Papa emerit Benedict al XVI-lea a murit la 95 de ani într-o mănăstire din Vatican, după ce starea sa de sănătate s-a deteriorat. Succesorul său, Papa Francisc, le-a ceruse anterior credincioșilor să se roage pentru Benedict.
Fostul Papă Benedict, primul papă născut în Germania în 500 de ani, a murit la vârsta de 95 de ani la Vatican. „Cu tristețe vă informez că Papa emerit, Benedict al XVI-lea, s-a stins din viață astăzi, la ora 9:34, în Mănăstirea Mater Ecclesiae din Vatican”, a anunțat Vaticanul.
Benedict – al cărui nume de naștere a fost Joseph Ratzinger – a renunțat la acest rol în 2013. A fost primul papă care a demisionat din Evul Mediu.
Vaticanul se pregătește pentru o situație care nu s-a mai văzut din anul 1417
„Nu am mai avut până acum o astfel de situație în care un papă în viață va ajuta la îngroparea unui papă care a murit”, a spus istoricul catolic John McGreevy, scrie BBC.
Când Papa Grigore al XII-lea, ultimul papă care a demisionat înainte de Benedict al XVI-lea, a murit în 1417, evenimentul nu a interesat aproape pe nimeni, notează Reuters.
Grigore demisionase cu doi ani mai devreme, în 1415, și și-a petrecut restul zilelor aproape în anonimat, la sute de kilometri de Roma. A fost înmormântat discret în Recanati, un oraș din apropierea coastei nordice a Adriaticii.Situația va fi mult diferită odată cu trecerea în neființă a lui Benedict, în vârstă de 95 de ani, despre care Vaticanul a declarat că se află într-o stare gravă, dar stabilă, după o deteriorare bruscă a stării sale de sănătate în timpul Crăciunului.
Vaticanul are ceremoniale extraordinar de amănunțite pentru ceea ce se întâmplă după ce moare un papă în funcție, dar nu există ritualuri pentru un fost papă.
După moartea lui Benedict, Vaticanul va trebui să elaboreze, cel puțin parțial, noi ceremoniale.Acestea ar putea fi un model pentru alți papi care aleg să demisioneze în loc să domnească pe viață, inclusiv pentru Papa Francisc însuși într-o zi, spun surse de la Vaticanul.
Cele pentru un papă care moare în funcție includ un volum de 30 de pagini numit „Universi Dominici Gregis”, care în latină înseamnă „Păstorul întregii turme a Domnului”, și „Ordo Exsequiarum Romani Pontificis” (Ritualuri funerare pentru un Pontif Roman), care constă în peste 400 de pagini cu liturghii, muzică și rugăciuni.
Aceste reguli prevăd că înmormântarea unui papă ar trebui să aibă loc între patru și șase zile de la moartea sa, ca parte a unei perioade de nouă zile de doliu cunoscută sub numele de Novendiale.
Oficiali de la Vatican, care au vorbit cu Reuters sub rezerva anonimatului au declarat că „scenariul” pentru decesul lui Benedict va depinde de două elemente cheie: Dacă Benedict însuși a lăsat vreo dispoziție și de deciziile care vor fi luate de Papa Francisc.
Francisc l-a lăudat adesea pe predecesorul său ca fiind un mare papă care a avut curajul de a demisiona, așa că probabil ar dori să-i ofere lui Benedict un adio ceremonial cât mai solemn, poate chiar ceremonialul integral, a declarat un oficial de la Vatican.
În următoarele ore, Biroul de presă al Sfântului Scaun va comunica informații despre protocolul de înmormântare.
După ce Biserica Ortodoxă Ucraineană le-a dat de ales, tot mai mulți ucraineni rup de tradiția zilei de 7 ianuarie și aleg data de 25 decembrie, scrie Le Figaro.
În ciuda războiului, în capitala Ucrainei se poate ghici un aer festiv. În cafenele, coloana sonoră a acestui sfârșit de decembrie este un amestec de playlist de Crăciun și zumzetul constant al generatoarelor.
Aproape jumătate din infrastructura electrică a țării a fost afectată de atacurile rusești. Luminițele și lumânările care funcționează cu baterii luminează întunericul în care unele cartiere sunt cufundate ore în șir. Piața Catedralei Sf. Sofia din centrul orașului Kiev a găzduit anul trecut o piață de Crăciun și un pom de Crăciun strălucitor de 30 de metri. Anul acesta, pe o esplanada privată cu iluminat public, angajații primăriei au montat un „arbore de indestructibilitate”, de două ori mai mic. „Încă vreau să sărbătoresc Crăciunul anul acesta, în ciuda războiului. Rușii ne iau multe lucruri, nu vreau să fure și Crăciunul!” spune Irina Holovkevitch, 27 de ani, stând în fața pomului iluminat cu ghirlande albastre și galbene, dar doar pe o parte pentru a economisi energie.
Această tânără care tocmai și-a părăsit slujba într-un start-up pentru a se implica într-o fundație caritabilă care ajută victimele războiului a decis pentru prima dată să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie.
În mod tradițional, ucrainenii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, data nașterii lui Isus conform calendarului iulian. Pentru a corecta o schimbare de 13 zile a anotimpurilor, în secolul al XVI-lea, majoritatea țărilor catolice au trecut la calendarul gregorian, sărbătorind Crăciunul pe 25 decembrie. Țări ortodoxe precum Ucraina sau Rusia au păstrat datele religioase din vechiul calendar. Dar, anul acesta, tot mai mulți credincioși ucraineni își doresc să sărbătorească Crăciunul în același timp cu Parisul, Berlinul sau Londra și nu cu Moscova.
Anul trecut discutam deja, dar părea să fie pe fundal, abia odată cu războiul ne-am răzgândit, spune Svitlana Dovha, 57 de ani.
„Ne dorim atât de mult să nu avem nimic de-a face cu Rusia, încât găsim toate modalitățile posibile de a scăpa de ea: în religie, prin schimbarea denumirii străzilor, prin îndepărtarea statuilor”, asigură Svitlana Dovha, 57 de ani, care va sărbători Crăciunul pe 25 decembrie pentru prima dată cu mama ei. „Anul trecut deja discutam despre asta, dar părea să fie pe fundal, abia odată cu războiul ne-am răzgândit”, explică această femeie inginer. Puțin confuză în legătură cu ce să facă pentru acest „prim Crăciun”, Svitlana va sărbători Revelionul ca de obicei, pregătind douăsprezece feluri de mâncare fără carne, cântând koliadka , colinde tradiționale, împreună cu familia și vecinii ei. „Poate într-o zi vom relua și tradițiile europene, dar pentru moment, ne vom face ca pe 7 ianuarie și ne vom obișnui cu noua dată”, spune Irina.
În 2017, după începerea războiului din Donbass, 25 decembrie a devenit sărbătoare legală și dezbaterea a apărut în fiecare an. Dar, în urma invaziei, Biserica Ortodoxă Ucraineană a permis congregațiilor sale să sărbătorească Crăciunul în aceeași dată ca și restul Europei. Preotul parohiei Svitlana, din Lviv, vestul Ucrainei, le-a explicat pe larg credincioșilor diferența dintre cele două date. O liturghie va fi săvârșită pe 25 decembrie și alta pe 7 ianuarie, pentru ca toți credincioșii să fie mulțumiți.
Ucraina are două Biserici Ortodoxe: una legată de Patriarhia Moscovei; cealaltă, reprezentată de Patriarhia Kievului, a fost recunoscută în mai 2019 de Patriarhul Bartolomeu din Istanbul. De la acea dată, aproape 1.600 de parohii ucrainene au părăsit Patriarhia Moscovei pentru cea de la Kiev, mai ales după invazia din 24 februarie, patriarhul Chiril al Moscovei, apropiat de Putin, fiind un fervent susținător al invaziei. Reprezentanții Patriarhiei Moscovei în Ucraina au încercat să se distanțeze de țara agresoare, dar unii sunt totuși acuzați că au colaborat cu inamicul.
Biserica Patriarhiei Kiev a anunțat că va lua în considerare o reformă a calendarului, cu condiția ca aceasta să fie susținută de majoritatea credincioșilor. Anul trecut, 58% dintre ucraineni au fost împotriva schimbării datei, potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Evaluare. Astăzi, 44% sunt pentru – mai ales în rândul tinerilor – chiar dacă doar o treime va sărbători efectiv Crăciunul pe 25 decembrie. „Nu prea avem inima să sărbătorim”, se plânge Svitlana. Moscova a anunțat deja că nu va exista un armistițiu de Crăciun. Aproape 14 milioane de ucraineni, refugiați în țară sau în Europa, nu vor putea petrece vacanțele acasă.
Războiul bisericilor: Cum a devenit Ucraina nesigură pentru milioane de credincioși ortodocși
De ce statul și naționaliștii ucraineni îi persecută pe enoriașii celei mai mari biserici din țară
De Georgii Tkachev, un jurnalist rus din Moscova, axat pe politică și religie, la 23 Decembrie 2022, RT
„Dacă crezi în Dumnezeu, te implor, pleacă din biserică, lasă-mă să-mi îngrop fiul!”, strigă o femeie îndurerată, îngenunchind în zăpadă în fața preotului. Preotul fiind înconjurat de oficiali ucraineni și de luptători ai apărării teritoriale, care sunt acolo pentru a-l ajuta să preia biserica. O femeie îl imploră în ucraineană să se oprească. Fiul ei, care a mers pe front și a murit în luptele pentru orașul Bakhmut, s-a rugat în această biserică, iar acum mama lui vrea să-și ia rămas bun de la el. „Ieri nu m-ați lăsat să mă rog în fața icoanei, oamenii voștri m-au bătut. Vă implor să plecați, lăsați-mă să-l îngrop pe Volodya!”.
Atât femeia, cât și preotul sunt creștini ortodocși, însă decenii și chiar secole de tulburări politice și ecleziastice pe teritoriul Ucrainei moderne, au creat o prăpastie între credincioși, care s-a adâncit de când a început ofensiva militară a Rusiei, la începutul acestui an.
În Ucraina, care este considerată o țară creștin ortodoxă, nu toți credincioșii se simt în largul lor și în siguranță. Asta din cauza acțiunilor statului.
RT analizează de ce Kievul a uitat de jurământul creștinismului ‘iubește-ți aproapele’, și de ce credincioșii sunt gata să folosească forța împotriva celor de-ai lor.
In luna septembrie, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împaratul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savârsit.
In 1274, la Lyon, imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul ordona semnarea unui act de uniune intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica romana. Poporul iubitor de Dumnezeu, gata sa ramina credincios pina la singe Sfintei Credinte Ortodoxe, nu accepta aceasta falsa unire si se dadu de partea Patriarhului Arsenie, care fu inlaturat pentru ca il infruntase pe imparat. Acesta, cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, barbat invatat si viclean pe care il ridicase la demnitatea Patriarhala, incerca sa impuna cu forta aceasta uniune. Din acel moment inchisorile se umplura de Preoti, de Calugari, de laici, de oameni simpli precum si de nobili, care preferau cu totii mai degraba tortura si surghiunul decit tradarea.Latinofronii (astfel erau numiti partizanii Uniunii) isi indreptara actiunea in special impotriva Calugarilor, care din toate timpurile fusesera aparatorii mult veghetori ai Sfintei Credinte Ortodoxe. Ei venira cu osti puternice pe Sfintul Munte Athos, pentru a-i constringe pe Calugari sa accepte Uniunea. In acea vreme, era un batrin ascet pe linga Manastirea Zografu care isi facuse pravila din citirea de mai multe ori pe zi a Acatistului Maicii Domnului. In acea zi, in timp ce oamenii imparatului se apropiau de Zografu, el auzi glasul Maicii Domnului raspunzind binecuvintarilor pe care i le adresa ca de obicei. Ea ii vesti ca dusmanii lui Hristos se apropiau si ii ceru sa mearga sa anunte aceasta la manastire, pentru ca cei care erau inca slabi sa poata sa fuga iar cei care ajunsesera la maturitate duhovniceasca sa poata sa se pregateasca de Mucenicie. La auzul acestei vesti, majoritatea Calugarilor au fugit in munte, dar douazeci si sase dintre ei s-au refugiat in turnul manastirii, primind de la Dumnezeu incredintarea ca venise vremea pentru ei sa primeasca coroana Muceniciei. Lingusirile si falsele argumente ale Latinilor si ale aliatilor lor greci pentru a-i convinge sa treaca de partea uniunii celei fatarnice ramasera fara succes, Sfintii raminind tari in marturisirea lui Hristos ca singur cap al Bisericii. Si murira aducindu-I slava in turnul caruia soldatii ii dadusera foc.
La 7 mai 1274 incepe al doilea conciliu de la Lyon al Bisericii catolice, ocazie cu care se discuta problema cruciadelor, precum si cea a incetarii Marii Schisme dintre Occident si Bizant.
La 29 iunie Mihail al VIII-lea al Bizantului recunoaste primatul papal … delegatii ortodocsi fiind de acord atat cu recunoasterea pretentiilor papei, cat si cu includerea in Crez a … filioque.
Unificarea a fost puternic respinsa de majoritatea covarşitoare a clericilor si laicilor ortodocsi. Sora imparatului a concretizat atitudinea grecilor astfel: „Mai bine sa piara imperiul fratelui meu, decat puritatea credintei ortodoxe.” Unitatea de la Lyon a fost repudiată categoric si de succesorii lui Mihail.
În cadrul întâlnirii cu delegația Fanarului, pontiful a asigurat că BRC și Patriarhia Constantinopolului „sunt angajate într-un dialog fratern și rodnic”.
În ziua de 30 iunie 2022, la o întâlnire cu delegația Fanarului, Papa Francisc a spus că Patriarhia Constantinopolului și Vaticanul sunt angajate într-un „dialog fratern și rodnic și sunt ferm și ireversibil angajați pe calea restabilirii comuniunei depline”, a raportat vaticannews.va.
Papa a notat că prezența delegației Fanarului la slujba din catedrala Sf. Petru este un semn că perioada distanțării și indiferenței dintre biserici a luat sfârșit.
Vaticanul consideră că căutarea unității creștine este o condiție necesară pentru realizarea unei adevărate fraternități universale, care se manifestă prin dreptate și solidaritate față de toți.
La finalul întâlnirii, pontiful și-a exprimat speranța în dezvoltarea „dialogului teologic” dintre BRC și Fanar.
Mai devreme, UJO a scris despre dorința Romei de a restabili comuniunea deplină cu Biserica de la Constantinopol.
Pavelić a rămas în Italia până la începutul celui de al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce puterile Axei au căzut de acord pentru înființarea Statului Independent al Croației, Pavelić a revenit la Zagreb și a devenit conducător al Statului. În 1941, l-a vizitat pe Hitler la Berchtesgarten. Ca șef al statului, el a ordonat direct, a organizat și a pus în aplicare o campanie de teroare împotriva sârbilor, evreilor, romilor și croaților antifasciști. Regimul Ustaša al lui Pavelić a ucis cel mai mare număr de oameni în raport cu dimensiunea țării din întreaga Europă ocupată de Axă.[22][23] Numeroase mărturii de la procesele de la Nürnberg, și din arhivele de război germane, italiene și austriace aduc mărturii privind atrocitățile comise împotriva populației civile.[24]
Sârbi, evrei și romi, bărbați, femei și copii, erau uciși cu sălbăticie. Sate întregi erau dărâmate și oamenii erau împinși în hambare cărora ustașii le dădeau foc. Generalul Edmund von Glaise-Horstenau a raportat OKW-ului la 28 iunie 1941:
…conform rapoartelor de încredere de la numeroși observatori germani militari și civili, în ultimele săptămâni ustașii au înnebunit de furie.
La 10 iulie, generalul Glaise-Horstenau a adăugat:
Soldații noștri trebuie să fie martori muți la asemenea evenimente; nu se reflectă bine asupra reputației lor, altfel foarte bune… Mi se spune frecvent că trupele germane de ocupație va trebui în cele din urmă să intervină împotriva crimelor ustașilor. Aceasta s-ar putea la un moment dat să se întâmple. Deocamdată, cu forțele de care dispunem, nu aș putea cere o astfel de acțiune. Intervențiile ad hoc în cazuri individuale ar putea face armata germană să pară responsabilă de nenumărate crime pe care nu le-a împiedicat în trecut.[25]
Conform acestor mărturii, chiar și ofițerii germani erau într-atât de îngroziți de atrocitățile comise de Ustaša, încât au intervenit din când în când pentru a opri vărsarea de sânge, au arestat unii dintre cei mai celebri ustași (preotul Miroslav Filipović/Majstorović, Banja Luka, 1942) și au dezarmat un detașament Ustaša (Bosnia de est, 1942).
Regimul și-a declarat de la început intențiile de a elimina populația sârbă din NDH ucigând o treime din ea, expulzând o treime și asimilând restul.[26] Un raport al Gestapoului adresat lui Himmler (17 februarie 1942) privind creșterea activității partizanilor arăta că „creșterea activităților bandelor se datorează în primul rând atrocităților comise de unitățile Ustaša în Croația împotriva populației ortodoxe. Ustașii își comit faptele într-o manieră bestială nu doar împotriva bărbaților recrutabili, ci mai ales împotriva bătrânilor, femeilor și copiilor fără apărare. Numărul de ortodocși pe care croații i-au masacrat și pe care i-au torturat cu sadism până la moarte este de peste șapte sute de mii.”
Regimul lui Pavelić nu a fost recunoscut oficial de Vatican, dar biserica nu a condamnat niciodată genocidul și convertirile forțate la catolicism comise de ustași.[27] La scurt timp după venirea la putere în aprilie 1941, Pavelić a fost primit într-o audiență particulară la Roma de Papa Pius al XII-lea, act pentru care Papa a fost aspru criticat.
Politica oficială față de sârbi a fost exterminarea, expulzarea și convertirea la romano-catolicism. În ce privește evreii și romii, unica politică era anihilarea totală. Conform unui raport iugoslav oficial, doar 1.500 dintre cei 30.000 de evrei croați au rămas în viață.[28] Aproximativ 26.000 dintre cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași.[29][30]
Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni.
Ante Pavelić în vizită la Hitler la Berghof.
[…]
Comentariu saccsiv:
Primul masacru a avut loc la Gudovac la 28 aprilie 1941:
Căderea Constantinopolului (de la 1204) şi consecinţele ei
Căderea Constantinopolului
Cu privire la Cruciada a patra, Henri Gregoire vorbeşte despre “infamia Apusului”, Colin Morris consideră că “ocuparea latină a Constantinopolului a fost un dezastru pentru Creştinătate”, în vreme ce Steven Runciman, în lucrarea sa clasică despre Cruciade, nu ezită să scrie că “nu a existat până atunci o crimă împotriva umanităţii mai mare decât Cruciada a patra”. Este limpede faptul că modul în care s-au comportat cruciaţii după cucerirea oraşului (13 aprilie 1204) justifică aceste consideraţii. „Creştinii” franci au săvârşit fapte de o cruzime şi bestialitate nemaiîntâlnită. Au ucis fără discernere bătrâni, femei şi copii; au jefuit şi prădat bogăţia „împărătesei cetăţilor lumii”. La împărţirea prăzii a fost socotit şi Papa Inochentie al III-lea (1198-1216). Cel mai cumplit: au incendiat cea mai mare parte din oraş şi au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost ucişi 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o ţintă predilectă a Cruciaţilor. Episcopii şi alţi clerici au suferit chinuri teribile şi au fost măcelăriţi cu o furie ieşită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculţ şi dezbrăcat, abia a reuşit să scape trecând pe ţărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor. Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogăţiile Oraşului în Apus, unde împodobesc şi astăzi biserici, muzee şi colecţii particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogăţii a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneţia. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse. În 1795, o mare parte a tezaurului „bizantin” de la San Marco a fost lichidat de către Republica Veneţiană, din raţiuni de război.
Ce credință în Rusia este cea mai populară în aceste zile
De la evenimentele revoluționare din Rusia din secolul 20 și venirea la putere a bolșevicilor, persecuția religioasă a început în țară. Au durat 70 de ani, atâta timp cât URSS a existat.
Ca urmare, mii de biserici ortodoxe, moschei musulmane, datsani budiști și alte clădiri religioase au fost închise pentru țară.
Clerul a fost supus represiunii, iar credincioșilor obișnuiți li s-a interzis să oficieze slujbe divine și să urmeze dogme religioase.
În ciuda acestui fapt, religiile din Rusia au supraviețuit și au început să reînvie în mod activ de îndată ce o astfel de oportunitate sa prezentat.
70
de atâția ani în Rusia, de la Revoluția din Octombrie, o campanie antireligioasă a durat
Până în prezent, majoritatea locuitorilor Federației Ruse sunt ortodocși, în timp ce alte religii tradiționale cresc numărul adepților lor.
Federația Rusă este un stat laic
Ceea ce credința în Rusia a fost cea principală înainte de revoluție poate fi răspuns exact – aceasta este Ortodoxia. După revoluție, restricțiile religioase și naționale, care au fost consacrate legislativ în legile Imperiului Rus, au fost abolite de guvernul provizoriu la 20 martie 1917.
Ca urmare, religia de stat din țară a fost desființată. Conducerea bolșevică, care a înlocuit guvernul provizoriu, a stabilit un curs pentru construirea unei societăți și a unui stat ateist, deci este dificil de spus care religie în Rusia în timpul erei sovietice a fost cea mai răspândită acum.
În prezent, putem vorbi despre religiile care sunt cele mai frecvente în Rusia, deoarece nu există o religie oficială în țară. Constituția din 1993 în vigoare în stat consacră caracterul laic al statului rus.
1993
din acest an Rusia este un stat laic
Legea fundamentală a țării garantează „libertatea de conștiință, libertatea religioasă, inclusiv dreptul de a profesa, individual sau în comunitate cu alții, orice religie sau de a nu profesa nicio religie, de a alege, poseda, disemina și acționa în mod liber în conformitate cu credințele religioase și de altă natură”.
Actuala Constituție a Rusiei definește Federația Rusă ca stat laic. Legea federală Nr. 125-FZ din 26 septembrie 1997 „Cu privire la libertatea de conștiință și asociațiile religioase” afirmă „egalitatea în fața legii, indiferent de atitudinea față de religie sau credință”.
Nu există religie de stat în Rusia.
Astfel, aceste legi privind libertatea de conștiință în Rusia consacră faptul că nu există o religie de stat în ea. În plus, Federația Rusă nu are un organism special federal de stat conceput pentru a monitoriza respectarea legii de către asociațiile religioase.
În ciuda faptului că Rusia este un stat laic, conceptul de „religii tradiționale” este utilizat în mod activ în el.
Ele sunt de obicei recunoscute: (în principal Ortodoxia, există și catolici și protestanți), precum și islamul, iudaismul și budismul. În plus, mulți locuitori ai Rusiei se consideră necredincioși.
Majoritatea rușilor se consideră ortodocși
Din păcate, în Rusia de astăzi nu există statistici oficiale privind apartenența la organizații religioase: legea interzice obligarea cetățenilor să-și declare afilierea religioasă. Ca urmare, este posibil să se judece ce religie mărturisesc popoarele Rusiei numai în conformitate cu sondajele sociologice.
Rezultatele lor sunt foarte contradictorii și, prin urmare, este dificil să se stabilească exact câți ruși sunt în anumite asociații religioase. Astfel, potrivit unui sondaj realizat de VTsIOM din 2011, compoziția confesională a populației Rusiei este următoarea:
ortodoxie, 75%;
islamul, 5%;
catolicismul, 1%;
protestantismul, 1%;
iudaismul, 1%;
budismul , 1 %;
se consideră credincioși, dar nu aparțin unei anumite confesiuni – 3%;
necredincioși, 8%;
între credință și necredință – 5%;
din alte religii, 1%;
a fost dificil să răspundem – 1%.
Diagrama procentului de reprezentanți ai unei anumite religii din Rusia. Datorită faptului că în Federația Rusă este interzisă colectarea de informații despre afilierea religioasă a cetățenilor, este posibil să se afle numărul de enoriași ai unei anumite religii numai prin rezultatele anchetelor socio-economice. Foto: uchitel.pro
Ghid pentru pastorala ecumenica publicat de Patriarhia Latină
„Preoții” catolici vor putea oferi tainele spovedaniei, Euharistia și ungerea bolnavilor credincioșilor Bisericilor Ortodoxe, cu condiția să o solicite din proprie inițiativă; Tot catolicii vor putea primi aceleași sacramente de la un slujitor al Bisericii Ortodoxe. Patriarhul Pizzaballa: scopul este „să dea ceva ordine” acestei experiențe, pentru o nevoie care „vine din temelii, din viața de zi cu zi”.
Ierusalim (AsiaNews) – De generații Țara Sfântă se conturează ca un laborator al ecumenismului, interacțiunea tot mai mare dintre diferitele Biserici și credincioși „nu este nouă” și printr-un document „am dorit să dăm ceva ordine acestei experiențe”, Patriarhul latin al Ierusalimului Pierbattista Pizzaballa a declarat pentru AsiaNews.
Întâlnirea patriarhului Bartolomeu cu papa Francisc. Imagine: pravoslavie.ru
Episcopul Mihail (Anișenko) a vorbit despre scopul final al dialogului cu catolicii în cadrul conferinței ecumenice organizată de reprezentanții BUGC și BOaU la Kiev.
Scopul nostru final este restabilirea unității cu catolicii. Acest subiect a constituit axa discursului exarhului Constantinopolului în Ucraina, episcopului Mihail de Coman, la prezentarea traducerii ucrainene a documentelor Comisiei internaționale mixte pentru dialogul catolico-ortodox, care a avut loc la Kiev în data de 26 octombrie.
„Nu este doar o publicație minunată, este un instrument pentru atingerea scopului final, iar scopul final este căutarea unității. Cer iertare, nu căutarea, ci restabilirea unității”, a precizat exarhul Fanarului.
Anterior, UJO a scris că exarhul Constantinopolului în Ucraina consideră că faptul căutării unității cu catolicii este important pentru păstrarea unității în Ortodoxie.
Reamintim că la 26 octombrie la Kiev a avut loc conferința BGCU, Fanarului și BOaU, subiectul central fiind căutarea unității. Conducătorul BUGC a spus că scopul dialogului ecumenic este restabilirea comuniunii euxaristice, iar reprezentantul Vaticanul a făcut apel la depunerea de forturi pentru ca „succesul” acestui dialog să fie tradus în realitate în Ucraina, iar un preot uniat a declarat că catolicii și creștinii ortodocși trebuie să-l aleagă împreună pe „viitorul patriarh ucrainean”.
Din decembrie 2020 până pe 9 martie 2022… După aducerea, în mod ritualic, a primelor 10 000 de doze de vaccin în chiar prima zi de Crăciun, astăzi 27.12.2020 ÎNCEPE VACCINAREA cu vaccinul „Comirnaty” produs de Pfizer-BioNTech
Doamne ajuta! A aparut o alta versiune (1.3) a aplicatiei Stiri Ortodoxe Dacă pâna acum au fost inserate următoarele site-uri și bloguri ortodoxe: SACCSIV, Daniel Vla, Bucovina profundă, Revista “Atitudini”, Vlad Herman, OrtodoxInfo, Astradrom Bihor,Vremuri tulburi, Danion Vasile, Ciprian Voicilă, Marius Ianuș, Lumea Credinței, Mănăstirea Curchi, Răzvan Cod […]
Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin despre Nașterea Domnului Când primăvara sosește și stihiile trupurilor se întorc iarăși către înnoire, atunci toți oamenii, simțind buna adiere a aerului, primesc sănătatea trupului. Atunci și pământul, înflorind cu frumusețea semănăturilor și înfrumusețându-se cu tot felul de flori ale ierburilor, își face pregătirea rodur […]
Ascensiunea mafiei „modelării predictive”. Universul ca un cazinou Monte Carlo Călin Georgescu şi Clubul de la Roma (I) Paul Ghițiu: Numele unor „binevoitori-salvatori” ai omenirii – specialişti, politicieni şi activişti civici- şi falsa ştiinţă ne-au devenit mult mai cunoscute în ultimii 3 ani. Astfel de personaje „strălucesc” de ani de zile şi în peisaj […]
84 de ani de la un asasinat ce a zguduit România Uciderea lui Corneliu Codreanu Scrisoarea lui Corneliu Codreanu Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat „Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii” ”Dragii mei, Incontestabil că de peste 6 luni, am […]
Dacă citim Acatistul Bunavestire către Maica Domnului 40 de zile la rând ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; […]
Spune-mi, fluturaș de tină,Trupul greu cum ți-ai lăsat,Iar acum ești din omidăÎn fluture transformat? Spune-mi, fluturaș de rouă,Cum ți-e zborul de prin zări,Când te ’nalți fără oprire,Cum ne vezi din depărtări? Spune-mi, fluturaș de noapte,La apus când te cobori,Trupu-ți lași purtat de vânturiSau din aripi ușor zbori? Spune-mi, fluturaș de spumă,Cum să-mi l […]
În timp ce unii calcă peste tine cu cea mai mare uşurință astfel încât să se înalțe ei, alții s-ar jertfi oricând pentru tine să te ştie bine. În timp ce unii te disprețuiesc, alții te înconjoară numai cu bunătate şi alinturi. În timp ce unii se roagă pentru tine să fii ocrotit, alții ar […]
Pelerinajul este organizat sub egida Asociației Culturale Karyes, organizație non-profit, ce are ca scop principal promovarea valorilor spirituale ale Sfântului Munte Athos (Agion Oros) Începând cu 1 Ianuarie 2023 NU se mai cere test rapid antigen la Ouranoupoli, înainte de urcarea pe ferryboat! Luni, 20 februarie 2023 (ziua 1): Plecare din Moinești (ora 5.0 […]
Pelerinajul este organizat sub egida Asociației Culturale Karyes, organizație non-profit, ce are ca scop principal promovarea valorilor spirituale ale Sfântului Munte Athos (Agion Oros) Începând cu 1 Ianuarie 2023 NU se mai cere test rapid antigen la Ouranoupoli, înainte de urcarea pe ferryboat! Joi, 16 februarie 2023 (ziua 1): Plecare din Moinești (ora 5.00 […]
„Dacă omul s-ar întoarce la post şi la rugăciune, viaţa pe acest pământ s-ar schimba pentru toţi” Unul dintre cei mai mari duhovnici athoniți contemporani, Părintele Iulian Prodromitul (n. 8 ianuarie 1926) împlinește astăzi vârsta de 97 de ani. Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate, pace, bucurie și mulțime de zile pentru folosul celor ce-i caută […] […]
Selecțiuni din emisiunile difuzate joi, 31 decembrie 1992, în mod deosebit, emisiuni de folclor (tradiții și datini de Anul Nou, melodii populare) Crainică de serviciu în dimineața de ajun a fost Lia Mărăscu. Ultima zi de 31 decembrie în care s-a procedat la o pauză mare de program (se dorea ca în seara de Revelion […]
Am observat anume tendinţe în ariile trainingului, consultanţei, coachingului în dezvoltarea personală, profesională şi spirituală pe piaţa românească, din 2004. Aş vrea să împărtăşesc aceste observaţii cu voi, din punctul de vedere al marketingului şi mai precis al poziţionării. Să ne gândim de exemplu la un training pe care o companie l-a externalizat unei […]
Discernământul poate fi aplicat doar pornind de la premisele cunoașterii. A schimba ce nu convine presupune a înțelege punctul inițial. De aceea, prima categorie principală la blogurile Discerne și Analytic Vision este (auto)cunoașterea. Una din valorile blogului Discerne este cunoașterea de sine și cunoașterea celorlalți, după cum am scris aici. Care sunt o […]
„[…] ce decizi să faci în fiecare zi, [prin asta] vei ajunge să fii un om bun… sau nu.” – Cavaler Ospitalier, Regatul Cerului (2005) La început de an am răsfoit puțin niște articole de pe Facebook și am dat peste unul cu întrebări și răspunsuri atribuite Maicii Teresa. Plecând de la premisa că viața mea… Citește mai mult Ce faci tu în fiecare zi? […]
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
17 comments