SACCSIV – blog ortodox

Pomenirea mucenicilor din Athos, carora li s-a dat foc caci s-au opus ticalosiei imparatului bizantin ce la conciliul de la Lyon din 1274 a semnat unirea cu catolicii…

Posted in catolici, mucenici, MUCENICIE, Muntele Athos by saccsiv on septembrie 22, 2022

 In luna septembrie, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împaratul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savârsit.

In 1274, la Lyon, imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul ordona semnarea unui act de uniune intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica romana. Poporul iubitor de Dumnezeu, gata sa ramina credincios pina la singe Sfintei Credinte Ortodoxe, nu accepta aceasta falsa unire si se dadu de partea Patriarhului Arsenie, care fu inlaturat pentru ca il infruntase pe imparat. Acesta, cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, barbat invatat si viclean pe care il ridicase la demnitatea Patriarhala, incerca sa impuna cu forta aceasta uniune. Din acel moment inchisorile se umplura de Preoti, de Calugari, de laici, de oameni simpli precum si de nobili, care preferau cu totii mai degraba tortura si surghiunul decit tradarea. Latinofronii (astfel erau numiti partizanii Uniunii) isi indreptara actiunea in special impotriva Calugarilor, care din toate timpurile fusesera aparatorii mult veghetori ai Sfintei Credinte Ortodoxe. Ei venira cu osti puternice pe Sfintul Munte Athos, pentru a-i constringe pe Calugari sa accepte Uniunea. In acea vreme, era un batrin ascet pe linga Manastirea Zografu care isi facuse pravila din citirea de mai multe ori pe zi a Acatistului Maicii Domnului. In acea zi, in timp ce oamenii imparatului se apropiau de Zografu, el auzi glasul Maicii Domnului raspunzind binecuvintarilor pe care i le adresa ca de obicei. Ea ii vesti ca dusmanii lui Hristos se apropiau si ii ceru sa mearga sa anunte aceasta la manastire, pentru ca cei care erau inca slabi sa poata sa fuga iar cei care ajunsesera la maturitate duhovniceasca sa poata sa se pregateasca de Mucenicie. La auzul acestei vesti, majoritatea Calugarilor au fugit in munte, dar douazeci si sase dintre ei s-au refugiat in turnul manastirii, primind de la Dumnezeu incredintarea ca venise vremea pentru ei sa primeasca coroana Muceniciei. Lingusirile si falsele argumente ale Latinilor si ale aliatilor lor greci pentru a-i convinge sa treaca de partea uniunii celei fatarnice ramasera fara succes, Sfintii raminind tari in marturisirea lui Hristos ca singur cap al Bisericii. Si murira aducindu-I slava in turnul caruia soldatii ii dadusera foc.

Sursa:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie22.htm

Comentariu saccsiv:

La 7 mai 1274 incepe al doilea conciliu de la Lyon al Bisericii catolice, ocazie cu care se discuta problema cruciadelor, precum si cea a incetarii Marii Schisme dintre Occident si Bizant.

La 29 iunie Mihail al VIII-lea al Bizantului recunoaste primatul papal … delegatii ortodocsi fiind de acord atat cu recunoasterea pretentiilor papei, cat si cu includerea in Crez a … filioque.

Unificarea a fost puternic respinsa de majoritatea covarşitoare a clericilor si laicilor ortodocsi. Sora imparatului a concretizat atitudinea grecilor astfel: „Mai bine sa piara imperiul fratelui meu, decat puritatea credintei ortodoxe.” Unitatea de la Lyon a fost repudiată categoric si de succesorii lui Mihail.

Tagged with: , ,

Papa a vorbit din nou despre „restabilirea comuniunii depline” cu Patriarhia Constantinopolului

Posted in catolici, CATOLICISM, ECUMENISM, papa Francisc I, Patriarhul BARTOLOMEU, VATICAN by saccsiv on iulie 4, 2022

Sursa: https://spzh.news/ro/news/89299-papa-snova-zagovoril-o-vosstanovlenii-polnogo-obshhenija-s-fanarom

În cadrul întâlnirii cu delegația Fanarului, pontiful a asigurat că BRC și Patriarhia Constantinopolului „sunt angajate într-un dialog fratern și rodnic”.

În ziua de 30 iunie 2022, la o întâlnire cu delegația Fanarului, Papa Francisc a spus că Patriarhia Constantinopolului și Vaticanul sunt angajate într-un „dialog fratern și rodnic și sunt ferm și ireversibil angajați pe calea restabilirii comuniunei depline”, a raportat vaticannews.va.

Papa a notat că prezența delegației Fanarului la slujba din catedrala Sf. Petru este un semn că perioada distanțării și indiferenței dintre biserici a luat sfârșit.

Vaticanul consideră că căutarea unității creștine este o condiție necesară pentru realizarea unei adevărate fraternități universale, care se manifestă prin dreptate și solidaritate față de toți.

La finalul întâlnirii, pontiful și-a exprimat speranța în dezvoltarea „dialogului teologic” dintre BRC și Fanar.

Mai devreme, UJO a scris despre dorința Romei de a restabili comuniunea deplină cu Biserica de la Constantinopol.

Regimul Ustaša a ucis cel mai mare număr de oameni în raport cu dimensiunea țării din întreaga Europă ocupată de Axă

Posted in al doilea razboi mondial, catolici, Croatia, genocid, ORTODOXIE, SERBIA by saccsiv on aprilie 29, 2022

Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Ante_Paveli%C4%87

Ante Pavelić (n. 14 iulie 1889,[1][2][3][4] Bradina⁠(d)Federația Bosniei și HerțegovineiBosnia și Herțegovina – d. 28 decembrie 1959,[5][1][6][2] MadridSpania) a fost un politician fascist croat, criminal de război și colaborator al Axei.[7] El a condus sub titulatura de Poglavnik[note 1] al Statului Independent al Croației (NDH), un stat-marionetă al Germaniei Naziste existent în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei.[8] În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate fasciste[9] ultranaționaliste și separatiste, Ustaše. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de ocupație ale Axei în funcția de lider al statului-marionetă croat, a instituit o politică rasistă care a dus la genocidul a sute de mii de sârbievrei și romi, precum și a adversarilor politici croați în lagărele de concentrare ale NDH. După război, Pavelić a fugit în străinătate. A murit în urma rănilor cauzate de o tentativă de asasinat la Madrid la 28 decembrie 1959.

[…]

Pavelić a rămas în Italia până la începutul celui de al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce puterile Axei au căzut de acord pentru înființarea Statului Independent al Croației, Pavelić a revenit la Zagreb și a devenit conducător al Statului. În 1941, l-a vizitat pe Hitler la Berchtesgarten. Ca șef al statului, el a ordonat direct, a organizat și a pus în aplicare o campanie de teroare împotriva sârbilor, evreilor, romilor și croaților antifasciști. Regimul Ustaša al lui Pavelić a ucis cel mai mare număr de oameni în raport cu dimensiunea țării din întreaga Europă ocupată de Axă.[22][23] Numeroase mărturii de la procesele de la Nürnberg, și din arhivele de război germane, italiene și austriace aduc mărturii privind atrocitățile comise împotriva populației civile.[24]

Sârbi, evrei și romi, bărbați, femei și copii, erau uciși cu sălbăticie. Sate întregi erau dărâmate și oamenii erau împinși în hambare cărora ustașii le dădeau foc. Generalul Edmund von Glaise-Horstenau a raportat OKW-ului la 28 iunie 1941:

…conform rapoartelor de încredere de la numeroși observatori germani militari și civili, în ultimele săptămâni ustașii au înnebunit de furie.

La 10 iulie, generalul Glaise-Horstenau a adăugat:

Soldații noștri trebuie să fie martori muți la asemenea evenimente; nu se reflectă bine asupra reputației lor, altfel foarte bune… Mi se spune frecvent că trupele germane de ocupație va trebui în cele din urmă să intervină împotriva crimelor ustașilor. Aceasta s-ar putea la un moment dat să se întâmple. Deocamdată, cu forțele de care dispunem, nu aș putea cere o astfel de acțiune. Intervențiile ad hoc în cazuri individuale ar putea face armata germană să pară responsabilă de nenumărate crime pe care nu le-a împiedicat în trecut.[25]

Conform acestor mărturii, chiar și ofițerii germani erau într-atât de îngroziți de atrocitățile comise de Ustaša, încât au intervenit din când în când pentru a opri vărsarea de sânge, au arestat unii dintre cei mai celebri ustași (preotul Miroslav Filipović/Majstorović, Banja Luka, 1942) și au dezarmat un detașament Ustaša (Bosnia de est, 1942).

Regimul și-a declarat de la început intențiile de a elimina populația sârbă din NDH ucigând o treime din ea, expulzând o treime și asimilând restul.[26] Un raport al Gestapoului adresat lui Himmler (17 februarie 1942) privind creșterea activității partizanilor arăta că „creșterea activităților bandelor se datorează în primul rând atrocităților comise de unitățile Ustaša în Croația împotriva populației ortodoxe. Ustașii își comit faptele într-o manieră bestială nu doar împotriva bărbaților recrutabili, ci mai ales împotriva bătrânilor, femeilor și copiilor fără apărare. Numărul de ortodocși pe care croații i-au masacrat și pe care i-au torturat cu sadism până la moarte este de peste șapte sute de mii.”

Regimul lui Pavelić nu a fost recunoscut oficial de Vatican, dar biserica nu a condamnat niciodată genocidul și convertirile forțate la catolicism comise de ustași.[27] La scurt timp după venirea la putere în aprilie 1941, Pavelić a fost primit într-o audiență particulară la Roma de Papa Pius al XII-lea, act pentru care Papa a fost aspru criticat.

Politica oficială față de sârbi a fost exterminarea, expulzarea și convertirea la romano-catolicism. În ce privește evreii și romii, unica politică era anihilarea totală. Conform unui raport iugoslav oficial, doar 1.500 dintre cei 30.000 de evrei croați au rămas în viață.[28] Aproximativ 26.000 dintre cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași.[29][30]

Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni.

Ante Pavelić în vizită la Hitler la Berghof.

[…]

 

Comentariu saccsiv:

Primul masacru a avut loc la Gudovac la 28 aprilie 1941:

https://en.wikipedia.org/wiki/Gudovac_massacre

Trupuri ale victimelor exhumate de anchetatorii germani, 30 aprilie 1941

Iugoslavia 1941-1943

 

1204: Cruciada a patra – cucerirea Constantinopolului de catre catolici, cea mai mare crima impotriva umanitatii de pana atunci

Posted in catolici, CONSTANTINOPOL, CRUCIADE, ORTODOXIE, PAPA, ROMA by saccsiv on aprilie 12, 2022

Sursa: https://www.pemptousia.ro/2012/11/caderea-constantinopolului-de-la-1204-si-consecintele-ei/

Căderea Constantinopolului (de la 1204) şi consecinţele ei

Căderea Constantinopolului

Cu privire la Cruciada a patra, Henri Gregoire vorbeşte despre “infamia Apusului”, Colin Morris consideră că “ocuparea latină a Constantinopolului a fost un dezastru pentru Creştinătate”, în vreme ce Steven Runciman, în lucrarea sa clasică despre Cruciade, nu ezită să scrie că “nu a existat până atunci o crimă împotriva umanităţii mai mare decât Cruciada a patra”. Este limpede faptul că modul în care s-au comportat cruciaţii după cucerirea oraşului (13 aprilie 1204) justifică aceste consideraţii. „Creştinii” franci au săvârşit fapte de o cruzime şi bestialitate nemaiîntâlnită. Au ucis fără discernere bătrâni, femei şi copii; au jefuit şi prădat bogăţia „împărătesei cetăţilor lumii”. La împărţirea prăzii a fost socotit şi Papa Inochentie al III-lea (1198-1216). Cel mai cumplit: au incendiat cea mai mare parte din oraş şi au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost ucişi 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o ţintă predilectă a Cruciaţilor. Episcopii şi alţi clerici au suferit chinuri teribile şi au fost măcelăriţi cu o furie ieşită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculţ şi dezbrăcat, abia a reuşit să scape trecând pe ţărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor. Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogăţiile Oraşului în Apus, unde împodobesc şi astăzi biserici, muzee şi colecţii particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogăţii a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneţia. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse. În 1795, o mare parte a tezaurului „bizantin” de la San Marco a fost lichidat de către Republica Veneţiană, din raţiuni de război.

Căderea Constantinopolului

(more…)

Majoritatea cetatenilor Rusiei se consideră ortodocși. Dar oare cati mai exact?

Rog cunoscatorii limbii ruse sa verifice traducerea google a articolului de la

https://hranitel.club/2423-kakaya-vera-v-rossii pe care am postat-o mai jos:

Ce credință în Rusia este cea mai populară în aceste zile

De la evenimentele revoluționare din Rusia din secolul 20 și venirea la putere a bolșevicilor, persecuția religioasă a început în țară. Au durat 70 de ani, atâta timp cât URSS a existat.

Ca urmare, mii de biserici ortodoxe, moschei musulmane, datsani budiști și alte clădiri religioase au fost închise pentru țară.

Clerul a fost supus represiunii, iar credincioșilor obișnuiți li s-a interzis să oficieze slujbe divine și să urmeze dogme religioase.

În ciuda acestui fapt, religiile din Rusia au supraviețuit și au început să reînvie în mod activ de îndată ce o astfel de oportunitate sa prezentat.

70

de atâția ani în Rusia, de la Revoluția din Octombrie, o campanie antireligioasă a durat

Până în prezent, majoritatea locuitorilor Federației Ruse sunt ortodocși, în timp ce alte religii tradiționale cresc numărul adepților lor.

Federația Rusă este un stat laic

Ceea ce credința în Rusia a fost cea principală înainte de revoluție poate fi răspuns exact – aceasta este Ortodoxia. După revoluție, restricțiile religioase și naționale, care au fost consacrate legislativ în legile Imperiului Rus, au fost abolite de guvernul provizoriu la 20 martie 1917.

Ca urmare, religia de stat din țară a fost desființată. Conducerea bolșevică, care a înlocuit guvernul provizoriu, a stabilit un curs pentru construirea unei societăți și a unui stat ateist, deci este dificil de spus care religie în Rusia în timpul erei sovietice a fost cea mai răspândită acum.

În prezent, putem vorbi despre religiile care sunt cele mai frecvente în Rusia, deoarece nu există o religie oficială în țară. Constituția din 1993 în vigoare în stat consacră caracterul laic al statului rus.

1993

din acest an Rusia este un stat laic

Legea fundamentală a țării garantează „libertatea de conștiință, libertatea religioasă, inclusiv dreptul de a profesa, individual sau în comunitate cu alții, orice religie sau de a nu profesa nicio religie, de a alege, poseda, disemina și acționa în mod liber în conformitate cu credințele religioase și de altă natură”.

Actuala Constituție a Rusiei definește Federația Rusă ca stat laic. Legea federală Nr. 125-FZ din 26 septembrie 1997 „Cu privire la libertatea de conștiință și asociațiile religioase” afirmă „egalitatea în fața legii, indiferent de atitudinea față de religie sau credință”.

Nu există religie de stat în Rusia.

Astfel, aceste legi privind libertatea de conștiință în Rusia consacră faptul că nu există o religie de stat în ea. În plus, Federația Rusă nu are un organism special federal de stat conceput pentru a monitoriza respectarea legii de către asociațiile religioase.

În ciuda faptului că Rusia este un stat laic, conceptul de „religii tradiționale” este utilizat în mod activ în el.

Ele sunt de obicei recunoscute: (în principal Ortodoxia, există și catolici și protestanți), precum și islamul, iudaismul și budismul. În plus, mulți locuitori ai Rusiei se consideră necredincioși.

Majoritatea rușilor se consideră ortodocși

Din păcate, în Rusia de astăzi nu există statistici oficiale privind apartenența la organizații religioase: legea interzice obligarea cetățenilor să-și declare afilierea religioasă. Ca urmare, este posibil să se judece ce religie mărturisesc popoarele Rusiei numai în conformitate cu sondajele sociologice.

Rezultatele lor sunt foarte contradictorii și, prin urmare, este dificil să se stabilească exact câți ruși sunt în anumite asociații religioase. Astfel, potrivit unui sondaj realizat de VTsIOM din 2011, compoziția confesională a populației Rusiei este următoarea:

  • ortodoxie, 75%;
  • islamul, 5%;
  • catolicismul, 1%;
  • protestantismul, 1%;
  • iudaismul, 1%;
  • budismul , 1 %;
  • se consideră credincioși, dar nu aparțin unei anumite confesiuni – 3%;
  • necredincioși, 8%;
  • între credință și necredință – 5%;
  • din alte religii, 1%;
  • a fost dificil să răspundem – 1%.

Diagrama procentului de reprezentanți ai unei anumite religii din Rusia. Datorită faptului că în Federația Rusă este interzisă colectarea de informații despre afilierea religioasă a cetățenilor, este posibil să se afle numărul de enoriași ai unei anumite religii numai prin rezultatele anchetelor socio-economice. Foto: uchitel.pro

(more…)

Ghid catolic din Țara Sfântă: “preoții catolici vor putea oferi tainele spovedaniei, Euharistia și ungerea bolnavilor credincioșilor Bisericilor Ortodoxe. Catolicii vor putea primi aceleași sacramente de la un slujitor al Bisericii Ortodoxe”

Posted in catolici, CATOLICISM, ECUMENISM, Ierusalim, IUSTIN POPOVICI, ORTODOXIE by saccsiv on noiembrie 15, 2021

Am primit pe e-mail de la fratele Felix:

Ghid pentru pastorala ecumenica publicat de Patriarhia Latină

Preoții” catolici vor putea oferi tainele spovedaniei, Euharistia și ungerea bolnavilor credincioșilor Bisericilor Ortodoxe, cu condiția să o solicite din proprie inițiativă; Tot catolicii vor putea primi aceleași sacramente de la un slujitor al Bisericii Ortodoxe. Patriarhul Pizzaballa: scopul este „să dea ceva ordine” acestei experiențe, pentru o nevoie care „vine din temelii, din viața de zi cu zi”.

Ierusalim (AsiaNews) – De generații Țara Sfântă se conturează ca un laborator al ecumenismului, interacțiunea tot mai mare dintre diferitele Biserici și credincioși „nu este nouă” și printr-un document „am dorit să dăm ceva ordine acestei experiențe”, Patriarhul latin al Ierusalimului Pierbattista Pizzaballa a declarat pentru AsiaNews.

(more…)

Tagged with: ,

Fanarul: Scopul nostru final este restabilirea unității cu catolicii

Posted in catolici, ECUMENISM, ORTODOXIE, papa Francisc I, Patriarhul BARTOLOMEU by Vali on noiembrie 1, 2021

Sursa: https://spzh.news/ro/news/83538-ekzarkh-fanara-nasha-konechnaja-cely–vosstanovlenije-jedinstva-s-katolikami

Întâlnirea patriarhului Bartolomeu cu papa Francisc. Imagine: pravoslavie.ru

Episcopul Mihail (Anișenko) a vorbit despre scopul final al dialogului cu catolicii în cadrul conferinței ecumenice organizată de reprezentanții BUGC și BOaU la Kiev.

Scopul nostru final este restabilirea unității cu catolicii. Acest subiect a constituit axa discursului exarhului Constantinopolului în Ucraina, episcopului Mihail de Coman, la prezentarea traducerii ucrainene a documentelor Comisiei internaționale mixte pentru dialogul catolico-ortodox, care a avut loc la Kiev în data de 26 octombrie.

„Nu este doar o publicație minunată, este un instrument pentru atingerea scopului final, iar scopul final este căutarea unității. Cer iertare, nu căutarea, ci restabilirea unității”, a precizat exarhul Fanarului.

Anterior, UJO a scris că exarhul Constantinopolului în Ucraina consideră că faptul căutării unității cu catolicii este important pentru păstrarea unității în Ortodoxie.

Reamintim că la 26 octombrie la Kiev a avut loc conferința BGCU, Fanarului și BOaU, subiectul central fiind căutarea unității. Conducătorul BUGC a spus că scopul dialogului ecumenic este restabilirea comuniunii euxaristice, iar reprezentantul Vaticanul a făcut apel la depunerea de forturi pentru ca „succesul” acestui dialog să fie tradus în realitate în Ucraina, iar un preot uniat a declarat că catolicii și creștinii ortodocși trebuie să-l aleagă împreună pe „viitorul patriarh ucrainean”.

Ecaterina Filatova

Daca ne uitam azi in jur, constatam extraordinara precizie a celor descrise in PROFETIA pustnicilor nemteni transmisa Sfantului Mitropolit Varlaam despre VREMURILE DIN URMA si caderea Moldovei / VIATA Sfantului Varlaam / SINODUL DE LA IASI

PROFETIA

MANASTIREA ORTODOXA SFANTUL MARE MUCENIC IACOV PERSUL: Profetia pustnicilor nemteni transmisa SFANTULUI VARLAAM, MITROPOLITUL MOLDOVEI (30 august) despre vremurile din urma si caderea Moldovei: “Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu”

(Document domnesc descoperit de Paul de Alep intr-un sipet al lui Duma Negru despre vremurile din urma ale Moldovei, de la Mitropolitul Varlaam)

“Dupa plecarea mitropolitilor fanariotivor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credintaAmestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate cao uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu. Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.

Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.

Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinarelepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.

Domnii pamantului vor fi oameni vanduti sataneicare nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.

Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.

La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.

Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici.

La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura luiVor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.

Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.

La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascocirilepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.

Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.

Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfantrazboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.

Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.

Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor“.

(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile Neamtului – cu titlul „Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei”)

(Sursa: Profetii si marturii pentru vremea de acum)

(more…)

1896: CATOLICII sunt ERETICI si TREBUIE BOTEZATI daca vin in Biserica Ortodoxa / Tiparit cu autoritatea și binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române

Posted in BOTEZ, catolici, ERETICI, EREZIE by saccsiv on mai 21, 2021

Documentele care demonstrează

că papismul este erezie
de Panaghiotis Raptis
Am citit în ὈρθὀδοξοςΤύπος (1834/4-6-2010) cu mare atenţie articolul Părintelui Anastasios Gotsopoulos,

paroh al Bisericii Sfântul Nicolae din Patra, şi referitor la aceeaşi tema, Papismul ca erezie, aş dori să completez că papismul a fost şi este condamnat de-a lungul istoriei de canoanele Sinoadelor Ecumenice pe care papismul trebuia să le ia serios în seamă înainte de a proclama oficial dogma „Filioque”.
La Sinodului II Ecumenic din 381 d.Hr., Sfinţii Părinţi au adăugat în Simbolul de Credinţă un articol referitor la dumnezeirea Duhului Sfânt: „Şi întru Duhul Sfânt care din Tatăl purcede …”, după cuvintele lui Hristos care a spus: „Care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26), fără ca Hristos să adauge vreun cuvânt despre Sine Însuşi.
În 1014, Papa Benedict al VIII-lea după Sinodul de la Toledo 547-585 a introdus oficial adaosul „Filioque”, adică Duhul Sfânt purcede „şi de la Fiul”. Neţinând seama de îndrumările şi moştenirile  Sfinţilor Părinţi, precum Vasilie cel Mare, care a trăit între 330 şi 379 d.Hr. şi care în mod profetic a spus: „Cel ce introduce două principii, propovăduieşte doi Dumnezei”. La rândul său, Marele Fotie, Patriarhul Constantinopolului, îl acuză pe papă că introduce dualismul în Biserică şi perverteşte dogma Sfintei Treimi. Sfântul Sava cel Sfinţit care a trăit în secolul al V-lea d.Hr. a spus: „Şi deci noi nu iubim în afara hotarelor (gr. ὅροι) Sfinţilor Părinţi, nici nu adăugăm, nici nu scoatem ceva, căci mai bine este pentru noi să ni se verse sângele decât să schimbăm o iotă”. Şi Patriarhul Chiril I al Alexandriei 412-444 d.Hr. a afirmat: „În nici un chip să nu ne împingă cineva să acceptăm altă credinţă, adică alt Simbol de credinţă decât cel al Sfinţilor noştri Părinţi care s-au adunat la Niceea oarecând.
Nici să nu le permitem unora sau altora să schimbe vreun cuvânt al textelor acelora sau să altereze vreo silabă, noi cei ce avem în minte spusa «Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi» (Proverbe 22, 28), «Fiindcă nu ei sunt cei ce vorbesc, ci Duhul Dumnezeului şi Tatălui» (Mt. 10, 20).”
Dar şi Papa Leon al III-lea (795-816) pentru a împiedica extinderea acceptării lui „Filioque” a poruncit şi s-a transcris originalul grecesc al Simbolului de Credinţă fără „Filioque” pe două plăci metalice care aveau forma unor scuturi şi le-a aşezat pe coloanele bisericii mitropolitane ca să fie la vedere şi să fie citite.
Orice modificare, alterare, adăugare sau scoatere va avea drept consecinţă excomunicarea pentru laici şi caterisirea pentru clerici.
Cu toate acestea nimic nu i-a oprit de la grozăvia lor lipsită de conţinut!…

Ar fi trebuit să îi oprească sfintele canoane ale Sinoadelor Ecumenice, precum:
a) Ale Sinodului III Ecumenic din 431 d.Hr., canonul 7 care spune: „Nu este îngăduit nimănui să înveţe altă credinţă, să scrie în Simbolul de credinţă sau să alcătuiască altele în afară de credinţa care a fost stabilită de Sfinţii Părinţi adunaţi în Niceea (este vorba de Sinoadele I şi II Ecumenice) în Duhul Sfânt”.
b) Hotărârea Sinodului V Ecumenic din 680-681 d.Hr. care îndeamnă: „Întru nimic nu se pot înnoi hotărârile credinţei, dogmele care înlătură (învăţăturile) lumeşti ale necredinţei, sau Simbolul pe care îl propovăduiesc cei 318 Părinţi (…), iar cei care primesc cu bucurie orice fel de erezie stricătoare de suflet, fie că este vorba de episcopi, fie de clerici, străină le este episcopilor episcopia şi preoţilor preoţia, monahi sau laici, SĂ FIE ANATEMA. Următori deci sfinţilor şi aleşilor părinţi şi în acord cu ei, CONSIDERĂM CĂ NICI O ALTĂ CREDINŢĂ NU ESTE ÎNGĂDUITĂ, nici nu este permis a fi propovăduită sau scrisă sau alcătuită sau purtată sau învăţată altfel de către cei ce încearcă să alcătuiască o altă credinţă … sau să introducă vreo inovaţie, adică născocire de cuvinte, spre distrugerea celor rupţi de noi (de Biserică) … STRĂINĂ LE ESTE EPISCOPILOR EPISCOPIA (pierd episcopia şi se caterisesc) şi preoţilor preoţia, şi dacă sunt monahi sau laici, SĂ FIE ANATEMA.”
c) Sinodul V-VI Ecumenic din 691-692 d.Hr., canonul întâi: „„Orânduim cu dumnezeiescul har ca acea credinţă care ne-a fost predanisită nouă de către martorii văzători şi de către slujitorii Cuvântului (Luca 1, 2), adică de către de Dumnezeu aleşii apostoli şi de Sinoadele I, II, III, IV, V, V Ecumenice […] să se ţină tare şi să rămână neclintită până la sfârşitul veacului, precum şi scrierile şi învăţăturile (dogmele) predanisite lor de Dumnezeu, lepădând şi noi şi dând anatemei pe cei pe care ei (Sfinţii Părinţi) i-au lepădat şi i-au dat anatemei, ca pe nişte vrăjmaşi ai adevărului şi ca pe cei care s-au întărâtat în deşert împotriva lui Dumnezeu şi care s-au străduit să ridice nedreptatea întru înălţime. Iar dacă cineva dintre toţi nu ţine şi nu ar primi (îmbrăţişa) învăţăturile (dogmele) pomenite mai înainte ale dreptei credinţe, şi nu va gândi (crede) şi propovădui astfel, ci ar încerca să se ridice împotriva acestora, să fie anatema – după orânduirea (hotărârea) acum aşezată de către sfinţii şi fericiţii părinţi arătaţi mai înainte, şi să fie scos şi să cadă din starea (ceata) creştinească (din catalogul creştinesc) ca un străin (vrăjmaş). Iar noi, după cele mai înainte orânduite (hotărâte), am priceput desăvârşit că nici nu este a se adăuga ceva, nici a se scoate (din ele) ceva, care lucru pentru nici un motiv nu l-am putut face.”[1]”.
d) Al Sinodului VII Ecumenic din 787 d.Hr., canonul întâi: „cu bucurie primim în inimile noastre sfintele canoane şi întărim întreaga şi nestrămutata orânduire a lor, a celor ce sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului, ale preaslăviţilor apostoli, ale celor şase sfinte sinoade ecumenice şi ale celor ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli şi ale sfinţilor noştri părinţi. Căci ei toţi sunt luminaţi de unul şi acelaşi Duh, au rânduit cele de folos. Şi pe cei pe care ei îi supun anatemei, şi noi îi dăm anatemei, şi pe cei pe care ei îi supun caterisirii şi noi îi caterisim, şi pe cei pe care îi supun afurisirii, şi noi îi afurisim, iar pe cei pe care îi dau certării şi noi aşişderea îi supunem”.[2]
e) Fragment din Sinodul VII Ecumenic din 783, al şedinţei a şaptea şi a opta în care se afirmă: „Noi, pe cei care adaugă sau scot ceva din Biserica Universală (Ortodoxă), îi ANATEMIZĂM… toţi ereticii, anatema … toată înşelarea ereticilor va eşua şi tot MĂDULARUL STRICAT, ca fiind bolnav incurabil, se va tăia …
Noi, deci, toate dogmele şi lucrurile acestor părinţi purtători de Dumnezeu le propovăduim cu o gură şi cu o inimă, nimic adăugând şi nimic scoţând din cele predate nouă”.
f) Al Sinodului VIII Ecumenic din 879-880 d.Hr. – canonul întâi: „Noi îi anatemizăm pe cei care adaugă sau scot ceva din Biserica Universală”.
Şi acest sinod are toate caracteristicile unui sinod ecumenic şi foarte mulţi teologi oficiali îl acceptă drept al VIII-lea Sinod Ecumenic. Dar poate nu sunt suficiente hotărârile sus-menţionate care condamnă papismul în cadrul sinoadelor III, V, V-VI şi VII Ecumenice?  De altfel, Sinodul VIII reia pur şi simplu cele hotărâte la Sinodul VII Ecumenic. Cum deci admit unii că Papa nu a fost condamnat ca eretic? „Filioque” nu este contrar învăţăturii lui Hristos şi evangheliei Lui şi nu propovăduieşte evanghelia altcuiva? Această deosebire nu există în învăţătura şi dogma Bisericii? Cum deci unii afirmă că papa nu este eretic, ci doar schismatic? Prin diferenţa introdusă nu este anatema potrivit Sfântului Apostol Pavel (Gal. 1, 8-9)?
Cum poate deci Papa să aibă continuitate apostolică şi taine valide? Prin această inovaţie a sa nu se împotriveşte doar Sfinţilor Părinţi, ci Însuşi Duhului Sfânt, pentru că „nu ei sunt cei ce vorbesc, ci Duhul Dumnezeului şi Tatălui”.
Această inovaţie constituie o blasfemie uriaşă împotriva Duhului Sfânt şi un păcat de neiertat, potrivit învăţăturii aceluiaşi Iisus Hristos (Marcu 3, 29; Luca 12, 10).
Această inovaţie, prin completarea cuvintelor lui Iisus Hristos, constituie o violare, o încălcare, anulare şi nerespectare a cuvintelor Sale.
Căci Hristos a spus: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi.” (Ioan 12, 48) şi „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 19, 16).
Şi în cadrul multor altor Sinoade răsăritenii au condamnat pe occidentali atât pentru fiecare inovaţie în parte, cât şi pentru întregul învăţăturii lor, aşa cum scrie şi preacinstitul preot din Patra, Anastasios Gotsopoulos.
Dacă acceptăm că nu au existat Sinoade care să îl condamne pe Papă înseamnă că nu este eretic? Oare pentru iehovişti există asemenea sinoade? sau pentru masonii care cred în Marele Arhitect al Universului şi în Bathomet?
Oare Mahomed şi Mahomedanismul nu au fost deja condamnate de Sinodul I Ecumenic din 325 d.Hr. pentru motivul că neagă asemenea lui Arie dumnezeirea lui Hristos, asemenea masoneriei?
Canoanele Sinoadelor Ecumenice care condamnă (ereziile) nu au valabilitate veşnică?
Ὀρθόδοξος Τύπος, 10.09.2010, pp. 3-4.
Treaducere Tatiana Petrache ( G.O.)

 

Comentariu saccsiv:

Materialul de mai sus a fost preluat din articolul Documentul în limba română care demonstrează că romano-catolici și greco-catolicii sunt eretici și trebuie să fie botezați dacă vin în Biserica Ortodoxă de pe Graiul Ortodox, unul dintre cele mai valoroase site-uri ortodoxe de limba romana, care din pacate intre timp a fost inchis, ceea ce consideram ca reprezinta o mare pierdere, caci astfel au disparut o multime de texte de aur. Au ramas pe internet doar cele ce au apucat sa fie preluate de catre celelalte bloguri. In cazul de fata:

https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/08/10/documentul-in-limba-romana-care-demonstreaza-ca-romano-catolici-si-greco-catolicii-sunt-eretici-si-trebuie-sa-fie-botezati-daca-vin-in-biserica-ortodoxa/

 

Asociatia preotilor catolici din SUA: campanie pro casatorie intre homosexuali si adoptia de copii de catre acestia

Posted in ADOPTII, catolici, HOMOSEXUALITATE, lesbiene by saccsiv on aprilie 26, 2021
%d blogeri au apreciat: