Despre pacea antihristica
Comentariul fratelui Felix postat la Vatican: Creștinii și budiștii au o „responsabilitate comună” pentru pace:
Părintele Serafim Rose:
Pacea ecumenista emana o coloratura specifică din învăţătura creştină, se adresează oricui crede în primul rând în om şi în fericirea pământească.
Oricine primeşte această învăţătură poate citi în ea propria părere….
Creştinii pot afla în ea latura pământească a unei învăţături care, în plinătatea ei, vorbeşte şi despre Cer; necreştinii pot afla în ea o învăţătură despre om şi despre o «realitate mai înaltă», ce nu încalcă propriile idei despre ceea ce se află mai presus de om şi în afara lumii acesteia; iar anticreştinii pot afla în ea expresia înţelepciunii universale, singura care împlineşte nevoile religioase ale omului, astfel Vaticanul poate deveni învăţătorul omenirii,
izvorul umanismului universal, pe care «orice om de bun simţ» îl poate accepta, fără a primi şi adevărata credinţă creştină ortodoxă din care a izvorât el.
Fără să vrei, îţi aduci aminte de ultima lucrare a filosofului rus din veacul al XIX-lea, Vladimir Soloviev – «Povestire despre Antihrist» (din volumul Trei convorbiri) – în care, întemeindu-se în primul rând pe Sfinţii Părinţi, zugrăveşte un tablou cutremurător al lui Antihrist ca «mare umanist» şi supraom, acceptat de lume ca Mesia.
Acest Mesia cucereşte lumea scriind o carte intitulată Calea către pacea si prosperitatea universală, care era «atotcuprinzătoare şi care-i împăca pe toţi, combinând nobila cinstire a vechilor tradiţii şi simboluri cu un larg şi îndrăzneţ radicalism în planul cerinţelor sociale şi politice…
Ea făcea ca viitorul luminos să pară la îndemâna fiecăruia, încât toţi ziceau: Este exact ceea ce voiam…
Minunatul scriitor îi fermeca pe toţi şi era pe placul tuturor».
Cei ce se arătau îngrijoraţi, deoarece cartea nu pomeneşte de Hristos Dumnezeul-Om, erau asiguraţi că nici nu era necesar, fiindcă este «pătrunsă de adevăratul spirit creştin al dragostei şi al bunăvoirii atotcuprinzătoare».
La iniţiativa unor oameni importanţi, s-a format o «Adunare Internaţională», spre a crea un guvern mondial; el a fost ales în unanimitate conducătorul lumii şi a publicat un manifest ce proclama:
«Popoare ale lumii, pacea mea o dau vouă. Vechile făgăduinţe s-au împlinit; pacea veşnică şi universală este asigurată»
O epocă a «păcii» poate veni pentru omul dezabuzat – dar totuşi plin de teamă apocaliptică; dar ce poate spune creştinul ortodox despre o astfel de «pace»?
Ea nu va fi Pacea lui Hristos Dumnezeul-Om“.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Pe cine asteapta crestinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?
IZVORUL TAMADUIRII
In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.
Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: “Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.
Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica.
Cititi va rog mai multe la:
Preotul Matei Vulcanescu spune ca Sfanta Lumina este aprinsa cu bricheta si argumenteaza cu lucrarile jurnalistului grec Dimitris Alikakos
Daniel Vla a postat articolul:
Acesta este contul de facebook al preotului Matei Vulcanescu:
https://www.facebook.com/groups/762574643871787/posts/7088781771251011/
Repeta des ca se foloseste bricheta sau altceva doar in ultimii ani. Dar posteaza si un astfel de comentariu:
Matei Vulcanescu
Author
Alexandra Cavca “Hristos S-a arătat plin de delicatețe și discreție ucenicilor Săi, după Înviere.
Învierea nu e un miracol ci ceva firesc și delicat.
Nicio relatare a aparițiilor Domnului după înviere nu este o forțare a credinței spre certitudine. Exceptând momentul cu Toma „Necredinciosul” care a fost certat pentru nevoia lui de a… băga mâna.
Din păcate , pentru o parte din credincioși nevoia de circ miraculos e mai mare decât nevoia de a înțelege sensurile învierii.
În definitiv e o copilărie idolatră să credem că Hristos a înviat azi sau va învia mâine.
Cum spune Pavel, Hristos a înviat odată pentru totdeauna. Acum sărbătorile sunt despre noi. Cum ne raportăm noi la Patimile și Învierea Domnului, care sunt, toate, un „pachet”: Paștele?
Ce ne spun nouă aceste evenimente, după aproape 2000 de ani? Cum reacționăm noi? Suntem noi popor nou, al învierii? Sau suntem mai departe prizonierii prinților acestui veac, naționalismelor, ideologiilor, religiilor, lipsei de iubire?
Inima Paștelui nu e o lumânare ci este apropierea mea de Iisus, in pași concreți și rumegați în lumina gândului la Înviere.
De aceea circul de la Ierusalim este revoltător.
Nu atât o revoltă pe sărmanii care participă, mânați de clerici necinstiți și de instinctul lor religios, la asta, ci revoltă pe păstorii explicit escroci.
Și e o escrocherie cu atât mai mare cu cât la sfârșitul ei, mulți creștini ratează Învierea din pricina unei nenorocite de lumânări…..” preluat Facebook de la Bogdan Alexandru Duca
Ca argument pentru bricheta sau altceva lumesc, preotul Matei Vulcanescu foloseste si acest video:
Clipul de mai sus a fost produs de Dimitris Alikakos, despre care citim pe https://en.wikipedia.org/wiki/Holy_Fire cum ca:
În cartea sa, jurnalistul Dimitris Alikakos prezintă un interviu cu Arhiepiscopul „păstrătorul vaselor” Isidoros al Patriarhiei Ierusalimului, în care acesta din urmă recunoaște că acea „Candelă neadormită”, pe care el însuși o pune în Biserica Sfântului Mormânt în dimineața Sâmbetei Sfinte, este aprinsă de el cu o brichetă. [1]: 75 [31] [32] Fostul (1984-1988) Arhiepiscop „păstrătorul vaselor” Nikiforos a recunoscut și el același lucru, doar că el folosea chibrituri [1]: 89 În aceeași carte, Arhiepiscopul Gerason Theofanis a afirmat că Focul Sfânt nu se aprinde în mod miraculos, ci în mod natural, iar apoi este binecuvântat de Patriarh. Acesta a mai adăugat: „îi înșelăm pe credincioși lăsându-i să creadă că este un miracol. Acest lucru este inacceptabil și care nu ne face cinste”[1]: 86. Potrivit lui Theofanis, frauda «miracolului» a fost inventată de cruciații catolici cu câteva secole în urmă și a fost continuată ulterior de Patriarhia Ortodoxă Greacă. [31] [33] În plus, Mitropolitul Kornilios de Petras, episcop mitropolit de Petras, surogat al Patriarhiei Ierusalimului în 2001, a confirmat un interviu mai vechi, spunând că și el a aprins lumânările Luminii Sfinte de la o candelă normală și a descris cu lux de amănunte ceea ce a văzut când a intrat în Biserica Sfântului Mormânt [1]: 101-106. În cele din urmă, în cartea sa, jurnalistul menționează cronica ștergerii cuvântului „miracol” de pe site-ul oficial al Patriarhiei la 23 iunie 2018, cu porunca Patriarhului Theofilos al III-lea [1]: 29-47 .
Iata si ce putem citi la Five years after challenging miracle of Holy Fire, Greek journalist is acquitted de pe Religion News Service:
La cinci ani după ce a contestat miracolul Sfintei Lumini, un jurnalist grec este achitat
Antihristul va fi votat
„Acum, noi îi votăm pe conducătorii noştri, suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota.„
Cititi va rog mai multe la:
Profetia Sfantului Lavrentie de Cernigov despre antihrist
Si nu va fi un vot furat la urne. Majoritatea oamenilor chiar il vor iubi:
„Şi văzând oamenii bunătăţile cele desăvârşite ale lui şi puterea lui, se vor aduna toţi să-l facă împărat.”
Cititi va rog mai multe la:
Si asta pentru ca oamenii, inclusiv multi dintre crestini, sunt habauci:
Pe cine asteapta crestinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?
Cititi va rog si:
ANTIHRIST inseamna CEL CE ESTE IN LOC DE HRISTOS
Este posibil să-l recunoaștem pe ANTIHRIST?
Cuviosul Serafim Rose: NU ateismul va instaura Împaratia Antihristului
Sfantul Ignatie Briancianinov: “Nu avem de unde aştepta reînvierea Creştinismului”
Pe de alta parte:
Putem sa ne organizam pentru a-l opri pe ANTIHRIST? Iata ce spune Sfantul Ignatie Briancianinov
PROHODUL DOMNULUI
Starea întâi
1.În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind).
2. Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4. Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi,
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind.
13. O, minuni străine !
O, ce lucruri nouă !
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
Îngropat de mâinile lui Iosif.
14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin şi nefiresc !
15. Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
16. Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
18. Din stricare, Doamne,
Viaţa mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfeşnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul.
20. Mulţimea de oştiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
24. În mormânt nou Te-au pus,
Înnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin învierea Ta,
După cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte,
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna
Faţa sa de soare,
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
33. Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
36. Bucurie, Doamne,
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou ?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
46. Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
52. Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi soare şi pământ.
56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
60. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
Înviind tot neamul muritorilor.
61. „Vai, Lumina lumii !
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
64. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
65. Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
66. De iubeşti pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.
68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat,
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
69. O, munţi şi vâlcele
Şi mulţimi de oameni,
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Lumină,
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
71. Deşi ca o piatră,
Tare şi tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică o moştenim.
73. Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
75. Fericimu-Te toţi,
Maica lui Dumnezeu,
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
76. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
Pogorarea lui Iisus Hristos la iad. Inainte sufletele tuturor mortilor mergeau in locuinta mortilor. Acum doar sufletele pacatosilor merg in iadul provizoriu. Dupa invierea mortilor si Judecata de Obste, pacatosii inviati vor merge cu trup si suflet in iezerul de foc
1 Petru 3, 18‑22:
Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,
Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.
Sfântul Apostol Petru vorbeşte despre pogorârea Domnului la iad. In răstimpul dintre moarte şi Înviere, când trupul Său zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiţi şi le‑a propovăduit cuvântul Evangheliei. Până la Învierea Lui toţi oamenii mergeau în iad.
Sfântul Chiril al Alexandriei:
„Ducând cuvântul credinței la iad, Hristos a extins harul Său la întreaga fire”
La încheierea Proscomidiei, precum şi la intrarea cu Cinstitele Daruri, în Sfântul Altar preotul rosteşte, în taină, rugăciunea:
„În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins”
Iata si ce putem citi la Coborarea la iad a lui Iisus Hristos de pe Crestin Ortodox:
Activitatea Mantuitorului Iisus Hristos s-a desfasurat pe multe planuri: ceresc – ca Logos preexistent; pamantesc – de la intrupare pana la rastignirea pe cruce si ingropare; la iad – sub pamant – ca Imparat biruitor, cat a stat cu trupul in mormant; iarasi la cer, preaslavit cu trupul, dupa inviere si preaslavire sau inaltarea la cer; si in fine, sacramental, ca Hristos Euharistie si ca savarsitor al Sfintelor Taine – in chip nevazut – in Biserica. Toate aceste activitati sunt intrevazute clar in Epistola I a Sfantului Apostol Petru.
Coborarea lui Hristos la iad este una din marile probleme ale Epistolei I Petru si e o tema specifica, in felul cum este formulata de el. Ea constituie un adevar fundamental al invataturii crestine. Despre acest fapt, Apostolul Petru se exprima atat de enigmatic – in pasajul din capitolul III, 19-20 – incat textul devine foarte greu la interpretat si ridica o seama de probleme dificile; intre acestea unele privesc persoanele in cauza, altele felul si scopul vestirii, iar altele timpul si locul. Cu alte cuvinte:
Un eretic nociv: “Sfantul” IGNATIU de LOYOLA – intemeietorul Ordinului Iezuit
Pentru cititorii mai noi, repostez un articol din 2015, cu cateva completari:
Iata o oda, articolul Sf. Ignatiu de Loyola, scris de Marius Vasileanu, postat in Romania Libera:
Leviții sunt pregătiți pentru cel de-al treilea templu
Israel 365 News: Levites tune up for the Third Temple
Leviții sunt pregătiți pentru cel de-al treilea templu
De Adam Eliyahu Berkowitz, 26 Aprilie 2024, Israel365News
„căpeteniile leviților: Haşabia, Şerebia și Iosua, fiul lui Cadmiel; iar frații lor erau rânduiți, fiecare, să cânte și să aducă laude după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu.” (Neemia 12:24, Biblia versiunea Anania)
Joi, în a treia zi intermediară a Paștelui, leviții s-au adunat la Ierusalim pentru a-și reconstitui rolul muzical în Templu. Un grup de aproximativ două duzini de leviți s-au adunat în Orașul Vechi pentru a-și exersa cântecul în timp ce purtau veșminte concepute pentru a fi folosite de muzicienii Templului în cel de-al treilea Templu.
Video: ‘De Paște la Ierusalim leviții și-au exersat cântările pentru Templu’
„Leviți din tot Israelul s-au reunit în Orașul Vechi din Ierusalim pentru a exersa cântatul în Templu.”
Cântatul a dus la dans, celebrând bucuria sărbătorii biblice.
De asemenea, leviții au suflat în trompete de argint care fuseseră pregătite pentru a fi folosite în cel de-al treilea Templu.
În mod tradițional, muzicienii Templului erau selectați din tribul lui Levi. Zoharul explică faptul că leviții erau selectați pentru a cânta în Templu deoarece numele Levi înseamnă a însoți, iar muzica lor îi făcea pe ceilalți să se apropie de Dumnezeu. În zilele în care Templele se aflau în Ierusalim, leviții cântau pe cele 15 trepte – care corespund celor 15 Cântece ale Înălțării din Psalmii 15 – care duceau de la Ezrat Nashim (Curtea Femeilor) la Ezrat Yisrael (Curtea Israeliților). Mishna afirmă că pe platformă nu se aflau niciodată mai puțin de 12 leviți, dar numărul lor putea fi mărit la nesfârșit. În timp ce, în mod normal, niciun minor nu avea voie să intre în Azarah (Curtea) pentru a lua parte la slujbă, leviților tineri li se permitea să se alăture la cântare pentru a ‘adăuga dulceață sunetului’, dar nu aveau voie să stea pe aceeași platformă cu leviții adulți (Talmud Erchin 2:6).
În Biblie, din tribul lui Levi făceau parte Moise și Aaron. Kohanim (preoții) sunt urmașii lui Aaron, iar urmașii acestuia au devenit un subansamblu al tribului lui Levi. Ceilalți membri ai tribului au fost aleși de Dumnezeu să renunțe la porțiunile lor de pământ din Israel și să slujească în Templu. Leviții îndeplineau diverse funcții în Templu, inclusiv paza și deservirea tuturor nevoilor muzicale.
Comunitățile evreiești sunt scrupuloase în ceea ce privește perpetuarea statutului leviților, care se transmite din tată în fiu. Numai bărbații evrei ai căror tați au fost leviți sunt considerați eligibili. Reprezentând aproximativ 4% din totalul populației evreiești, aceștia sunt recunoscuți pentru onorurile remarcabile în cadrul serviciilor religioase, iar statutul lor de leviți este înscris pe pietrele lor funerare.
Gaon din Vilna (un înțelept al Torei din secolul al XVIII-lea) a spus că muzica Templului va fi ultimul secret care va fi dezvăluit înainte de venirea lui Mesia.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Templul evreilor și războiul din Orientul Mijlociu
Opinie: Isi mai poate reveni cel ce a primit semnul fiarei?
Spre final, omenirea va fi impartita in doua: cei ce vor primi semnul fiarei si cei ce nu-l vor primi.
Asta deja o stiu multi.
Insa unii cred ca imparteala asta va fi cam asa:
– Cei cu semnul vor trai intr-o societate relativ normala, in sensul ca vor manca, vor bea, vor locui si vor munci, dar intr-o dictatura. Adica, nu vor trai in belsug, dar va exista o oarecare stabilitate si un oarece bine, cu conditia sa nu critici stapanirea. Un soi de bolsevism digitalizat.
– Cei fara semn nu vor putea trai ca ceilalti si vor fugi in pustie, chinuindu-se de foame.
Dar imparteala de mai sus este fundamental gresita. Iata in ce hal vor ajunge cei ce vor primi semnul fiarei:
„Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.”
Cititi va rog mai multe la:
Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
Va fi deci un haos cum n-a mai fost de cand e omul de Pamant. Nu va dura insa mult si isi vor lua binemeritata pedeapsa, caci iata ce putem citi la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Capitolul 14:
- Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
- Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
- Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
- Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
Daca „fumul chinului lor se suie în vecii vecilor”, inseamna ca ne este descris chinul vesnic din iazul de foc, locul unde vor ajunge cei din stanga la Judecata de Obste:
Dar oare vor mai putea face ceva pana atunci, macar o parte dintre cei ce au primit semnul fiarei? Adica sa se trezeasca si sa-si scoata semnul cu cutitul, sa-si taie mana, etc.?
Din Apocalipsa sau din scrierile Sfintilor Parinti pe aceasta tema, nu rezulta ca cineva se va căi dupa ce a primit semnul fiarei, pana sa ajunga la Judecata.
Oare de ce? Iata parerea fratelui mircea.v postata la rubrica de comentarii a articolului Ce spunea Shimon Peres despre Romania, despre guvernatorul Guvernului Global si despre un ONU al religiilor:
Din “Viata Sfantului Vasile cel Mare” – Stelianos Papadopoulos
“Satana s-a luptat intr-adevar sa-l castige pe om, despartindu-l de Dumnezeu. Asta face in intreaga istorie. Dar ceea ce a izbutit este faptul de a-l robi, de a-si supune omul. Nu l-a modificat ontologic, nu l-a transformat in altceva. Nu l-a putut instraina definitiv de Dumnezeu.
Astfel ca omul in esenta a ramas fiu al lui Dumnezeu, dar robeste satanei. Puntile catre Dumnezeu nu s-au sfaramat. ““[…] a izbutit doar sa-l influenteze, nu sa-l transforme.”
Aceste cuvinte m-au dus cu gandul la insemnare. Si la faptul ca daca ai primit pecetea direct iadul te mananca, fara putinta de a mai fi iertat. Si la faptul ca “nu au liniste nici ziua nici noaptea” cei ce primesc pecetea.
Pana la pecete, pacatul poate fi iertat. Diavolul, in cel mai negru scenariu, cu incalcarea totala a liiberului arbitru – a se vedea reeducarea de la Pitesti, il putea schimba pe om, dar doar pe durata actiunii lui. Spune Parintele Calciu ca cei ce au devenit tortionari in urma torturilor, apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu si-au revenit. Omul nu a fost modificat ontologic, adica in firea lui, in AND-ul lui, in mecanismele si procesele intime ale creierului. Odata ce sinistrul experiment a incetat, omul a putut reveni la normal.
Faptul ca pecetluirea inseamna direct iad, ma face sa cred ca aceasta pecetluire il schimba ontologic pe om, il transforma pe om, sfarama toate puntile catre Dumnezeu. Nu mai este asa cum l-a facut Dumnezeu, ci este altfel. E o lucrare fina aici, ce modifica omul in profunzimea lui.
Si asta o poate face doar un cip implantat, nano-cipuri ce ajung in corpul nostru prin diversi vectori, si care pun stapanire pe fiinta omului, pe sistemul lui nervos, pe creier. Si pun stapanire cu ajutorul internetului. O inteligenta artificiala te va controla si va decide sa nu ai liniste nici ziua nici noaptea daca vei vrea sa fii in Adevar. Va fi un conflict major in permanenta in omul ce nu va mai fi lasat sa se gandeasca la Dumnezeu, la cele Sfinte, nu se va mai putea ruga… Si-a pierdut liberul arbitru, acum nu mai este doar influentat din exterior, este infuentat si transformat la interior, din interior. Cu acceptul lui initial.Niste simple tatuaje nu pot schimba firea omului. Niste desene pe piele nu pot schimba firea omului. Inca iti poti reveni. Puntile catre Dumnezeu nu au fost sfaramate. Omul inca este asa cum l-a facut Dumnezeu. Le poti sterge, iti jupoi pielea, ceva se poate face. La pecetluirea, gata, nu se mai poate face nimic, si sentinta e definitiva – iadul.
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
15 comments