SACCSIV – blog ortodox

Cum ar trebui un creștin să reacționeze la vise?

Posted in diavoli, draci, ingeri, ingeri cazuti, PROFETII, Sfantul IOAN SCARARUL, VISE by saccsiv on noiembrie 3, 2019
saccsiv

Foto: vse42.ru

I.

ORTHODOX CHRISTIANITY: HOW SHOULD A CHRISTIAN REACT TO DREAMS?

Cum ar trebui un creștin să reacționeze la vise?

Preot Gregory Diachenko

Chiar și printre păgâni a existat o diferență de opinie cu privire la vise. Un înțelept păgân (Protagoras1), a declarat: „Fiecare vis are propriul său sens, propria sa semnificație, și este util în viață să fim atenți [la ele]”. Un alt înțelept păgân (Xenofon2) a explicat că toate visele sunt zadarnice și înșelătoare, și că cine le dă atenție și își aranjează afacerile bazându-se pe ele, va rătăci. Trebuie să căutăm adevărul în interior, adică în primul rând nu trebuie să acordăm atenție tuturor viselor și, în al doilea rând, nu trebuie neapărat să ignorăm toate visele ca fiind zadarnice și fără sens.

În primul rând, am spus că nu trebuie să acordăm atenție tuturor viselor. Prin Moise, Dumnezeu Însuși i-a prevenit pe oameni să nu folosească visele pentru a ghici care le este destinul („…să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” Leviticul 19,26). Sirah explică „Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.”( Ecclesiasticul 34: 1-3). Majoritatea viselor sunt pur și simplu rezultatul natural al unei imaginații active. Omul visează la ceea ce îl interesează cel mai mult, la ceea ce își dorește sau nu își dorește cu pasiune. Sfântul Grigorie povestește despre un om oarecare care credea nebunește în vise, și căruia i s-a spus într-un vis că va trăi o viață lungă. El a economisit o sumă mare de bani, pentru a-și asigura resursele pentru o viață lungă și fericită. Cu toate acestea, el s-a îmbolnăvit brusc, și la scurt timp a murit. Astfel, el nu a putut să-și folosească comoara și, în același timp, nu a fost în stare să ia cu el nici o faptă bună în eternitate. Rezultă că există multe vise zadarnice și înșelătoare care sunt lipsite de sens, vise cărora nu ar trebui să le acordăm nici o  atenție.

Totuși, în al doilea rând, există vise care sunt semnificative pentru noi, și cărora ar trebui să le acordăm atenție. Un exemplu este ceea ce a visat Iosif, unul dintre cei doisprezece fii ai Patriarhului Iacob. Iosif a visat că el, tatăl său, și frații săi culegeau recolta pe câmpul de grâu. Claia de grâu al lui Iosif stătea ridicată drept, în timp ce cele ale tatălui și fraților săi l-au înconjurat și s-au înclinat în fața lui. Ceva timp mai târziu, s-au întâmplat următoarele: Iosif, a fost vândut de frații săi în Egipt [ca rob], a devenit conducătorul Egiptului, iar tatăl și frații săi, care se mutaseră în Egipt, au trebuit să se plece în fața lui și să-l trateze cu respect. În același fel, un vis pe care l-a avut Faraonul, regele Egiptului, s-a dovedit a fi profetic și, după o perioadă de timp s-a întâmplat. Dacă Faraon nu ar fi acordat atenție acelui vis, dacă nu ar fi pregătit hambarele de cereale din anii cu roade bogate pentru a le folosi în anii fără roade, ar fi ajuns să regrete amarnic acea decizie: cei care locuiau în Egipt, precum și tatăl și frații lui Iosif ar fi murit de foame.

Există multe persoane, poate chiar și printre noi, care au motive să regrete că nu au reușit să ia în seamă anumite vise. De exemplu: Un oarecare tânăr capricios nu a ascultat sfaturile celor mai buni prieteni ai săi, care doreau să-l îndrume pe un alt drum mai bun. El l-a visat pe tatăl său, care, în vis, i-a poruncit aspru să renunțe la modul său de viață destrăbălt și ateu, și să ducă o viață mai bună. Cu toate acestea, după cum ne-a spus Iisus Hristos, „Dacă ei nu ascultă [legea] nici nu vor fi convinși, chiar dacă un om care era mort, a înviat…” Tânărul nu a acordat atenție visului său. Mai târziu, a avut un vis similar: L-a văzut din nou pe tatăl său, care i-a spus că, dacă nu-și va îndrepta calea în viață, se va confrunta cu moartea la un moment dat, și va trebui să facă față Judecății lui Dumnezeu. Tânărul a glumit în fața prietenilor săi, care împărtășeau aceeași părere cu el despre vis. Nu numai că nu s-a gândit să-și îndrepte modul în care trăia, dar a vrut chiar să-și bată joc de amenințarea pe care o primise în vis. El a planificat o mare petrecere cu băutură împreună cu prietenii săi, care urma să aibă loc chiar la data la care tatăl său îl avertizase că va muri. Ce a urmat? În timp ce bea vin, fiul a fost lovit de apoplexie și a murit după câteva minute! Din poveștile relatate aici, putem vedea că nu toate visele sunt zadarnice și înșelătoare. Există vise care se împlinesc.

Câteva recomandări despre modul în care ne raportăm la vise

1) Dacă visele tale te inspiră să faci bine și te feresc de rău, ar trebui să le consideri ca fiind degetul lui Dumnezeu care-ți arată calea, indicând drumul către cer, și îndepartandu-te de drumul spre iad.

Dumnezeu vorbește o dată și dacă omul nu pricepe, El vorbește a doua oară, „într-un vis, într-o viziune a nopții, când somnul adânc cade peste oamenii care dorm în pat; atunci deschide urechile oamenilor și pecetluiește instruirea lor… „Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie, ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului.” (Iov 33, 14-18).

Sfântul Varsanufie3 învață că atunci când vedeți imaginea Crucii într-un vis, să știți că visul este cu adevărat de la Dumnezeu, dar, străduiți-vă să primiți o interpretare a semnificației sale de la sfinți, și să nu vă bazați pe propriile idei (Varsanufie și Ioan, Învățături despre viața spirituală, p. 368).

2) Dacă nu sunteți sigur că un vis este de la Dumnezeu, sau dacă nu aveți nicio bază rezonabilă ca să credeți că este, mai ales dacă se ocupă de chestiuni lipsite de importanță, nu este necesar să luați în seamă astfel de vise, sau să vă bazați comportamentul pe ele. Fii atent, ca nu cumva acordând atenție fiecăruia dintre visele tale, să nu devii superstițios și cazi pradă păcatului.

3) În sfârșit, dacă un vis îl ispitește pe unul să păcătuiască, acesta este rezultatul imaginației noastre stricate, tulburate, a fanteziei noastre, sau provine de la cel de care Dumnezeu să ne păzească prin harul Său, adică de la diavol.

Viața parohială
O publicație lunară a Catedralei Ortodoxe Rusea Sfântului Ioan Botezătorul, Washington, DC
Noiembrie 2019
Preot Gregory Diachenko(link)

11/1/2019

Nota traducatorului:

1 – Protagoras din Abdera (greacă: Πρωταγόρας, n. 486 î.e.n., Abdera, Grecia – d. 411 î.e.n., Marea Ionică), a fost un filosof grec, considerat a fi cel mai timpuriu și mai important dintre sofiști. Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Protagoras

2 – Xenofon (n. 430 î.e.n., Erchia[*], Atena clasică – d. 354 î.e.n., Corint, Grecia) a fost un istoric, soldat și mercenar grec, precum și un discipol al lui Socrate. conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Xenofon

3 – Filocalia XI, conține „Scrisorile duhovnicești” ale Sfinților Varsanufie și Ioan  – https://biserica-sfantulvasile.ro/documente/Filocalia_xi.pdf

Comentariu saccsiv:

(more…)

VIDEO: Cum au scapat unii de sau din niste accidente teribile. De ce unii scapa nevatamati iar altii mor te miri din ce motiv?

Posted in ACCIDENTE, ingeri, VIDEO by saccsiv on septembrie 5, 2013
Tagged with: ,

AUDIO: Minunea inregistrarii unui cor de ingeri?

Posted in ingeri by saccsiv on mai 3, 2011

Iata comentariul cititorului numaiortodoxia postat la articolul BANCUL ZILEI: „Arabule, cumperi niste munitie?”:

Hristos a inviat !

Am gasit ceva interesant , ce parere ai ?

Minunea înregistrării unui cor de îngeri de un tânăr pelerin aflat pe Sfântul Munte. Se spune ca tânărul credea ca în biserică este la acea oră târzie Sfânta Liturghie; nu a intrat înăuntru ca să nu deranjeze părinţii şi a stat afara întregistrând fumoasele cântări…. la final a descoperit ca biserica era încuiată, nimeni înăuntru şi a înţeles că s-a petrecut o minune. Cântarea este în glasul al 3-lea, în greacă, o cântare aşa cum au spus mulţi specialişti care au ascultat-o, cu adevărat neomenească.

Comentariu saccsiv:

   O fi. Sa ma ierte insa bunul Dumnezeu daca ma gandesc la o farsa. Voi ce parere aveti? Rog pe cei ce stiu mai multe despre aceasta inregistrare sa-si expuna parerea. Pe de alta parte, oare se pot inregistra vocile ingerilor?

Sfintii Arhangheli MIHAIL si GAVRIIL

Posted in Arhanghelul Gavriil, Arhanghelul Mihail, ingeri by saccsiv on noiembrie 8, 2010

   Citez din articolul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil:

   In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive:  evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

   In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

(more…)

Sub nici o forma, DRACII NU VOR AVEA PARTE DE MANTUIRE. O intamplare cu Sfantul Cuvios ANTONIE CEL MARE. Despre APOCATASTAZA

   Citez din articolul Cuviosul Antonie cel Mare:

   Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.

   Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta: Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul Duh. Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: „Zerefere (ca asa era numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta, sau nu?” Raspuns-a celalalt: „Si cine poate sa stie aceasta” Iar Zerefer a zis: „Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul?” Raspuns-a lui celalalt: „Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns.”

   Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu – vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca – a tainuit, o vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a zis: „Ce plangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe?” Iar diavolul cel viclean a raspuns: „Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele.” Iar batranul l-a intrebat: „Si ce voiesti sa-ti fac frate?” (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea). Si a zis diavolul: „De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea cu el.” Iar batranul i-a raspuns: „Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta.”

   Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta. Si indata, ingerul Domnului, stand inaintea lui, i-a zis: „Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa te ispiteasca.” Si a zis batranul catre inger: „De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc?” Iar ingerul i-a zis: „Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: „Iata ca iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu, numai daca vei voi, poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire.” Si ingerul, acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.

   Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis: „M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul.” Iar diavolul a zis: „Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac?” Iar batranul a raspuns: „Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.”

   Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis batranului: „O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste.” Si, zicand acestea, si strigand, diavolul s-a facut nevazut. Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a multumit lui Dumnezeu, zicand: „Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi.”

   Si aceasta, fratilor, nu in desert ne-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururi si in vecii vecilor! Amin.

   Iata si ce putem citi in articolul Apocatastaza:

   Apocatastaza este o speculatie origenista, potrivit careia, la sfarsitul chipului lumii acesteia, toti oamenii, inclusiv demonii, vor avea parte de mantuire.

   Termenul „apocatastaza” vine din limba greaca „apocatastasis” si inseamna restabilire in starea primara. Consecintele acestei doctrine sunt radicale: lipsa oricarui proces de sfintire, disparitia judecatii de apoi si mantuirea diavolului. Aceasta invatatura a fost condamnata de catre Sinodul V ecumenic, tinut la Constantinopol in anul 553.

   Biserica marturiseste innoirea lumii la a doua venire a lui Hristos, dar afirma in acelasi timp judecata ultima, adica despartirea celor buni de cei rai (Matei 25, 32-33, 46). Invatatura despre apocatastaza n-a fost primita de Biserica, dar acest lucru nu inseamna ca Biserica nu se roaga neincetat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Este totusi o diferenta intre a afirma ca pe un adevar de credinta mantuirea de obste si altceva sa o doresti si sa o ceri de la Dumnezeu.

   In favoarea apocatastazei se invoca urmatoarele argumente:
– Dumnezeu nu poate pedepsi vesnic o fapta care nu este vesnica;
– Dreptii din rai nu pot fi pe deplin fericiti, stiind ca alti semeni sunt intr-un iad etern;
– Iadul nu poate fi etern avand in vedere ca El este bun si milostiv.

   In primul caz trebuie sa afirmam ca pacatul chiar daca are un inceput, denatureaza fiinta umana. Cel ce se insoteste cu pacatul stramba trasaturile chipului, facand din el o caricatura. Ori nu caricatura este asemanarea cu Dumnezeu.

   In al doilea caz, Sfintii Parinti spun ca omul prin Hristos, ajunge subiect al lucrarii divine. Nu inseamna ca omul se pierde in Dumnezeu, dar putem intelege ca el, fand trecerea de la chip la asemanare, primeste si atributul statorniciei in iubire. Asa ca simplul gand la cei ce sunt in iad, nu anuleaza starea de deplina fericire.

   Ultimul argument poate fi inlaturat fara rezerve, prin faptul ca Dumnezeu nu este doar iubire, este si dreptate. Dumnezeu nu-l sileste in nici un chip pe om sa creada in El. Insa, dupa cum iadul exista ca lipsa a binelui, la fel si osanda vesnica exista din cauza lipsei salasluirii lui Dumnezeu in om.

   Cel care crede in apocatastaza, nu se teme ca va da socoteala de faptele sale. Dimpotriva, crede ca indiferent cum va trai se va mantui, si astfel, va trai in nepasare, va muri in fiecare zi.

   Trebuie sa inlaturam credinta in apocatastaza si sa iubim neincetat. In fiecare zi sa socotim ca nu vom ramane in viata pana seara si cand ne culcam, sa socotim ca nu ne vom mai trezi. Asa vom iubi fara opreliste, semn ca oricand putem sta in bratele lui Dumnezeu.

   Cititi va rog si:

Comentariul zilei (09.03.2010): Dracii cunosc Apocalipsa, deci de ce continua, daca stiu care le va fi sfarsitul? Aceeasi intrebare pentru ELITELE care se inchina dracilor

   Asadar, in privinta dracilor, e cat se poate de limpede: nu vor reveni in randuiala lor cea dintai nici la gramada si nici altfel, deoarece in ultimul caz ii opreste mandria.

Pomenirea Soborului mai-marilor Arhangheli MIHAIL şi GAVRIIL

Posted in Arhangheli, Arhanghelul Gavriil, Arhanghelul Mihail, ingeri, ingeri cazuti, LUCIFER by saccsiv on noiembrie 8, 2009

   În luna noiembrie, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup.

Foto: http://www.icoane-pe-lemn.ro/images/portfolio/large_Arhangheli40.jpg

   Citez din Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor, fără de trupuri, Puteri:

   Astăzi Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinţii Îngeri şi lucrarea lor în viaţa noastră şi în lume. Este sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în jurul cărora Biserica adună şi serbează toată obştea, tot „soborul” Sfinţilor Îngeri laolaltă. Ca sărbatoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserica de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin.

   Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei, 1, 14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria nostră cerească, la „Cerul nou şi pământul nou” ce vor să fie. Aşadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevarată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevazută”, „cerul”.

   După descoperirile Sfintei Scripturi şi după marturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăreasc şi-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor împărăţiilor, a popoareler, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea şi călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

   La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţi, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-şi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Şi, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt„. Şi ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

   Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeste aşa: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înşeală pe toată lumea, pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Apoc., 12, 7-9). Şi aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhangel, precum grăieşte Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca, 10, 18). Şi asemenea cu el şi ceată de îngeri ce era sub dânsul, înăltându-se, au căzut şi demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

   Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, „credinţa către Stăpânul său, s-a arătat adevarată căpetenie peste cetele celor fără de trupuri„. Ca, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor şi a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?” Mi-ca-El? Că, numele de Mihail asta înseamnează: „Cine este ca Dumnezeu„.

   Şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor credincioşi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă.

   Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi şi pe preafrumosul şi înveselitorul Arhanghel Gavriil, că şi acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.

   Asa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele îngerului tălmacitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil întelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). După tradiţie, tot el, Gavriil, vesteşte lui Ioachim şi Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născatoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, naşterea lui Ioan, Botezatorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunţă Fecioarei din Nazaret naşterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic că tot Arhangelul Gavriil a fost îngerul în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi a şezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Şi el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosiţelor vestea Învierii. Şi, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început şi până la sfârşit. Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, şi să cheme darul şi ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea şi rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei şi împărăţiei cereşti. Amin.

   Cateva completari:

   In limba ebraica, Gavriil inseamna „barbat-Dumnezeu”. Parintele Dumitru Staniloae marturiseste pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul caruia i s-a descoperit misterul intruparii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu, se face luminator al acesteia. Ii invata pe cei ce ii sunt superiori sa „ridice portile vesnice”, ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni, sa urce si sa stea mai presus de toata Incepatoria si Puterea.  Cele mici sunt facute mari prin har. Aceasta o spune si Sfantul Apostol Pavel: „Acum, zice, s-a facut cunoscuta prin Biserica, Incepatoriilor si Stapaniilor, intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu” (Ef. 3, 10).

   Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: „Să te certe pe tine Domnul!” (Iuda, 9)

   TROPAR

   Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari peste puterile celor de sus.  

 

%d blogeri au apreciat asta: