Florin Stuparu despre FII LUI DUMNEZEU, despre FIICELE OAMENILOR, despre URIASI si … despre ANTIHRIST

Multi vad aici extraterestrii:

«Au văzut fiii lui Dumnezeu pe fiicele oamenilor că sînt frumoase şi şi-au luat loru-şi dintr-însele femei de care şi-au ales» (Facerea 6:2)

Sau si mai rau, niste draci impreunandu-se cu femei … Caci iata ce zic masonii:

Tradiția completă a gradului al III-lea menționează că îngerul luminii Evlis, Duhul Focului, s-a îndrăgostit de Eva, care s-a supus iubirii lui și astfel s-a născut Cain, întru totul superior lui Abel. Că Dumnezeu Adonai, invidiindu-l pe Cain pentru duhul pe care i l-a transmis îngerul luminii Evlis, l-a izgonit pe Adam și pe Eva din rai. Că acest dumnezeu invidios a frământat materie pentru a-l crea pe Adam și i-a dat un suflet supus (slugarnic). Și i-a fost frică de sufletul liber și autonom al lui Cain.

Cain, alungat pe nedrept de Adonai, l-a omorât pe Abel, iar Adonai, dumnezeul care a vrut să înnece atâtea mii de oameni în apele potopului, a caracterizat uciderea lui Abel ca fiind un păcat de neiertat. Că nerăzbunătorul urmaș al lui Cain, pe nume Hiram, fiu al Duhului Focului, și-a pus tot talentul și energia lui pentru construirea templului pe care mândria lui Solomon l-a ridicat în cinstea necruțătorului dumnezeu Adonai, a cărui ură persecută de secole neamul lui Cain. Că după distrugerea mării de aramă, Hiram s-a dus la strămoșul lui Tuvalcain, în mijlocul focului, în centrul pământului, în sufletul lumii, în împărăția lui Evlis și a lui Cain, acolo unde încetează să mai existe tirania invidiosului Adonai și unde se hrănesc din roadele pomului cunoașterii. Hiram intră acolo în altarul focului și Tuvalcain îi explică neputințele și patimile josnice ale zeului Adonai, care își urăște creația și o condamnă să moară, după ce o va judeca pentru binefacerile pe care duhurile focului le-au dăruit ei. În fine, Tuvalcain profețește dominația urmașilor lui Hiram, care vor impune pe întreg pământul cultul Focului, punând capăt tiraniei lui Adonai.

Cititi va rog mai multe in articolul:

MARELE ARHITECT al Universului = LUCIFER. Demonstratia Mitropolitului Serafim de Pireu. Fratilor, MASONERIE = SATANISM

Cine au fost insa fii lui Dumnezeu, fiicele oamenilor si uriasii? De ce potopul? Si care ar fi legatura cu antihristul?

Iata ce putem citi la Biserica și problemele vremii:

Florin Stuparu: C. A. ROSETTI despre Revolutia Franceza si … evrei

Sunt unii frati naivi ce zic cam asa: revolutionarii de la 1848 au fost patrioti, nu stiau saracii cum e cu masoneria.

Le zic: ba stiau …

   Iata ce putem citi la Astăzi, cuvînt pentru C. A. Rosetti:

„În sfîrşit (scrie undeva Iorga Nicolae),  pe primăvară (în 1848), sosiră din Paris tineri studenţi aparţinînd clasei boiereşti mijlocii, care nu voiau să creadă într-o îngrădire în spaţiu a revoluţiei franceze. Unul dintre ei, C. A. Rosetti, credea realizabilă în cel mai apropiat viitor o înfrăţire idilică a tuturor oamenilor.”

Florin Stuparu: Din LUCRAREA ANTI CRESTINA a masonului MIHAIL KOGALNICEANU

Comisarul european M. K. a fost apoi căpetenia unioniştilor la 1859: membru în Comitetul Central al Unirii (tuturor vrăjmaşilor Românilor împotriva Românilor), a condus propaganda pentru unire în paginile Stelei Dunării (ziarul Lojei cu acelaşi nume), a indrumat lucrările Adunării ad-hoc a Moldovei. Dar lucrarea cea mai vrednică de pomenire a lui M. K. este, fără îndoială, aceea împotriva Bisericii lui Hristos, ca mînă dreaptă a fratelui său întru răutăţi Cuza Vodă, al cărui cuvînt de laudatio l-am săvîrşit nu cu multă vreme în urmă. Să ne aducem aminte ce scriam cu acel prilej despre lucrarea de nimicire a Sfintelor Mănăstiri Neamţu şi Secu. Căci, chiar dacă repetăm unele lucruri, e bine aşa, pentru a ne lămuri cine au fost „înaintaşii” noştri (iar mai bine zis înaintaşii celor care le sînt acum urmaşi). Deci să citim iarăşi din cronica ieromonahului Andronic Popovici:

Florin Stuparu: PRINTESA EUROPA ŞI MINOTAURUL

Preiau integral articolul PRINŢESA EUROPA ŞI MINOTAURUL:

SCURTĂ POVESTIRE ZOOFIL ZOOTEHNICĂ

Învăţaţi să cinstim „cultura clasică greco-romană” încă din primele zile ale vieţii, noi nici nu ne putem închipui ce însemna lumea păgînă înainte de întruparea Dumnezeu-Cuvîntului şi de propovăduirea în toată lumea a bunei Sale vestiri (Evanghelia).

Să luăm de pildă legenda Europei, căci despre „Europa” va fi vorba în multe din paginile ce ne stau înainte. Întîi de toate, să zicem că etimologia numelui de „Europa” nu se cunoaşte, unii zicînd că e semitică, alţii că e celtică sau grecească. Ce se ştie e că numele se află pentru întîia oară în mitologia elină, Hesiod zicînd (în veacul al VII-lea înainte de Hristos) că Europa era ori una din cele trei mii de Oceanide3, ori fiica regelui Tyrului, răpită de Zeus, această poveste fiind şi cea mai cunoscută. Să ne-o amintim cît mai pe scurt cu putinţă.

Aşadar, s-a întîmplat că Zeus – marele tartor al Elinilor4 – a văzut-o pe fată pe cînd aceasta culegea flori şi, nestăpînit cum era de felul său, s-a aprins de dorinţă curvească pentru ea. Şi ce a făcut? S-a schimbat într-un frumos taur alb şi, luînd-o pe grumaz (ea ţinîndu-se de coarnele lui), a înnotat peste mare, ducînd-o în insula Creta. Iar acolo s-au împreunat – precum ne putem închipui – şi prinţesa i-a născut pe Minos, Sarpedon şi Rhadamante.

Dar povestea cu tauri albi nu se termină aici. Căci, înainte de a dobîndi tronul Cretei, Minos a avut de luptat cu fraţii săi pentru dreptul la stăpînire şi l-a rugat lui Poseidon („zeul” apelor, unchiul său după tată) să-i trimită un semn că „zeii” îi binecuvîntau domnia. Iar unchiul i-a trimis un frumos taur alb ca zăpada, care s-a ivit din apa mării (precum tatăl lui Minos cu ani în urmă). Minos ar fi trebuit să jertfească dobitocul, arătîndu-şi astfel supunerea către „dumnezeii” cerului şi ai pămîntului, dar nu a făcut aşa, ci l-a păstrat pentru sine. Cînd Poseidon a aflat despre lipsa de „evlavie” a nepotului, a făcut ca Pasipha, femeia acestuia, să se îndrăgostească nebuneşte de taur. Iar aceasta l-a pus pe Daedalus, vestitul arhitect, să-i facă o vacă din lemn goală pe dinăuntru. Şi, intrînd în forma aceea dobitocească, femeia s-a împreunat în chip dobitocesc cu taurul, ca şi soacra sa pe vremuri. Iar din împreunare s-a zămislit monstrul numit „Minotaur”, „taurul lui Minos”, o jivină cu cap şi coadă de taur şi trup de om.

Ce a urmat se ştie: Minotaurul a pricinuit atîtea rele pe insulă, încît Daedalus a trebuit să construiască pentru el, la cererea lui Minos, labirintul, în care a fost închis. Acolo, el primea spre mîncare tributul adus Cretei de către Atena, adică şapte tineri şi şapte fecioare în fiecare an. Asta pînă cînd a fost ucis de eroul Tezeu, povăţuit de firul Ariadnei, fiica lui Minos şi ajutat de sabia magică dată tot de ea.

Lăsînd de-o parte înfricoşătoarea şi scîrbavnica poveste, să ne gîndim că toate noroadele păgîne – începînd cu Babilonienii şi cu Egiptenii, cei dintîi închinători la idoli, adică la chipurile diavolilor – au avut drept „dumnezeu” cîte un taur: primii pe Baal-Moloch, iar cei de-al doilea pe Apis. Iar de la ei, animalul cornut a fost cinstit de toţi ceilalţi păgîni, ba chiar şi de norodul ales, atunci cînd acesta s-a smintit în pustie şi i-a cerut lui Aaron să le facă viţelul de aur5. Şi pe cine închipuie animalul cornut şi copitat, desfrînat şi sălbatic? Ştim prea-bine, din întîmplările trăite de Părinţii Bisericii din pustie, aceia care au înfruntat duhurile necurate faţă către faţă: pe însuşi diavolul cel mare, începătorul răutăţii, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al oamenilor. Iată aşadar „mitul întemeietor” al „Europei”, împărăţia zidită în vremile noastre de strănepoţii Minotaurului.

3 Nimfe ale mării oceanice, „nimfele” fiind întruchipări ale nenumăratelor patimi omeneşti „mai mici”, iar „zeiţele” doar ale celor mai însemnate.

4 „Căci toţi dumnezeii neamurilor – adică ai păgînilor – sînt draci” (Psalmul 95:5) şi ipostazieri (personificări) ale patimilor. Iar Zeus era întruchiparea tiraniei, a bunului plac şi a mîniei.

5 Ieşirea, capitolul 32. De aceea a şi poruncit Dumnezeul a toate jertfele de tauri în Legea Veche, pentru ca Evreii să nu se mai închine acestei făpturi, ci să o închine Lui.

Cititi va rog si:

UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului

 

Florin Stuparu: REVOLUTIA MASONICA de la 1848 in Principatele Romane

Despre 1848 în Principatele Române

Marile ţări agricole situate între Marea Baltică şi Marea Neagră nu pot fi izbăvite de barbaria patriarhală-feudală decât cu ajutorul unei revoluţii agrare care să transforme ţăranii în proprietari de pământ liberi, o revoluţie cu totul asemănătoare celei care a avut loc în 1789 în satele franceze. Engels

În sfârşit, pe primăvară, sosiră din Paris tineri studenţi aparţinând clasei boiereşti mijlocii, care nu voiau să creadă într-o îngrădire în spaţiu a revoluţiei franceze. Unul dintre ei, C.A. Rosetti, credea realizabilă în cel mai apropiat viitor o înfrăţire idilică a tuturor oamenilor. Iorga

FLORIN STUPARU – 40 de zile …

   Citez din articolul Florin – 40 de zile:

Vă informăm că slujba de Parastas de 40 zile va avea loc sâmbătă, 10 septembrie, la ora 9 la cimitirul Străuleşti II.

Masa de Parastas va fi la Clubul Ţăranului Român – de la Muzeul Ţăranului Român -, şi va începe la ora 13.

Dumnezeu să îl odihnească!

Cititi va rog si:

Fratele FLORIN STUPARU s-a mutat la Domnul …

Ipoteza: FLORIN STUPARU A FOST UCIS?

 

Ipoteza: FLORIN STUPARU A FOST UCIS?

Dupa cum majoritatea dintre voi deja stiti:

Fratele FLORIN STUPARU s-a mutat la Domnul …

Dusmanii s-au bucurat, iar intrusii n-au scris nici un articol pe blogurile sau revistele lor. Majoritatea dintre noi am plans si ne-am intristat.

S-a crezut ca a cazut de pe pod pur si simplu. Iata insa ca au inceput sa apara semne de intrebare:

– De ce a spus inainte de a muri ca s-a luptat cu trei? N-a specificat: trei ce? Asa ca unii au presupus ca au fost duhuri, draci, ceva de genul. Oare?

– De ce nu avea plagi pe piele? Cand cazi si te rostogolesti, n-au cum sa nu apara.

– De ce ochelarii erau intregi pe nas cand a fost gasit?

– Cand a fost gasit, nu stia de ce e in acea rapa.

– A fost oare batut de catre niste profesionisti si apoi pus acolo?

– Majoritatea celor ce au mers pe acel pod, spun ca-I imposibil sa cazi de pe el, cu atat mai mult cineva care a trecut peste el de mii de ori.

Cele de mai sus mi le-a spus un frate apropiat lui. Care m-a intrebat: dar daca totusi a fost ucis, de ce el? Iar eu i-am raspuns: pentru ca era cel mai vulnerabil dintre noi.

Nu stim sigur ce s-a intamplat pana la urma, dar daca baietii au inceput sa ne rareasca, putem sa ne asteptam ca usor usor pe cate unul sa-l mai calce o masina, sa cada de la etaj, sa-si bage degetele prin priza …

Voi reveni cu un articol mult mai amplu.

 

Fratele FLORIN STUPARU s-a mutat la Domnul …

In dimineata acestei zile, la orele 4, scriitorul Florin Stuparu a murit, se pare ca de inima, cu putin timp inainte de a ajunge la spitalul din Vatra Dornei. Florin era nascut pe 20 mai 1961, era casatorit si avea 3 copii. Indemnam pe toti cei care l-au cunoscut si care i-au citit cartile sa se roage pentru sufletul sau, ca Domnul sa-i ierte pacatele si Maica Domnului sa mijloceasca pentru mantuirea sufletului sau.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l pomeneasca in Imparatia Sa.

Va amintim ca scriitorul Florin Stuparu a fost membru fondator al Miscarii pentru Romania (1991) si al gruparii Scara (1996).

Dintre lucrarile editate de el, unele alaturi de monahul Filotheu de la Manastirea Petru Voda, va amintim:

1. “Anul 1848 la romani”, 2001, nepublicata – editor si autor
2. Rugaciunile Postului Mare, Egumenita, 2003
3. Ceaslov, dupa editia Neamt 1874, nepublicat
4. Fericitul Theodorit al Kyrului – Tilcuirea celor 150 de Psalmi ai Prorocului David, Manastirea Petru Voda, 2003
5. doua numere din Oglinda vremii
6. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Tilcuirea Epistolei catre Romani, Sophia, 2005
7. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Talcuirea Epistolei intai catre Corinteni si a Epistolei a doua catre Corinteni, Sophia, 2005
8. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Tilcuirea Epistolei catre Romani, Sophia, 2005
9. Rugaciunile Sfintului Efrem Sirul, Scara, 2006
10. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Talcuirea Epistolelor catre Galateni, Efeseni, Filipeni si Coloseni, Sophia, 2006
11. Cuvinte ale Sfintilor Parinti la Nasterea si Intruparea Cuvantului, Sophia 2007
12. Sf. Theofylact al Bulgariei – Tilcuire la Faptele Apostolilor, ed. Sophia, 2007
13. “Justin”, Scara, 2007
14. Educarea curviei, Fundatia Sfintii Martiri Brincoveni, Constanta, 2006
15. Sfintul Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – Tilcuire la Apocalipsa, ed. Sophia, 2007
16. Cuvinte ale Sfintilor Parinti la Moartea si Invierea Domnului, Sophia, 2008
17. Margaritare – Cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur si ale multor sfinti si dascali, ed. Sophia, 2009
18. Vietile, Acatistele si Paraclisele Sfintilor Grabnic Ajutatori Nicolae, Mina si Haralambie, ed. Sophia, 2009
19. Sf. Efrem Sirul, Plinsurile Sfintului Efrem Sirul, ed. Sophia, 2010
20. Cartea omului sau Un barbat si o femeie de la facerea si pina la innoirea acestei lumi, ed. Scara, 2010
21. Cuvinte impotriva betiei si pentru buna folosire a vinului, ed. Scara, 2010
22. Vladimir Guette – Papalitatea eretica, ed. Scara, 2010
23. Fericitul Theodorit al Kyrului – Zece cuvinte pentru Dumnezeiasca Pronie, Fundatia Iustin Pirvu, 2010
24. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Tilcuirea Epistolei catre Evrei, Sophia, 2011
25. Cartea ascultarii, Sophia, 2011
26. Arhiep. Nichifor Theotokis – Kyriacodromion la Apostolii si Evangheliile Duminicilor de peste an, Sophia, in curs de aparitie
27. Arhiep. Evghenie Vulgaris – Tilcuire la Pentateuh, in curs de aparitie la Ed. Sophia
28. Dogmatica Sf. Ioan Damaschin, traducere si note de Cuv. Gherontie Dascalul si Sf. Grigorie Dascalul, in curs de aparitie la ed. Sophia

Si altele, printre care si articolele aparute in revista AXA, creationism.info

Cateva fotografii cu fratele Florin, spre vesnica lui pomenire: