20 de ani de la invazia SUA în Irak / Cum a început administrația Bush un război pe baza unor rapoarte exagerate și afirmații false
Fostul secretar de stat american Colin Powell lansa, pe 5 februarie 2003 în Consiliul de Securitate al ONU, alerta că Irakul deţinea arme de distrugere în masă, pentru a justifica astfel lansarea războiului de către SUA, un argument fals pentru care Powell s-a scuzat mai târziu, consemnează agenţia EFE.
Odată cu împlinirea a 20 de ani de la începutul războiului din Irak la 20 martie, unii experţi văd în comportamentul Administraţiei preşedintelui George W. Bush folosirea în premieră a „post-adevărului”, precum şi o subminare a credibilităţii ONU, instituţie care acum trebuie să se confrunte cu invazia Ucrainei de către Rusia.
Desconsiderarea adevărului şi a faptelor face parte din „moştenirea” lui Bush, amplificată mai târziu de fostul preşedinte la rândul său republican Donald Trump, afirmă Carme Colomina, cercetător senior la Centrul pentru Afaceri Internaţionale de la Barcelona (CIDOB).
Rapoarte exagerate şi afirmaţii false
Intervenţia lui Powell, care a avut loc cu o lună şi jumătate înaintea lansării invaziei americane în Irak, a fost punctul culminant al unui narativ susţinut încă de la finele anului 2001 de guvernul lui Bush şi de puternicul său vicepreşedinte Dick Cheney pentru a justifica războiul.
Deşi investigaţiile bipartizane ale Congresului SUA nu au găsit dovezi ale vreunor presiuni politice făcute de analiştii serviciilor de informaţii, de-a lungul anilor au apărut probe ale exagerărilor din rapoarte şi folosirii unor ipoteze neplauzibile de către Administraţia Bush şi de principalul său aliat, guvernul britanic condus de Tony Blair.
De asemenea, un studiu al prestigiosului Centru american pentru Integritate Publică a identificat 935 de declaraţii false făcute de Bush şi de membrii cei mai notabili ai executivului său în cei doi ani care au urmat atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001.
Conform respectivului studiu, aceste afirmaţii „făceau parte dintr-o campanie orchestrată care a galvanizat eficient opinia publică” şi „a condus naţiunea la război sub pretexte evident false”.
În cazul fostului premier britanic, după ani de scandaluri şi acuzaţii că a exagerat ameninţarea irakiană, Raportul Chilcot a semnalat în anul 2016 că Blair a autorizat invazia pe baza unor probe „nejustificate” sau „eronate” furnizate de serviciile de informaţii.
Într-un interviu acordat postului CNN în anul 2015, Blair însuşi s-a scuzat pentru că şi-a fundamentat deciziile pe informaţii „greşite” primite din partea serviciilor secrete.
Armele fuseseră distruse în 1991
Aşa cum au demonstrat investigaţiile ulterioare invaziei şi rapoartele oficiale de informaţii ale SUA redactate începând cel puţin din 2006, Irakul îşi distrusese principalele arsenale de arme de distrugere în masă şi încetase producerea lor în anul 1991, odată cu impunerea sancţiunilor împotriva sa după ce ocupase Kuweitul.
Deja în 2005 Powell recunoştea, într-un interviu acordat postului american ABC, că intervenţia sa în faţa Consiliului de Securitate al ONU a fost un moment „dureros” care va rămâne mereu o „pată” în biografia sa.
Dar, deşi certitudinea că nu existau arme de distrugere în masă a venit după invazie, suspiciuni asupra credibilităţii tezelor susţinute de guvernul SUA existau încă dinainte să înceapă războiul.
Concret, afirmaţiile Statelor Unite şi ale Regatului Unit, sprijinite de Spania, nu au beneficiat şi de sprijinul investigatorilor Comisiei pentru Supraveghere, Verificare şi Inspecţie a ONU (UNMOVIC) şi ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), care nu au găsit probe ale existenţei acelor arme.
„Minciuni pentru a justifica un război au existat mereu”, dar, prin folosirea discursului despre armele de distrugere în masă pentru a interveni în conflicte, odată cu războiul din Irak a început erodarea rolului ONU, remarcă cercetătorul Carme Colomina.
Falsa asociere a lui Saddam Hussein de 11 septembrie
Una din primele justificări invocate de Administraţia Bush pentru a prezenta Irakul drept un inamic periculos a fost presupusa legătură a dictatorului Saddam Hussein cu reţeaua teroristă al-Qaida şi cu atentatele de la 11 septembrie 2001.
Încercând să dovedească o asemenea legătură, Departamentul Apărării a redactat şi difuzat „evaluări de informaţii alternative asupra relaţiei între Irak şi al-Qaida”, analize ce „cuprindeau unele concluzii care contraziceau consensul comunităţii de informaţii”, se arată într-un raport al inspectorului general al Pentagonului din 2007.
Directorul CIA de la acea vreme, George Tenet, a negat că agenţia pe care o conducea ar fi confirmat o asemenea legătură, declaraţie făcută la postul CBS, tot în 2007.
Anterior, în 2006, Bush însuşi asigura că Irakul nu a avut nimic de-a face cu 11 septembrie, contrar a ceea ce susţinea executivul său în lunile premergătoare războiului.
Dezminţirea achiziţiei de uraniu din Niger
O altă acuzaţie lansată de SUA cu sprijinul Regatului Unit a fost o pretinsă achiziţie de uraniu din Niger pentru fabricarea de arme nucleare, deşi CIA avea informaţii care negau această ipoteză după investigaţiile efectuate în ţara africană de către diplomatul Joseph Wilson.
Odată lansat războiul, Wilson a publicat un articol în The New York Times în care a explicat acest lucru, situaţie care a forţat Casa Albă să admită că a utilizat informaţii eronate.
Ca represalii, guvernul american a dezvăluit identitatea soţiei lui Wilson, Valerie Plame, care lucra ca agent sub acoperire al CIA, ceea ce în final a dus la condamnarea şefului de cabinet al vicepreşedintelui Dick Cheney, Lewis ”Scooter” Libby, pentru obstrucţionarea justiţiei şi mărturie mincinoasă.
OPINIE: Acum 21 de ani, pe 7 octombrie 2001, SUA-NATO invadau Afganistanul în temeiul doctrinei „autoapărării”
Acum 21 de ani, pe 7 octombrie 2001, SUA-NATO invada Afganistanul: A fost un act de autoapărare. „America fusese atacată de către ‘o putere străină a cărei nume nu a fost divulgat’, pe 11 septembrie 2001”
Pe 7 octombrie 2001, Afganistanul a fost invadat în temeiul doctrinei ‘autoapărării’.
De Prof. Michel Chossudovsky, 04 Octombrie 2022, Global Research
Acest articol a fost publicat inițial pe 4 octombrie 2012. Modificări minore.
***
La 7 octombrie 2022: comemorăm invazia SUA-NATO în Afganistan.
De ce a fost invadat Afganistanul de către forțele SUA-NATO pe 7 octombrie 2001?
Este important să ne reamintim narativul oficial:
- America a fost atacată de Afganistan la 11 septembrie 2001.
- Talibanii îl protejau pe bin Laden.
- Iar SUA și NATO, invocând autoapărarea și „doctrina securității colective”, au invadat Afganistanul pe 7 octombrie 2001.
Douăzeci și unu de ani mai târziu. Care a fost justificarea pentru a purta un război împotriva unei țări sărace din Asia Centrală, cu 38 de milioane de locuitori?
Michel Chossudovsky, 4 octombrie 2022
***
De ce ISIS – AL QAEDA nu ataca Israelul?
Nu ca e de dorit varsare de sange si alte cele, dar asa, analistilor astora de la tv nu li se pare deloc bizar? Ca ISIS e tare asa cu islamul si dai si lupta si hau hau.
Dar nu e bizar fratilor …
ASTA MAI LIPSEA: The Islamic State of Iraq and al-Shams (Isis). ASTA S-A VRUT?
Video: ISIS distruge mormantul Profetului Iona …
VIDEO – Fost comandant Al-Qaeda: ISIS lucrează pentru CIA
5 dovezi ca islamul radical este un produs al serviciilor secrete americane, britanice si israeliene
VIDEO – Fost comandant Al-Qaeda: ISIS lucrează pentru CIA
Iata si ce putem citi la FORMER AL-QAEDA COMMANDER: ISIS WORKS FOR THE CIA:
Fost comandant Al-Qaeda: ISIS lucrează pentru CIA
De ce SUA ii sprijina in Siria pe rebelii islamisti radicali si Al Qaeda? Nu ei sunt teroristii numarul 1?
Dupa cum probabil deja stiti, acum cateva zile:
Adica ei in continuare isi vad de unul dintre punctele agendei lor de lucru. Si ca atare, asa cum se intampla de 12 ani incoace, atunci cand vorbesc de teoristi, americanii indica Al Qaeda si tot soiul de formatiuni fundamentaliste islamice ca fiind pericolul mondial numarul 1.
Pana aici e clar dar in cazul Siriei de ce tocmai pe acestia ii sustin?
Nu cumva raspunsul il gasim aici?
5 dovezi ca islamul radical este un produs al serviciilor secrete americane, britanice si israeliene
Presedintele pakistanez: “Talibanii au fost creati de CIA si ISI. Osama bin Laden este mort”
AL QAEDA IL CRITICA PE AHMADINEJAD pentru teoriile sale conspirationiste referitoare la atentatele din 11 septembrie
Iata ce aflam din articolul Al-Qaida critică Iranul pentru teoriile conspiraţioniste despre atentatele din 11 septembrie:
Reţeaua teroristă al-Qaida pare să aibă o atitudine similară cu cea a SUA, avertizându-l pe preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, să înceteze răspândirea de zvonuri despre terorii ale conspiraţiei în legătură cu atentatele din 11 septembrie 2001, informează postul american ABC.
Al-Qaida critică Iranul pentru teoriile conspiraţioniste despre atentatele din 11 septembrie (Imagine: Mediafax Foto/AFP)
În cea mai recentă ediţie a revistei „Inspire”, editată de al-Qaida, „editorialistul” reţelei teroriste consideră „ridicolă” teoria lui Ahmadinejad, conform căreia atacurile din 11 septembrie au fost comise de autorităţile americane pentru a avea pretext să intervină militar în Orientul Mijlociu.
„Regimul iranian afirmă, prin intermediul preşedintelui Ahmadinejad, că nu crede că al-Qaida se află în spatele atentatelor din 11 septembrie, ci Administraţia SUA. Întrebăm următorul lucru: de ce Iranul ar crede un lucru atât de ridicol, care sfidează orice logică şi dovadă?”, scrie revista „Inspire”.
Deşi Iranul a folosit prima dată termenul „Marele Satan” cu referire la Statele Unite, autorul articolului consideră că Teheranul este în competiţie cu al-Qaida în privinţa atitudinilor antiamericane şi ar fi „invidios” pentru atentatele de la 11 septembrie 2001.
„Pentru Iran, al-Qaida este un competitor în încercarea de cucerire a simpatiei musulmanilor. Al-Qaida a reuşit ceea ce Iranul nu a putut face”, scrie autorul.
Cititi va rog si:
Al-Qaeda ii conduce pe rebelii din Libia?
Citez din articolul Si daca rebelii libieni ne-au pacalit pe toti?:
Ipoteza a fost pusa pe tapet de Emilio (Pepe) Escobar, un ziarist de investigatii, nascut in Brazilia, care lucreaza pentru Asia Times. Cunoscut pentru relatarile sale impresionate, ce acopera lumile araba si musulmana din nordul Africii pana in Pakistan, trecand prin Orientul Mijlociu, Escobar a scris ca Al-Qaeda a confiscat revolta din Libia, inseland Franta, Marea Britanie, Statele Unite, Norvegia, Italia, Qatarul, Emiratele Arabe Unite si chiar NATO. Scenariul ca rebelii libieni sa ne fi tras pe sfoara pe toti, considerat absurd de unii, merita insa studiat cu atentie: e posibil ca jihadistii sa preia puterea in fosta Jamahiriya araba, dupa rasturnarea lui Muammar Gaddafi?
Ce spune in principiu Escobar? Ca personaje extrem de controversate, ce au legaturi stranse cu Al-Qaeda, se afla in fruntea rebelilor din Libia sau s-au infiltrat in randul actualelor forte guvernamentale si ca reteaua terorista isi instaleaza in aceste zile, cu sprijinul (in)voluntar al coalitiei internationale, un cap de pod in tara nord-africana.
Ideea ca fundamentalistii islamisti ar putea avea curand o influenta majora in Libia, dand peste cap aranjamentele geo-strategice din regiune, provoaca probabil dureri de cap in cancelariile occidentale. Mai ales ca ei i se adauga si alte informatii la fel de ingrijoratoare, intre care disparitia unor rachete din arsenalul militar libian, eliberarea unor fundamentalisti radicali din inchisori si avertismentele repetate ale unor grupari rebele ca urmaresc sa instaureze legea islamica Sharia in tara. Perspectivele nu sunt asadar deloc incurajatoare. Dimpotriva.
Ce stim:
* Intr-un material publicat pentru The Maldon Institute, Escobar descrie „povestea modului in care un agent operativ Al-Qaeda a devenit principalul comandant militar libian din orasul Tripoli, inca ravasit de razboi”, afirmand ca acest lucru risca „sa compromita pana in strafunduri propaganda construita cu grija a interventiei umanitare a NATO in Libia”. Ziaristul se refera la Abdel Hakim Belhadj, cunoscut si sub numele de Abu Abdullah al-Sadek, un luptator jihadist care s-a evidentiat in luptele duse de mujahedini in razboiul din Afghanistan impotriva sovieticilor, in anii ’80, precum si in confruntarile de gherile purtate de islamisti in Irak, dupa caderea lui Saddam Hussein. In timp ce se afla in Irak, Belhdaj s-a imprietenit cu temutul Abu Musab al-Zarqawi, inainte ca Al Qaeda in Irak sa-si declare supunerea fata de liderii de facto ai gruparii teroriste, Osama bin Laden si Ayman al-Zawahiri.
* Actualul om forte de la Tripoli este cel care a infiintat si condus in calitate de emir Grupul libian de Lupta Islamic (LIFG), o miscare declarata terorista de Departamentul de Stat de la Washington. Ajutat de adjunctii sai, Khaled Chrif si Sami Saadi, Belhdaj a creat mai multe tabere de antrenament in Afghanistan. Doua dintre ele au functionat si dupa ce Kabulul a fost capturat de talibani, in 1996. Una dintre baze, la doar cativa kilometri de capitala afgana, era condusa de Abu Yahya, o figura importanta in Al-Qaeda, fiind „strict rezervata jihadistilor afiliati la Al-Qaeda”.
* Gruparea, devenita acum Miscarea islamica libiana, a intrat in atentia CIA dupa atentatele din 11 septembrie 2001, iar Belhadj a fost arestat in 2003 in Malaezia si trimis apoi intr-o inchisoare secreta din Bangkok, unde sustine ca a fost torturat. Dupa un an de zile, CIA a decis sa-l trimita „cadou” serviciului secret din Libia. Belhdaj a fost eliberat de regimul lui Gaddafi in martie 2010, „impreuna cu 211 teroristi, intr-o miscare de PR prezentata cu mare fanfara” de conducerea din Tripoli, in schimbul denuntarii Al-Qaeda si a filozofiei razboiului sfant.
* In 2007, mana dreapta a lui bin Laden, Ayman al-Zawahiri, a anuntat oficial fuziunea dintre LIFG si Al-Qaeda din Magrebul islamic, cu Belhdaj in fruntea sa, in calitate de emir.
* Belhdaj si Tripoli Brigade, o militie formata din berberii ce locuiesc in muntii aflati la sud-vest de Tripoli, au fost cei care au cucerit fortareata lui Gaddafi din capitala, Bab-al-Aziziyah. Potrivit informatiilor, aceasta grupare militara a fost antrenata timp de doua luni de catre fortele speciale americane.
* Escobar e convins ca Belhdaj si oamenii sau din LIFG, care in 2007 faceau apel la jihad impotriva lui Gaddafi si a „necredinciosilor” americani si occidentali, sunt cei care vor detine cu adevarat controlul Libiei, in timp ce Consiliul National de Tranzitie va reprezenta doar imaginea cosmetizata a noii puteri de la Tripoli.
Vezi mai jos un material Al-Jazeera despre Abdel Hakim Belhadj:
(more…)
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
6 comments