Unei canadience i s-a propus de două ori sinuciderea asistată, după ce medicul a recunoscut că a fost paralizată de injecția COVID

Life Site News: Canadian woman offered euthanasia after doctor acknowledged she was paralyzed by COVID shot

Unei canadience i s-a propus eutanasia după ce medicul a recunoscut că a fost paralizată de injecția COVID

Kayla Pollock, o mamă în vârstă de 37 de ani din Ontario, a rămas paralizată de la gât în jos după ce a primit un rapel Moderna, apoi i s-a propus de două ori sinuciderea asistată.

De Clare Marie Merkowsky, 27 Februarie 2024, LifeSiteNews

Close-up of the hands of a nurse injecting a medicine for euthanasia to an elderly man in a hospital bed. Foto: Aranga87/Getty Images

DETALII: Grozaviile operatiei de schimbare de sex

Daily Mail: Trans indigenous Canadian slams doctors for denying her euthanasia request, saying death would be better than her constant pain from a surgically-built vagina

Un transsexual indigen din Canada a criticat dur medicii care i-au refuzat cererea de eutanasiere, spunând că moartea lui ar fi mai bună decât durerea constantă ce o are de la vaginul său construit chirurgical

• Lois Cardinal spune că încercarea sa eșuată de a obține eutanasierea este ‘o problemă ce ține de drepturile omului’
• Acesta suportă durere și presiune din cauza neo-vaginului său problematic
• CITEȘTE MAI MULT: Un studiu arată că 81% dintre persoanele transsexuale îndură dureri postoperatorii

De James Reinl, 23 Iulie 2023, Daily Mail

Un transsexual indigen din Canada a criticat sistemul de sănătate canadian pentru că i-a respins cererea de eutanasiere, în ciuda durerii pe care o îndură din cauza vaginului său construit chirurgical.

În postările de pe rețelele de socializare, Lois Cardinal, un autoproclamat ‘transsexual sterilizat post-operator al primelor națiuni’, a declarat că regretul pentru tranziția sa medicală l-a determinat să solicite în ianuarie o injecție letală.

Cardinal, care locuiește într-o rezervație nativă de lângă St. Paul, Alberta, a postat online, săptămâna aceasta, dosarul medical al solicitării sale, pentru a atrage atenția asupra ideologiei radicale de gen.

Cazul său evidențiază pericolele sistemului de sănătate ultraliberal din Canada – unul dintre cele mai permisive din lume atât în ceea ce privește eutanasia, cât și afirmarea sexului ales de o persoană.

‘Suport un disconfort și dureri constante’, a declarat transsexualul în vârstă de 35 de ani pentru DailyMail.com.

Într-o serie de postări pe rețelele de socializare online, Lois Cardinal se revoltă împotriva ideologiei transgender care a dus la operația sa problematică

Cardinal, care își spune Ducesa Lois pe rețelele de socializare online, a postat pe internet documentele în care își cere eutanasierea

‘Îmi impune o povară psihologică. Dacă nu pot avea acces la asistență medicală adecvată, nu vreau să continui să fac asta’.

Cardinal a fost supus unei vaginoplastii în anul 2009, dar a dezvoltat complicații și a regretat rapid procedura.

Aceasta a declarat pentru DailyMail.com că simte o presiune constantă, durere și disconfort chiar și acum, la mulți ani de la operația inițială.

Procedura dificilă presupune transformarea penisului într-un neo-vagin.

Majoritatea beneficiarilor acestei proceduri suferă de dureri și disconfort după aceea, potrivit unui studiu recent al Universității din Florida.

Durerile în timpul actului sexual și problemele urinare sunt frecvente.

De asemenea, neo-vaginele trebuie să fie dilatate în mod regulat pentru a le împiedica să se colapseze.

De ce Canada îi eutanasiază pe cei săraci?

Sursa : https://mariustuca.ro/externe/de-ce-canada-ii-eutanasiaza-pe-cei-saraci-61238.html

Sunt canadienii conduși spre sinucidere asistată de sărăcie sau de criza de sănătate? Criticii susțin că legile canadiene sunt folosite abuziv pentru a îi pedepsi pe cei săraci și infirmi iar experții spun că acecste cazuri reprezintă eșecul țării de a avea grijă de cetățenii săi cei mai vulnerabili. The Spectator a difuzat un articol cu titlu provocator: De ce Canada eutanasiază pe săraci ? 

Există o vorbă de duh la nesfârșit repetată a poetului Anatole France că „legea, în egalitatea sa maiestuoasă, interzice atât bogaților, cât și săracilor să doarmă sub poduri, să cerșească pe străzi și să fure pâine”. Ceea ce, cu siguranță, Anatole France nu a prevăzut, este că o țară întreagă – și una ostentativ progresistă – a decis să ia în serios sarcasmul și să-l ducă pâna la concluzia sa firească.

De anul trecut, legea canadiană, în toată măreția sa, a permis atât celor bogați, cât și celor săraci să se sinucidă dacă sunt prea săraci pentru a continua să trăiască cu demnitate. De fapt, statul canadian mereu generos va plăti chiar și pentru moartea lor. Ceea ce nu va face este să cheltuiască bani pentru a le permite să trăiască în loc să se sinucidă.

Ca și în cazul majorității pantelor alunecoase, totul a început cu o negare puternică a faptului că există. În 2015, Curtea Supremă a Canadei a inversat 22 de ani din propria sa jurisprudență, anulând interdicția țării privind sinuciderea asistată ca fiind neconstituțională, respingând cu bucurie temerile că decizia ar „iniția o coborâre pe o pantă alunecoasă către omucidere” împotriva persoanelor vulnerabile, așa cum a fost fondată pe „exemple anecdotice”. În anul următor, Parlamentul a adoptat în mod corespunzător o legislație care permite eutanasierea, dar numai pentru cei care suferă de o boală terminală a căror moarte naturală era „previzibilă în mod rezonabil”.

A fost nevoie de doar cinci ani pentru ca „panta” proverbială să apară, când parlamentul canadian a promulgat Bill C-7 , o lege cuprinzătoare a eutanasiei care a abrogat cerința „previzibilă în mod rezonabil” – și cerința ca boala să fie „terminală”. Acum, atâta timp cât cineva suferă de o boală sau dizabilitate care „nu poate fi ameliorată în condițiile pe care le considera acceptabile”, poate profita de ceea ce acum este cunoscut eufemistic drept „asistență medicală la moarte” (MAID pe scurt) gratuită.

Destul de curând, canadienii din toată țara au descoperit că, deși ar prefera altfel să trăiască, erau prea săraci pentru a-și îmbunătăți bolile într-o măsură acceptabilă.

Nu întâmplător, Canada are unele dintre cele mai mici cheltuieli de îngrijire socială din orice țară industrializată, îngrijirea paliativă este accesibilă doar unei minorități, iar timpii de așteptare în sectorul sănătății publice pot fi insuportabili, până la punctul în care aceeași Curte Supremă care a legalizat eutanasia a declarat acei timpi de așteptare drept o încălcare a dreptului la viață.

Mulți din sectorul sănătății au ajuns la aceeași concluzie. Chiar înainte de adoptarea legii C-7, rapoartele de abuz au fost răspândite. Un bărbat cu o boală neurodegenerativă a mărturisit Parlamentului că asistentele și un specialist în etiologie medicală de la un spital au încercat să-l constrângă să se sinucidă, amenințându-l că îl vor falimenta cu costuri suplimentare sau dându-l afară din spital. Practic, fiecare grup pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din țară s-a opus noii legi. Fără efect: guvernul a considerat convenabil să ignore aceste grupuri, de altfel, impecabil de progresiste.

De atunci, lucrurile s-au înrăutățit. O femeie din Ontario a fost forțată să se eutanasieze , deoarece veniturile ei de locuință nu i-au permis să obțină o locuință mai bună care să nu-i agraveze alergiile paralizante. O altă femeie cu dizabilități a cerut să moară pentru că „pur și simplu nu își permite să trăiască în continuare”. O alta a căutat eutanasie , deoarece datoriile legate de Covid a lăsat-o în imposibilitatea de a plăti pentru tratamentul care i-a păstrat durerea cronică suportabilă – sub guvernul actual, canadienii cu dizabilități au primit 600 de dolari în asistență financiară suplimentară în timpul Covid; studenții au primit 5.000 de dolari .

Când familia unui bărbat cu dizabilități de 35 de ani care a recurs la eutanasie a ajuns la casa de îngrijire în care locuia, ei au găsit „urină pe podea… locuri în care erau fecale pe podea… locuri în care picioarele ți se lipeau. De exemplu, dacă stăteai lângă patul lui piciorul tău era literalmente blocat. Potrivit guvernului canadian, legea sinuciderii asistate se referă la „prioritizarea autonomiei individuale a canadienilor”; s-ar putea întreba câtă autonomie avea un om cu handicap care zăcea în propria sa murdărie în a cântări moartea asupra vieții.

În ciuda insistenței guvernului canadian că sinuciderea asistată se referă la autonomie individuală, acesta a urmărit și avantajele sale fiscale. Chiar înainte de intrarea în vigoare a legii C-7, ofițerul parlamentar de buget al țării a publicat un raport despre economiile de costuri pe care le-ar crea: în timp ce vechiul regim MAID a economisit 86,9 milioane de dolari pe an – o „reducere netă a costurilor”, în cuvintele sterile ale raportului– proiectul de lege C-7 ar crea economii nete suplimentare de 62 de milioane de dolari pe an. Asistența medicală, în special pentru cei care suferă de boli cronice, este costisitoare; dar sinuciderea asistată îl costă pe contribuabil doar 2.327 USD per „caz”. Și, bineînțeles, cei care trebuie să se bazeze în întregime pe Medicare furnizat de guvern reprezintă o povară mult mai mare pentru buget decât cei care au economii sau asigurări private.

Și totuși, mass-media bogat subvenționată din Canada, cu unele excepții onorabile, și-a exprimat remarcabil de puțină curiozitate cu privire la uciderea socială deschisă a cetățenilor într-una dintre cele mai bogate țări ale lumii. Poate, la fel ca mulți doctori, jurnaliştilor le este frică să nu fie acuzaţi că sunt „anti-progresiști” pentru că pun sub semnul întrebării noua cultură a morţii, o acuzaţie fatală în cercurile politice. Radiodifuzorul public din Canada, care în 2020 i-a asigurat pe canadieni că „nu există nicio legătură între sărăcie, alegerea morții asistate medical ”, a avut puține de spus despre vreuna dintre evoluțiile ulterioare.

Anul viitor, porțile se vor deschide și mai mult atunci când cei care suferă de boli mintale – un alt grup disproporționat de sărac –  vor deveni eligibili pentru sinucidere asistată, deși medicii și asistentele entuziaști au anticipat deja legea.

Se vorbește deja despre permiterea accesului „minorilor maturi” la eutanasie – gândiți-vă doar la economiile pe viață.

Dar amintiți-vă, pantele alunecoase sunt întotdeauna o eroare.

Columbia a autorizat sinuciderea asistată medical, o premieră în America Latină

Sursa https://www.libertatea.ro/stiri/columbia-a-autorizat-sinuciderea-asistata-medical-o-permiera-in-america-latina-4126684

Curtea Constituţională columbiană a autorizat sinuciderea asistată pentru persoanele cu boli grave sau incurabile, sub supravegherea unui medic, potrivit unei hotărâri transmise joi de AFP, citează Agerpres. Astfel, Columbia este prima țară din America Latină care legalizează această practică.

Cu şase voturi pentru şi trei împotrivă, Curtea a abrogat astfel un articol din codul penal care pedepsea de la 12 la 36 de luni de închisoare orice persoană care acorda ajutor pentru sinucidere.

„Medicul care ajută o persoană aflată în chinul unei suferinţe intense sau a unei boli grave şi care decide în mod liber să dispună de propria viaţă acţionează în cadrul constituţional”, a decis Curtea Constituţională.

Columbia, unde eutanasia este deja legală din 1997, devine astfel prima ţară din America Latină care a autorizat sinuciderea asistată pentru pacienţii care suferă de o boală gravă sau incurabilă.

Astfel, pacientul în stadiu terminal își poate administra un medicament letal, sub supravegherea medicului.

„Medicul este cel care dispune de cele mai bune instrumente tehnice, ştiinţifice şi etice pentru a garanta protejarea demnităţii umane în această procedură”, mai spune instanța.

Potrivit Fundaţiei Columbiene pentru Dreptul la Moarte cu Demnitate (DMD), diferenţa dintre eutanasie şi sinucidere asistată „constă în esenţă în persoana care administrează medicamentul letal”.

Diferența dintre sinuciderea asistată și eutanasie e că, în primul caz, pacientul este cel care își administrează medicamentul legal, sub supravegherea medicului, iar în cazul eutanasiei, medicamentul este administrat direct de medici.

Cu toate acestea, legislaţia columbiană continuă să pedepsească cu până la 9 ani de închisoare pe oricine incită sau ajută să pună capăt vieţii unei persoane aflate în „suferinţă intensă” .

În urma deciziei Curţii Constituţionale, sinuciderea asistată, în prezenţa unui medic şi când sunt îndeplinite condiţii stricte, încetează să mai fie o infracţiune.

De Teodor Bobei

Austria a legalizat sinuciderea asistată

Sursa:https://www.hotnews.ro/stiri-international-25247673-austria-legalizat-sinuciderea-asistata.htm

Sinucidere asistata medical Foto: BAXTER / BSIP / Profimedia

Parlamentul Austriei a aprobat joi legalizarea sinuciderii asistate pentru persoanele cu boli grave sau incurabile, în răspuns la o hotărâre judecătorească care apreciase că actuala interdicţie încalcă drepturile fundamentale, relatează AFP, potrivit Agerpres.

În urmă cu un an, Curtea Constituţională a ordonat guvernului să revizuiască legislaţia care pedepseşte moartea asistată cu până la cinci ani de închisoare.

Potrivit textului validat de toate partidele, cu excepţia formaţiunii de extremă dreapta Partidul Libertăţii (FPÖ) – adulţii bolnavi în faza terminală sau care suferă de o boală permanentă şi debilitantă vor putea beneficia de asistenţă pentru a-şi pune capăt vieţii.

Doi medici vor trebui să evalueze fiecare caz, dintre care unul trebuie să fie calificat în medicină paliativă. În special, ei vor trebui să determine dacă pacientul este capabil să ia decizia în mod independent.

În plus, trebuie să treacă o perioadă de cel puţin 12 săptămâni înainte de a se acorda accesul la sinucidere asistată pentru a se asigura că cererea nu survine din cauza unei crize temporare.

Această perioadă va fi redusă la două săptămâni pentru pacienţii aflaţi în ”stadiul terminal” al unei boli.

Această lege funcţionează pentru a respecta demnitatea umană, a afirmat ministrul Justiţiei Alma Zadic (Verzii), citată de agenţia de presă APA, dar are şi scopul de a se asigura că ”nimeni nu alege calea morţii dacă există alte posibilităţi”. În acest scop, a fost alocat un buget de 108 milioane de euro pentru dezvoltarea îngrijirilor paliative.

Guvernul a dezvăluit în octombrie propunerile, care au fost supuse revizuirii experţilor înainte de a fi prezentate parlamentului.

Dacă nu ar fi fost introdusă nici o nouă reglementare până la sfârşitul lunii decembrie, interdicţia actuală privind moartea asistată ar fi expirat pur şi simplu, lăsând practica nereglementată.

În alte părţi ale Europei, eutanasia a fost legalizată în ţări precum Belgia, Olanda şi Spania.

de N.O.

VIDEO: SINUCIDEREA ASISTATA. Documentar socant: filmarea unui batran ce se otraveste asistat, intr-o clinica din Elvetia

Citez din articolul Documentar şocant despre sinuciderea asistată la o clinică din Elveţia:

Un documentar despre sinuciderea asistată a scandalizat Marea Britanie. Telespectatorii au văzut cum un bolnav îşi încheie socotelile cu viaţa la o clinică din Elveţia, iar realizatorul documentarului are de dat explicaţii cât mai convingătoare în apărarea sa.
Imaginile sunt şocante. Aşezat pe canapea, bărbatul de 71 de ani îşi sărută soţia şi dă peste cap o licoare semitransparentă dintr-un pahar din plastic. Cere apoi puţină ciocolată. Băutura care îi va curma viaţa este amară, dar nu mai contează. Vrea să moară şi să scape de suferinţă.
Asta a dorit să arate lumii scriitorul şi jurnalistul Terry Pratchett, realizatorul documentarului filmat la o clinică din Elveţia.

Terry Pratchett trăieşte, şi el, în suferinţă. Are maladia Alzheimer şi s-a gândit adesea la sinucidere. Dar atât. Asta le şi transmite celor care îl acuză că promovează euthanasia. Crede însă că există pe lume şi drepturi mai importante decât cel la viaţă.
Aproape 1.000 de britanici au sunat, indignaţi, la BBC după difuzarea documentarului. Iar un fost arhiepiscop a acuzat postul de propagandă pro euthanasie.

Vizionati va rog si:

http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/809405/Un-documentar-despre-sinuciderea-asistata-a-scandalizat-Anglia/

Iata si ce putem citi in articolul Documentar despre sinuciderea asistată – proiectat în şcolile din Marea Britanie:

Un documentar despre sinuciderea asistată se proiectează în şcolile din Marea Britanie. „Doctorul Moarte” (Dr Philip Nitschke), un personaj controversat care susţine eutanasia umană, apare în film demonstrând cum se foloseşte un aparat care face injecţii letale la oameni. Prelaţii Bisericii Anglicane au condamnat filmul ca fiind „o invitaţie la sinucidere”, scrie Daily Mail.

Filmul de 20 de minute este folosit drept material de documentare şi dezbatere pentru elevii de 14-18 ani care au optat pentru psihologie la examenele naţionale.

Doctorul Nitschke a ţinut nişte cursuri cu doi ani în urmă în care a vorbit despre metode de sinucidere folosind droguri mexicane sau morfină. Doctorul a fost şi coautor la o carte în care sunt descrise opt metode de eutanasiere pentru bolnavii în stare terminală. Nitschke şi-a pierdut licenţa de practică.

Subiectul este foarte controversat şi dezbătut. Eutanasia înseamnă o metodă medicală de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil. Eutanasia poate fi voluntară, la cererea sau cu consimţământul pacientului , non-voluntară – eutanasierea unui pacient care suferă de o boală mintală (demenţa). Sinuciderea asistată înseamnă că pacientul îşi ia viaţa cu ajutorul unui doctor.

Cei care au condamnat activitatea doctorului Nitschke spun că nu se poate şti ce stare mintală au oamenii care participă la dezbaterile despre sinucidere. Ei spun că este periculos şi iresponsabil să faci cunoscute informaţii despre eutanasiere când nu ai de unde să ştii la cine ajung şi ce vor face aceşti oameni când au în mână un ghid care îţi explică detaliat cum să te sinucizi.

Comentariu saccsiv:

   Iata asadar o modalitate de a ajunge in iad cu „demnitate”.