A murit Nicolae Manolescu, cel ce nu credea in existenta dracilor si asemana Sfintii Parinti cu vracii
Criticul literar Nicolae Manolescu a murit sâmbătă, la vârsta de 84 de ani, potrivit gazetarului Cristian Tudor Popescu care a publicat informația pe pagina sa de Facebook. Nicolae Manolescu fusese internat vineri la Spitalul Elias din Capitală, în urma unui stop cardiac.
Pustiul si dracii
Astazi la TVR Info, in cadrul emisiunii Istorii Ascunse, s-a vorbit despre alea frumoase. N-am prins emisiunea de la inceput, insa presupun ca era vorba despre un soi de iele:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iele
Astfel de povesti sa fie cu totul inventii? Nu cumva au o baza reala?
Mai jos am ales cateva citate din Sfanta Scriptura pentru a se intelege ca in pustiu sunt draci.
Pregatirea pentru fuga in munti / Obligatoriu in grupuri mici, nu singuri
Spunea Sfantul Serafim Rose:
„ Vom fi nevoiţi să ne ascundem în pustie. […] Scopul ascunderii în pustie nu este doar păstrarea vieţii noastre pământeşti, ci acela de a câştiga timp spre a ne întări sufletele pentru încercarea finală”
Asadar, fuga in munti, despre care ne-au vorbit si alti Sfinti Parinti, este la randul ei o etapa. De fapt, o pregatire pentru o alta etapa de dupa.
Dar pentru fuga in pustie ne pregatim cumva sau trecem direct de pe asfalt in adancul codrilor? Nu cumva este o ispita a gandi ca putem trece de la traiul de oras (cu intrerupatoare, robineti, frigidere destepte, aragaze ce-ti indica digital temperatura la virgula si hipermarketul la 15 minute de mers pe jos) la traiul in pustie?
Eu cred ca este o ispita. Prea multi dintre noi nici nu mai sunt in stare sa se deplaseze fara GPS:
Si isi baga capul in laț pentru ca nu s-au pregatit:
Evident, nadejdea in bunul Dumnezeu, deci, in primul rand, rugaciune! Insa pentru cei ce inca n-au inteles ca este nevoie si de oleaca de pregatire, iata ce putem citi la https://supravietuirefugainmunti.wordpress.com/2022/11/13/supravietuirea-in-grup-de-ce-trebuie-sa-fim-uniti-nu-dezbinati/
Sfantul Ierarh Ermoghen: In vremurile ANTIHRISTULUI locul idolilor va fi luat de stapanire
Iata ce putem citi in articolul Cuv. Paisie Aghioritul: Oamenii nici nu inteleg ca traim vremuri apocaliptice, ca pecetluirea inainteaza. Astazi traim in anii Apocalipsei:
Talcuire cutremuratoare la Apocalipsa a Sfantului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului si Siberiei
In vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stapanire, care va cere inchinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societatii, desi fara a aduce direct vreo atingere credintei, va fi partas al acestei stapaniri. Atunci se va face despartirea celor buni de cei rai, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmasilor lui Hristos de slugile lui antihrist.
Adevaratii credinciosi din imparatia antihristului – societatea vremurilor din urma – vor vietui in singuratate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societatii, nu vor avea niciun fel de obligatii civice. Cei ce vor recunoaste legile societatii si se vor supune, chiar cu neplacere, se vor face partasi antihristului prin aceasta si vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu.
In timpul stapanirii antihristului va fi minte sataniceasca, ce va actiona politiceste, fara sa se atinga de credinta in chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplina libertate, desi, in cele din urma, stapanirea antihristului va combate toate sectele si religiile.
Va actiona din punct de vedere moral si va cauta sa convinga si sa se vatame de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovaduire si la savarsirea „legala” a slujbelor bisericesti il vor avea numai cei ce respecta legile statului si nu incalca „disciplina”. Lacasurile de inchinaciune vor fi sub stricta supraveghere si in ele va dicta aceeasi ocarmuire, ea fiind capul in locul lui Hristos si nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar crestinii orbiti nu vor observa nimic, desi acest lucru l-ar putea intelege si un prunc mic.
Stapanirea antihristului ii va lua asadar pe toti sub un control riguros, ca sa stie cine se supune si cine nu; dupa cum scrie si parintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mana cu de-a sila la biserica”.
Totusi unii nu vor fi prigoniti de la inceput, pentru a pastra aparentele in legatura cu libertatea constiintei. Abia spre sfarsit, cand toti se vor gasi anihilati in staulul Babilonului si mania lui Dumnezeu va fi aproape, stapanirea va da ordin sa fie nimiciti ca niste criminali inraiti cei ce se razvratesc „impotriva umanitatii”, iar in acele vremuri decazute, intreg poporul va primi cu entuziasm masurile luate de stat.
Sfanta Mucenita Teodosia catre parintii ei: „Priviti gloria de care ati vrut sa ma lipsiti!”
În luna aprilie, în ziua a doua, pomenirea sfintei muceniţe Teodosia din Tir.
Odată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii creştini condamnaţi în Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Paşti şi mucenicii vorbeau despre Împărăţia lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească şi pe ea când vor ajunge în faţa lui Dumnezeu.
Soldaţii au prins-o şi au dus-o în faţa lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în faţa prizonierilor. Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.
Muceniţa a răbdat în tăcere şi cu zâmbetul pe faţă chinurile şi când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns: „Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor”. Apoi i-au pus o piatră de gât şi a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii. Din nou au prins-o şi a fost dată să o sfâşie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea. În final călăii i-au tăiat capul.
Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinţilor ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos. Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap şi o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le: „Priviţi gloria de care aţi vrut să mă lipsiţi!”
Sf. Muceniţă Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307. Ea mai este prăznuită şi în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaşte la Constantinopol şi apoi la Veneţia.
http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1396411200
Sfintii Mucenici Amfian si Edesie. Ultimul, vazand pe guvernator ca chinuieste pe crestini, cu insasi mana sa, a batut pe acel stapanitor
În luna aprilie, în ziua a doua, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni, Amfian şi Edesie.
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Maximian, fraţi din maică, din pămintul Lidiei. Mergînd ei la Berit, şi de mucenicul Pamfil fiind invăţaţi în dreapta credinţă, au stat înaintea stăpînitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spînzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat in adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necăji la minele de aramă. Şi văzând pe guvernatorul Ieroclis că chinuieşte pe creştini, necruţîndu-se pe sine, cu însăşi mâna sa, a bătut pe acel stăpînitor, şi pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Şi fiind aruncat în mare, s-a săvârşit şi a luat cununa muceniciei.
http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1396411200
Ciprian Voicila: SFINTII DE LANGA NOI
Ciprian Voicilă
SFINŢII
DE LÂNGĂ NOI
Întâmplări. Portrete. Reflecţii
Carte apărută cu binecuvântarea
Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop
Justinian Chira
al Episcopiei Maramureşului
şi Sătmarului
Editura Areopag
Bucureşti, 2014
Coperta şi desenul: Dan Munteanu
Preluarea textelor (fie în formă tipărită – în ziare, reviste, foi parohiale – sau în formă electronică, pe blog‑uri sau site‑uri) este liberă, cu menţionarea exactă a sursei citate. Pentru varianta în formă electronică se va prelua textul postat pe HYPERLINK „http://www.areopag.ro” ciprianvoicila.ro
© Pentru prezenta ediţie, Editura Areopag
HYPERLINK „http://www.areopag.ro” http://www.areopag.ro
Comenzi:
HYPERLINK „mailto:contact@evanghelismos.ro” contact@evanghelismos.ro
Tel. 021.33.11.022
CUVINTE ÎNAINTE…
Maica Ecaterina Fermo
„Cum altfel devenim oameni, dacă nu prin întâlnirea cu un om, cu o carte, cu Dumnezeu?” (Ciprian Voicilă)
Întotdeauna m-am ferit să-mi fac o părere despre cărţile care au în cuprinsul lor mai mult de două subiecte distincte. Aşa stând lucrurile, m-am emoţionat un pic când autorul acestei cărţi m-a rugat să scriu câteva rânduri cu impresiile mele despre cartea lui, cu atât mai mult cu cât îmi este şi bun prieten.
Spre surprinderea mea, am fost furată imediat de conţinutul caleidoscopic al cărţii şi nu mă pot abţine să nu fac referire la bucuria pe care mi-a lăsat-o lectura cărţii, bucurie similară copilului care priveşte uimit zeci de imagini superbe din sticlă colorată, care se succed cu fiecare mişcare a tubului banal de carton – numit, pe bună dreptate, caleidoscop.
Într-adevăr, deşi închisă în banalele coperţi de carton, cartea aceasta ne surprinde tocmai prin unitate în diversitatea subiectelor, prin coloritul şi inflorescenţa fiecărui subiect, care cucereşte ca stil şi ca subiect în egală măsură.
Cartea aceasta este adresată oamenilor care caută „piatra filozofală” şi, când găsesc un fake sau un kitsch, prin înşelare drăcească se păcălesc, crezând că au descoperit misterul vieţii. Dar Ciprian Voicilă ne oferă exemple adevărate de oameni ai lui Dumnezeu, ascunşi uneori în cei mai „ciudaţi şi necăjiţi oameni” şi remarcă, extraordinar de pertinent, că acolo unde societatea noastră secularizată, descentrată şi desacralizată huleşte, batjocoreşte şi scuipă, tocmai acolo se află comoara lui Dumnezeu!
Ferice de acest tânăr scriitor, care a folosit din plin harul şi bucuria darului Duhului Sfânt, dobândit în repetate rânduri, în tainicele întâlniri cu sfinţi în viaţă, cu oameni adevăraţi – oamenii lui Dumnezeu – dar mai ales că a ştiut să discearnă fără pic de înşelare care sunt acei oameni, chiar dacă uneori aveau aspect exterior dubios; şi acolo unde majoritatea societăţii ar fi scuipat a silă, el a apreciat, bucurându-se cu Bucurie Sfântă.
Îmi aduc cu drag aminte de copilăria mea, a anilor ’60, când majoritatea cărţilor pe care familia mea încerca să mi le facă cunoscute, prin lumea cărora sufletul meu s‑a adăpat, pregătindu-se pentru viaţă, purtau pe copertă însemnul binecunoscut al „Bibliotecii pentru toţi”.
Citind cartea Sfinţii de lângă noi, cred că pot afirma cu toată tăria că este o carte pentru toţi. O recomand deci tuturor tinerilor debusolaţi, căci vor găsi calea, o recomand tuturor părinţilor pierduţi în „neînțeleasa lume a copiilor”, căci vor găsi cu siguranţă calea, o recomand tuturor plictisiţilor şi abuzaţilor de strâmbătatea vieţii, căci vor găsi calea, chiar şi filozofilor şi politicienilor care sunt cel mai greu de îndrumat, o recomand şi lor, căci sigur vor găsi răspuns şi cale de ieşire către singura şi adevărata viaţă – viaţa în Hristos.
***
Sfantul Cuvios ANTONIE CEL MARE despre vremea cand nebunii cei multi vor zice celorlalti “nebunilor” si despre faptul ca DRACII NU VOR AVEA PARTE DE MANTUIRE
„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.
Cititi va rog si:
Din PATERIC despre VREMURILE DE PE URMA
CALENDAR CRESTIN ORTODOX 2014 – ianuarie
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
Sursa: http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/#luna1
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
11 comments