SACCSIV – blog ortodox

INMULTIREA PAINILOR

Matei 14, 14-22:

Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. 

Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. 

Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. 

Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. 

Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. 

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. 

Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. 

Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. 

Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.  

Sfantul Ioan Gura de Aur:

Dar poate tu vei zice: „Cum pot eu să dau milostenie, când însumi sunt sărac?”. În adevăr, tocmai când eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori chiar mai bine.

Cititi va rog mai multe la:

INMULTIREA PAINILOR – Duminica a VIII-a dupa Rusalii. Sf. Ioan Gura de Aur „Postul nu se ridica la cer, daca nu are de sora milostenia.”

 

INMULTIREA PAINILOR

Posted in Duminica a VIII-a dupa Rusalii, IISUS HRISTOS by saccsiv on august 7, 2022

Ev.Matei 14, 14-22:

  1. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
  2. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
  3. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
  4. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
  5. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
  6. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
  7. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
  8. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
  9. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Cititi va rog si:

Sfantul Nicolae Velimirovici: predica la inmultirea painilor si a pestilor

INMULTIREA PAINILOR – Duminica a VIII-a dupa Rusalii. Sf. Ioan Gura de Aur „Postul nu se ridica la cer, daca nu are de sora milostenia.”

 

Duminica a XIII-a după Rusalii: Înmulţirea pâinilor şi a peştilor

Posted in Duminica a VIII-a dupa Rusalii by saccsiv on iulie 29, 2012

Matei 14, 14-22
14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
16. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Cuvant al Sf.Teofan Zavoratul
[I Cor. 1, 10-17; Mt. 14,14-22]. înainte de minunata saturare a celor cinci mii de oameni, ucenicii Domnului au vrut ca El să dea drumul mulţimilor; Domnul însă a spus: „Nu au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce”. Să învăţăm aceste cuvinte, şi ori de câte ori vrăjmaşul ne va insufla să întoarcem spatele celui care cere de la noi, să ne spunem ca din partea Domnului: „Nu au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mâncaţi” – şi să le dăm ceea ce avem la-îndemână. Vrăjmaşul scade mult dorinţa omului de a face milostenie, şoptind că cel care cere poate că nu merită să primească milostenie; dar iată că Domnul n-a stat să cerceteze vrednicia celor cinci mii, ci pe toţi i-a ospătat la fel, deşi nu toţi aveau, fireşte, aceeaşi dragoste faţă de El; poate că printre ei erau şi unii care mai apoi aveau să ţipe: „Răstigneşte-L”. Aşa e şi obşteasca purtare de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi: „El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi si peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45). De ne-ar ajuta Domnul să fim câtuşi de puţin milostivi, „aşa cum Tatăl nostru Cel Ceresc este Milostiv”!