Intalnirea Sfantului Pavel Tebeul cu Sfantul Antonie cel Mare

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-pavel-tebeul-138953.html

Sfantul Pavel Tebeul a fost un barbat cuvios care a trait in cadrul secolelor III-IV, in vremea Sfantului Antonie cel Mare, pe care l-a si intalnit, mai inainte de a trece la cele vesnice, la varsta de 115 ani. Ceea ce stim despre viata Sfantului Pavel Tebeul se datoreaza intalnirii sale cu Sfantul Antonie cel Mare.

In istoria monahismului, acest Cuvios este considerat drept primul ascet care s-a retras in „cele mai dinauntru ale pustiei”, adica primul pustnic. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Pavel Tebeul in ziua de 15 ianuarie.

„Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, parintele nostru Pavel. Si, cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.”

Sfantul Pavel Tebeul

Sfantul Cuvios Pavel Tebeul s-a nascut in anul 227, intr-un sat din regiunea Tebaida, din Egipt. Parintii sai, avand o situatie materiala deosebit de buna, i-au oferit acestuia atat o crestere crestineasca, cat si o educatie lumeasca aleasa.

Ramanand orfan, la varsta de 15 ani, tanarul a fost luat in grija de catre barbatul surorii sale (cumnatul sau), care era idolatru. Acesta din urma nu-l iubea pe copil, insa dorea sa puna mana si pe partea lui de mostenire. Deoarece, dupa o vreme, imparatul pagan Deciu (249-253) a inceput o cruda persecutie impotriva crestinilor, cumnatul cel avar a inceput sa-l urmareasca pe Cuviosul Pavel, spre a-l da in mainile prigonitorilor.

In anul 250, cunoscand desertaciunea celor lumesti si a patimilor, Sfantul Pavel a lasat toata mostenirea parinteasca in mana celor care o doreau si s-a retras in pustie, intr-o pestera sapata in munte. In pustie va petrece Cuviosul vreme de 90 de ani, pana ce va ajunge, din mila lui Dumnezeu, la varsta de 115 ani. In tot acest timp, el a trait cu cate o jumatate de paine, adusa periodic de catre un corb.

Pentru a nu ramane tainuit sfantul Sau, Dumnezeu a randuit ca acesta sa fie aflat de catre Sfantul Antonie cel Mare. Dupa cinci ani de petrecere in rugaciune, Dumnezeu ii descopera Sfantului Antonie ca, in pustia din apropiere, se afla un barbat ce traieste mai inalt decat el.

Cand batranul Antonie a aflat pesterea batranului Pavel Tebeul, cei doi s-au smerit, unul inaintea celuilalt, printr-un salut deosebit. Antonie l-a salutat pe Pavel, zicand: „Bucura-te Pavele, vasul alegerii si stalpul cel de foc, locuitorule al pustiei.” La randul sau, Pavel i-a spus lui Antonie: „Bine ai venit soare, care luminezi toata lumea, povatuitorule al celor ce se mantuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai facut cetati si pe diavolul l-ai gonit dintr-insa.”

In aceasta zi mare, corbul i-a adus batranului Pavel o paine intreaga, spre deosebire de celelalte dati, cand ii aducea doar o jumatate de paine. Cei doi sfinti au petrecut impreuna pana a doua zi, istorisindu-si viata si ostenelile cele spre mantuire, precum si darurile cu care au fost mangaiati de Dumnezeu. Spre ziua, Cuviosul Pavel a spus lui Antonie: „De mult te-a aratat Dumnezeu mie, frate, ca salasluiesti in partile acestea, si voiam sa te am cu mine si impreuna sa slujim Stapanului nostru. Dar, fiindca vremea adormirii mele a venit, Domnul te-a trimis la mine ca sa ingropi smeritul meu trup.”

Zicand acestea, Pavel Tebeul l-a rugat pe Sfantul Antonie sa-i aduca mantia episcopului Atanasie, pe care o avea in manastirea sa, ca sa ii inveleasca trupul, spre ingropare. Cand s-a intors batranul, Cuviosul Pavel se mutase deja la Domnul. Atunci, el a sapat o groapa, iar doi lei salbatici au venit si au adancit groapa, sapand cu unghiile lor.

Despre masura sfinteniei Cuviosului Pavel Tebeul ne da marturie Sfantul Antonie cel Mare, care a vazut cu ochii lui cum il slujeau fiarele campului si pasarile cerului. Intors in manastirea sa, Sfantul Antonie a spus celorlalti frati intru Hristos: „Vai mie, copiilor! Monah pacatos si mincinos ce sunt, monah doar cu numele! Caci, iata, eu in Pavel l-am vazut pe Ilie, l-am vazut si pe Ioan in pustie, l-am vazut si pe Pavel in rai!”

Sfantul Cuvios Pavel Tebeul a trecut la cele vesnice in anul 342, la varsta de 115 ani. Haina de care s-a folosit Sfantul Pavel Tebeul era una impletita cu frunze de finic. Pe aceasta a luat-o cu sine Sfantul Antonie, dupa ingroparea prietenului sau. Atat de mult cinstea Antonie acea haina, incat numai de doua ori pe an se imbraca cu ea: la praznicul Sfintelor Pasti si in ziua Cincizecimii.

Moastele Sfantului Pavel Tebeul au fost aduse intr-o manastire din Constantinopol, in vremea imparatului Manuel Comnenul (1146-1180). Mai apoi, in anul 1240, acestea au fost mutate intr-o biserica din Venetia. Astazi, capul Sfantului Pavel Tebeul se afla la Roma.

 

Sursa: https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1705449600

În luna ianuarie, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Antonie cel Mare.

Sfântul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean şi a învăţat credinţa creştină de la părinţii şi de la bunicii săi.

A trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin şi ale fiilor lui. Şi dedându-se vieţii pustniceşti, atât de mult a întrecut pe toţi, încât s-a făcut pildă tuturor pustnicilor de după el. Lucru minunat este că el a ajuns cel dintâi îndrumător şi dascăl al vieţii de obşte şi numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârşit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui.

Multe ar mai trebui să spunem despre faptele vieţii lui şi despre învăţăturile lăsate de el. Vom spune însă numai că aflându-se în trup muritor, se depărta de cele trupeşti, vedea sufletele care la moarte ieşeau din trupuri şi pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însuşire numai a fiinţelor fără de trup şi duhovniceşti.

Deci, trăind o sută şi cinci ani, s-a mutat la Domnul. Viaţa lui a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.

Foto: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/cuviosul-antonie-mare/sfantul-antonie-mare-138992.html

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

APOCATASTAZA: Sub nici o forma dracii nu vor avea parte de mantuire. O intamplare cu Sfantul Cuvios Antonie cel Mare

CINE ESTE MAI SFANT? Sfantul Atonie cel Mare si cizmarul din Alexandria

 

Pustnicul Onufrie din Postavarul s-a mutat la Domnul

Adevarul: Călugărul Ioan Onufrie, cunoscut ca „Pustnicul zăpezii“, a murit. Ce a scris pe crucea sa

Călugărul Ioan Onufrie, „pustnicul zăpezii” din Brașov, a trecut la cele veșnice chiar în luna în care urma să împlinească 70 de ani. A trăit la înălțime la propriu și la figurat.

După ce a trăit aproape 30 de ani izolat de lume, în Muntele Postăvaru, părintele Ioan Onufrie din Brașov a trecut la cele veșnice.

Pustnicul era cunoscut și iubit de multă lume, care îl aprecia pentru harul său și pentru dragostea creștinească de care dădea dovadă.

El și-a petrecut toată viața aproape de cer, nu numai pentru că a trăit la 1.800 de metri altitudine, ci și pentru că își petrecea viața în rugăciune.

Și-a început călugăria la Mănăstirea Cernica și și-a ales singur locul de sihăstrie.

Cu doar câteva zile înainte să împlinească 70 de ani, părintele s-a stins, când inima a încetat să-i mai bată. L-a găsit unul din cei care îl mai vizitau uneori și a cerut ajutorul salvamontiștilor, dar era prea târziu.

Acum, credincioșii care s-au bucurat de-a lungul anilor de slujbele celui cunoscut drept „pustnicul zăpezilor” sau „ultimul sihastru autentic”, depun eforturi să-i împlinească dorința de-o viață: să fie îngropat în locul pe care și l-a pregătit acolo unde a trăit.

Ultima dorință: să fie îngropat în Postăvaru

„În fiecare an, de hramul bisericuței, la Sfântul Onufrie, se adunau mai mulți preoți și dânsul le-a zis că își dorește să fie îngropat acolo. Acuma, mă gândesc că a trăit atâția ani acolo, aproape 30 de ani și chiar nu a vrut să părăsească acest loc. Ne-a zis că, indiferent ce ar păți, când va pleca la Domnul, acolo să fie mormântul lui și ne-a rugat să-i săpăm mormântul acolo, ca să-și petreacă veșnicia în acel loc”, a spus Romică Blaj, unul dintre credincioșii care îl frecventau.

Trăind departe de oameni, călugărul și-a făcut prieteni din rândul celor care nu cuvântă. Chiar lângă chilie era bârlogul unui urs, despre care pustnicul spunea că îi mai dă câte o bucată de pâine și îi vorbește ca unui om. Iarna era nevoit, de multe ori, să sape tuneluri prin zăpadă ca să poată ajunge la izvorul de unde își lua apă.

În urmă cu 12 ani, la extinderea domeniului schiabil, s-a pus la un moment dat problema mutării pustnicului. În cele din urmă, justiția i-a dat dreptate și a rămas în chilia sa până la finalul călătoriei sale pe pământ.

Născut la Cluj, dintr-o mamă rusoaică foarte religioasă, care îl ducea la biserică în fiecare duminică, părintele Onufrie și-a găsit sfârșitul lumesc în locul de care s-a îndrăgostit la începutul anilor 1990, când a fost trimis de la Mănăstirea Cernica la o familie din zona Brașovului.

Și-a făcut chiar și o cruce, pe care a scris așa cum a trăit: „Un umil viețuitor”. Dumnezeu să-l odihnească!

 

Comentariu saccsiv:

Am scris despre evacuarea sa in 2011:

EMBLEMATIC: „Nu are dreptul sa stea acolo. Chilia sta in calea partiei de schi” Detalii despre EVACUAREA PUSTNICULUI ONUFRIE

 

Cum a inceput crestinarea vikingilor. Intalnirea dintre regele Olaf I si un pustnic ortodox

ORTHODOX CHRISTIANITY: HOW THE VIKINGS FOUND CHRISTIANITY

Cum au aflat vikingii creștinismul

Artem Perlik

Introducere de Matfey Shaheen: În ciuda faptului că de-a lungul acestui articol este folosit mai ales cuvântul „viking”, popoarele descrise aici drept vikingi sunt adesea numite mai exact scandinavi sau norvegieni. Cuvântul viking a fost inițial un verb, adică „a merge în expediții, în călătorii aventuroase”, deoarece se termină în sufixul germanic „-ing”, ca și alte verbe din engleză. Vikingii nu erau un grup etnic specific, ci mai degrabă, erau grupuri de bărbați din Norsemen (denumire dată norvegienilor și în general scandinavilor în perioada antică și medievală n.t.), care călătoreau pe mare făcând comerț maritim, și făceau aceasta adesea jefuind, și nu erau mai violenți decât alte culturi păgâne de la acea vreme – care erau toate mai degrabă violente. Utilizarea cuvântului viking aici, se datorează cel mai probabil faptului că limbajul evoluează, iar oamenii moderni recunosc mai ușor conceptul de vikingi.

Strămoșii popoarelor ruse au fost conduși și fondați de un grup de elită de varangieni (Væringjar în limba norvegiană, Varjagi în rusă), mai exact, Viking Rurik. Strămoșii direcți ai Sf. Vladimir de Kiev și, într-adevăr, Sfântul Vladimir însuși, pot fi numiți chiar „vikingi ruși”. Cea care a declanșat contactul cu creștinismul, care a dus în cele din urmă la Botezul Rusului* în anul 988, a fost acea faimoasă rută comercială de la vikingii Varangieni la Constantinopol, care au navigat pe râul Nipru prin Kiev. În mod ironic, se poate spune că vikingii Varangieni au ajutat la aducerea creștinismului în toată Rusia.

Parintele VARSANUFIE a fost mutat de la Schitul PATRUNSA deoarece se vrea ALUNGAREA PUSTNICILOR din Muntii Builei?

Am primit pe e-mail:

Am confirmarea direct de la un parinte din Patrunsa. PS Emilian l-a mutat cu canon (momentan pentru 3 luni) pe Pr. Varsanufie de la Patrunsa. Om cu viata sfanta, pleca la Ierusalim, sa pustniceasca la Hozeva, in pestera Sf. Ioan. Pleca cu binecuvantare de la exarh, unde scria cererea ce urma sa fie aprobada de episcopie. Ultima cerere nu i-au mai aprobat-o, el fiind deja plecat. Au gasit din asta motiv de canon, l-au mutat la manastirea Stanisoara, numind staret pe Pr. Caliopie de la Cozia. Momentan parintele are voie sa spovedeasca, venind saptamanal la Patrunsa. Nu se stie cat va dura starea asta de lucruri.

Motivul adevarat si evident, planuit de multa vreme? Pr. Varsanufie are in muntii Builei in jur de 30 de pustnici, maici si calugari. Au fost facute sesizari de catre tot felul de indivizii cu mediul, ca acolo e rezervatie naturala – a treia din tara – si ierarhii (pare-se chiar de la Bucuresti) doresc desfintarea monahismului emerit din muntii Builei si aducerea maicilor inapoi in manastiri. A fost chemat pr. staret acum ceva vreme la episcopie si i s-a spus sa termine cu pustnicii, el raspunzand ca asa ceva nu poate face.

In Romania inca vietuiesc PUSTNICI IN CRAPATURILE PAMANTULUI. Datorita rugaciunilor lor Dumnezeu nu aducea urgia Sa peste acest neam stricat si pacatos. Cat timp insa va mai dura rabdarea Sa?

   Sa ne reamintim documentarele:

VIDEO: Pustnicii din Romania

VIDEO: Mai traiesc inca pustnici in Romania?

   Recititi va rog si amplul articol:

Între Cer și pământ: Pustnicii României

   Iata si ce gasim in Cartea a treia a Regilor, Capitolul 19.

   Zicea Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul:

 „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!”

   Iar Domnul ii raspunde:

„Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!”

VIDEO: Pustnicii din Romania

Cititi mai multe despre pustnicii din Rarau pe blogul Apologeticum.

Publicam si comentariul facut de maica Serafima:

I-am cunoscut personal pe unii pustnici din M’tii Giumalau si Rarau si pe fratele Ioan si vreau sa spun ca adevarata realitate despre ei bate filmul si intrece orice imaginatie pt ca ei duc o viata de o mie de ori mai aspra si mai desavarsita ei sunt SFINTI in viata sunt unii din ei care se hranesc numai cu paine si apa este vorba despre una din pustnicele de pe Giumalau altii numai cu radacini de copac si mai este o pustnica care strange intr’o crapatura de bolovan din piatra apa de la ploaie pt a’si inmuia apoi 3 boabe de fasole iar atunci cand considera ca le umfla apa le mananca! Si aceeasi maica este ocrotita de o ursoaica cu pui care a fost crescuta tot de maica si a fost vazuta stand pe o buturuga de copac si rugandu’se iar in spatele ei protejata de 2 lupi! Si ei se fac nevazui si se arata doar cui considera ei! Si mai exista acolo un Parinte Schimonah care are sapat in stanca chilii pustnicesti exact ca in Athos si acolo se fla si un paraclis in stanca cu foarte multe Sf Moaste si o scorbura intr’un copac in care se nevoiesc doua maici pustnice si mai exista un Parinte care a fost stalpnic si sa nevoit intr’un copac pe marginea unei prapastii la 1300m alt. si altii care locuiesc in pesteri foarte abrupte si ajungi doar urcand pe burta si nu se lasa vazuti de niste stricati ca noi! Crucea pe care o arata la mijlocul filmului este ridicata pe o stanca foarte abrupta si este locul de unde a cazut fratele Ioan si a ramas in viata martora a acestei minuni! Si noi suntem datori sa ne sfintim viata si sa traim cat mai departe de pacat ca sa ne mantuim! Stim si cunoastem fiecare dintre noi ce avem de facut pt a placea lui Dumnezeu asa ca sa ne trezim la realitate si sa nu mai pierdem nici o clipa!si sa punem osul la treaba asa cum ne invata Par Amfilohie!

12 iunie: Pomenirea Preacuviosilor Pustnici Onufrie egipteanul si Petru din Sfantul Munte Athos. TRAIAU GOI SI SE HRANEAU PRIN MINUNE DUMNEZEIASCA

În luna iunie, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Onufrie egipteanul.

Acest cuvios Onufrie era din Egipt, petrecând viaţa de obşte, în pustia numită Ermupol a Tiveilor. Şi auzind de viaţa pustnicească a lui Ilie şi a lui Ioan înaintemergătorul, a ieşit din obşte şi a locuit în pustiu, nevăzând om nicidecum timp de 60 de ani. Pe acesta l-a aflat marele Pafnutie, când a mers în pustiul cel mai dinăuntru, ca să ia binecuvântare de la sfinţii bărbaţi. Căci umblând Pafnutie 17 zile, şi sosind la locul acela unde era sfântul Onufrie şi mergând la dânsul l-a rugat să-i spună numele şi toată petrecerea vieţii sale.

Pentru aceasta, Pafnutie, cunoscând toate acestea din însăşi gura aceluia, a povestit mai pe urma monahilor celor ce se pustniceau, nu numai despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci şi de alţi cuvioşi pe care i-a aflat umblând în pustie. Fiindcă s-a mutat Preacuviosul Onufrie către Domnul, atunci când se afla acolo Pafnutie, care şi-a rupt rasa în două: cu o jumătate a acoperit sfintele moaşte ale Preacuviosului Onufrie (că era gol, fiind acoperit numai cu părul său cel alb) iar cealaltă jumătate de rasă a oprit-o ca să se acopere pe sine. Deci a îngropat Pafnutie sfintele lui moaşte în locul acela, şi îndată a căzut coliba sfântului şi s-a uscat finicul ce era acolo sădit, şi a secat şi apa. Se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Mănăstirea Sfântului Alipie.

Au fost niste profetii despre un macel in Romania anului 2011. Macelul n-a avut loc. Ce concluzii tragem?

Dupa cum stiti, exista o profetie referitoare la Romania anului 2011:

Pustnicul Zosima: „O să fie MARE MACEL IN ORASE. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N.” Completare la articolul „PROFETIE: „MARE VARSARE DE SANGE” in 2011 in Romania?”

Multumita bunului Dumnezeu n-a avut loc nici un macel. Cum au reactionat insa unii? Iata cateva edificatoare comentarii postate la articolul Previziunea mea pentru 2012. CIPUL NE VA DEZBINA DEOARECE MULTI IL VOR LUA …:

EMBLEMATIC: „Nu are dreptul sa stea acolo. Chilia sta in calea partiei de schi” Detalii despre EVACUAREA PUSTNICULUI ONUFRIE

Iata ce aflam din articolul Sihastru evacuat de autorităţi de pe Masivul Postăvarul:

După 19 ani de sihăstrie, pustnicul Onufrie este izgonit din pădure, pe motivul rău-voitor că „chilia stă în calea pârtiei de schi”.

Articolul zilei (21.10.2011): Un pustnic retras in munti, evacuat din cauza partiei de schi care se construieste in zona

   Iata ce aflam din articolul Un pustnic retras în munţi, evacuat din cauza pârtiei de schi care se construieşte în zonă:

Un pustnic care îşi duce viaţa retras în munţi, ar putea fi obligat să se întoarcă la cele mai puţin lumeşti. Primăria îl alungă din chilia în care trăieşte în post şi rugăciune. Motivul? În apropiere se va construi în curând o pârtie, iar slujitorul Domnului ar sta în calea schiorilor dornici de senzaţii tari.
Într-un loc parcă binecuvântat de Dumnezeu, părintele Onufrie şi-a găsit tihna. De 18 ani s-a retras în pustietate. Într-o chilie din Masivul Postăvarul, se roagă neîncetat pentru binele tuturor.
Oamenii cu suflet l-au ajutat să îşi ridice construcţia şi i-au oferit în dar icoane. Vin la el pentru un sfat sau o alinare şi îi mai aduc de mâncare.
În drum spre chilie, pustnicul a ridicat o troiţă, la care să se închine oamenii.
Iarna, doar fiarele pădurii se mai încumetă pe-aici.
A crezut că pe munte nu va deranja pe nimeni, dar s-a înşelat. Chilia este într-o râpă, la 200 de metri de locul unde va fi noua pârtie. Cei de la primărie i-au cerut ca până luni să plece.
Părintele le-a jurat autorităţilor că nu îi va incomoda pe schiori, doar să-l lase să trăiască în pace, unde a ales Cel de Sus.

Cititi va rog si:

VIDEO: Mai traiesc inca pustnici in Romania?