bune de aruncat la coș.
Evident, și aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune. Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși aș fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimiltată de regulă cu lungimea nasului”
Iata si o parte din interviul rfi Ororile de la Piteşti. Interviu cu cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade:
În contextul aniversării celor 30 de ani de la căderea blocului estic și al discuțiilor ivite în ultimele două săptămâni legate de controversatul film „Între chin și amin”, corespondentul RFI la Berlin, William Totok,a pregătit acest material despre fenomenul Pitești. Despre legende, folclor penitenciar, memorialistică mistificatoare, istoria comunismului şi instrumentalizarea politico-ideologică a trecutului recent într-o discuţie cu cercetătorul de la CNSAS, Mihai Demetriade
[…]
„Ce s-a întîmplat la Piteşti…– eu nici n-aş folosi termenul de experiment, care iarăşi este o lectură hiperbolizantă şi excesiv individualizantă a poveştii cu Piteştiul. Aş vorbi mai degrabă de o acţiune, cum o numeşte la un moment dat [ofiţerul Tudor] Sepeanu, o acţiune de rupere sau o acţiune de disoluţie sau o acţiune de diversiune, cum o numeşte [generalul de Securitate] Nicolschi.”
Mihai Demetriade a explicat în continuarea discuţiei noastre şi rolul „actorilor” principali în scenariul de la Piteşti.
„Explicaţia asta pedagogică este asta că a existat un actor represiv, şi anume Securitatea, care a pus în scenă experimentul ăsta pedagogic, care a avut nişte victime. Asta este o lectură foarte comodă simbolic, pentru că avem identificaţi represorii, avem identificată metoda şi avem identificate victimile. Iar cercetarea de arhivă dovedeşte că nu e foarte sigur că, de pildă, victimele au fost victime pînă la capăt. Deci complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtilă şi mai adîncă.”
Mihai Demetriade vede o paralelă între incidentele violente care au avut loc între legionarii, internaţi în lagărul de la Rostock, unde se aflau gardiştii fugiţi după „rebeliunea” din 1941, şi comportamentul violent al acestora din timpul detenţiei, în România postbelică.
În lagărul de la Rostock, un legionar fusese învinuit de către colegii săi c-ar fi pus la cale un complot contra lui Horia Sima. Învinuitul a fost torturat într-un mod bestial. Şi asta, spune Demetriade „S-a soldat cu cruzimi greu de imaginat – şi care seamănă, ca scenografie a torturii, foarte bine cu Piteştiul. Inclusiv problema aşa-zisei demascări care făcea parte din ritualul violent.”
Referitor la analogiile evidente între acţiunile violente puse la cale de legionari în etape istorice diferite, cercetătorul Demetriade precizează:
„Asta te duce cu gîndul că există [o legătură] – şi nu doar cu episodul Rostock, ci şi cu episodul pedepsirii care era un tip de practică legionară veche în istoria Mişcării, de la pedepsirile publice ale trădătorilor (povestea cu Stelescu), dar şi pedepsirile din inchisori. În detenţia post-rebeliune, facţiunile anti-simiste, grupurile şi grupusculele legionare anti-Sima, se pedepseau, pur şi simplu, prin bătăi sistematice [aplicate] coreligionarilor.” „Tortura nu este o excepţie venită sau impusă de un terţ represor. Ea face parte din anatomia legionară. Administraţia penitenciarului a creat contextul favorabil ca acest episod violent să se dezvolte. Asta developează Piteştiul cumva, şi Suceava, într-o altă lumină. Îţi dai seama că victimele nu sînt chiar victime.”
Gheorghe Pintilie, din partea Securităţii, a coordonat toată acţiunea, folosindu-se de această „anatomie a violenţei” care, în ultimă instanţă, a degenerat în ororile care s-au petrecut la Piteşti între 1949 şi 1951.
[…]
Referitor la cei doi, fratele mircea.v a comentat:
Deci nu oricine frate, ci istorici cercetatori CNSAS… Ce-i in capul meu la adresa lor acuma, nici nu vreau sa vorbesc…
Demostene Andronescu in „Reeducarea de la Aiud” spune:
„Si apoi, înca ceva . De ne vom abtine si nu vom depune marturie despre ceea ce s-a întâmplat atunci, exista riscul ca cei de mâine sa scrie istoria doar dupa documentele (scrisoarea lui Gyr, declaratiile celorlalti , etc.) pe care calaii neamului românesc le-au fabricat si le conserva pentru posteritate.
În acest sens este edificatoare discutia care a avut loc între un anchetator si un anchetat în timpul instrumentarii parodiei de proces intentat presupusilor initiatori ai ororilor de la Pitesti. Dupa ce a semnat, în urma a zile si nopti de tortura, declaratia care i se cerea, cel anchetat a spus anchetatorului : „Nu va dati seama ca la prima ocazie voi retracta tot ce m-ati silit sa recunosc în aceasta declaratie si ca aceasta retractare, chiar daca nu-mi va mai servi mie, va servi, mai târziu, la stabilirea adevarului” . La aceasta anchetatorul i-a raspuns cu cinism : ” Te asigur ca nu vei avea aceasta ocazie si ca dupa 50 sau 60 de ani, când nu vei mai fi nici tu si nu voi mai fi nici eu, istoria se va scri dupa asta” . Si apucând cu doua degete foile cu declaratia proaspat semnata le flutura pe sub nasul nefericitei sale victime.
Este de datoria noastra, a celor care am supravietuit urgiei, ca spunând adevarul despre ceea ce s-a întâmplat atât cu el cât si cu ceilalti, sa le asiguram , lor si cauzei pe care ei au slujit-o, locul ce li se cuvine în istorie. Cu alte cuvinte, avem, datoria sa depunem marturie , ca nu cumva viitorimea sa scrie numai dupa documentele infamante si mistificatoare pe care ticalosii le-au pregatit în acest scop.”Fara cartile scrise de martirii si sfintii ce au trecut prin aceste puscarii, asa ar fi fost.
Pentru cei 2 suboameni „cercetatori cnsas” si pt cine vrea sa isi faca o imagine despre ce s-a intamplat in puscariile comuniste, mai jos cateva carti:
„Viata Parintelui Calciu”
„Intoarcerea la Hristos” – Ioan Ianolide
„Imn pentru Crucea purtata” – Virgil Maxim
„Reeducarea de la Aiud” – Demostene Andronescu
„Cumplite incercari, Doamne” – Marcel Petrisor
„Marturisiri din mlastina disperarii” – Dumitru Bordeianu
In incheiere, cateva vorbe despre William Totok, cel ce i-a luat inteviul lui Mihai Demetriade:
Poliţiştii vor avea super puteri de la anul
A fost promulgată legea care prevede atribuţii extinse pentru Poliţie, iar agenţii vor putea intra, fără mandat, într-o locuinţă ca să salveze o persoană aflată în pericol sau vor putea cere sprijinul populaţiei pentru prinderea unor infractori. De asemenea, cei care nu vor putea să se legitimeze pe stradă vor putea fi duşi de oamenii legii la Poliţie.
Rețeaua lui Soros, implicată direct în alegerile prezidențiale și în criza guvernamentală din România
O adevărată rețea de persoane extrem de influente care au lucrat coordonat sau care au beneficiat de activitățile pe care le finanțează miliardarul George Soros fac parte, astăzi, din cercul zero de încredere al Palatului Cotroceni, în perspectiva alegerilor prezidențiale din România și a bătăliei care se dă, zilele acestea, pentru instalarea unui guvern al liberalilor.
Consilieri prezidențiali, foști consilieri prezidențiali, numiți, recent, ca judecători la Curtea Constituțională, un șef al celui mai important serviciu secret intern, precum și un prim-ministru desemnat au avut și unii încă au legături cu rețeaua de ONG-uri finanțate de Soros. Toate aceste forțe sunt concentrate acum într-o singură direcție: Guvernul lui Iohannis care să-i organizeze acestuia alegerile, în vederea realegerii pentru un nou mandat. Pe lângă persoanele fizice care sunt legate între ele de această apartenență la organizațiile miliardarului, mai există și o zonă de presă coordonată de unul dintre directorii zonali ai unui ONG de investigații implicat în mod direct în încercarea de punere sub acuzare a președintelui american Donald Trump.
Structura multi-instituțională care, așa cum se vede, coordonează, în subterane, campania electorală atipică pentru alegerile prezidențiale din 2019 de la București și care are legătură directă inclusiv cu eforturile de a instala, în mod artificial, un Guvern PNL, în ciuda faptului că liberalii numără, astăzi, în Parlamentul României, doar 96 de membri, este împânzită în mai multe funcții oficiale, la nivel înalt, interconectată de ani buni. “Jurnalul” prezintă, pe scurt, această schemă.
Sandra Pralong, fondatoarea ONG-urilor lui Soros în România, consilier la Cotroceni
Sandra Pralong, un nume cu rezonanță, mai ales în rândul societății civile, este, începând cu decembrie 2014, consilier prezidențial, consilier de stat la Administrația Prezidențială și conduce Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor, Este primul și cel mai important colaborator al controversatului miliardar George Soros în România, înființând, în numele acestuia, în anii ’90, Fundația Soros România, devenită, ulterior, Fundația pentru o Societate Deschisă.
În anul 1998, Sandra Pralong a ocupat, de asemenea, funcția de consilier prezidențial al fostului președinte al României, Emil Constantinescu, fiind responsabilă pentru comunicarea internațională și coordonarea politicilor către românii din afara țării. Atunci, Sandra Pralong a avut-o în subordine directă pe Violeta Alexandru, fost ministru pentru Dialog Social în cadrul Guvernului Cioloș, actual președinte al PNL București și propusă de către Ludovic Orban să devină ministru al Muncii. La Violeta Alexandru vom reveni mai jos.
Cine sunt liderii interlopi convocaţi să gireze deschiderea unui lanţ de cazinouri în România. Întâlnirea de taină, convocată de un investitor polonez
Costel Corduneanu (Iaşi), Lucian Boncu (Timişoara), Alin Iovănuţ (Arad) şi Adrian Tâmplaru (Sibiu)
O anchetă DIICOT a scos la iveală faptul că, în septembrie 2019, lideri ai lumii interlope din marile oraşe ale României au fost convocaţi la un „congres“ pentru a-şi da girul asupra unei investiţii străine pe piaţa jocurilor de noroc.
Mai mulţi membri ai unei grupări de interlopi din Timişoara au fost arestaţi la sfârşitul săptămânii trecute în două dosare instrumentate de procurorii DIICOT. Într-unul dintre dosare, gruparea condusă de un timişorean pe nume Lucian Boncu este acuzată de trafic de cocaină. Într-un alt dosar, Boncu şi „locotenenţii“ săi sunt acuzaţi că au sechestrat şi bătut un bărbat pe care-l suspectau că a încercat să măsluiască aparatele de la o sală de jocuri de noroc.
Documente desecretizate despre gruparea satanista de pedofili ‘The Finders’
Imagin: Adam Quirk FBI/flickr.
INFO WARS: FBI DECLASSIFIES DOCUMENTS ON SECRET PEDOPHILE GROUP ‘THE FINDERS’
FBI desecretizează documente despre grupul secret de pedofili numit ‘The Finders’
Pretinde că un grup satanic are legături cu comunitatea de informaţii
Jamie White | Infowars.com – October 28, 2019
FBI-ul a desecretizat şi a publicat un cufăr cu documente despre “The Finders,” (“găsitorii”) o pretinsă reţea secretă de răpiri de copii care are conexiuni cu comunitatea de intelligence a SUA.
FBI-ul a început investigarea grupului după ce fostul congressman Charlie Rose a retransmis mai multe ponturi cu presupuse abuzuri de copii comise de acest grup, potrivit unui document desecretizat de 324-pagini din 1993.
Informaţiile au condus investigatorii către Tallahassee, Florida, şi apoi la Washington D.C., unde se raportează că era sediul grupului.
MIRCEA VULCANESCU – ucis de puscaria bolsevica la 28 octombrie 1952
Iata ce putem citi la SINAXAR 28 OCTOMBRIE: Viața Filosofului Martir MIRCEA VULCĂNESCU, alcătuită de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă de pe blogul Atitudini:
SCHIŢĂ BIOGRAFICĂ. PRIMII ANI DE ŞCOALĂ
S-a născut pe 3 martie 1904[1], la Bucureşti, ca al doilea copil al lui Mihail Vulcănescu, care a fost 41 de ani funcţionar al Ministerului Finanţelor, şef al serviciului Contabilităţii Casei de Depuneri, apoi al Regiei Monopolurilor Statului, inspector financiar şi unul din întemeietorii Societăţii Generale a Funcţionarilor publici, al cărei preşedinte a fost. Mama, Maria, născută Tomescu, la Slatina, în 1876 este fiica lui Mihail Tomescu, moşier, proprietar al moşiei Potcoava, judeţul Olt şi alegător la divanul din 1854 şi al Elisabetei. Primele trei clase ale şcolii primare le urmează la Institutul Anglo-German din Bucureşti, iar clasa a patra, la Şcoala primară de Stat de la Lucaci, unde absolvă cursul primar.
Studiile secundare le face în frământarea războiului trecut: clasa întâia şi a doua la Liceul Matei Basarab din Bucureşti (1914-1916); clasa a treia, particular, la Liceul refugiaţilor de pe lângă Liceul Naţional din Iaşi (1917-1918). Îşi dă capacitatea la Gimnaziul din Tecuci (vara 1918) şi o finalizează la Liceul Lazăr din Bucureşti (1918-1919); clasa a şasea şi a şaptea, ca particular, la Liceul Matei Basarab din Bucureşti (1919-1921); clasa a opta, ca particular (vara 1921), la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, unde îşi susţine bacalaureatul (octombrie 1921)[2].
Încă din adolescenţă scrie poezii şi eseuri (Conştiinţa naţională la români, Cine e poetul românismului), devine cercetaş la 12 ani, iar la 16 ani se înscrie în Societatea culturală Înfrăţirea românească.
ACTIVITATEA CULTURALĂ ŞI CARIERA PROFESIONALĂ
Nu cred în politică. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, „umanitatea”, ci omenia[3].
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
3 comments