Evreul Valter Roman (tatal lui Petre Roman) este cel ce a dat ordinul uciderii lui Mota si Marin in Spania

EVZ: La Majadahonda, comandanții legionari Ionel Moța și Vasile Marin au fost uciși de Valter Roman, tatăl lui Petre Roman

B1 tv ii ataca furibund pe mucenicii Mota si Marin si pe scriitorul Sorin Lavric

B1 tv: Apologia legionarismului în fața studenților de la Cluj. Scriitorul Sorin Lavric se plânge că tinerii nu mai știu cine au fost Moța și Marin, „creștini” care au luptat alături de liderul fascist spaniol Franco (VIDEO)

Interzis prin lege în România prin lege, legionarismul încă rămâne un model de dat exemplu în viziunea unor istorici sau teologi care folosesc partea creștină a mișcării fără a mai menționa de crimele comise în numele acestor idei.

Ultimul astfel de caz vine de la scriitorul Sorin Lavric, doctor în filosofie. Prezent la conferința „După 30 de ani de libertate”, organizată de Liga Studenților din Cluj, pe scenă altături de Radu Preda, președintele IICCMEr, acesta a găsit de cuviință să se plângă de o presupusă lipsă de cultură a tinerilor români care ar veni fix din necunoașterea celor ce au fost Moța și Marin, personaje considerati drept eroi de legionari pentru că au luptat alături de dictatorul fascist spaniol Franco.

„Libertatea astea de expresie treptat se micșorează, nu vom mai putea să exprimăm liber în public, apare o prohibiție, o interdicție stăruitoare asupra unor teme pe care nu avem voie să le discutăm decât în direcția dorită de cei care domină. O simt asta, o simt pe pielea mea și îmi dau seama. 

Eu pot să spun că am studenți, studente născute în 2000, ce nesimțire să te naști în 2000 (nr. râde ironic) și nu știu cine a fost Dumitru Stăniloaie, nu știu în București unde e Mănăstirea Antim. Mănăstirea Antim fiind un reper, e ca și cum ar fi Someșul în Cluj. Ce să vă spun, nu mai au cultură generală și nici nu îi mai preocupă acest lucru. Pot să dau o puzderie de exemple. Mergeam, când am venit acum am venit cu un coleg de la ASCOR și vorbeam de toate și l-am întrebat „tu ai auzit de creștini care au murit în războiul din Spania – Moța și Marin”. Nu știa absolut nimic! Atât am zis doi creștini nimic altceva. Asta este cultura noastră în general!„, a afirmat Sorin Lavric în fața studenților.

Ion I. Moţa și Vasile Marin au plecat drept voluntari și au luptat în Spania în cadrul războiului civil alături de trupele loiale lui Francisco Franco, general care avea după să conducă cu o mână de fier Spania într-una din cele mai dure sângeroase dictaturi.

Amândoi au murit în timpul luptelor de pe frontul de la Majadahonda lucru ce avea să îi transforme în eroi ai legionarilor, fiindu-le dedicate numeroase cântări și monumente, inclusiv unul pe front unde au decedat.

Pe lângă promovarea ortodoxismului, Mișcarea Legionară s-a remarcat în România pentru crimele odioase pe care le-a comis, printre care amintim de Nicolae Iorga, Armand Călinescu sau I.G. Duca, cât și prin politicile antisemite și de orientare național-fasciste.

Inregistrarea video la:

Spania: Curtea supremă autorizează EXHUMAREA lui FRANCISCO FRANCO din mausoleu / Si ceva despre RAZBOIUL CIVIL din Spania

Francisco Franco. Foto: Wikimedia Commons

Hot News: Spania: Curtea supremă autorizează exhumarea lui Franco din mausoleul „Valle de los Caidos”

Curtea supremă spaniolă a respins marți recursul descendenților lui Franco și a autorizat exhumarea dictatorului din monumentalul mausoleu situat în apropiere de Madrid, dorită de guvernul socialist al lui Pedro Sanchez, scrie AFP.
După peste o oră de deliberări cu ușile închise, cei șase magistrați însărcinați cu acest dosar ultra-sensibil din punct de vedere politic au „decis în unanimitate să respingă recursul prezentat de familia lui Francisco Franco legat de exhumarea lui Francisco Franco decisă de guvern”, a precizat curtea, într-un comunicat succint.
Sentința curții validează decizia guvernului de a-l exhuma pe Franco din „Valle de los Caidos” și de a-l îngropa în cimitirul mai discret El Pardo, la nord de Madrid, unde se află și soția sa.
Decizia nu înseamnă totuși că dictatorul va fi exhumat imediat.
Aceiași magistrați trebuie să mai examineze alte trei recursuri dar, potrivit unui purtător de cuvânt al Curții, răspunsul ar trebui să fie „în aceeași linie”. Iar familia mai poate încerca un recurs în fața Curții Constituționale.
Încă de la ajungerea la putere, în iunie 2018, șeful guvernul socialist Pedro Sanchez a făcut din exhumarea dictatorului una dintre prioritățile sale, pentru ca „Valle de los Caidos” să nu mai fie un loc de apologie a franchismului.
„Până la capăt”
Ca și descendenții dictatorului mort în 1975, Fundația națională Francisco Franco a asigurat că „va continua să lupte legal pentru ca Franco să rămână acolo”, a precizat săptămâna trecută președintele său, Juan Chicharro Ortega.
Această Fundație, care apără „moștenirea” și „memoria” dictatorului, a depus unul dintre cele trei recursuri care mai trebuie examinate. Celelalte două au fost depuse de comunitatea benedictină care gestionează mausoleul și de Asociația de apărare a „Valle de los Caidos”.
În cazul respingerii recursului, familia a cerut ca Franco să fie înmormântat în catedrala Almudena, unde se odihnește fiica sa. Dar guvernul se opune temându-se să nu creeze un nou loc de pelerinaj franchist, în plin centru al Madridului.
Învingător al Războiului Civil (1936-1939) în fruntea militarilor care s-au ridicat împotriva republicii, Franco a condus Spania până la moartea sa, în 1975.
El este cel care a luat decizia de a construi „Valle de los Caidos”, biserica săpată într-o stâncă și vegheată de o cruce înaltă de 150 de metri, la San Lorenzo de El Escorial. Prizonierii republicani au fost obligați să participe la construcția sa începând cu 1941.
În numele unei pretinse „reconcilieri” naționale, Franco a decis transferarea aici a rămășițelor a peste 30.000 de spanioli morți în Războiul Civil: naționaliști din tabăra sa dar și republicani, scoși din cimitire și gropi comune fără ca familiile lor să fi fost informate.
La câteva zile după moartea sa, în 20 noiembrie 1975, cadavrul îmbălsămat al lui Franco a fost îngropat.
Decizia Curții intervine în plină pre-campanie electorală, la o lună și jumătate de la alegerile legislative din 10 noiembrie.

 

Revista Rost: Războiul Civil din Spania

În Spania secolului trecut, după retragerea de la conducerea statului, în 1930, a generalului Miguel Primo de Rivera [1], stînga triumfă electoral în oraşele mari, în aprilie 1931. Regele Alfonso XIII părăseşte ţara, fără însă a abdica formal. Noua structură parlamentară nu întîrzie să profite de context, proclamînd abolirea monarhiei şi trecerea la forma de guvernămînt republicană. În anii următori, stînga spaniolă alunecă din ce în ce mai mult spre comunism (Frontul Popular), cu asistenţa interesată a Moscovei. Scopul comunizării Spaniei era, în viziunea cominternistă, acela de a prinde Europa într-un uriaş cleşte comunist, cu o gheară în Răsărit şi cu alta în Apus. În urma alegerilor din februarie 1936, mica majoritate obţinută de Frontul Popular permite formarea unui guvern dominat de comunişti (care lucrau în legătură directă cu “consilierii sovietici”). Situaţia devenea mereu mai tensionată şi mai primejdioasă, nu numai pentru Spania conservatoare, dar şi pentru întreaga Europă creştină. Picătura care a umplut paharul a fost asasinarea de către comunişti, la 13 iulie 1936, a lui Calvo Sotelo, liderul opoziţiei monarhiste. Reacţia îndelung aşteptată s-a produs în sfîrşit: aureolat de succesele sale militare şi de o înaltă prestanţă morală, generalul Francisco Franco Bahamonde (pe care Junta de Defensa Nacional îl va numi în curînd Generalísimo şi Şef al Statului), aflat în fruntea trupelor din Marocul spaniol, aruncă mănuşa guvernului roşu de la Madrid şi porneşte, din noaptea de 17 spre 18 iulie 1936, o adevărată Reconquista, răspunzînd sincronic Revoluţiei comuniste.

Demonstratie comunistă cu portretele lui Lenin și Stalin în timpul Războiului Civil Spaniol

Personalitati si organizatii : EMMA GOLDMAN

   Emma Goldman

   Emma Goldman ( 1869 – 1940 ) , evreica , activista anarhista , oratoare , o avocata a revolutiilor criminale si violente .

   A fost de cateva ori inchisa pentru distribuire ilegala de informatii despre avort . In 1906 fondeaza jurnalul anarhist Mother Earth . A promovat ateismul , iubirea libera ( a fost o critica acerba impotriva casatoriei pe care o vedea ca pe o forma de sclavie ) , homosexualitatea , controlul nasterilor . L-a inspirat pe Roger Baldwin, unul din fondatorii American Civil Liberties Union. A reprezentat un idol mai tarziu , in anii 1970 , al miscarilor feministe . 

   Iubita lui Alexander Berkman , a fost o sustinatoare infocata a revolutiei bolsevice , atata timp cat se parea ca bolsevismul va fi inceputul Noii Ordini Mondiale si nu doar o etapa intermediara , cea a unui urias macabru laborator . De asemenea a participat la razboiul civil din Spania . 

   Tot ea a fost amica cu Margaret Sanger 

   Cititi va rog si articolele :

„ IARNA DEMOGRAFICA „ – filmul si completari necesare  

Un pericol iminent: ANARHISMUL, “alternativa anti-sistem” creata si coordonata de ELITE pentru motivarea statului politienesc