SACCSIV – blog ortodox

De ce aliatii n-au declarat razboi Uniunii Sovietice cand aceasta a invadat Polonia in 1939?

Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Invadarea_Poloniei_(1939)

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de poloneziWojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germaniPolenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939”), a fost inițiată de Germania NazistăUniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat război Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de CanadaAustralia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat[3].

Pe 17 septembrie 1939Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonezLupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

 

Comentariu saccsiv:

Mai jos puteti viziona parada militara comuna germano-sovietica:

Si o intrebare de nota 10: de ce aliatii n-au declarat razboi si Uniunii Sovietice?

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Walther Rathenau (1867 – 1922), industrias si politician evreu din Germania:

Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii

Lungul material de mai jos trebuie citit incet si cu rabdare. Este din categoria fundamental si enciclopedic.

Sa continuam seria stapanii banilor, inceputa anul acesta cu articolul STAPANII BANILOR: Datoria statelor este de peste 300 000 de miliarde dolari / In comparatie cu acesti papusari, Bill Gates este un pârț iar Big Pharma un mizilic, cu detalii despre personajele care au creat Federal Reserve (care nu este un soi de agentie guvernamentala, ci pur si simplu un cartel).

In preambul, sa vedem ce zice despre treaba asta G. Edward Griffin:

Mai sus este doar o parte a interviului. Integral il puteti viziona la:

https://www.c-span.org/video/?307278-10/the-creature-jekyll-island

Iata si transcriptul variantei integrale:

Rep: Cartea de pe ecran a fost scrisă pentru prima dată în 1994 dar vede acum tiparul pentru a 32-a oară – aceasta este a cincea ediție – iar autorul este G. Edward Griffin, care este alături de noi aici, pe Book TV la C-SPAN 2, în Las Vegas.

Domnule Griffin, cine este creatura din Insula Jekyll sau ce este aceasta creatură?

G.E.G.:…Da, sau ce este această creatură… Încă mă amuză acest titlu, gândindu-mă că dacă cineva vede cartea în librărie ar putea crede că este o continuare a Jurassic Park sau ceva de genul acesta, însă creatura din Insula Jekyll este Sistemul Rezervei Federale a SUA (FED) iar motivul legăturii cu Insula Jekyll se datorează unuia dintre cele mai interesante lucruri despre Rezerva Federală, și anume că a fost creată pe Insula Jekyll, o insulă reală, aflată în largul coastei Georgiei. Pe acea insulă, în 1910, s-a adunat un mic grup de bărbați cu misiunea de a schița ceea ce în final va deveni Legea Rezervei Federale… Văd că prezentați și fotografii… Da, aceștia sunt indivizii iar lucrul ciudat despre această mică felie de istorie este că proiectul de lege al Rezervei Federale a fost prezentat poporului american ca un act legislativ prin care bancherii mari și răi urmau să fie controlați dar nu și-au dat seama că de fapt bancherii mari și răi, la care va uitați chiar acum și care reprezentau crema marii puteri bancare, chiar ei erau aceia care se ocupau cu scrierea proiectului de lege!

Rep.: Cine sunt acești șase domni, domnule Griffin? Dacă ați putea să ne faceți o prezentare…

G.E.G.: În primul rând, senatorul Aldrich, este singurul care nu era bancher, el era politicianul, se ocupa de partea politică a proiectului de lege…

Rep.: Dar totodată era și socrul lui John Rockefeller…

G.E.G.: John Rockefeller, da… Avea legături foarte strânse cu breasla bancară și cu complexul industrial, fiind la rândul lui un tip foarte bogat, probabil una dintre cele mai importante figuri politice din Statele Unite. Desigur, Woodrow Wilson era președintele Statelor Unite în acele vremuri. Restul acestor oameni sunt toți bancheri și au reprezentat dinastiile JP Morgan, Rockefeller și Williams, aveau legături cu Kuhn Loeb, ceea ce înseamnă că erau conectați și cu Rothschild din Anglia și Franța. Paul Warburg a fost acolo iar el avea legături cu fratele său Max, care era șeful serviciilor bancare, al consorțiului bancar Warburg din Germania și Țările de Jos. Deci, ceea ce avem aici este un grup internațional reprezentând finanțele internaționale și dacă ai fi vrut să aduni elita bancherilor mari și răi ai lumii, aceștia erau cei mai potriviți.

G.E.G.: Ce s-a întâmplat, de fapt: ei știau că urma un soi de mutare cu scopul de a controla sistemul bancar. Știau că urma să se adopte în Congres un fel de lege care să reglementeze operațiunile bancare așa încât, în loc să stea deoparte prostește și să-și spună „Să sperăm că n-o să fie prea rău”, au decis să preia ei conducerea, zicând: „Noi vom fi aceia care vom scrie legea, noi vom fi aceia care ne vom asigura ca va fi așa cum vrem noi”. Despre asta este vorba. Așa că s-au dus în Insula Jekyll, fără știrea nimănui, la o ședință în mare secret – foarte mulți ani după aceea au negat că au fost acolo – și în care, practic, au scris Legea Rezervei Federale în 1910, după care au promovat-o timp de trei ani, până au obținut aprobarea Congresului.

[Legea Rezervei Federalea fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913. Legea a creat Sistemul Rezervei Federale, sistemul bancar central al Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Act]

Rep: În ​​1910 William Howard Taft era încă Președintele SUA. Cei șase domni care s-au dus acolo: republicanul  Nelson Aldrich, Henry Davison – partener principal al lui JP Morgan, A. Piatt Andrew – asistentul secretarului Trezoreriei, Frank Vanderlip -Președinte al Național City Bank of New York, Benjamin Strong – reprezentant al JP Morgan și Paul Warburg – partener și reprezentant al intereselor familiilor Rothschild și Warburg din Europa. Dumneavoastră scrieți că, practic, erau prezenți acolo cei care controlau un sfert din întreaga bogăție a lumii…

G.E.G.: … Din întreaga lume, da! E o afirmație incredibilă dar ea nu îmi aparține ci este a jurnaliștilor din acele vremuri, care au scris despre acești oameni, nu în legătură cu Federal Reserve, ci despre faptul că erau bancheri de frunte. Vorbeau, de exemplu, despre grupul de pe Insula Jekyll, apoi despre acești bancheri în special, despre companiile de investiții ale Kuhn, Loeb et. Co și așa mai departe… Ei spuneau că acești oameni, atât în mod direct prin puterea pe care o aveau în mâini dar și indirect, prin banii care se concentrau în aceste companii de investiții precum cele de asigurări sau prin bănci, prin toate acestea puse la un loc controlau un sfert din averea întregii lumi. Să știți că, de atunci încoace, această concentrare nu a făcut decât să crească…

Rep.: Domnule Griffin, la vremea când legea a fost dezbătută în Congres, era privită ca un fapt controversat, despre care să vuiască presa din acele vremuri?

G.E.G.: Da, a fost, și s-a bucurat de multă publicitate în acele vremuri. Au fost multe discuții… erau persoane care înțelegeau cumva că sistemul bancar are o influență în această inițiativă legislativă… Când senatorul Aldrich a lansat prima dată proiectul de lege, el a fost numit Legea Aldrich și n-a fost bine deloc…! Warburg îi tot spunea: „Nelson, nu face asta! Oamenii știu că ești republican, că ești bogat și că ai legături cu companiile astea de investiții. Nu-i spune «Legea Aldrich»!”. Se pare însă că și Aldrich avea orgoliul lui si probabil că și-a spus: „Sunt o persoană foarte respectată…” și așa mai departe… așa încât a numit-o totuși Legea Aldrich. Ei bine, atunci au început disputele… Oamenii au început să spună exact ceea ce bănuise Warburg că vor spune… Atunci a fost momentul când au trebuit s-o retragă, pentru că generase un puternic curent de opoziție. Apoi au redepus-o în Congres, era aproape aceeași lege, dar avea de partea ei și niște democrați: Carter, Glass… a fost numită Legea Carter-Glass… și de data asta a fost bine, lumea îi privea pe democrați ca pe niște muncitori din greu, îmbrăcați în salopete, cu negreală sub unghii, genul lui Ted Kennedy… A funcționat! Ideea este că subterfugiul a dat roade, legea fiind acum girată de cei care-i reprezentau pe oamenii obișnuiți, și așa au reușit s-o promoveze.

Rep: Așadar, în viziunea dumneavoastră, Legea Rezervei Federale s-a bazat de la început pe o manipulare?

G.E.G.: Categoric a fost vorba de manipulare! Este o mostră de strălucită strategie. Oamenii ăștia nu erau proști deloc, erau foarte buni psiho-politicieni, erau buni strategi… De fapt, în timp ce legea era dezbătută în Congres, unii dintre autorii legii au ieșit în public și țineau discursuri – știind că ele vor fi difuzate în presă, erau intervievați de jurnaliști, și spuneau: „Legea asta…” – pe care chiar ei o scriseseră în secret și nimeni nu știa asta – „…legea asta nu va face bine afacerilor, nu va fi bună pentru America!”. Ei realmente au comis înșelătoria asta, știind foarte bine că omul obișnuit, citind în presă părerea lor, își va spune: „Bancherilor ăstora mari nu le place legea asta, înseamnă că s-ar putea să fie bună!”. Tipii ăștia au fost geniali și așa au reușit.

Rep.: Vă întrebați, în cartea dumneavoastră Creatura din Insula Jekyll, ce este Rezerva Federală a SUA. Care este răspunsul dumneavoastră la această întrebare?

G.E.G.: Ei bine, este un cartel. Nu este vreo agenție guvernamentală, are doar aspectul uneia și s-au străduit mult să-i creeze „fațada” asta. Totuși, are putere guvernamentală, pentru că Congresul a votat în favoarea conferirii acestei puteri. În esență, în subteran, este un cartel. Nu e cu nimic diferit de un cartel al bananelor sau unul al petrolului sau al zahărului, doar că e un cartel în domeniul bancar. S-au adunat împreună, au desenat regulile propriei lor industrii, și-au reglementat singuri afacerile din domeniul lor – este ceea ce fac cartelurile – apoi au trimis Congresului legea, au șters de pe antet „Cartelul Bancar” și au pus în loc „Legea Rezervei Federale”. Congresul a aprobat-o și de aceea noi avem impresia că Rezerva Federală este un organism guvernamental, asta pentru că daca nu te supui regulilor pe care chiar ei le-au scris pentru industria lor, mergi la închisoare, așa că dă impresia unei agenții guvernamentale. Dar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, în esență este un cartel bancar!

Rep.: Când ați devenit interesat de acest subiect?

G.E.G.: Ooo, Doamne…! Am început să fiu interesat de subiect pe la mijlocul anilor ’60, am produs câteva documentare cu buget restrâns…. Știți, un bun documentar ar fi fost despre inflație…! Care este cauza inflației? Nu eram nici eu prea sigur despre asta dar intuiam că trebuie să aibă legătură cu banii din circulație. Așa că am început să fac cercetările proprii, nu am produs niciodată documentarul dar atunci am căpătat interesul pentru acest subiect… aveam o cutie plină cu notițe… Oricum, la un moment dat am redeschis cutia și am început să vorbesc despre asta, e ceva care a venit și a crescut din mers, cu cât înaintam mai mult, cu atât înțelegeam că este un subiect foarte important pentru viitorul țării noastre.

Rep: Scrieți în Creatura de pe Insula Jekyll ca FDIC nu înseamnă „asigurări”. Ce înseamnă?

[FDIC, Federal Deposit Insurance Corporation – Compania Federală de Asigurare a Depozitelor, o agenție guvernamentală creată de Congresul American pentru menținerea stabilității și încrederii populației în sistemul financiar american; n.tr]

G.E.G.: Este o întrebare grea. Cum să vă spun, când supra-asiguri un lucru sau când îl asiguri până când nu mai există niciun risc, exista tendința ca exact evenimentul pentru care te-ai asigurat să se întâmple. Știți cum era bancul acela, cu cel care avea un magazin, îl asigură pentru un milion de dolari și a doua zi îi ia foc magazinul. Se numește hazard moral. E un nume pe care industria asigurărilor l-a inventat. Deci, in primul rând, atunci când înființezi o agenție guvernamentală care garantează că băncile nu pot da faliment iar ea va lua din banii contribuabililor și va „reîntregi” băncile dacă acestea traversează vreo criză sau se întâmplă ceva, practic încurajezi băncile să facă investiții riscante, să acorde credite riscante, pentru că, până la urmă, ce au de pierdut? Ele știu că nu vor fi lăsate să suporte consecințele propriilor lor fapte… În al doilea rând, FDIC nu este o companie de asigurări întrucât ea nu evaluează serios băncile, cu alte cuvinte, băncile care riscă mai mult nu plătesc prime de asigurare mai mari decât cele mai conservatoare. Ele toate plătesc aceleași prime, așa că avem de-a face  cu o altă formă de hazard moral: băncile consevatoare, care fac tot ce-i mai bun in interesul acționarilor și al investitorilor, obțin profituri mai mici pe când băncile nesăbuite, care dau credite nesăbuite, fac bani mai mulți. În acest caz, băncile conservatoare pot spune: „E mai bine să fim și noi nesăbuite”. Întregul sector bancar tinde să devină așa. Este un mod direct de a explica ce se întâmplă în industria noastră bancară timp de… la anul Rezerva Federală va împlini 100 de ani… deci, ceea ce se întâmplă în sectorul nostru bancar de 100 de ani.

Rep.: Domnule Griffin, ce credeți că ar trebui făcut cu FED-ul (Rezerva Federală), în viziunea dumneavoastră?

G.E.G.: Cu FED-ul nu poate fi făcut decât un singur lucru. Amintiți-vă ce este el cu adevărat: este un cartel. Un cartel care deține puterea banilor noștri. FED-ul trebuie desființat! Nu există vreo cale de mijloc. Nu poți da unor oameni puterea de a crea bani din nimic și să te aștepți ca acei oameni să nu devină corupți. Nu are importanță dacă sunt bancheri sau politicieni, dacă dai o asemenea putere oamenilor, ei vor ajunge până la urmă corupți. Rezerva Federală este un cartel și consider că America trebuie să-l desființeze înainte ca el să desființeze America!

Rep.: Este posibil din punct de vedere politic acest lucru?

G.E.G.: În acest moment nu este posibil din punct de vedere politic pentru că omul de rând nu înțelege, așa că nu ar susține o asemenea măsură, dar devine din ce în ce mai posibil. Cu fiecare lună și, cu siguranță, cu fiecare an care trece, pe măsură ce tot mai mulți oameni realizează că sistemul nostru bancar se bazează pe înșelăciune și că toate aceste răscumpărări și toate programele de stimulare create cu banii noi fabricați, nu îi ajută pe oameni. Asta pune din ce în ce mai mulți pe oameni pe gânduri și asta face ca să fie din ce în ce mai posibilă din punct de vedere politic desființarea FED. Așa că acum nu cred că este posibil, politic vorbind, dar atunci când m-am apucat să scriu această carte, cu mulți ani în urmă, interesul pentru acest subiect era zero iar acum avem demonstrații, avem mișcarea End the Fed, cereri de investigare și auditare a FED-ului și așa mai departe… Mișcarea pentru desființarea FED-ul crește, o văd în campusurile universitare. Am avut ocazia să vorbesc în fața unor grupuri universitare și să văd pancartele cu „Desființați FED-ul!”. Aceasta este noua generație, care vine din spate. Așadar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, nu este posibil acum dar probabil că în următorii 8-10 ani se va întâmpla.

Rep.: Ați susține altceva care s-o înlocuiască?

G.E.G.: Nu cred că trebuie înlocuită cu ceva, e nevoie doar de un sistem bancar onest. Nu uitați, e vorba despre cartel. Nu cred că bananele au nevoie de un cartel pentru a fi vândute. Firmele independente care vând banane pot să-și vândă bananele fără să facă parte din vreun cartel și să stabilească prețurile. În consecință, eu zic să ne întoarcem la servicii bancare oneste și acestea să fie înlocuitorul.

Rep.: Am stat de vorbă cu G. Edward Griffin, autorul cărții Creatura din Jekyll Island aflată la cea de-a 32-a tipărire. Dl. Griffin este și președintele Freedom Force International și creator al Realities On. Ce sunt acestea?

G.E.G.: Freedom Force International este un grup, o organizație. Este internațională, așa cum sugerează și numele. Este un grup de oameni vor să aducă o schimbare în bine și au și un plan în acest sens. Nu e doar o gașcă de nemulțumiți. Au un plan cum să facă acest lucru iar planul este să inversăm procesul prin care simțim că ne-am pierdut libertățile și controlul asupra sistemului nostru. Există oameni care au foarte mult de câștigat de pe urma sistemului prezidențial, politic și bancar. Au mult de câștigat. Au câștigat foarte mult deja. Sunt foarte bogați, au multă putere politică, putere pe care au acumulat-o prin infiltrarea treptată în ceea ce ei numesc centrele de putere ale societății. La vârf ei știu că oamenii se iau după grupuri, se constituie în grupuri așa încât ei consideră că dacă pot controla liderii grupurilor importante, precum partidele politice, sindicatele, publicațiile media, atunci doar o mână de oameni îi poate conduce pe toți ceilalți. Așa am pierdut controlul sistemului întrucât aceste centre de putere au ajuns în mâinile unor oameni care vor ca sistemul să arate exact cum arată în prezent. Planul nostru este să inversăm acest proces. Aducem oamenii într-o rețea în care se ajută unii pe alții să revină în aceste centre de putere și să își recupereze autoritatea și influența. Asta este Freedom Force International. Reality On este un site comercial pe care vindem lucruri: vindem cărți, vindem înregistrări și documentare audio și video și care explică de ce facem asta și ce vrem să obținem.

Rep: Iar aici este menționat si site-ul web. 32 de puneri sub tipar, 5 ediții din cartea Creatura din Jekyll Island. Câte exemplare ați vândut?

G.E.G.: Cred că ne apropiem de o jumătate de milion de exemplare, suntem foarte aproape de acest nivel.

Rep.: G. Edward Griffin a fost cu noi…

 

Comentariu saccsiv:

Edward Griffin si grupul sau vor desfiintarea FED. Si considera ca o vor putea face.

Eu consider ca se va putea doar atunci cand si stapanii banilor vor fi de acord.

Cateva detalii despre personajele de la Jekyll Island, rudele si prietenii lor:

(more…)

“Bătălia de la Los Angeles”, ciudatul baraj de artilerie antiaeriana din 1942, ce a fost sursa de inspiratie a filmului “World Invasion: Battle Los Angeles” din 2011

Posted in al doilea razboi mondial, diavol, diavoli, draci, EXTRATERESTRI, OZN, UFO by saccsiv on iunie 2, 2021

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Los_Angeles

Bătălia de la Los Angeles este numele dat de surse contemporane zvonurilor despre un atac inamic și ulterior barajului de artilerie antiaeriană, care a avut loc pe 2425 februarie 1942[1][2] în Los AngelesCalifornia.

Incidentul a avut loc la mai puțin de trei luni după ce Statele Unite au intrat în al doilea război mondial, ca urmare a atacului Marinei Imperiale Japoneze de la Pearl Harbor și la o zi după Bombardamentul din Ellwood (lângă Santa Barbara, California) din 23 februarie.

La începutul anului 1942, orașul Los Angeles era la limită datorită recentului atac surpriză al japonezilor de la Pearl Harbour care propulsase Statele Unite în cel de-al doilea război mondial. Amenințarea unei invazii japoneze, pe mare sau aeriană, țineau armata în alertă maximă. Chris Pittman: ’’Se găseau submarine germane în Oceanul Atlantic, submarine japoneze în Oceanul Pacific și oamenii erau terifiați. Apărarea antiaeriană și paza de coastă, monitorizau țărmul Pacificului, ca niciodată până atunci’’.

Albert W. Metz (martor): ’’Eram un copil de 13 ani și în acea noapte de februarie a anului 1942, sirenele au început să urle în miezul nopții. Era pană de curent. Și mai fuseseră câteva înainte’’.

Pe 25 februarie, între orele 3:12 și 4:15 a.m., Brigada a 37-a de Artilerie de Coastă din Los Angeles, a deschis foc de baraj asupra unui obiect zburător neidentificat. [3]

Radio CBS, 25 februarie 1942: ’’Observatorii de pe acoperișul Columbia Broadcasting Building din centrul Hollywoood au putut vedea clar flăcările tunurilor și reflectoarele măturând cerurile, într-un arc larg de-a lungul zonei de coastă’’.

  1. Scott Littleton(profesor de antropologie, martor): ’’Cred că ceea ce m-a trezit, inițial, a fost sunetul tunurilor antiaeriene. Am sărit din pat și părinții mei erau deja treji. Tatăl meu era observator aerian. El s-a gândit că este un atac real.’’

Martori oculari

Dorothy Matich (martor) ’’…am ieșit afară ca să aruncăm și noi o privire. Se trăgea peste tot. Era ca de 4 Iulie.’’

Se auzeau multe explozii puternice. Luminile reflectoarelor se răsuceau în toate direcțiile, pe cer. Toate se focalizau, după unele surse pe un OZN ciudat, așa cum apare fotografiat a doua zi în Los Angeles Times.

  1. Scott Littleton: ’’Am văzut ceea ce mama mea mereu numea un „gândac argintiu.” Astăzi l-aș caracteriza ca având având forma unei pastile, ovală și alungită. Era ceva ce nu voi uita niciodată. Era prins în reflectoare și proiectile de antiaeriană explodau peste tot în jurul lui. S-a deplasat treptat cam în acest mod și apoi a început să piardă altitudine câte puțin și s-a mutat deasupra a ceea ce trebuie să fi fost Redondo Beach. I-am pierdut urma dar exploziile au continuat. Și imediat după aceea am văzut, cu toții, un grup de avioane luând urma obiectului, în trecere pe deasupra noastră, trei sau poate cinci interceptoare,în mod clar avioane clasice, cu piston, ale aviației SUA. Nimeni nu a recunoscut că acele avioane au fost vreodată pe cer. Primul nostru gând a fost că era un avion de recunoaștere japonez. Mai târziu arhivele japoneze au arătat cu certitudine, că nici un avion japonez nu a fost deasupra sudului Californiei, în acea noapte, de fapt niciodată’’.

Poziția oficială

Secretarul de stat al marinei, Frank Knox, a a exclus posibilitatea ca avioanele japoneze să fi invadat spațiul aerian american și a atribuit incidentul, „panicii de război.” Însă ministrul de război, Henry L. Stimson, l-a contrazis declarând că de fapt o aeronavă fusese ținta atacului.

Unii au susținut că raidul antiaerian de deasupra Los Angeles nu a fost nimic mai mult decât un foarte minuțios exercițiu, organizat de armată, ca să mențină oamenii pregătiți, în eventualitatea unui atac real. Alții au pretins că a fost un balon de baraj care scăpase din ancoră. Nici acea explicație nu pare credibilă pentru martorii oculari ai evenimentului, deoarece singurul loc unde se aflau baloane de baraj ancorate era deasupra fabricii de avioane El Segundo, Douglas North American. Ar fi trebuit să scape din ancoră, să plutească spre nord către Munții Santa Monica și apoi să coboare deasupra Los Angeles. Baloanele de baraj nu pot face astfel de manevre.

Un fapt rămâne nedisputat: în acea noapte, s-au tras circa 14.000 de proiectile în straniul obiect și a plouat cu șrapnele din cer mai bine de o oră. Dar este puțin probabil ca armata americană să pună în pericol atâtea vieți civile pentru un exercițiu de antrenament.

Tom HorsfallȘase oameni au fost uciși, în total, datorită accidentelor auto sau șrapnelelor ce cădeau din cer.

Peste un milion de oameni au observat obiectul neidentificat în acea noapte. Zvonurile spuneau că s-a prăbușit în apă până la urmă și că epava a fost recuperată de scafandrii marinei.

 

Comentariu saccsiv:

A fost sursa de inspiratie a filmului World Invasion: Battle Los Angeles din 2011:

Asadar, japonezi n-au fost. N-au fost insa nici extraterestri, caci acestia nu exista, ci pot cel mult fi draci ce fac pe extraterestri:

O perspectiva ortodoxa: valul de raportari mass-media si guvernamentale de OZN-uri poate fi un semn că ne apropiem de sfârșitul lumii

Daca au fost draci, oare cu ce scop s-au jucat cu antiaeriana?

Daca n-au fost draci, ce experiment o fi fost?

In 1938 adaptarea radio a cartii „Razboiul lumilor” de H.G. Wells a produs panica in randul ascultatorilor, ce au crezut ca Pamantul e invadat de martieni…

 

Ambasada SUA reaminteste Rusiei ajutorul dat in Al Doilea Razboi Mondial: „Din punct de vedere tehnic, acesta a fost un imprumut”

Posted in al doilea razboi mondial, RUSIA, SUA by Vali on mai 10, 2021

Sursa: https://ziare.com/international/stiri-internationale/ambasada-sua-rusia-razboi-mondial-1677816

FOTO Facebook/ Ambasada SUA

Ambasada Statelor Unite la Bucuresti a postat duminica, 9 mai, de ziua victoriei aliatilor in Al Doilea Razboi Mondial ajutorul dat Rusiei atat in termeni de echipamente militare cat si de alte produse, subliniind totusi ca acesta a fost un „imprumut”.
„nainte ca Statele Unite sa intre in al doilea razboi mondial, si apoi pe toata durata conflagratiei, America a trimis arme si echipamente in Uniunea Sovietica, pentru a o ajuta sa invinga invazia nazista. Din 1941 pana in 1945 au fost livrate 400.000 de jeepuri si camioane, 14.000 de avioane, 13.000 de tancuri, arme, munitie, tehnica militara, medicamente, paturi, incaltaminte, milioane de tone de produse petroliere si mancare, toate in valoare de 11,3 miliarde de dolari (180 de miliarde la valoarea din 2016).

Din punct de vedere tehnic, acesta a fost un imprumut, dar la sfarsitul razboiului, S.U.A. nu au cautat sau asteptat prea multe in ceea ce priveste rambursarea de catre URSS. In memoriile sale, Nikita Hrusciov a descris modul in care Stalin a subliniat valoarea ajutorului: „El a declarat direct ca, daca Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi castigat razboiul”, se arata in postarea Ambasadei SUA.

de Alina Toma

76 de ani de la bombardarea Dresdei

Posted in al doilea razboi mondial, VIDEO by saccsiv on februarie 15, 2021

28 Octombrie – Ziua Marelui NU!

Posted in Grecia by Vali on octombrie 28, 2020

Sursa: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2020/10/28/28-octombrie-ziua-marelui-nu/

Dupa prabusirea frontului francez in iunie 1940, Italia incepe, prin provocari continue, sa pregateasca atacul ei impotriva Eladei. In noaptea de 27-28 octombrie 1940, ambasadorul Italiei la Athena soseste in casa din Kifissia a primului ministru elen, Ioannis Metaxas, prezentand un ultimatum prin care guvernul italian cerea sa i se permita armatei italiene sa intre in Grecia si sa ocupe pozitii strategice. Pretentiile Italiei erau formulate in asa fel incat sa fie sigur ca Grecia le va refuza. De altfel, lucrul acesta s-a vazut si din graba cu care armata italiana a inceput sa atace granita Greciei cu Albania, inaintea expirarii termenului de trei ore care fusese acordat.

Raspunsul negativ a fost dat de primul ministru Metaxas, prin urmatoarea fraza istorica “Deci acesta inseamna razboi” (Cu alte cuvinte: Nu ne vom supune pretentiilor Italiei, deci vom lupta!).

(more…)

1 septembrie 1939: inceputul celui de al doilea razboi mondial

Posted in al doilea razboi mondial by saccsiv on septembrie 1, 2020

Louis Thomas McFadden:

Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.

Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.

Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”

Cititi va rog mai multe in articolul:

Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE

Daca nu pompau, nici razboiul nu incepea. Dar, cum le trebuia conflagratia mondiala cu numarul 2, vorba lui Albert Pike, s-au descurcat.

Cititi va rog si:

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

Urmeaza conflagratia cu numarul 3:

Ce spun Sfintii Parinti despre AL TREILEA RAZBOI MONDIAL?

 

Povestea lui Hiroo Onoda

Posted in al doilea razboi mondial, Japonia by saccsiv on august 25, 2020

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Hiroo_Onoda

Hiroo Onoda (小野田 寛郎 Onoda Hirō?, 19 martie 1922 – 16 ianuarie 2014) a fost un japonez devenit celebru datorită neobişnuitei sale poveşti de viaţă: a continuat să lupte în cel de-al II-lea Război Mondial încă 29 de ani, pentru că nu a ştiut că acesta se terminase. Când avea 20 de ani, a fost chemat să se alăture armatei japoneze. A renunţat la slujba de o avea şi s-a reîntors în Japonia, pentru antrenamente militare. La un moment dat, Onoda a fost ales pentru a-şi continua antrenamentele în cadrul academiei militare Nakano, pentru formarea sa ca ofiţer de spionaj. În cadrul acestor antrenamente specifice, a deprins tehnici de colectare a informaţiilor şi a învăţat cum să poarte lupte de gherila. A fost format pentru a se infiltra în spatele liniilor inamice cu un numar foarte mic de soldaţi şi să fie eficient în hărţuirea inamicilor Japoniei, adunând informaţii în paralel.

(more…)

BORu s-a opus aplicării mozaicului lui Stalin în biserica Victoriei

Posted in ORTODOXIE, STIRI by Vali on mai 13, 2020

Sursa: https://spzh.news/ro/news/71028-v-rpc-vystupili-protiv-mozaiki-stalina-v-khrame-posvyashhennom-75-letiju-pobedy

Biserica Învierii lui Hristos din Odințovo. Imagine: foma.ru

Biserica Ortodoxă Rusă consideră că imaginea lui Stalin nu are loc în biserica dedicată celei de-a 75-a aniversări a victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial.

La 01 mai 2020 Vladimir Legoida, șeful Departamentului sinodal al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru relațiile Bisericii cu societatea și mass media, a declarat că în biserica Învierii lui Hristos dedicată celei de-a 75-cea aniversări de la victoria în al Doilea Război Mondial nu trebuie să fie imagini cu Stalin. Vladimir Legoida a menționat acest lucru în eterul postului de radio „Credința”, relatează „Interfax”.

Legoida a accentuat că, în general, practica aplicării imaginilor persoanelor laice în spațiul bisericii au existat întotdeauna, însă figura lui Stalin comportă un simbolism deosebit.

„Cu numele lui sunt legate multe tragedii omenești care nu pot fi șterse din istorie”, a explicat reprezentantul Bisericii.

Vladimir Legoida consideră că imaginea lui Stalin „nu trebuie să fie prezentă în biserică”.

În opinia sa, „reacția acută provocată acest concept artistic demonstrează faptul că această inițiativă necesită o discuție mult mai amplă”.

Mai devreme s-a raportat despre planurile ctitorilor Bisericii Învierii lui Hristos, dedicate celei de-a 75-a aniversări a victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial, de a plasa pe pereții bisericii mozaicuri care ar reflecta acest eveniment istoric. Pe lângă politicieni renumiți, în biserică a fost planificată așezarea imaginii lui Stalin deasupra  capurilor participanților la parada Victoriei.

UJO a informat mai devreme că rectorul Seminarului Teologic de la Poceaev, Episcopul Iov (Smakouz) a menționat că sărbătoarea Victoriei în Marele Război pentru apărarea Patriei se referă nu doar la  Patrie, pământul strămoșilor noștri, dar și la Tatăl Ceresc.

de Tatiana Ceaika

%d blogeri au apreciat: