Bolsevicul evreu Iacov Sverdlov, primul șef de stat al Uniunii Sovietice
La https://www.huffpost.com/author/stewart-a-swerdlow ni se spune ca:
„Stewart A. Swerdlow are capacitatea de a vedea câmpuri energetice și arhetipuri personale, precum și de a citi secvențe ADN și modele mintale. Un intuitiv puternic, el folosește și învață Legea Universală pentru a-i ajuta pe alții să rezolve problemele vieții, ajungând chiar și la existențe simultane și altele. Unchiul său, Yakov Sverdlov, a fost primul președinte al Uniunii Sovietice, ceea ce a dus la implicarea lui Stewart în infamul „Proiect Montauk”. Autor și lector de nivel mondial.”
Ratacirile lui Stewart Swerdlow sunt insirate pe larg in articolul Descendentul primului presedinte al Rusiei Comuniste explica planurile secrete ale celor 13 mari familii care conduc lumea spre Apocalipsă din Ziua News. Din pacate, insa, nu sunt prezentate ca fiind rataciri, ci mari dezvaluiri. Dar nu-i de mirare, caci tabara anti sistem din Romania este populata la greu de tot soiul de activisti new age:
Video: Madalin Ionescu promoveaza satanismul in cadrul emisiunii sale de la Metropola tv
Misiunea anticrestina a lui H.D. Hartmann
SATANISM: Razvan Dumitrescu si … numerologia
Calin Georgescu NU este nationalist. Ce spune despre Iisus Hristos, Biserica si new age
SECRETELE LUI LOVENDAL = site extrem de NOCIV
Fiti foarte atenti de unde va informati: blogul “FARA SECRETE” – new age, reptilieni, OZN-uri…
Voi analiza curand extrem de nocivul articol din Ziua News. Pana atunci, despre Montauk, cate ceva la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proiectul_Montauk
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Montauk_Project:_Experiments_in_Time
In materialul de fata voi posta cate ceva despre stramosul sau.
Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Yakov_Sverdlov
Iakov Mihailovici Sverdlov (în rusă: Яков Михайлович Свердлов; 3 iunie [O. S. 22 mai] 1885 – 16 martie 1919) a fost un administrator al Partidului Bolșevic și președinte al Comitetului Central al Rusiei. Un soi de șef de stat al Uniunii Sovietice.
Născut la Nizhny Novgorod, cu numele de Yakov-Aaron Mikhailovich Sverdlov, într-o familie evreiască activă în politica revoluționară, Sverdlov s-a alăturat Partidului Muncitoresc Social Democrat din Rusia în 1902 și a susținut fracțiunea bolșevică a lui Vladimir Lenin în timpul unei scindări ideologice.
În tinerețe s-a împrietenit cu revoluționarul evreu Vladimir Lubotsky (Zagorsky), apoi cu bolsevicul evreu Filipp Goloshchyokin.
A fost activ în Urali în timpul Revoluției eșuate din 1905, iar în următorul deceniu, a fost constant închis sau exilat. După ce Revoluția din februarie 1917 a răsturnat monarhia, Sverdlov s-a întors la Petrograd și a fost numit președinte al Secretariatului Partidului. În această calitate, el a jucat un rol cheie în planificarea Revoluției din Octombrie.
Sverdlov a fost ales președinte al Comitetului Executiv Central a toata Rusia în noiembrie 1917. A lucrat pentru a consolida controlul bolșevic asupra noului regim și a susținut campania Teroarea Roșie și politicile de exterminare a cazacilor. Se consideră că a jucat un rol major în autorizarea executării familiei Romanov în iulie 1918.
De asemenea, l-a instalat pe revoluționarul evreu Vladimir Volodarsky ca comisar cu propaganda și agitația.
A murit în martie 1919 în timpul gripei spaniole la vârsta de 33 de ani și a fost îngropat în necropola zidului Kremlinului. Orașul Ekaterinburg a fost redenumit Sverdlovsk în 1924 în onoarea sa.
***
Genrikh Yagoda a fost sub influenţa politică a lui Yakov Sverdlov. S-a căsătorit cu nepoata acestuia, Ida Averbach:
Scoala de la Frankfurt
Repostez un articol din 2017, pentru cititorii mai noi:
Noua eră „întunecată” – Școala de la Frankfurt și corectitudinea politică
de Michael Minncino
Winter, 1992 issue of FIDELIO Magazine.
traducere și preambul de Mircea Tănase
Preambul
Unul din cele mai importante momente în înțelegerea culturii politice de tip socialist și, implicit, a dogmei moderne a corectitudinii politice actuale este, fără îndoială, crearea Institutului pentru Cercetări Sociale de la Frankfurt, vector instituțional în propagarea disimulată a revoluției bolșevice. Plasat sub „acoperământ” cultural, morbul nihilist socialist vizează în acest caz civilizația de tip occidental, a cărei fundament creștin este menit a-l „maceră” în solventul ideologic al proaspătului organism revoluționar cunoscut mai târziu sub denumirea de Școala de la Frankfurt.
Subversiv prin natură sa, Institutul este o agregare a forțelor intelighenției internaționale socialiste, care înțeleg că lupta cu frontul occidental, eșuată fiind sub raport militar după 1919, trebuie purtată nu de un proletariat revoluționar clasic-model bolșevic, a cărei „ridicare” este de altfel problematica sub raport social și politic, ci de o avangardă „științifică” ce prin demersuri persuasive asumă o conducere „iluminată” spre comunizarea statelor aflate sub influență. Dezavuați în URSS pentru „deviaționism” ideologic, primii actanți – Antonio Gramsci și Georg Luckacs creează un model de preluare și comunizare a statelor plecând de la premise diferite în raport cu cel de forță și represiune instaurat în Rusia. Modelul „pas cu pas”, consideră artizanii, este mult mai adaptabil și mai eficient pentru că vizează „suprastructura” existentă în miezul creștin al societăților vestice și a căror demantelare sub raport cultural va crea cu adevărat un „om nou” perfect reeducat, pentru că acesta, spre deosebire de cel reeducat brutal, își va iubi noul sine comunist, având un suflet nou. El este cu atât mai eficace cu cât se desfășoară ocult, sub masca instituțiilor existente, sub prestigiul științelor timpului, în esență însă lucrând spre metastazierea întregului țesut socio-politic. Se instaurează astfel un război de guerilă, asimetric, în raport cu proprii cetățeni, insesizabil pentru că se desfășoară sub coordonatele și sub umbrela regimurilor democratice, inapte în a dezvolta forme de răspuns „imunologic”. Artă a transformării sociale ce ține de domeniul magicului, preluarea subtilă a comandamentelor ideologice, cere timp și pricepere, precum și un instrumentar științific demn de un alchimist renascentist, model al magicianului brunian teoretizat de Ioan Petru Culianu.
În creuzetul transformării sociale totale vor fi astfel infuzate cele mai diverse și inovative tehnici și tehnologii, inserate în sociologie, psihologie, demografie, arte vizuale, comunicare politică și tehnologiile comunicațiilor, care pe parcursul a aproximativ 100 de ani vor gesta în principal în SUA și Europa Occidentală pentru a se disemina și impune apoi ca model global.
Teza articolului de față este că modelul social transformist al Școlii de la Frankfurt este actualmente instaurat în majoritatea societăților occidentale, sub forma corectitudinii politice, ca dogmă a societăților democratice, care sunt pe cale să își piardă modelul identitar creștin și să se prefacă într-un tot comunizat supranațional, realizând astfel visul artizanilor săi a „societății fără clase”, dar și fără Dumnezeu, căci precum remarcă Dostoievsky, „omul fără țară e și fără Dumnezeu”. Parcursul istoric, ideologic, precum și perspectivele ce se întrevăd vor fi analizate în cele ce urmează.
Rusia: Sfantul Ioan Kochurov, primul din seria de mucenici ucisi de bolsevici
„Preoţii au fost prinşi şi trimişi la sediul Consiliului Muncitorilor şi Reprezentanţilor Soldaţilor. Unul din ei, Preotul Ioan a încercat să protesteze şi să clarifice situaţia. A fost lovit de mai multe ori peste faţă. În ţipete şi vociferări mulţimea agitată l-a mutat pe preot la aerodromul din Tsarskoye Selo. Acolo s-a tras asupra preotului nejutorat. Acesta a căzut doborât, sângele ţâşnindu-i peste sutană.Moartea însă nu l-a luat pe loc. A fost tras de păr şi cineva din mulţime a strigat: „Terminaţi-l ca pe un câine”:
Sfantul Ioan Kochurov, primul din seria de mucenici ucisi de bolsevici
Cititi va rog si:
28 octombrie: Mircea Vulcănescu
La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.
Cititi va rog mai multe la Calendarul zilei 28 octombrie: 71 de ani de la moartea lui Mircea Vulcănescu, „erudit savant creștin, care a murit ca un adevărat martir” de pe R3media.
Cititi va rog si:
Eugen Mihaescu: Bolşevicul şi martirul
Fişa personală a lui Mircea Vulcănescu întocmită de Legaţia U.R.S.S. din Bucureşti
MIRCEA VULCANESCU – ucis de puscaria bolsevica la 28 octombrie 1952
VIDEO: Cetateni de onoare Aiud – JUSTIN PARVU, ILARION FELEA, MIRCEA VULCANESCU
Noul Mucenic Beniamin, Mitropolit de Petrograd
Orthodox Christianity: NEW HIEROMARTYR BENJAMIN, METROPOLITAN OF PETROGRAD
NOUL IEROMARTIR BENIAMIN, MITROPOLIT DE PETROGRAD
31 iulie/13 august
Publicat pe 13 August 2023, de Orthodox Christianity
Mitropolitul Beniamin a fost arestat la 29 mai 1922, iar la 10 iunie a început audierea sa judiciară – în care au fost implicate și alte 86 de persoane. Care a fost temeiul oficial al arestării?
Amintiți-vă de contextul acelor evenimente: după încheierea războiului civil, când foametea a lovit Rusia – în unele provincii la o scară îngrijorătoare – Comitetul Central bolșevic a decis să folosească aceste condiții ca mijloc de a lovi Biserica Ortodoxă. Acest lucru a început cu directiva lui Lenin, ștampilată ‘STRICT SECRET’ și trimisă la 19 martie 1922, prin intermediul lui Molotov, membrilor Biroului Politic. Aceasta vorbea despre dezvoltarea unei situații unice care servea drept ‘justificare’ în fața societății, nu doar pentru confiscarea comorilor bisericești, ci și pentru eliminarea fizică a cât mai multor clerici posibil:
„Cu cât mai mulți reprezentanți ai clerului reacționar și ai burgheziei reacționare vom fi capabili să executăm pe aceste motive, cu atât mai bine…. Chiar acum este momentul să dăm o lecție poporului în așa fel încât timp de zeci de ani să nu îndrăznească să se gândească la niciun fel de opoziție….”
Ulterior, o campanie planificată de persecuție împotriva Bisericii a fost desfășurată ca un ‘asalt proletar asupra bunurilor de valoare ale Bisericii’.
‘Confiscarea obiectelor de valoare’ a început la Petrograd în martie 1922. Mitropolitul Beniamin a adoptat singura poziție posibilă. Dând un exemplu de iubire creștină și, în același timp, mărturisind duhul de pace al Bisericii, el a binecuvântat transferul – pentru ajutorarea celor nevoiași – al acelor obiecte de valoare care nu erau folosite în slujbele Bisericii. Astfel, Vlădica a acționat în conformitate cu decizia Patriarhului Tihon de a evita sacrilegiul, păstrând acele obiecte de valoare, dar predând autorităților echivalentul lor în bani. Nici decizia lui Vlădica Beniamin, nici cuvintele sale ‘vom da totul noi înșine’, nu au fost în niciun fel semne de slăbiciune. Mai degrabă, ele au demonstrat exercitarea responsabilității sale pastorale.
Cu toate acestea, CheKa din Petrograd nu a îngăduit să se ia în seamă vocea Mitropolitului Beniamin și a anunțat că obiectele de valoare vor fi confiscate în mod oficial. Pentru ei, acțiunea lor avea în primul rând o semnificație politică: În conformitate cu directivele Comitetului Central, era importantă ‘neutralizarea’ autorității Vlădicăi în rândul credincioșilor.
Bolșevicii aveau motive să se teamă de influența personală a mitropolitului Beniamin. El era binecunoscut în rândul a sute de mii de oameni din Petrograd și din afara granițelor sale, ca fiind o persoană foarte modestă și cumpătată, o persoană care nu era predispusă la lăcomie.
Născut în familia unui preot sătesc din Andreevo, districtul Kargopol, Vasili Kazansky (viitorul Vlădică Beniamin), cunoștea din experiența personală, începând din fragedă copilărie, ce înseamnă nevoia și sărăcia. Ani mai târziu, în calitate de student la Academia Teologică din Sankt Petersburg, a muncit în favoarea celor marginalizați din societate, luând parte la acte de caritate și participând la activitățile ‘Societății pentru răspândirea educației religioase și morale în spiritul Bisericii Ortodoxe’, orientată în primul rând spre ajutorarea muncitorilor și a celor nevoiași.
Faptul că a acceptat chemarea la episcopat nu i-a schimbat cu nimic modul de gândire. Vlădica putea fi văzut adesea în cele mai îndepărtate și mai sărace cartiere din capitală, locuri pe care se grăbea să le viziteze imediat ce era chemat, ca și cum ar fi fost un preot paroh obișnuit, doar în sutană, fără să poarte niciun semn al rangului său episcopal. Acolo, în mijlocul familiilor sărace, ar fi fost chemat să boteze prunci sau să vadă un muribund în drum spre moarte. El a depus nu puține eforturi pentru ca femeile decăzute, disprețuite de toți, să se ridice din adâncurile depline ale societății și să aibă ocazia de a-și corecta modul de viață. Munca sa în ‘Societatea Preasfintei Theotokos’ a permis multor suflete pierdute, aparent fără speranță, să se pocăiască de viața lor păcătoasă.
Astfel, nu activitățile Bisericii, ci episcopul însuși a reprezentat o amenințare pentru puterile sovietice, deoarece calitățile sale personale nu se potriveau cu imaginea ‘dușmanului de clasă’.
Motivul pedepsei aplicate lui Vlădica Beniamin a fost o scrisoare, tipărită la 4 martie 1922 în ‘Leningrad Pravda’, din partea a 12 persoane care organizaseră schisma renovaționistă/Biserica Vie. Aceștia îi acuzau pe episcopii apropiați de Sanctitatea Sa Patriarhul Tihon că se opun confiscării obiectelor de valoare ale Bisericii și de conspirație contrarevoluționară împotriva regimului sovietic.
Mișcarea renovaționistă, care era susținută de autorități, avea ca scop suplinirea Ortodoxiei cu o organizație speculativă și oportunistă, având doar fațada uneia religioase, o organizație care, de fapt, era lipsită de harul Tainei Bisericii și, inutil să mai spunem, era loială noului regim. Lovitura împotriva mitropolitului Beniamin făcea parte dintr-o politică calculată, menită să distrugă Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul Tihon urma să fie lipsit de unul dintre cei mai importanți asistenți ai săi.
Caracterul nefondat și provocator al acțiunilor regimului de la Petrograd a fost recunoscut chiar și de către muncitori. Confiscarea obiectelor liturgice a provocat o neliniște considerabilă. În biserica fabricii Putilov, de exemplu, muncitorii nu au permis să aibă loc confiscarea. În alte parohii, de îndată ce soseau comisiile sovietice, se trăgeau clopotele de alarmă pentru a-i chema pe credincioși să se adune în opoziție față de acțiunile planificate. În mod clar, simpatiile credincioșilor erau cu autoritățile legitime ale Bisericii. Cu toate acestea, în acei ani, Comitetul Central bolșevic a fost foarte selectiv în aplicarea principiului exprimării voinței poporului.
Reținerea și răbdarea remarcabilă a Mitropolitului Beniamin au continuat pe tot parcursul procedurilor judiciare, până în ultimul minut, când, într-un scurt discurs, și-a exprimat atitudinea față de cele întâmplate, respingând de la sine toate calomniile.
„…Nu știu ce veți anunța în verdictul vostru, fie viața sau moartea, dar indiferent de ceea ce veți spune, eu îmi voi ridica privirea cu aceeași evlavie către Ceruri, mă voi însemna cu semnul Crucii și voi afirma: ‘Slavă Ție, Doamne Dumnezeule, pentru toate lucrurile…’.”
Acestea au fost cele câteva cuvinte pe care Mitropolitul Beniamin le-a rostit în sala de judecată. A acceptat cu blândețe verdictul de vinovăție ca pe o Cruce care îl unea cu Mântuitorul…
La 5 iulie, tribunalul a anunțat verdictul de vinovăție, iar în noaptea de 12/13 august a aceluiași an, Mitropolitul Beniamin, împreună cu arhimandritul Serghei (Șein) și cu laicii Iuriy Novitsky și Ivan Kovsharov, a fost executat prin împușcare la periferia Petrogradului.
Viața parohială 2023,
Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Washington, DC. / 13/8/2023
SFANTUL LUCA al CRIMEEI
Sfantul Luca al Crimeei este un sfant al veacului nostru, fiind mai intai medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic si al sufletelor (arhiepiscop). Intreaga lui viata se poate rezuma in cateva din cuvintele sale: “Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul.”
Numit adesea drept doctor “fara-de-arginti”, Sfantul Luca al Crimeei a fost un ierarh marturisitor ce a patimit mult pentru dragostea si credinta lui in Hristos in temnitele comuniste. Nascut intr-o familie princiara, sfantul a fost un bun chirurg si profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.
In plina teroare bolsevica, un chirurg de exceptie refuza sa opereze fara icoana Maicii Domnului pe peretele salii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor si de sfintenie.
Sfantul Luca al Crimeei (1877- 1961)
Sfantul Luca s-a nascut in anul 1877, intr-o familie cu nobile radacini stramosesti. Valentin Voino-Iasenetki, dupa numele sau de mirean, a primit o aleasa educatie. Inclinand mai intai spre pictura, tanarul Valentin isi va indrepta pasii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simtind o puternica dorinta de a-si ajuta semenii, el va renunta la pictura, cotind spre medicina. Astfel, sfantul se va inscrie la Facultatea de Medicina din Kiev.
In anul 1904, in cadrul razboiului ruso-japonez, sfantul va sluji pe post de medic chirurg, in slujba Crucii Rosii, adica fara salariu. Vreme de aproape un an, sfantul va indeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de tara, lipsite de fonduri si intr-o stare de saracie avansata. Intre timp, tanarul Valentin se va casatori cu Ana, impreuna cu care va avea patru copii.
In anul 1916, doctorul Valentin hotareste sa-si publice experientele medicale intr-o carte de medicina, numita “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”. In timp ce lucra la prologul cartii, un gand ii veni, cum ca sub titlul cartii va sta un nume de episcop.
Peste inca un an, in 1917, Valentin se stabileste impreuna cu familia in orasul Taskent, unde primesete postul de medic-sef al spialului din localitate. O boala incurabila cauzeaza moartea timpurie a sotiei sale, Ana. Astfel, sfantul va ramne singur, cu cei patru copii ai sai.
Intr-o zi oarecare, episcopul locului il cheama pe Valentin la el si ii zice: “Doctore, trebuie sa deveniti preot!” Incredintat de faptul ca aceasta este misiunea si calea ce il asteapta, doctorul Valentin va accepta fara nici o retinere hirotonia intru preot, in anul 1921. Hirotonia unui chirurg, ba inca a unuia dintre cei mai buni, nu a bucurat catusi de putin conducerea comunista a vremii.
In scurt timp, parintele primi numele monahal de Luca. In anul 1923, parintele Luca ajunge episcop al regiuni Taskent. Dupa hirotonia intru arhiereu, bolsevicii il vor arestea imediat. Acum incepe patimirea, un un lung sir de ani de pribegie si suferinte in inchisorile sovietice.
Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeste acceptul de a opera in spitalele de prin inchisorile prin care este purtat. Fiecare operatie incepea si se termina cu rugaciune catre Maica Domnului, iar curatarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o facea sfantul in semnul crucii, spre ajutor.
Bolsevicii hotarasc sa-l trimita pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmand ca apoi sa fie trimis in regiunea Arhangelsk pentru inca vreo trei ani. Dupa aceasta, sfantul va mai primi inca si un al treilea exil, in indepartata Siberie. Orbind de ochiul drept, de la batai si chinuiri, sfantul nu a cartit de cele pe care le patimea.
In anul 1946, dupa terminarea perioadei de detentie, datorita meritelor deosebite in studiul medicinei, cat si pentru lucrarea “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”, sfantul va primi Premiul Stalin. Sfantul Luca imparte banii primiti ca premiu orfanilor de razboi.
Tot in anul 1946, Sfantul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol si Crimeea. Sfantul se va osteni neincetat sa reinvie credinta si viata duhovniceasca. Predicile lui erau ascultate, pe langa credinciosii de rand, de studenti intelectuali si chiar de oameni avand alta credinta. Sfantul nu s-a temut niciodata a condamna atitudinea regimului ateu.
La batranete, sfantul si-a pierdut desavarsit vederea. Despre aceasta insa, el spunea: “Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindca Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor.”
Sfantul Luca al Crimeei va adormi in Domnul in data de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor si al sufletelor semenilor sai va fi canonizat in anul 1966, in ziua de 18 martie Sfintele lui Moaste fiind asezate in Catedrala Sfanta Treime, in localitatea Simferopol, in Ucraina. Bine mirositoare, sfintele lui Moaste savarsesc nenumarate minuni in trupul si sufletul celor bolnavi.
Sursa:
IOSIF STALIN si OCULTISMUL. Liderul sovietic se inchina la draci…
Am mai postat acest articol in 2012. Il repostez cu cateva completari, pentru cititorii mai noi:
Sursa: Joseph Stalin’s occult knowledge and experiments
Trecutul ocult al conducatorului sovietic a fost discutat la fel de mult precum ocultismul celui de-al treilea Reich. Ce rol a jucat Iosif Stalin, cel care a condus tara catre „victoria socialismului” pentru aproape 30 de ani? A fost un dictator oarecare sau a avut forte necunoscute in spatele sau? Din nefericire nu avem decat cateva intamplari la indemana.
De exemplu, este cunoscut faptul ca Stalin a urmat Seminarul Teologic Tiflis impreuna cu viitorul magician, filozof si ocultist faimos Georgi Gurdjieff si ca la un moment dat a fost prieten cu el. A mai fost o teorie cum ca Iosif Dzhugashvili a facut parte dintr-un fel de „fratie estica” oculta care era formata din Gurdjieff si adeptii sai.
Sursele care vorbesc despre Gurdjieff mentioneaza o figura misterioasa, printul Nizharadze. Acesta era un pseudonim al omului al carui suflet a fost inlocuit la nivel energetic, ceea ce l-a transformat intr-un zombi. Gurdjieff descrie o expeditie in Golful Persic, printre membrii numarandu-se el si Printul Nizharadze. El povesteste ca „printul” s-a imbolnavit de febra pe drum, ceea ce i-a facut pe calatori sa stea o luna in Baghdad. Este cunoscut ca intre 1899 – 1900 Dzhugashvili a lucrat in laboratorul de geofizica din Tiflis, deci teoretic ar fi putut sa ia parte la aceasta expeditie. Fata liderului a fost acoperita cu ciupituri – ar fi putut sa fie aceasta un efect secundar al febrei „persice”?
Pseudonimul liderului partidului – Koba – ridica de asemenea niste intrebari. Tradus din vechile scrieri bisericesti slavone, inseamna „vrajitor” sau „profet”. Acesta era numele regelui persan Kobadesa, care a cucerit Georgia de est la sfarsitul secolului al 5-lea. Istoricul bizantin Teophanes spune ca Kobades era un mare magician si seful sectei care avea idealuri apropiate de cele ale comunismului, ca de exemplu impartirea proprietatii in parti egale pentru a elimina diferentele dintre bogati si saraci.
In epoca lui Stalin securitatea de stat crease un intreg departament dedicat cautarii semnelor civilizatiilor extraterestre si a civilizatiilor ancestrale. Bolsevicii aveau nevoie de cunostinte si tehnologie care ar fi putut sa-i faca invincibili.
De asemenea se mai spune ca in 1941 Stalin a vizitat in secret vestita Matrona binecuvantata din Moscova (Matrona Dmitrievna Nikonova). Conform unei teorii, Matrona i-a spus lui Stalin: „Cocosul Rosu va castiga. Victoria va fi a ta. Esti singurul sef care nu va parasi Moscova.” Conform unei alte teorii, ea l-a lovit pe lider cu pumnul in frunte spunand: „Moscova nu renunta, gandeste, gandeste si imediat cum va veni Alexander Nevsky, el ii va conduce pe toti inapoi”.
Guvernul de la acea vreme a folosit un hipnotizator faimos, Wolf Messing. Se spune ca odata Stalin l-a chemat si i-a ordonat sa obtina 100.000 dintr-o banca folosind doar o bucata de hartie goala. El trebuia sa convinga casierul ca vede un cec de 100.000, dar cand experimentul a fost incheiat si casierul a vazut o foaie goala in locul unui cec, a suferit un infarct. O alta insarcinare a lui Messing a fost sa mearga la biroul lui Beria fara permis, trecand de garzile de securitate. El a indeplinit-o fara dificultate.
Exista de asemenea dovezi ca „liderul poporului” avea cunostinte vrajitoresti si capacitati extrasenzoriale. Parapsihologii spun ca majoritatea portretelor il infatiseaza pe Stalin cu o pipa deoarece tutunul pe care il fuma era arma magica de aparare a lui Stalin care nu-i lasa pe ceilalti sa-i patrunda in „aura”.
Daniel Andreev spunea in cartea sa „Trandafirul lumii” ca Stalin era capabil sa intre intr-o transa speciala – hohha – care-i permitea sa vada cele mai adanci straturi ale lumii astrale. Liderul obisnuia sa mearga la culcare chiar inainte de zori, deoarece putea sa intre in corpul sau astral doar la anumite ore, cand noaptea era pe sfarsite. In aceste momente chiar si infatisarea lui Stalin se schimba – ridurile ii dispareau, pielea i se netezea, iar obrajii i se imbujorau.
Stalin avea nevoie de Hohha pentru a obtine energie si pentru a prezice evenimente viitoare. Astfel Stalin afla ce fel de necazuri sau pericole il amenintau si incerca sa le previna. Conform lui Andreev, in timpul unei transe Stalin a comunicat cu spirite si demoni. Executiile in masa erau de fapt jertfe aduse acestor fiinte astrale. De aceea Iosif Stalin a reusit sa ramana la putere mai mult decat oricare alt conducator sovietic.
*Iosif Vissarionovich Stalin a fost nascut Iosif Vissarionovich Dzhugashvili
Comentariu saccsiv:
E mult limbaj new age in textul de mai sus. Ce faceau, de fapt, toti acestia era o inchinare la draci.
Sa ne amintim si ce spunea Karl Marx:
„Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii„
Tot el mai scria ca instrumentele de tortura sunt bune deoarece asigura locuri de munca, atat fierarilor cat si calailor…
Karl Heinrich Marx (1818 – 1883) a fost un evreu din Germania, celebru filosof, sociolog, teoretician politic, revolutionar, idol al comunismului.
Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el si nici Engels n-au inventat comunismul. Ei au fost influentati direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875).
Site-ul ORTHODOX CHRISTIANITY a postat articolul „Parintele Justin Parvu – Invierea in inchisoare”
Textul il puteti citi la:
https://orthochristian.com/153471.html
E in engleza, tradus dupa varianta in limba rusa de la:
https://pravoslavie.ru/153416.html
Care la randul sau este o traducere din limba romana de la:
https://www.chilieathonita.ro/2023/04/10/invierea-in-inchisoare-p-justin-parvu/
Textul in romana fiind transcriptul inregistrarii de mai jos:
11 comments