Your Paper Please
Clipul de mai jos a fost postat in 2006:
Cat de mult au evoluat lucrurile in ultimii 18 ani?
Si cand au inceput? Iata un clip, tot din 2006:
In 1911, firma statisticianului germano-american Herman Hollerith (1860-1929) se uneste cu alte trei companii, formandu-se Computing Tabulating Recording Corporation (CTR). Aceasta noua entitate isi va schimba denumirea in International Business Machines Corporation (IBM) in 1924, sub presedintia lui Thomas J. Watson (1874 – 1956), mason, membru Carnegie Endowment for International Peace, membru al cultului Bohemian Grove.
Dupa cum s-a vazut, IBM a avut relatii cu nazismul. Gigantul, cu filiale deschise si in Germania, a creat pentru national-socialisti un sistem foarte complex, pe baza de carduri perforate, pentru a avea control asupra bazelor de date.
IBM este si companie membra Council on Foreign Relations.
Cititi va rog si:
Studiati, va rog, atent, posterul actiunii din Germania nazista:
Foto: http://germanhistorydocs.ghi-dc.org/images/highres_30016134%20copy.jpg
Observati similitudinile cu cel al US Information Awareness Office din “democrata si libera” SUA moderna:
Information Awareness Office (IAO) a fost intemeiat de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) in ianuarie 2002 si se ocupa cu proiecte tehnologice si informatice foarte avansate la nivel global pentru o asa zisa securitate nationala. A fost o consecinta directa a evenimentelor din 11.09.2001 si crea oportunitatea unei supravegheri totale de tip Big Brother .
Chiar daca intre timp a fost desfiintata, proiectele sale le-au preluat alte organizatii.
Motto-ul scientia potentia est (informatia inseamna putere) a fost folosit prima data de masonul Sir Francis Bacon.
Coincidenta? Initialele I.A.O. sunt folosite ca formula magica de Hermetic Order of the Golden Dawn (ce spun ca primesc indicatii de la “sefi secreti“ non umani).
Conform http://www.golden-dawn.com/temple/displaycontent.aspx?pageid=263 ar insemna: Isis, Apophis si Osiris.
Citat din site-ul oficial: “Proclaim: „Virgo, Isis, mighty Mother. Scorpio, Apophis, destroyer. Sol, Osiris, slain and risen. Isis, Apophis, Osiris.” Vibrate: „IAO.” O puteti auzi la: IAO.
Un mare impact asupra Hermetic Order of the Golden Dawn l-a avut Eliphas Lévi (1810 – 1875).
De-alungul timpului, Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) a initiat si dezvoltat (coordonand companii precum Bell Labs, General Electric, MIT, etc.) intre altele: internetul, inteligenta artificiala, realitatea virtuala.
In 1989 Tim Berners-Lee concepe ceea ce in 1990 va deveni World Wide Web. Inventie realizata in cadrul CERN (despre al carui foarte interesant istoric cititi va rog mai multe aici), acestia isi dau acordul pentru ca Web sa poata fi folosit de publicul larg. Tim Berners-Lee se muta apoi la Massachusetts Institute of Technology. In 1994 acolo infiinteaza si conduce World Wide Web Consortium (W3C) cu suportul DARPA.
Massachusetts Institute of Technology si-a adus si el aportul la tehnologia microcipurilor.
Care e finalul? Unde vor sa ajunga?
Cititi va rog si:
Istorie: nazismul din timpul lui Adolf Hitler a fost finanțat și sprijinit de către Wall Street, Federal Reserve, Rockefeller, Bush, IBM, etc.
Walther Rathenau in Wiener Freie Presse, 24 decembrie 1921:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
Woodrow Wilson:
“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“
Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency (1920-1931):
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”
Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat Revolutia Bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit…
Global Research: History: Adolph Hitler was Financed by Wall Street, the U.S. Federal Reserve and the Bank of England
Istorie: Adolph Hitler a fost finanțat de către Wall Street, Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler
De Yuri Rubtsov și Prof. Michel Chossudovsky, 21 Noiembrie 2023, Global Research
Publicat inițial de Global Research în mai 2016, acest articol atent cercetat de Yuri Rubtsov face lumină asupra rolului Wall Street și al Rezervei Federale a SUA în finanțarea guvernului nazist al lui Adolph Hitler.
Introducere, de Global Research
De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria exprimată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de SUA.
Creditorii de pe Wall Street sunt principalii actori.
Aceștia s-au aflat cu fermitate în spatele Germaniei naziste. Ei au finanțat Operațiunea Barbarossa și invazia Uniunii Sovietice în anul 1941.
Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler
„La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.
Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolf Hitler, finanțistul Germaniei baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, unde programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.” (Y. Rubtsov, textul de mai jos)
Odată cu accederea lui Adolph Hitler în funcția de cancelar, în martie 1933, a fost inițiat un program masiv de privatizare care poartă amprentele celor de pe Wall Street.
Dr. Hjalmar Schacht – numit din nou în martie 1933 de către Adolf Hitler în funcția de președinte al Reichsbank – a fost invitat la Casa Albă (mai 1933) de către președintele Franklin D. Roosevelt.
„După întâlnirea sa cu președintele SUA și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.” [echivalentul a 23,7 miliarde de dolari în 2023, estimare PPP] (Y. Rubtsov, op cit)
Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane), a fost privatizată. Guvernul nazist a vândut companiile de construcții navale deținute de stat, infrastructura de stat și utilitățile publice.
Cu o înclinație ‘nazi-liberală’, – fără îndoială cu ‘condiționalități’ – programul de privatizare a fost negociat cu creditorii germani de pe Wall Street. Mai multe instituții bancare importante, inclusiv Deutsche Bank și Dresden Bank, au fost, de asemenea, privatizate.
„Guvernul Partidului Nazist a vândut proprietatea publică către mai multe firme de stat, la mijlocul anilor 1930. Aceste firme aparțineau unei game largi de sectoare: siderurgie, minerit, bănci, utilități publice locale, șantiere navale, linii navale, căi ferate etc.
În plus, furnizarea unor servicii publice care erau produse de guvern înainte de anii 1930, în special servicii sociale și legate de muncă, a fost transferată către sectorul privat, în principal către organizații din cadrul partidului.” (Germa Bel, Universitatea din Barcelona)
Veniturile din programul de privatizare au fost folosite pentru a rambursa datoriile restante, precum și pentru a finanța complexul industrial militar al Germaniei naziste.
Numeroase conglomerate americane au investit în industria de armament a Germaniei naziste, inclusiv Ford și General Motors:
„Atât General Motors, cât și Ford insistă asupra faptului că poartă o responsabilitate redusă, sau chiar inexistentă, pentru operațiunile filialelor lor germane, care controlau 70% din piața auto germană la izbucnirea războiului în anul 1939 și care s-au retehnologizat rapid pentru a deveni furnizori de material de război pentru armata germană.
… În anumite cazuri, managerii americani atât ai GM, cât și ai Ford au fost de acord cu transformarea uzinelor lor germane în producție militară într-o perioadă în care documentele guvernului american arată că aceștia încă se împotriveau apelurilor administrației Roosevelt de a intensifica producția militară în uzinele lor din țară.” (Washington Post, 30 noiembrie 1998)
‘O faimoasă familie americană’ în pat cu dușmanul. Rolul lui Prescott Bush
Semnificativ: ‘O faimoasă familie americană’ a făcut avere de pe urma naziștilor, potrivit analizei istorice documentate a lui John Loftus.
Prescott Bush (bunicul lui George W. Bush) a fost partener la Brown Brothers Harriman & Co., și director al Union Banking Corporation, strâns legată de interesele corporațiilor germane, inclusiv Thyssen Stahl, o importantă companie implicată în industria de armament a celui de-al Treilea Reich.
Legăturile familiei Bush cu economia de război a Germaniei naziste au fost scoase la iveală pentru prima dată la procesele de la Nürnberg, în mărturia magnatului oțelului din Germania nazistă, Fritz Thyssen.
Senatorul Prescott Bush cu fiul său George H. Walker Bush. (anii 1950)
Thyssen a fost partenerul bunicului lui George W. Bush, Prescott Bush:
„Din 1945 până în 1949, la Nürnberg, în zona americană din Germania ocupată a început unul dintre cele mai lungi și, după cum se pare acum, cele mai inutile interogatorii ale unui suspect de crime de război nazist.
Magnatul multimiliardar al oțelului, Fritz Thyssen – omul al cărui combinat siderurgic a fost inima rece a mașinii de război naziste – a vorbit, și a vorbit și a vorbit, cu o echipă comună de interogatori americani și britanici.
… Ceea ce anchetatorii aliați nu au înțeles niciodată a fost că nu i-au pus lui Thyssen întrebarea corectă. Thyssen nu avea nevoie de conturi bancare străine, deoarece familia sa deținea în secret un întreg lanț de bănci.
El nu a fost nevoit să își transfere activele naziste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, tot ce a trebuit să facă a fost să transfere documentele de proprietate – acțiuni, obligațiuni, acte și trusturi – de la banca sa din Berlin, prin banca sa din Olanda, la prietenii săi americani din New York: Prescott Bush și Herbert Walker [socrul lui Prescott Bush]. Partenerii de crimă ai lui Thyssen au fost tatăl și [bunicul] unui viitor președinte al Statelor Unite [George Herbert Walker Bush].” (John Loftus, How the Bush family made its fortune from the Nazis: The Dutch Connection – Cum a făcut familia Bush avere de pe urma naziștilor: Legătura cu Olanda)
Publicul american nu a fost conștient de legăturile familiei Bush cu Germania nazistă, deoarece dosarul istoric a fost ascuns cu grijă de către mass-media. Cu toate acestea, în septembrie 2004, The Guardian a dezvăluit că:
„Bunicul lui George Bush, răposatul senator american Prescott Bush, a fost director și acționar al unor companii care au profitat de pe urma implicării lor cu finanțatorii Germaniei naziste. …
Afacerile sale, care au continuat până când bunurile companiei sale au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul, au dus, mai bine de 60 de ani mai târziu, la o acțiune civilă pentru despăgubiri intentată în Germania împotriva familiei Bush de către doi foști muncitori sclavi la Auschwitz, și din cauza unui zvon de controversă preelectorală.”
(Ben Aris și Duncan Campbell, How the Bush’s Grandfather Helped Hitlers Rise to Power – Cum a ajutat bunicul lui Bush la ascensiunea lui Hitler la putere, Guardian, 25 septembrie 2004)
Captură de ecran, The Guardian
Dovezile privind legăturile familiei Bush cu nazismul au fost disponibile cu mult înainte ca George Herbert Walker Bush (senior) și George W. Bush să intre în politică.
Presa americană a rămas complet mută. Potrivit lui John Buchanan (New Hampshire Gazette, 10 octombrie 2003):
„După 60 de ani de neatenție și chiar de negare din partea presei americane, documente guvernamentale recent descoperite în Arhivele Naționale și în Biblioteca Congresului dezvăluie că Prescott Bush, bunicul președintelui George W. Bush, a fost partener de afaceri și agent bancar american al arhitectului financiar al mașinăriei de război naziste din 1926 până în 1942, când Congresul a luat măsuri agresive împotriva lui Bush și a partenerilor săi „naționali”.
Documentele arată, de asemenea, că Bush și colegii săi, conform rapoartelor Departamentului de Trezorerie al SUA, au încercat să ascundă alianța lor financiară cu industriașul german Fritz Thyssen, un baron al oțelului și cărbunelui care, începând cu mijlocul anilor 1920, a finanțat personal ascensiunea lui Adolf Hitler la putere prin subminarea principiilor democratice și a legilor germane. Mai mult, documentele declasificate demonstrează că Bush și asociații săi, printre care se numărau E. Roland Harriman, fratele mai mic al simbolului american W. Averell Harriman, și George Herbert Walker, străbunicul din partea mamei al președintelui Bush, și-au continuat afacerile cu magnatul industrial german timp de aproape un an după ce SUA au intrat în război.”
În timp ce activele companiei lui Prescott Bush, și anume Union Banking Corporation, au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul (a se vedea mai jos), bunicul lui George W. Bush nu a fost niciodată urmărit penal pentru afacerile sale cu Germania nazistă.
„[Ordinul de intrare în drepturi numărul 248]
ÎNTREGUL CAPITAL SOCIAL AL UNION BANK- ING CORPORATION ȘI ANUMITE DATORII ALE ACESTEIA
Sub autoritatea Legii privind comerțul cu dușmanii, cu modificările ulterioare, și a Ordinului executiv nr. 9095, cu modificările ulterioare1 , și în conformitate cu legea, subsemnatul, în urma unei investigații, constatând:
(a) Că bunurile descrise după cum urmează:
Întregul capital social al Union Banking Corporation, o corporație din New York, New York, New York, New York, care este o întreprindere comercială din Statele Unite, constând în 4.000 de acțiuni de capital social comun cu o valoare nominală de 100 de dolari, ale căror nume ale proprietarilor înregistrați și, respectiv, numărul de acțiuni deținute de aceștia sunt următoarele:
Nume
Roland Harriman…
Cornelius Lievense…
Harold D. Pennington…
Ray Morris…
Prescott S. Bush…
J. Kouwenhoven…
Johann G. Groeninger…
Total 4000
17 F.R. 5205.”
„În anul 1952, Prescott Bush a fost ales în Senatul SUA, fără ca presa să relateze despre trecutul său nazist, bine ascuns.
Nu există nicio înregistrare a vreunei relatări în presa americană despre legătura dintre Bush și naziști în timpul campaniilor politice conduse de George Herbert Walker Bush, Jeb Bush sau George W. Bush, cu excepția unei scurte mențiuni într-un articol fără legătură cu acesta din Sarasota Herald Tribune în noiembrie 2000 și a unei relatări scurte, dar inexacte, în The Boston Globe în 2001.” (John Buchanan, op. cit.)
Până la Pearl Harbor (decembrie 1941), Wall Street a făcut comerț cu Germania.
În urma Pearl Harbor (1941-1945), Standard Oil ‘făcea comerț cu inamicul’, vânzând petrol Germaniei naziste prin intermedierea așa-numitelor ‘țări neutre’, printre care Venezuela și Argentina.
Fără aprovizionarea cu petrol a Germaniei naziste de către Standard Oil din New Jersey, cel de-al Treilea Reich nu ar fi putut invada Uniunea Sovietică.
Michel Chossudovsky, 21 noiembrie 2023
***
Istorie: Hitler a fost finanțat de către Rezerva Federală și Banca Angliei,
De Yuri Rubtsov, Mai 2016
Al Doilea Război Mondial: Acum mai bine de 80 de ani a început cel mai mare măcel din istorie.
Dacă dorim să abordăm problema ‘responsabilității pentru război’, atunci trebuie să răspundem mai întâi la următoarele întrebări cheie:
- Cine i-a ajutat pe naziști să ajungă la putere?
- Cine i-a trimis pe drumul lor spre o catastrofă mondială?
Întreaga istorie a Germaniei de dinainte de război arată că punerea în aplicare a politicilor ‘necesare’, a fost gestionată de turbulențele financiare în care a fost cufundată lumea în urma Primului Război Mondial.
Structurile cheie care au definit strategia de dezvoltare postbelică a Occidentului au fost instituțiile financiare centrale ale Marii Britanii și Statelor Unite – Banca Angliei și Sistemul Federal de Rezerve (FRS) – și organizațiile financiare și industriale asociate, create ca mijloc de a stabili un control absolut asupra sistemului financiar al Germaniei și capacitatea sa de a controla procesele politice din Europa Centrală.
Pentru a pune în aplicare această strategie, s-au avut în vedere următoarele etape:
- Între anii 1919 și 1924 – pregătirea terenului pentru investiții financiare americane masive în economia germană;
- Între anii 1924 și 1929 – stabilirea controlului asupra sistemului financiar al Germaniei și susținerea financiară a nazismului (național-socialism);
- Din 1929 până în 1933 – provocarea și declanșarea unei crize financiare și economice profunde și asigurarea venirii la putere a naziștilor;
- În perioada anilor 1933-1939 – cooperarea financiară cu guvernul nazist și susținerea politicii externe expansioniste a acestuia, cu scopul de a pregăti și declanșa un nou război mondial.
‘Reparațiile de război’ ale Primul Război Mondial
În prima etapă, principalele pârghii pentru a asigura pătrunderea capitalului american în Europa au început cu datoriile de război din Primul Război Mondial și cu problema strâns legată de reparațiile germane.
După intrarea oficială a SUA în primul război mondial, acestea au acordat aliaților (în principal Anglia și Franța) împrumuturi în valoare de 8,8 miliarde de dolari. Suma totală a datoriilor de război, inclusiv împrumuturile acordate Statelor Unite în anii 1919-1921, a fost de peste 11 miliarde de dolari.
Pentru a rezolva această problemă, națiunile creditoare au încercat să impună condiții extrem de dificile pentru plata reparațiilor de război pe seama Germaniei. Acest lucru a fost cauzat de fuga capitalului german în străinătate și de refuzul de a plăti impozite, ceea ce a dus la un deficit al bugetului de stat care a putut fi acoperit doar prin producția în masă de mărci germane negarantate.
Rezultatul a fost prăbușirea monedei germane – ‘marea inflație’ din 1923, când dolarul valora 4,2 trilioane de mărci. Industriașii germani au început să saboteze în mod deschis toate activitățile de plată a obligațiilor de reparații, ceea ce a provocat în cele din urmă faimoasa ‘criză a Ruhr-ului’ – ocuparea franco-belgiană a Ruhr-ului în ianuarie 1923.
Elitele conducătoare anglo-americane, pentru a lua inițiativa în propriile mâini, au așteptat ca Franța să se implice într-o acțiune de aventură și să își dovedească incapacitatea de a rezolva problema. Secretarul de stat american Hughes a subliniat:
„Este necesar să așteptăm ca Europa să se maturizeze pentru a accepta propunerea americană.”
Noul proiect a fost dezvoltat în adâncurile ‘JP Morgan & Co.’, la indicațiile șefului Băncii Angliei, Montagu Norman. În centrul ideilor sale s-a aflat reprezentantul ‘Dresdner Bank’, Hjalmar Schacht, care l-a formulat în martie 1922, la sugestia lui John Foster Dulles (viitor secretar de stat în cabinetul președintelui Eisenhower) și consilier juridic al președintelui W. Wilson la Conferința de pace de la Paris.
Dulles a dat această notă administratorului șef ‘JP Morgan & Co.’, care l-a recomandat apoi pe H. Schacht în urma consultării cu Montagu Norman, guvernatorul Băncii Angliei.
În decembrie 1923, H. Schacht a devenit manager al Reichsbank și a avut un rol esențial în aducerea laolaltă a elitelor financiare anglo-americane și germane.
În vara anului 1924, la conferința de la Londra a fost adoptat proiectul cunoscut sub numele de ‘Planul Dawes’ (după numele președintelui comitetului de experți care l-a creat – bancher american și director al uneia dintre băncile grupului Morgan). El a cerut înjumătățirea reparațiilor și a rezolvat problema privind sursele de acoperire a acestora. Cu toate acestea, sarcina principală era asigurarea unor condiții favorabile pentru investițiile americane, ceea ce era posibil doar cu stabilizarea mărcii germane.
În acest scop, planul a acordat Germaniei un împrumut important de 200 de milioane de dolari, din care jumătate a fost acordat de JP Morgan.
În timp ce băncile anglo-americane au obținut controlul nu numai asupra transferului de plăți germane, ci și asupra bugetului, sistemului de circulație monetară și, în mare măsură, asupra sistemului de credit al țării.
Republica Weimar
Până în august 1924, vechea marcă germană a fost înlocuită de o nouă situație financiară stabilizată în Germania și, după cum scria cercetătorul G.D Preparta, Republica Weimar era pregătită pentru:
„cel mai pitoresc ajutor economic din istorie, urmat de cea mai amară recoltă din istoria lumii” – „un potop de neoprit de sânge american vărsat în venele financiare ale Germaniei”.
Consecințele acestei situații nu au întârziat să apară.
Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că reparațiile anuale trebuiau să acopere valoarea datoriei plătite de aliați, formată din așa-numitul ‘cerc absurd Weimar’.
Aurul pe care Germania îl plătea sub formă de reparații de război a fost vândut, amanetat și a dispărut în SUA, unde a fost returnat Germaniei sub forma unui plan de ‘ajutor’, care l-a dat Angliei și Franței, iar acestea, la rândul lor, trebuiau să plătească datoria de război a Statelor Unite. Apoi a fost suprapusă cu dobânzi și trimisă din nou în Germania. În cele din urmă, toți în Germania trăiau în datorii [erau îndatorați] , și era clar că, dacă Wall Street își retrăgea împrumuturile, țara ar fi suferit un faliment total.
În al doilea rând, deși creditul formal a fost emis pentru a asigura plata, acesta a reprezentat de fapt refacerea potențialului militar-industrial al țării.
Adevărul este că germanii au fost plătiți în acțiuni ale companiilor pentru împrumuturile acordate, astfel încât capitalul american a început să se integreze activ în economia germană.
Valoarea totală a investițiilor străine în industria germană în perioada 1924-1929 s-a ridicat la aproape 63 de miliarde de mărci de aur (30 de miliarde au fost reprezentate de împrumuturi), iar plata reparațiilor – 10 miliarde de mărci. 70% din venituri au fost asigurate de bancheri din Statele Unite, iar cele mai multe bănci erau din JP Morgan. Ca urmare, în 1929, industria germană era pe locul doi în lume, dar se afla în mare parte în mâinile principalelor grupuri financiar-industriale din America.
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler
‘Interessen-Gemeinschaft Farbenindustrie’, principalul furnizor al mașinii de război germane, a finanțat 45% din campania electorală a lui Hitler în anul 1930 și se afla sub controlul ‘Standard oil’ a lui Rockefeller.
Morgan, prin intermediul ‘General Electric’, controla industria radio și electrică germană prin AEG și Siemens (până în 1933, 30% din acțiunile AEG erau deținute de General Electric), prin intermediul companiei de telecomunicații ITT – 40% din rețeaua de telefonie din Germania.
În plus, aceștia dețineau 30% din acțiunile companiei producătoare de avioane ‘Focke-Wulf’.
‘General Motors’, care aparține familiei DuPont, a stabilit controlul asupra ‘Opel’.
Henry Ford a controlat 100% din acțiunile ‘Volkswagen’.
În anul 1926, cu participarea băncii lui Rockefeller, ‘Dillon, Reed & Co.’, a apărut al doilea monopol industrial ca mărime din Germania după ‘I.G. Farben’ – concernul metalurgic ‘Vereinigte Stahlwerke’ (Trustul Oțelului) Thyssen, Flick, Wolff, Feglera etc.
Cooperarea americană cu complexul militaro-industrial german a fost atât de intensă și generalizată încât, până în anul 1933, sectoarele cheie ale industriei germane și marile bănci, precum Deutsche Bank, Dresdner Bank, Danat-Bank (Darmstädter und Nationalbank) etc., se aflau sub controlul capitalului financiar american.
În același timp, se pregătea forța politică care urma să joace un rol crucial în planurile anglo-americane. Este vorba despre finanțarea partidului nazist și a lui Adolf Hitler personal.
După cum a scris fostul cancelar german Brüning în memoriile sale, încă din 1923, Hitler a primit sume importante din străinătate. Nu se știe unde s-au dus, dar au fost primite prin bănci elvețiene și suedeze.
De asemenea se știe că în anul 1922 la München a avut loc o întâlnire între A. Hitler și atașatul militar al SUA în Germania – căpitanul Truman Smith – care a întocmit un raport detaliat pentru superiorii săi de la Washington (din cadrul biroului de informații militare), în care vorbea în termeni elogioși despre Hitler.
Prin intermediul cercului de cunoștințe al lui Smith, Hitler a făcut cunoștință pentru prima dată cu omul de afaceri germano-american Ernst Franz Sedgwick Hanfstaengl, absolvent al Universității Harvard, care a jucat un rol important în formarea lui A. Hitler ca om politic, susținut de un sprijin financiar semnificativ, asigurându-i în același timp legături și comunicare cu personalități proeminente ale establishment-ului britanic.
Hitler a fost pregătit în politică, însă, în timp ce în Germania domnea sub Republica Weimar, partidul său a rămas la periferia vieții publice. Situația s-a schimbat dramatic odată cu începutul crizei financiare din anul 1929.
Încă din toamna anului 1929, după ce prăbușirea bursei americane a fost declanșată de Rezerva Federală, a început cea de-a treia etapă a strategiei establishmentului financiar anglo-american.
Rezerva Federală și JP Morgan au decis să nu mai acorde împrumuturi Germaniei, inspirate de criza bancară și de depresiunea economică din Europa Centrală. În septembrie 1931, Anglia a renunțat la etalonul aur, distrugând în mod deliberat sistemul internațional de plăți și tăind complet fluxul de „oxigen financiar” către Republica Weimar.
Dar un miracol financiar a avut loc cu partidul nazist: în septembrie 1930, ca urmare a unor donații mari de la Thyssen, ‘I.G. Farben’ și de la industriașul Emil Kirdorf (care era un susținător ferm al lui Adolf Hitler), partidul nazist a obținut 6,4 milioane de voturi și a ocupat locul al doilea în Reichstag, după care au fost activate investiții generoase din străinătate.
Principala legătură între marii industriași germani și finanțatorii străini, a devenit H. Schacht.
Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler
La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.
Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolph Hitler, finanțistul Germaniei, baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, în cadrul căreia programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.
Aici s-a rezolvat în cele din urmă problema transferului de putere către naziști, iar la 30 ianuarie 1933 Hitler a devenit cancelar. A început astfel punerea în aplicare a celei de-a patra etape a strategiei.
Atitudinea elitelor conducătoare anglo-americane în raport cu noul guvern nazist a fost foarte înțelegătoare.
Atunci când Hitler a refuzat să plătească reparațiile, ceea ce, firește, a pus sub semnul întrebării plata datoriilor de război, nici Marea Britanie, nici Franța nu i-au arătat pretențiile de plată.
Mai mult, după vizita sa în Statele Unite din mai 1933, H. Schacht a redevenit șeful Reichsbank, iar după întâlnirea sa cu președintele american și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.
În iunie, în timpul unei călătorii la Londra și a unei întâlniri cu Montagu Norman, Schacht a solicitat, de asemenea, un împrumut britanic de 2 miliarde de dolari, precum și o reducere și încetare a plăților pentru împrumuturile vechi.
Astfel, naziștii au obținut ceea ce nu au putut obține cu guvernul anterior.
În vara anului 1934, Marea Britanie a semnat acordul de transfer anglo-german, care a devenit unul dintre fundamentele politicii britanice față de cel de-al Treilea Reich, iar la sfârșitul anilor 1930, Germania a devenit principalul partener comercial al Angliei.
Banca Schroeder a devenit principalul agent al Germaniei în Marea Britanie, iar în anul 1936, biroul său din New York s-a asociat cu Rockefeller pentru a crea banca de investiții ‘Schroeder, Rockefeller & Co.’, pe care Times Magazine a numit-o ‘axa de propagandă economică a axei Berlin-Roma’.
După cum Hitler însuși a recunoscut, el și-a conceput planul său de patru ani pe baza împrumuturilor financiare străine, așa că acest lucru nu i-a inspirat niciodată cea mai mică îngrijorare.
În august 1934, compania americană Standard Oil [deținută de Rockefeller] din Germania a achiziționat 730.000 de acri de teren și a construit mari rafinării de petrol care au aprovizionat naziștii cu petrol. În același timp, Germania a primit în secret din Statele Unite cele mai moderne echipamente pentru fabricile de avioane, care urmau să înceapă producția de avioane germane.
Germania a primit un număr mare de brevete militare de la firmele americane ‘Pratt and Whitney’, ‘Douglas’, ‘Curtis Wright’, iar tehnologia americană a construit ‘Junkers-87’. În anul 1941, când cel de-al Doilea Război Mondial făcea ravagii, investițiile americane în economia Germaniei se ridicau la 475 de milioane de dolari. ‘Standard oil’ a investit – 120 de milioane de dolari, ‘General Motors’ – 35 de milioane de dolari, ITT – 30 de milioane de dolari, iar Ford – 17,5 milioane de dolari.
Strânsa cooperare financiară și economică dintre cercurile de afaceri anglo-americane și cele naziste a fost fundalul pe fondul căruia, în anii 1930, o politică de reconciliere a dus la cel de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, elitele financiare ale lumii au pus în aplicare Marea Depresiune 2.0 [2008], cu o tranziție ulterioară către o ‘Noua Ordine Mondială’.
Iuri Rubtsov este doctor în științe istorice, academician al Academiei ruse de științe militare și membru al Asociației internaționale a istoricilor celui de-al Doilea Război Mondial.
Traducere din limba rusă (în limba engleză) de Ollie Richardson pentru Fort Russ. (referințele nu sunt disponibile în această versiune a articolului)
ru-polit.livejournal (articolul original din anul 2009)
Comentariu saccsiv:
Consider textul util deoarece demonstreaza ca varianta cu care a fost indoctrinata opinia publica, precum ca Germania s-a ridicat din dezastrul in care era dupa primul razboi mondial doar construind autostrazi, este falsa prin omisiunile esentiale.
In completarea articolului de mai sus (pentru o mai buna intelegere a evenimentelor, ele vor fi prezentate cronologic):
Sfântul PAISIE AGHIORITUL explică de ce EVREII folosesc 666 pentru SEMNUL FIAREI, nu-l înlocuiesc cu un alt număr, o fac pe față, ba îl mai și promovează
Acesta este un articol ce l-am postat initial pe Ortodoxinfo la 28 martie 2017:
Iata un fragment dintr-un interviu cu Parintele Paisie Aghioritul:
Părinte, peste cât timp se vor petrece aceste evenimente?
Întârzie din pricina ta şi a mea, ca să dobândim o stare duhovnicească bună. Dumnezeu încă mai rabdă, pentru că de se vor întâmpla acum ne vom pierde amândoi. Nu se spune nicăieri în învăţătura lui Hristos despre un anumit timp (Mt. 24:36; Mc. 13:32; Fapte 1:7; I Tes. 5:1;) însă Scriptura spune că semnele vremurilor vor înştiinţa despre venirea lor (Mt.24:29; Mc.13:24; Lc.21:25). Să fim întotdeauna gata şi le vom vedea atunci când se va apropia timpul. Atunci vom fi mai siguri. „Timpul şi experienţa le vor descoperi celor treji” (Sf. Andrei al Cezareii). Mi-a căzut în mână o carte care avea pe copertă un 666 mare. Ei, oameni lipsiţi de mărime de suflet! O fac ca să-l prezinte frumos pe 6 şi să obişnuiască lumea cu el. Astfel, încet-încet va veni şi pecetluirea.
Părinte, şi nasturii ce se cos la haine se vând prinşi pe nişte hârtii care au numărul 666.
Măi, şi diavolul ăsta! Pe cartelele de credit l-au pus de mult timp. Acum şi pe nasturi. Mulţi pun pe 666 ca firmă, ca să fie preferate produsele lor. Unul îl sprijină pe altul. Adică 666 să ia de la 666. S-a scris că atunci când va circula reclamă cu şarpele ce îşi mănâncă coada, asta va însemna că evreii vor stăpâni toată lumea. Acum şi-au pus numărul şi pe unele bancnote. 666 a cuprins şi China şi India.
Părinte, cum de ştiu şi totuşi pun acest număr ?
Sfântul Evanghelist Ioan ştia ce va face diavolul, precum şi proorocii au proorocit că-L vor vinde pe Hristos pentru „treizeci de arginţi” (Zah. 11:1-13;), că-L vor adăpa cu oţet (Ps. 68:22), că-I vor împărţi hainele (Ps. 21:19). Cu 2000 de ani în urmă s-a scris în Apocalipsă că oamenii se vor pecetlui cu numărul 666. „Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”(Apoc. 13:18). Pentru evrei numărul 666 este simbolul economiei. Evreii, precum se arată în Vechiul Testament, au pus impozit concret neamurilor pe care le-au supus în diferite războaie. Impozitul anual era de 666 talanţi de aur (3 Regi 10:14 şi 2 Par. 9:13). Acum, ca să supună toată lumea, pun iarăşi acest număr de impozit vechi, care se leagă de trecutul lor slăvit. De aceea nu vor să-l înlocuiască cu alt număr. Adică 666 este simbolul lui mamona. L-au luat de la greutatea aurului – nu ştiau aceasta ce o spune Sfântul Ioan în Apocalipsă – dar nu încetează să fie mamona. Evanghelia însă spune: „sau Hristos sau mamona”. „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona” (Mt. 6:24).
Charles Walton, parintele tehnologiei RFID, a decedat la 89 de ani
Iata ce aflam din articolul Charles Walton, father of RFID technology, dies at 89:
Astăzi vă aducem veşti triste: Charles Walton, pionierul tehnologiei RFID (identificarea prin radio frecvenţă), a decedat la 89 de ani. Antreprenorul ce a fost educat la Cornell a strâns mai mult de 50 de brevete în decursul carierei sale, dar un singur brevet de invenţie i-a consolidat moştenirea: cel din din 1973 pentru „identificator de frecvenţă radio”. Poate că nu a fost prima invenţie legată de RFID, dar realizarea lui Walton se va dovedi importantă, prolifică pentru multe brevete asemănătoare, inclusiv chiar pentru zece din brevetele sale. Totul a început la Army Signal Corps, acolo unde Walton a lucrat după ce şi-a terminat studiile în inginerie electrică la Cornell şi după masterul în inginerie electrică şi inginerie economică de la Institutul de Tehnologie Stevens (Stevens Institute of Technology). În 1960, Walton a acceptat o poziţie la IBM unde a condus cercetarea pe disc drives înainte de a-şi înfiinţa în 1970 propria companie, Proximity Devices.
La Proximity, brevetele lui Waton au prins viaţă, inclusiv design-ul lui iniţial pe care l-a dezvoltat alături de compania Schlange.. Va continua să câştige milioane din tehnologia sa, deşi compania Venture Beat a indicat faptul că, Walton a mers prea departe. Multe dintre brevetele lui Walton au expirat atunci când dispozitivele RFID au devenit populare şi au fost folosite pe scară largă de către mulţi utilizatori, printre care Departamentul Apărării şi Wal-Mart. În acest fel, Walton a fost exclus din orice afacere viitoare. Dar, aşa cum se arată într-un interviu din 2004 cu Venture Beat, lui nu i-a păsat prea mult: „Mă simt bine când vine vorba de asta şi sunt încântat că am putut să contribui şi eu.”
http://radio-weblogs.com/0105910/2004/06/14.html
Comentariu saccsiv:
Pentru mine trist e ca i-a debitat mintea asa ceva. Pe de alta parte, daca nu era el, era altul …
Cititi va rog si:
IBM implineste 100 de ani. Companie cu rol decisiv in eGuvernare, cipuri, internetul obiectelor. Ce nu prea aflam in mass-media despre ei?
Citez din articolul IBM implineste 100 de ani. Vezi cum a scris istoria hi tech:
Google, Apple si Facebook au captat toata atentia publicului tech in ultimul timp, insa usurinta cu care ne folosim de noile tehnologii se datoreaza in totalitate gigantului american IBM, care sarbatoreste astazi 100 de ani de la infiintare, fara prea mult fast, potrivit Yahoo.
Actiunile care ne-au intrat in reflex de a salva un fisier in laptop, de a scoate banii de la ATM si chiar de a scana produsele cumparate sunt toate opera IBM.
Mai mult decat atat, nu putem sa nu ne intrebam ce ar fi Google fara PC sau Groupon fara codul de bare.
Istoria International Business Machines
La inceputul vietii sale, IBM producea cantare, aparate de feliat branza dar si masini care citeau date stocate pe card, element semnificativ pentru ceea ce urma sa ajunga IBM.
Masinariile ar putea parea lipsite de valoare pentru fanii iPod, insa pentru vremea aceea erau tehnologii cu adevarat sofisticate, potrivit Yahoo.
Forta din spatele companiei, la inceputurile sale, a fost Thomas J Watson Sr., un manager foarte pretentios care standardiza totul, de la tinuta la birou, pana la creativitatea angajatilor.
Watson si fiul sau au indreptat IBM catre era computerizata, masinariile IBM fiind folosite pentru a calcula orice, de la tranzactii bancare pana la lansari in spatiu.
Al doilea Razboi Mondial a adus un boom pentru companie, care si-a folosit resurse considerabile pentru a-si pastra pozitia dominanta pe piata.
La sfarsitul anilor ‘60, corporatia americana era singura companie high-tech din Top 10 Forbes 500, in urma investitiilor masive de pana la 5 miliarde de dolari facute in acel deceniu pentru a dezvolta o serie de computere menite sa sustina dezvoltarea companiilor.
IBM a introdus pe piata hard disk-ul magnetic in 1956, discheta in 1971 si codul de bare in 1960, dar si sistemele de procesare care permit tranzactiile prin ATM. De asemenea, IBM a creat si tehnologia benzilor magnetice utilizate si in ziua de astazi, pentru carduri.
(more…)
Video: IBM despre INTERNETUL LUCRURILOR. Fiecare om sau obiect va fi conectat prin tehnologia RFID la internet si astfel va fi o societate minunata pe acest pamant …
In traducere, fiecare om sau obiect va fi conectat prin tehnologia RFID la internet si astfel va fi o societate minunata pe acest pamant …
Iata ce scriu IBMSocialMedia, cei ce au postat clipul pe youtube:
În decursul secolului trecut şi mai cu seamă în ultimele decenii, am constatat apariţia unui anumit tip de domeniu global de date. Planeta însăşi – sisteme naturale, sisteme umane, obiecte fizice – a generat dintotdeauna o cantitate enormă de date, însă noi n-am fost capabili să o ascultăm, să o vedem, să o cuprindem. Putem acum, graţie acestui ansamblu instrumentat în prezent, care este în întregime interconectat, astfel ca noi să putem avea acces la el. În consecinţă, putem spune că planeta a dezvoltat un sistem nervos central.
Priviţi acest set complex de relaţii între toate tipurile de sisteme la fel de complexe. Dacă vom fi în stare să percepem modelele acestor date, atunci vom avea o mai bună şansă pentru a îmbrăţişa tot acest set. Asta în cazul în care societăţile devin mai eficiente şi atunci când apar noi idei inovatoare.
Când vorbim despre o planetă mai inteligentă, ne referim la două dimensiuni. Una este destinată a fi mai eficientă şi mai puţin distructivă, privind conectarea diferitelor aspecte ale vieţii care au efect asupra fiecăruia dintre noi într-un mod mai conştient, deliberat şi ingenios. Cealaltă este proiectată a genera noi înţelegeri fundamentale, noi tipuri de activităţi, noi forme de relaţii sociale. În acest fel am considerat planeta ca pe un sistem de informare, creare şi transmitere, universul captând informaţiile sale, spre deosebire de noi care nu am făcut acest lucru. Însă acum, în ultima perioadă, noi putem face asta din ce în ce mai mult, cu paşi mărunţi. Da, începem şi noi să „recepţionăm” planeta, să o auzim cum ne vorbeşte.
Din ciclul SISTEMUL VA VREA INCOLONATI: IBM doreste sa va controleze masinile – le vor opri sau le vor porni la semafor, la bariere, etc.
Citez din articolul IBM Wants To Control Your Car:
O cerere de brevet depusă de inginerii IBM dezvaluie tehnologia in lucru a companiei care va permite guvernelor să închidă motoarele autoturismelor private, prin intermediul semnalelor de trafic. Este similar ca si Skynet … dar cu mult mai rău.
Inginerii de la IBM, brusc eliberati de povara de a produce computere, spera sa ruineze experienta de a conduce o masina prin crearea posibilitatii de a opri şi a porni motoare autoturismelor cu ajutorul semafoarelor, a barierelor de trecere peste calea ferata şi alte semnale de transport. Iată si rezumatul:
Prezenta descoperire este canalizata către o metodă de gestionare a motoarelor, ca răspuns la un semnal de trafic. Metoda poate cuprinde stabilirea de comunicaţii, cu o pluralitate de vehicule participante; răspunzand la o stare de oprire indicată de semnalul de trafic, cuprinzând în continuare: primirea datelor de poziţie de la fiecare vehicul participant; stabilirea unei liste de aşteptare cu vehiculele oprite la semnalul de trafic ; determinarea duratei rămasă a stopului; trimiterea unei notificări de oprire de motor la lista de vehicule participante oprite la semnalul de trafic în cazul în care durata rămasă este mai mare decât un prag de timp; răspuns la starea de continuare indicată de semnalul de trafic, care cuprinde: trimiterea unei notificări de pornire a motorului la primul vehicul din coada de aşteptare; calculul unui timp optim de pornire a motorului al doilea din coada de aşteptare pentru a porni in momentul când primul vehicul intra în mişcare; şi trimiterea notificării de pornire a motorului celui de-al doilea vehicul la momentul optim.
Scopul sistemului este de a micsora consumul de combustibil şi a optimiza circulaţia vehiculelor prin intersectii prin comanda motoarelor de la distanţă, prin intermediul semnalelor de trafic. O bariera de traversare peste calea ar putea sesiza vehicolele din vecinătatea, care vor urma să fie blocate pentru o perioada de timp şi ar putea se opreasca motoarele pentru a economisi carburant. Este similar cu sistemele de pornire / oprire a maşinilor moderne, dar dus la extreme perverse.
Brevetul se referă doar la metoda şi paşii de urmat pentru un sistem, nu la o existenta tehnologie de comunicaţii, dar este înfricoşătoare şi uneori imposibil de aplicat, daca spre exemplu cineva are nevoie să utilizeze aerul conditionat.
[US Patent Office via TransportGooru]
Cititi va rog si:
VERICHIP se numeste acum POSITIVEID. Detalii importante despre activitatea companiei ce doreste SA VA IMPLANTEZE CIPURI IN CORP
Citez din articolul Verichip is now called PositiveID! Roll up your sleeve for the implantable human microchip, it’s now Positive?
Cu certitudine absoluta asa cum soarele rasare in fiecare zi, Verichip prolifereaza si se transforma pentru a castiga acceptanta in piaţă deoarece oameni din întreaga lume se unesc pentru a respinge compania finantata de IBM, Raytheon, care fabrica microcipuri implantabile umane.
Pentru a „marca” un nou an, Verichip se numeşte acum PositiveID!. Conform dovezilor ce demonstreaza o legătură de cauzalitate între microcipare şi cancer, Verichip nu este, cu siguranţă, pozitiv. Dar în această lume a semanticii şi dublului inteles, fără îndoială, intr-o sedinta a executivilor s-a decis ca aruncarea cuvântul „pozitiv” în denumirea produsului.
Ce sa schimbat în 2010?
Ei bine, Verichip / PositiveID are o noua campanie de marketing şi relaţii mass-media! La fel ca toţi actorii de la Hollywood care au nevoie de un agent să se ocupe de imaginea lor atunci cand intră pe piaţă, la fel si Verichip / PositiveID a decis să facă la fel.
Compania care a preluat relatiile cu mass-media precum si comunicatiile corporative ale lui Verichips/PositiveID este Gibraltar, care are legături strânse cu administraţiei Clinton, cu expertiza în domeniul biotehnologiei, şi, desigur, ca o companie care-şi are radacinile în guvern, Gibraltar are biroul obligatoriu chiar la Washington!
De ce aceasta recenta numire?
Verichip / PositiveID a fost lovita puternic pe NASDAQ, fiind delistata în martie 2009, dar pregatind o revenire pentru recapatarea acordului NASDAQ privind actiunile lor, în octombrie 2009 stocul Verichip / PositiveID a fost strivit de la un nivel record de peste 10 dolari până la o valoare umilitor de scăzută de 0.24 dolari cents.
De ce această reacţie? Este un microcip implantabil uman şi asta nu da bine la investitorii in varsta. Cine, în deplinatatea facultatilor mintale, investeşte într-o companie ale caror produse cauzeaza tumori? Cine, în deplinatatea facultatilor mintale, investeşte într-o companie care microcipeaza pacienţii cu Alzheimer, fără consimţământul lor? Aşa cum valoarea actuala a actiunilor Verichip / PositiveID indica ca putine sunt persoanele şi societăţile de investiţii, care umbla dupa minimizare riscului în cadrul actualei economii, ce cumpara actiuni.
Indiferent de ceea ce se întâmplă pe piaţa de valori, faptul este ca Verichip nu dispare. De ce? Deoarece finanţarea provine de la gigantul informational IBM, care are peste 407,000 de angajaţi în întreaga lume. Nimic nu e ca având un “Marele Albastru Tata de Zahar” avand grija de tine în acest climat financiar, mai ales unul care acorda un împrumut de 60 milioane dolari pentru a asigura ca agenda zilei de microcipare a oamenilor este la loc de frunte pentru „generaţiile viitoare”. 60 milioane dolari este nimica toata pentru o companie care are profit de peste 100 miliarde dolari pe an. Da, domnule, sistemul IBM Hollerith de Cartele Perforate a fost foarte profitabil in al doilea razboi mondial, ingenios „închiriate”,la regimul nazist de a crea tehnologii de identificare şi catalogare a persoanelor non-conforme.
IBM a customizat şi actualizat constant masinaria Hollerith pentru sistemul de cartele şi, astfel, Hitler a fost capabil să automatizeze persecuţia sa impotriva celor indezirabili. Dar să ne amintim de Mantra lui Hitler „Evreii sunt răi, Negrii sunt mizerabili, ţigani pur şi simplu nu pot stat intr-un loc, rătăcesc peste tot şi de homosexuali, ei bine ştim cu toţii ce murdare sunt actele lor! Remediul lui Hitler? Zyklon B, marca pesticidului pe baza de cianura utilizat în camerele de gazare ale Holocaustului!
Brevetul Zyklon B au fost deţinut de o companie mica numit IG Farben, care a fost, de asemenea, în aceeasi oala cu Standard Oil Co a lui John D. Rockefeller din Statele Unite în timpul domniei celui de-al Treilea Reich, dar asta e cu totul altă poveste.
Agfa, BASF, şi Bayer continua astăzi, după cumpararea integrala a companiei IG Faben Western Assets, care arată că nu poţi păstra o companie criminala in liniste. Dar să ne amintim, noi toţi trebuie să fim mai iertători caci BASF a fabricat excelente casete cu banda magnetica în anii ’80-’90 cand muzica acida House Musinc a fuzionat in Techno.
Un curs intensiv în Verichip / PositiveID! Tineti-va stras!
Verichip / PositiveID este fabricat de Raytheon Microelectronics España / ECLAN care si-a creat faima cu rachete Tomahawk, creându-se astfel o sinergie între al cincilea mare contractant militar al guvernului si microcipul implantabil uman.
VeriChip Corporation achizitioneaza Steel Vault Corporation pentru a forma PositiveID Corporation, creând astfel o sinergie între furtul de identitate şi microcipul implantabile uman.
VeriChip Corporation achiziţionează compania de monitorizare a creditului, NationalCreditReport.com, creând astfel o sinergie între monitorizare de credit şi microcipul implantabile uman.
Verichip include sistemul de VeriPay, care este proiectat pentru a fi folosit ca o metodă de plată prin scanare din mers pentru tranzacţiile de numerar şi credit-card aşa cum se vede la clubul de noapte Baja, creând astfel o sinergie între „scaneaza şi du-te” a plăţilor electronice şi microcipul implantabil uman.
Verichip poate fi conectat cu Google Health şi Microsoft HealthVault, creând astfel o sinergie între arhiva electronica de sănătate a Guvernului şi microcipul implantabil uman.
Verichip / PositiveID / Receptori SRL produce Sistemul de detectare Virus Triage pentru virusul H1N1 creând astfel o sinergie între agitata pandemie de gripă a OMS şi microcipul implantabil uman.
Verichip / PositiveID a anuntat ca va extinde divizia sa HealthID cu o gamă de produse, incluzand un microcip RFID implantabil în faza a 2-a de dezvoltare care poate detecta nivelurile de glucoză din organism, creând astfel o sinergie între asistenţa medicală, pacienţii cu diabet zaharat şi microcipul implantabil uman.
Verichip / PositiveID a anunţat că este în strânsă colaborare cu HealthScreenDirect, o companie care ofera screening-ul pentru diabet zaharat şi valori crescute ale colesterolului. In curand vom anunta un senzor de colesterol, prin intermediul Alianţei Verichip si Receptori creând astfel o sinergie între cele 106 de milioane de americani care suferă de colesterol ridicat şi microcipul implantabil uman.
Verichip / PositiveID a format VeriGreen Energy Corporation, ca să investească în energie curată şi in sectorul de energii alternative. Urmand recentul semnat pachet de stimulare, pentru investitii de 79 miliarde dolari în energia regenerabilă, Verichip / PositiveID a creat o sinergie între noua lor companie de marketing Gibraltar, legea de stimulare, piata de capital şi comerţ, agenda încălzirii globale şi microcip implantabil uman.
Dar, relaxeaza-te … după toate aceste achiziţii, schimbări de nume şi a sinergii create, Scott Silverman, CEO al Verichip / PositiveID afirma catre piaţă, cu o faţă neclintita:
„Utilizarea cipului in legatura cu serviciile de rapoarte de credit ale NationalCreditReport.com, sau chiar folosirea lui pentru tranzacţii financiare” nu a fost o parte a modelului nostru de afaceri de cinci ani incoace sau mai mult, din moment ce Sullivan a plecat, şi nu face parte din modelul nostru de afaceri de acum incolo.”
Scott Silverman, a continuat „Vă pot spune că” punerea [cipurilor] în copii şi imigranţi cu scop de identificare, sau punerea lor în oameni, mai ales fără voie, pentru tranzacţii financiare, [nu] a fost şi nu va fi niciodată intenţia acestei societăţi atâta timp cat eu sunt preşedinte şi CEO, ”
Greg Nikolettos, fondator al miscarii “Noi oamenii NU vom fi cipati”, a răspuns critic. „Destul cu minciunile Scott, am ajuns la punctul de despartire fata de modul în care compania dumneavoastră se desfăşoară în cadrul pieţei. Cum oameni din întreaga lume se unesc şi petreac mai mult timp cercetand Verichip şi ordinea de zi a microciparii umane, cu atât mai mult devine evident ca esti in postura de a primi premiul pentru Cel-mai-mincinos-CEO-al-anului şi pentru Verichip urmează să-i fie atribuit premiul de Lamaia Deceniului la produse. Nimic nu s-a schimbat la tacticile de piaţă de când am lansat filmul de scurt metraj “Operatiunea Minciuna si Inselaciune – Stilul Verichip” (“Operation Lie and Deceive – Verichip Style”) expunând practicile lipsite de etică ale companiei… deşi recunosc că ceva sa schimbat: lungimea nasului tau”
Ordinea de zi a lumii, microciparea omului
„Conspiracy Theory” este un termen de multe ori aruncat la problema microciparii omului atunci când este discutată la ştirile principale ca să abată una dintre cele mai invazive şi dezumanizante psihopatice agende. Scopul? Pentru a vă despuia de drepturile inalienabile ale omului şi de a vă reduce la un număr de 16 cifre care este scanat ca o cutie de fasole Chili, la un supermarket. Ar putea acesta agenda de coşmar Orwellian sa ajunga vreodată la îndeplinire?
Să ne oprim şi să reflectam asupra cuvintelor lui Sam Palmisano, CEO la IBM, atunci când el adresa Consiliului de Relaţii Externe (Council on Foreign Relations), următoarea declaraţie: „Intr-adevar, aproape orice – orice persoana, orice obiect, orice proces sau orice serviciu, pentru orice organizaţie, mare sau mica – devine digital conştienta şi connectata în reţea”
Dacă sunteţi suficient de naivi pentru a crede că Verichip şi IBM – cea mai mare si mai profitabila companie de tehnologie informationala din lume, a carui CEO declara ca doresc să puna oamenii in reţea – nu te vaneaza pe tine si pe familia ta ca sa te microcipeze, inseamna ca te amagesti .
Pentru cei care pot citi scrisul de pe perete, acum este momentul de a sprijini proiectul de lege preventiv impotriva microciparii “Legea Integritatii Corporale” (Bodily Integrity Act) întocmit de expertul in RFID şi a protecţiei vieţii private, Katherine Albrecht, şi de a-l transforma intr-o lege la nivel federal în fiecare ţară de pe glob.
Cu tendinţa actuală de socialism a presupusele guverne democratice, cât timp le va lua Guvernelor sa decreteze ca cetăţenii lor vor fi în imposibilitatea de a beneficia de asistenţă medicală sau de acces la serviciile guvernamentale cu excepţia cazului în care ei s-ar microcipa?
A venit timpul să acţionăm acum şi sa-i taiem calea Verichip-ului.
Vă rugăm să contactaţi Greg Nikolettos prin intermediul site-ului “Noi oamenii nu vom fi cipuiti”, deoarece el a elaborat template-uri şi vă va sfătui pe cine să contactati în ţara dumneavoastră şi cum să obţineţi această legislaţie aprobata.
Bibliografie
[1] Applied Digital Solutions Senior Creditor, IBM Corporation
http://www.encyclopedia.com/doc/1G1-92425698.html de credit
Un Mainframe le conduca pe toate, Agenda IBM şi Verichip de microciparea omului
http://www.youtube.com / noverichip
[2] VeriChip alege Raytheon / ECLAN pentru fabricarea microcipurilor sale
http://www.rfidnews.org/2009/10/05/verichip-chooses-raytheon-eclan-to-manufacture-its-microchips
[3] VeriChip Corporation finalizeaza achiziţionarea lui Steel Vault Corporation
Http://www.positiveidcorp.com/pr/pr_111009.html
[4] Raport de Cancer Verichip
http://www.antichips.com/press-releases/verichip-cancer-report.html
[5] PositiveID angajeaza Gibraltar pentru afacerile publice şi PR
[7] Echipa lui Gibraltar combină diverse experienţe şi expertize.
http://www.gibraltar-llc.com/experience.php
[8] VeriChip Corporation îşi recapătă acordul NASDAQ
http://www.verichipcorp.com/press_releases.html
[9] CHIP- http://uk.finance.yahoo.com/q?s=CHIP
[10] Verichip – Raportul de Cancer – http://www.antichips.com/press…/verichip-cancer-report.html
[11] Sunt Tagurile Microchip sigure? http://www.verichipcorp.com/news/1192716360.html
[12] Applied Digital Solutions plateste 30 milioane USD la IBM Credit, LLC, satisfacand toate obligaţiile de plata a creditului de la IBM.
[13] IBM şi Holocaustul http://www.ibmandtheholocaust.com
[14] camerele de gazare şi crematoriile, „în Berenbaum, Michael & Gutman, Yisrael (eds). Anatomia campului mortii Auschwitz, Indiana University Press şi Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, 1994 http://www.vho.org/GB/c/DC/gcgvcole.html
[15] Comert cu inamicul (1983), Charles Higham: Delacorte Press, New York, NY; ISBN 0-440-09064-4
[16] VeriChip, SteelVault s-au unit sa formeze PositiveID
click aici
[17] RFIDNews | VeriChip, Steel Vault fuzionează pentru a forma PositiveID
http://www.rfidnews.org/2009/09/08/verichip-steel-vault-merge-to-form-positiveidformPositiveID
[18] VeriChip Corporation este de acord să achizitioneze Steel Vault Corporation pentru a forma PositiveID Corporation http://www.verichipcorp.com/pressreleases/090809.html
[19] Revista Mobil Ciparea umana pe drum, cu VeriChip http://www.mobilemag.com/2003/11/27/human-chipping-on-its-way-with-verichip/
[20] VeriChip partener cu Microsoft HealthVault
[21] Implantul cu microcip pentru a va conecta cu înregistrările dvs. de sănătate, istoric de credit, si de securitate socială
click aici
[22] VeriChip Corporation şi Receptori LLC dezvaluie detalii noi din Planul de Dezvoltare “Virus Triage Detection System” de detectare a virusului H1N1
http://www.verichipcorp.com/pressreleases/092909-2.html
[23] VeriChip Corporation şi Receptori LLC dezvăluie detalii despre “Virus Triage Detection System” de detectare a virusul H1N1 şi “In Vivo Glucose-Sensing RFID Microchip”, cip de detectarea a nivelului de glucoza
http://www.verichipcorp.com/pressreleases/
[24] PositiveID Corporation partenariaza cu HealthScreenDirect, LLC pentru a oferii proiectul Health Link la 120000 pacienţii noi pe an si a studia rolul lui în îmbunătăţirea administrarii bolilor.
http://news.moneycentral.msn.com/ticker/article.aspx?Feed=BW&Date=20091222&ID=10918970&Symbol=PSID
[25] VeriGreen Energy Corporation click aici
[26] Operation Lie and Deceive Verichip Style www.youtube.com/noverichip
[27] IBM – A Smarter Planet: The Next Leadership Agenda – Canada
Cititi va rog si:
NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, istoric si lista membrilor (A-D)
Consiliu local britanic, dat în administrarea firmei IBM
Citez din articolul Consiliu local britanic, dat în administrarea firmei IBM:
Administraţia publică din comitatul Essex va fi cedată companiei americane, în încercarea de a reduce costurile serviciilor publice
Soarta a 1,7 milioane de britanici din comitatul Essex (la nord-est de Londra) va depinde de „performanţele manageriale” ale companiei informatice IBM, căreia Consiliul local i-a cedat operaţiunile administrative pentru opt ani. IBM trebuie să se ocupe de toate serviciile publice din Essex, având misiunea de a face reduceri de până la 20% din bugetul anual de 1,2 milioane lire al consiliului, relatează The Daily Mail. Decizia a fost luată de consilierii Partidului Conservator (PC), care au o majoritate de 60 mandate din totalul celor 75 ale consiliului.
Dacă această „privatizare a administraţiei publice” va avea succes în Essex şi dacă PC câştigă alegerile generale de anul viitor, sistemul ar putea fi generalizat în toate consiiile comitatelor din Anglia şi Ţara Galilor. IBM a fost aleasă în urma preluării unor administraţii locale din Canada, unde a obţinut economii de ordinul miliardelor de dolari canadieni. În Essex, compania americană va crea şi gestiona un singur website prin accesarea căruia cetăţenii îşi vor putea rezolva orice problemă, de la plata taxelor locale la solicitarea ajutoarelor sociale la care au dreptul. IBM va gestiona aproape toate serviciile locale, precum şcolile, asistenţa socială, administraţia drumurilor şi bibliotecile publice. Angajaţii din sectorul public din Marea Britanie se tem că experimentul din Essex nu va însemna decât concedieri şi servicii publice de proaste.
Detalii importante despre IBM puteti citi la:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
6 comments