Video: Președintele Siemens AG, la Forumul de la Davos, cere ca un miliard de oameni să nu mai mănânce carne
Jim Hagemann Snabe, președintele conglomeratului Siemens AG, cu sediul în Germania, conform ZIUA:
„Dacă un miliard de oameni nu mai mănâncă carne, vă spun că are un mare impact. Nu numai că are un impact mare asupra sistemului alimentar actual, dar va inspira și inovarea sistemelor alimentare”
„Aceasta este o misiune pe care trebuie să ne-o asumăm. Vă pot inspira să vă uitați poate la o organizație numită Eat – ușor de reținut, Eat – care are toate datele în acest sens și care are politicile necesare, inovațiile necesare și scara necesară pentru a face sistemele alimentare durabile și sănătoase”
„Prevăd că în viitor vom avea proteine care nu provin din carne, probabil că vor avea un gust chiar mai bun. Deci, de ce încercăm să imităm carnea dacă putem avea un gust mai bun? Vor fi cu zero emisii de carbon și mult mai sănătoase decât tipul de alimente pe care le consumăm astăzi”
Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Jim_Hagemann_Snabe Jim Hagemann Snabe este membru al consiliului de administratie al Forumului Economic Mondial.
De asemenea:
Membru al Consiliului Consultativ Global la Deutsche Bank
Presedinte al Consiliului de Administratie la Maersk
Membru Supervisory Board la Allianz
Acord UE: Gospodăriile vor plăti pentru poluarea provocată de utilizarea carburanţilor şi încălzirea cu gaz
După circa 30 de ore de discuţii aprige, negociatorii Parlamentului European şi ai Consiliului UE au ajuns în cursul nopţii la un acord pentru creşterea ambiţiilor şi extinderea câmpului de aplicare a pieţei carbonului, potrivit unui comunicat al PE.
Pentru a-şi acoperi emisiile de CO2, producătorii de electricitate şi industriile energofage (siderurgie, ciment) din UE trebuie în prezent să cumpere „permise de poluare” de pe piaţa europeană a cotelor de emisii (ETS), creată în 2005 şi care se aplică la 40% din emisiile de pe continent. Totalul cotelor create de state au fost reduse de-a lungul timpului pentru a-i determina pe aceşti mari producători să polueze mai puţin.
Reforma propusă în iulie 2021 de Comisia Europeană vizează consolidarea acestui obiectiv pentru a îndeplini ambiţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu Pactul verde al UE.
Potrivit acordului la care s-a ajuns, ritmul de reducere a cotelor propuse se va accelera, urmând să ajungă până în 2030 la o scădere cu 62% faţă de 2005 (faţă de un obiectiv precedent de 43%), ceea ce înseamnă de facto că marile companii industriale vor fi obligate să-şi reducă emisiile cu 62%.
Piaţa carbonului se va extinde progresiv la sectorul maritim, la emisiile zborurilor aeriene intraeuropene (pentru care cotele gratuite alocate în prezent vor fi suprimate) şi din 2028 la siturile de incinerare a deşeurilor, sub rezerva unui studiu favorabil al Bruxellesului.
În contrapartidă la instituirea unei „taxe carbon” la frontiere, UE va renunţa progresiv la cotele de emisii gratuite distribuite până acum industriaşilor europeni pentru a le permite să înfrunte concurenţa extra-europeană.
Cel puţin 48,5% din aceste „drepturi de poluare” gratuite vor fi suprimate până în 2030 şi vor dispărea total până în 2034, un calendar care a făcut obiectul unei dispute aprinse între PE şi Consiliul UE.
Alt punct controversat al reformei este faptul că executivul UE va propune crearea unei a doua pieţe a carbonului (ETS2) pentru încălzirea locuinţelor şi carburanţii rutieri.
Alarmaţi de impactul social al unui astfel de cost suplimentar, eurodeputaţii pledau ca măsura să se aplice iniţial în cazul imobilelor de birouri şi camioanelor grele.
În final s-a stabilit că gospodăriile vor plăti un preţ pentru emisiile de carbon provocate de utilizarea carburanţilor pentru automobile şi încălzirea cu gaz începând din 2027, dar acest preţ va fi plafonat până în 2030. Dacă creşterea accentuată a preţurilor din energie va continua, aplicarea va fi amânată cu un an.
Încasările provenite din această nouă piaţă a carbonului vor alimente un „Fond social pentru climă”, în sumă de 86,7 miliarde de euro, creat pentru a ajuta gospodăriile şi companiile vulnerabile în tranziţia energetică.
Dioxidul de carbon nu este un poluant care provoacă încălzirea globală, ci „elixirul” vieții însăși
NATURAL NEWS: Carbon dioxide isn’t a “pollutant” causing global warming, it’s the elixir of life itself
Dioxidul de carbon nu este un ‘poluant’ care provoacă încălzirea globală, ci elixirul vieții însăși
De Ethan Huff, 17 Noiembrie 2022, Natural News
Atunci când cineva vă va spune că trebuie să ne reducem cu toții ‘amprenta de carbon’ pentru a salva planeta de ‘schimbările climatice’, amintiți-i că dioxidul de carbon (CO2) este elixirul vieții.
Fără CO2, toate plantele ar muri – iar asta înseamnă că toți oamenii și animalele ar muri și ele. Până la urmă, CO2 este hrană pentru plante, facilitând fotosinteza și ciclul vieții în sine.
Eliminarea CO2 de pe planetă, așa cum cer adepții cultului climei, ar face ca întreaga lume să fie lipsită de viață. Ar deveni rapid un pustiu marcat de moarte și distrugere – și cu siguranță nu ar fi un paradis.
În ultimii ani, mass-media controlată de corporații, politicienii de stânga și membrii ‘bisericii încălzirii globale’, ne-au spus tuturor că CO2 este un ‘poluant’. Nimic mai fals. (Pe acest subiect: CO2 nu are absolut nicio legătură cu temperaturile globale).
„Emisiile de CO2 provenite din procesele industriale din ultimele două secole au fost extrem de benefice pentru creșterea plantelor”, a scris VijayJayaraj.
„Studiile științifice arată că CO2 a jucat un rol semnificativ în reîmpădurirea Pământului, după ce nivelurile anormal de scăzute de CO2 au limitat o mare parte din vegetația planetei, din cauza lipsei de CO2.”
Creșterea masivă a producției de alimente din ultimul secol, care permite hrănirea a opt miliarde de oameni din întreaga lume, de asemenea, nu ar fi fost posibilă fără CO2 – ca să nu mai vorbim de temperaturile ușor mai ridicate în unele zone, care le-au făcut mai potrivite pentru agricultură.
Scientific American spune că CO2 este un îngrășământ care menține pădurile și natura plină de viață
În mod destul de ironic, CO2 este, de asemenea, responsabil pentru menținerea planetei verzi, adică bogată și luxuriantă, plină de arbori, faună și alte forme de viață vegetală. Fără CO2, întreaga planetă ar fi maro și stearpă.
Cu toate discuțiile lor despre adoptarea unei agende ‘verzi’, ecologiștii luptă împotriva lucrurilor care mențin de fapt culoarea verde a planetei. Aici vorbim de nebunie.
Potrivit Scientific American, CO2 acționează ca un îngrășământ pentru a menține intacte ecosistemele naturale. Pădurile, junglele, savana, tundra și tot ce se află între acestea se bazează pe CO2 pentru a prospera, menținând animalele și oamenii în viață, ca parte a lanțului trofic.
În mod uimitor, creșterile de CO2 din epoca preindustrială până în prezent au permis o productivitate ‘crescută a copacilor’, de aproximativ 23%. Acest lucru înseamnă că CO2 înverzește în mod activ planeta și o face mai locuibilă.
„Pentru majoritatea celorlalte plante pe care le consumă oamenii – inclusiv grâul, orezul și soia – un nivel mai ridicat de CO2 le va ajuta în mod direct… Dublarea CO2 față de nivelurile preindustriale, crește productivitatea culturilor precum grâul cu aproximativ 11,5% și a celor precum porumbul, cu aproximativ 8,4%”, a spus Francis Moore, profesor la UC Davis.
În special în zonele din lume care, în mod tradițional, nu erau atât de favorabile agriculturii, creșterea nivelului de CO2 a contribuit la creșterea gradului de cultivabilitate și de productivitate a terenurilor, pentru alimente. Iar asta înseamnă că mai mulți oameni au ce mânca.
În India, studiile au arătat că fermierii care folosesc sere, au reușit să cultive de șapte ori mai multe alimente folosind cu 90% mai puțină apă, totul datorită creșterii nivelului de CO2.
„Optzeci și doi la sută dintre fermierii din India au exploatații la scară mică, de mai puțin de cinci acri”, notează Jayaraj. „Pentru ei, fermele de sere cu niveluri ridicate de CO2 se pot dovedi a fi un efort care să le schimbe viața, mai ales atunci când întreaga instalație de seră costă doar 2.500 de dolari.”
„Sărbătoresc CO2 nu doar pentru produsele de seră pe care le alimentează, ci și pentru că permite și îmbogățește viața pe planeta noastră”, conchide el. „Demonizarea acestui elixir, al practic tuturor lucrurilor vii, este o adevărată nebunie.”
Mai multe știri de ultimă oră despre oculta climatică pot fi găsite pe Climate.news.
Sursele pentru acest articol includ:
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
VIDEO: EXPERIMENT – CO2 e benefic plantelor
Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos
Global Research: The Dark Origins of the Davos Great Reset
Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos
De F. William Engdahl, 31 Octombrie 2022, Global Research
Important este să înțelegem că nu există nici măcar o singură idee nouă sau originală în agenda lui Klaus Schwab, așa-numita ‘Marea Resetare’ a lumii. Nici agenda sa privind cea de-a patra revoluție industrială nu este un produs al lui Schwab și nici pretenția sa de a fi inventat noțiunea de capitalism al părților interesate.
Klaus Schwab este ceva mai mult decât un agent de relații publice șmecher pentru o agendă tehnocrată globală, o uniune corporatistă a puterii corporatiste cu autoritățile guvernamentale, inclusiv cu ONU, o agendă ale cărei origini datează de la începutul anilor ’70, și chiar mai devreme. Marea resetare de la Davos nu este decât un proiect actualizat pentru o dictatură distopică globală sub controlul ONU, care a fost dezvoltată timp de zeci de ani. Actorii principali fiind David Rockefeller și protejatul său, Maurice Strong.
La începutul anilor 1970, fără îndoială, nu exista o persoană mai influentă în politica mondială decât răposatul David Rockefeller, pe atunci cunoscut în mare parte ca președinte al Chase Manhattan Bank.
Crearea unei noi paradigme
Pe la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, cercurile internaționale care aveau legături directe cu David Rockefeller, au lansat o serie impresionantă de organizații de elită și grupuri de reflecție. Printre acestea se numărau Clubul de la Roma; 1001: Nature Trust, asociat cu World Wildlife Fund (WWF); Conferința de la Stockholm de Ziua Pământului a Organizației Națiunilor Unite; studiul ‘Limits to Growth’ (Limitele dezvoltării), scris de MIT; și Comisia Trilaterală a lui David Rockefeller.
Clubul de la Roma
În 1968, David Rockefeller a fondat un grup de reflecție neo-malthusian numit Clubul de la Roma, în colaborare cu Aurelio Peccei și Alexander King. Aurelio Peccei era un director principal al companiei auto Fiat, deținută de puternica familie italiană Agnelli. Gianni Agnelli de la Fiat, era un prieten apropiat al lui David Rockefeller și membru al Comitetului consultativ internațional al Chase Manhattan Bank a lui Rockefeller. Agnelli și David Rockefeller erau prieteni apropiați încă din 1957. Agnelli a devenit membru fondator al Comisiei Trilaterale a lui David Rockefeller în 1973. Alexander King, șeful programului științific al OCDE, a fost, de asemenea, consultant al NATO. [i] Acesta a fost începutul a ceea ce avea să devină mișcarea neo-malthusiană ‘oamenii poluează’.
În 1971, Clubul de la Roma a publicat un raport profund eronat, Limits to Growth (Limitele dezvoltării), care prezicea sfârșitul civilizației așa cum o cunoșteam, din cauza creșterii rapide a populației, combinată cu resurse fixe, cum ar fi petrolul. Raportul a concluzionat că fără schimbări semnificative în ceea ce privește consumul de resurse, ‘rezultatul cel mai probabil va fi un declin destul de brusc și incontrolabil atât al populației, cât și al capacității industriale’.
Raportul se baza pe simulări computerizate false, realizate de un grup de informaticieni de la MIT. Raportul conținea o predicție îndrăzneață: „Dacă tendințele actuale de creștere a populației mondiale, industrializarea, poluarea, producția de alimente și epuizarea resurselor continuă neschimbate, limitele creșterii pe această planetă vor fi atinse cândva în următorii o sută de ani.” Asta se întâmpla în 1971. În 1973, Klaus Schwab, în cadrul celei de-a treia întâlniri anuale a liderilor de afaceri de la Davos, l-a invitat pe Peccei la Davos pentru a prezenta ‘Limitele dezvoltării’ în fața directorilor executivi ai companiilor reunite. [ii]
În 1974, Clubul de la Roma a declarat cu îndrăzneală: ‘Pământul are cancer, iar cancerul este omul’. Apoi: „lumea se confruntă cu un set fără precedent de probleme globale interconectate, cum ar fi: suprapopularea, penuria de alimente, epuizarea resurselor neregenerabile [cum ar fi petrolul], degradarea mediului și proasta guvernare”. [iii] Aceștia au mai susținut că,
este necesară o restructurare ‘pe orizontală’ a sistemului mondial… sunt necesare schimbări drastice în stratul de norme – adică în sistemul de valori și în obiectivele omului – pentru a rezolva criza energetică, alimentară și alte crize, adică sunt necesare schimbări sociale și schimbări în atitudinile individuale pentru ca tranziția către o creștere ecologică să aibă loc. [iv]
În raportul lor din 1974, Mankind at the Turning Point, Clubul de la Roma a mai argumentat următoarele:
„Creșterea interdependenței între națiuni și regiuni trebuie să se traducă apoi printr-o scădere a independenței. Națiunile nu pot fi interdependente fără ca fiecare dintre ele să renunțe la o parte din propria independență, sau cel puțin să recunoască limitele acesteia. Acum este momentul să se elaboreze un plan general pentru o creștere sustenabilă ecologică și o dezvoltare mondială bazată pe alocarea globală a tuturor resurselor finite și pe un nou sistem economic global.” [v]
Aceasta a fost formularea timpurie a Agendei 21 a ONU, a Agendei 2030 și a Marii Resetări de la Davos din 2020.
David Rockefeller și Maurice Strong
Pe la începutul anilor 1970, de departe cel mai influent organizator al agendei de ‘zero dezvoltare’ a lui Rockefeller a fost prietenul de mult timp al lui David Rockefeller, un petrolist miliardar pe nume Maurice Strong.
Canadianul Maurice Strong a fost unul dintre principalii promotori timpurii ai teoriei, eronată din punct de vedere științific, conform căreia emisiile de CO2 produse de om, de la vehiculele de transport, de la centralele pe cărbune și din agricultură, au provocat o creștere dramatică și accelerată a temperaturii globale care amenință ‘planeta’, așa-zisa Încălzire Globală.
În calitate de președinte al Conferinței ONU de la Stockholm din 1972, dedicată Zilei Pământului, Strong a promovat o agendă de reducere a populației și de scădere a nivelului de trai în întreaga lume, pentru a ‘salva mediul’.
Strong și-a prezentat agenda sa ecologistă radicală:
„Nu este singura speranță pentru planetă prăbușirea civilizațiilor industrializate? Nu este responsabilitatea noastră să provocăm acest lucru?” [vi]
Exact asta se întâmplă acum, sub acoperirea unei pandemii globale exagerate.
Strong a fost o alegere curioasă pentru a conduce o inițiativă majoră a ONU, de mobilizare a acțiunilor în domeniul mediului, deoarece cariera sa și averea sa considerabilă au fost construite pe exploatarea petrolului, la fel ca un număr neobișnuit de noi susținători ai ‘purității ecologice’, cum ar fi David Rockefeller sau Robert O. Anderson de la Institutul Aspen sau John Loudon de la Shell.
Strong îl întâlnise pe David Rockefeller în 1947, pe când era un tânăr canadian de 18 ani și, din acel moment, cariera sa a devenit legată de rețeaua familiei Rockefeller [vii]. Prin noua sa prietenie cu David Rockefeller, Strong, la vârsta de 18 ani, a primit un post cheie la ONU, sub conducerea trezorierului ONU, Noah Monod. Fondurile ONU erau gestionate destul de convenabil de Chase Bank a lui Rockefeller. Acest lucru era tipic pentru modelul de ‘parteneriat public-privat’ care urma să fie implementat de Strong – câștig privat de pe urma guvernului public. [viii]
În anii 1960, Strong devenise președinte al uriașului conglomerat energetic și al companiei petroliere din Montreal, cunoscut sub numele de Power Corporation, deținut pe atunci de influentul Paul Desmarais. Se pare că Power Corporation a fost, de asemenea, folosită ca fond politic pentru a finanța campaniile unor politicieni canadieni selecți, cum ar fi Pierre Trudeau, tatăl lui Justin Trudeau, protejatul de la Davos, potrivit cercetătoarei canadiene Elaine Dewar. [ix]
Summitul Pământului I și Summitul Pământului de la Rio
În 1971, Strong a fost numit subsecretar al Organizației Națiunilor Unite la New York și Secretar General al viitoarei conferințe dedicate Zilei Pământului, Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Uman (Summitul Pământului I) de la Stockholm, Suedia. De asemenea, în acel an a fost numit administrator al Fundației Rockefeller – care i-a finanțat lansarea proiectului Ziua Pământului la Stockholm [x] La Stockholm a fost creat Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cu Strong în fruntea acestuia.
În 1989, Strong a fost numit de către Secretarul General al ONU pentru a conduce Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare din 1992, sau UNCED (Summitul Pământului II de la Rio). În cadrul acestei conferințe, Strong a supervizat elaborarea obiectivelor ONU privind ‘Mediul Sustenabil’, Agenda 21 pentru Dezvoltare Sustenabilă, care stă la baza Marii Resetări a lui Klaus Schwab, precum și crearea Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) al ONU. Strong, care a fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al WEF de la Davos, a aranjat ca Schwab să fie un consilier cheie al Summitului Pământului de la Rio.
În calitate de secretar general al Conferinței ONU de la Rio, Strong a comandat, de asemenea, un raport al Clubului de la Roma, ‘Prima Revoluție Mondială’, întocmit de Alexander King, care recunoștea că afirmația privind încălzirea globală cu CO2 nu era decât un șiretlic inventat pentru a forța schimbarea:
„Dușmanul comun al umanității este omul. În căutarea unui nou inamic care să ne unească, am ajuns la ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemenea s-ar potrivi. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția omului și numai prin schimbarea atitudinii și a comportamentului pot fi depășite.
Adevăratul inamic este, așadar, umanitatea însăși.” [xi]
Delegatul președintelui Clinton la Rio, Tim Wirth, a recunoscut același lucru, declarând:
„Trebuie să ne ocupăm de problema încălzirii globale. Chiar dacă teoria încălzirii globale este greșită, vom face ceea ce trebuie în ceea ce privește politica economică și politica de mediu.” [xii]
La Rio, Strong a introdus pentru prima dată ideea manipulatoare de ‘societate sustenabilă’, definită în raport cu acest obiectiv arbitrar de eliminare a CO2 și a altor așa-numite gaze cu efect de seră. Agenda 21 a devenit Agenda 2030 în septembrie 2015 la Roma, cu binecuvântarea Papei, având 17 obiective ‘sustenabile’. Aceasta susține, printre altele:
„Terenul, din cauza naturii sale unice și a rolului crucial pe care îl joacă în așezarea umană, nu poate fi tratat ca un activ obișnuit, controlat de indivizi și supus presiunilor și ineficienței pieței. De asemenea, proprietatea privată asupra terenurilor este un instrument principal de acumulare și concentrare a bogăției și, prin urmare, contribuie la nedreptatea socială… Dreptatea socială, reînnoirea și dezvoltarea urbană, asigurarea unor locuințe decente și a unor condiții sănătoase pentru populație pot fi ‘realizate doar dacă terenurile sunt utilizate în interesul societății în ansamblu’.”
Pe scurt, proprietatea privată asupra terenurilor trebuie să devină socializată pentru o ‘societate ca întreg’, o idee larg răspândită pe vremea Uniunii Sovietice, și o parte esențială a Marii Resetări de la Davos.
La Rio, în 1992, unde a fost președinte și Secretar General, Strong a declarat:
„Este clar că actualele stiluri de viață și modele de consum ale clasei de mijloc bogate – care implică un aport ridicat de carne, consumul de cantități mari de alimente congelate și de produse alimentare de larg consum, utilizarea combustibililor fosili, a aparatelor electrocasnice, a aerului condiționat la domiciliu și la locul de muncă și a locuințelor suburbane – nu sunt sustenabile.” [xiii] (cu sublinierea noastră)
În acel moment, Strong se afla în centrul transformării ONU în vehiculul de impunere pe furiș a unei noi ‘paradigme’ tehnocratice globale, folosind avertismente cumplite privind dispariția planetei și încălzirea globală, fuzionând agențiile guvernamentale cu puterea corporatistă într-un control, fără să fi fost votat, al aproape totul, sub acoperirea ‘sustenabilității’. În 1997, Strong a supervizat crearea planului de acțiune care a urmat Summitului Pământului, ‘The Global Diversity Assessment’, un proiect pentru desfășurarea celei de-a patra revoluții industriale, un inventar al fiecărei resurse de pe planetă, modul în care va fi controlată, și cum va fi realizată această revoluție [xiv].
În acea perioadă, Strong a fost copreședinte al Forumului Economic Mondial de la Davos, al lui Klaus Schwab. În 2015, la moartea lui Strong, fondatorul Davos, Klaus Schwab, a scris:
„A fost mentorul meu încă de la înființarea Forumului: un mare prieten, un consilier indispensabil și, timp de mulți ani, membru al Consiliului Fundației noastre.” [xv]
Înainte de a părăsi ONU, din cauza scandalului de corupție ‘Alimente contra petrol’ din Irak, Strong a fost membru al Clubului de la Roma, administrator al Institutului Aspen, administrator al Fundației Rockefeller și al Fundației Rothschild. Strong a fost, de asemenea, director al Templului Înțelegerii al Trustului Lucifer (cunoscut și ca Lucis Trust), găzduit de Catedrala Sfântul Ioan cel Divin din New York,
„unde ritualurile păgâne includ escortarea oilor și a vitelor la altar pentru a fi binecuvântate. Aici, vicepreședintele Al Gore a ținut o predică, în timp ce credincioșii mărșăluiau spre altar ținând în mâini boluri în care erau compost și viermi…” [xvi]
Aceasta este originea întunecată a agendei lui Schwab privind Marea Resetare, conform căreia ar trebui să mâncăm viermi și să nu mai avem proprietate privată, pentru a ‘salva planeta’. Agenda este întunecată, distopică și are menirea de a elimina miliarde dintre noi, ‘oamenii de rând’.
Note:
[i] Biographies of 1001 Nature Trust members, Gianni Agnelli, accessed in http://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/sociopol_1001club02.htm
[ii] Klaus Schwab, The World Economic Forum: A Partner in Shaping History–The First 40 Years: 1971 – 2010, 2009, World Economic Forum, p. 15, https://www3.weforum.org/docs/WEF_First40Years_Book_2010.pdf
[iii] Quoted from Club of Rome Report, Mankind at the Turning Point, 1974, cited in http://www.greenagenda.com/turningpoint.html
[iv] Ibid.
[v] The Club of Rome, Mankind at the Turning Point, 1974, quoted in Brent Jessop, Mankind at the Turning Point – Part 2 – Creating A One World Consciousness, accessed in http://www.wiseupjournal.com/?p=154
[vi] Maurice Strong, Opening Speech to UN Rio Earth Summit, Rio de Janeiro, 1992, accessed in http://www.infowars.com/maurice-strong-in-1972-isnt-it-our-responsibility-to-collapse-industrial-societies/
[vii] Elaine Dewar, Cloak of Green: The Links between key environmental groups, government and big business, Toronto, James Lorimer & Co., 1995, pp. 259-265.
[viii] Brian Akira, LUCIFER’S UNITED NATIONS, http://www.fourwinds10.com/siterun_data/religion_cults/news.php?q=1249755048
[ix] Elaine Dewar, op cit. p. 269-271.
[x] Ibid., p. 277.
[xi] What is Agenda 21/2030 Who’s behind it ? Introduction, https://sandiadams.net/what-is-agenda-21-introduction-history/
[xii] Larry Bell, Agenda 21: The U.N.’s Earth Summit Has Its Head In The Clouds, Forbes, June 14, 2011, https://www.forbes.com/sites/larrybell/2011/06/14/the-u-n-s-earth-summit-has-its-head-in-the-clouds/?sh=5af856a687ca
[xiii] John Izzard, Maurice Strong , Climate Crook, 2 December, 2015, https://quadrant.org.au/opinion/doomed-planet/2015/12/discovering-maurice-strong/
[xiv] What is Agenda 21/2030 Who’s behind it ? Introduction, https://sandiadams.net/what-is-agenda-21-introduction-history/
[xv] Maurice Strong An Appreciation by Klaus Schwab, 2015, https://www.weforum.org/agenda/2015/11/maurice-strong-an-appreciation
[xvi] Dr. Eric T. Karlstrom, The UN, Maurice Strong, Crestone/Baca, CO, and the “New World Religion”, September 2017, https://naturalclimatechange.org/new-world-religion/part-i/
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
ENCICLOPEDIE: Gheorghe Piperea despre David Rockefeller. Si completarile mele
Alice Bailey (1880–1949, initiatoarea amplei miscari new age, continuatoarea Theosophical Society ale carei baze au fost puse de catre Madame Blavatsky) este intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust.
La indicatia Lucis Trust, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia:
Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite. Individul avea planuri marete cu ONU dar a murit intr-un accident neelucidat nici pana in zilele noastre.
Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci, a fost Robert Muller (1923 -2010, despre care puteti citi mai multe la finalul materialului). Asistent al Secretarilor Generali peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ Natiunilor Unite pentru liniile directoare pe care le trasa. Era plin de idei despre guvernarea mondiala. Recunoastea ca este influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“ (care de fapt erau draci, in adevaratul sens al cuvantului)…
Cititi va rog mai multe la:
Radio LUCIFER Publishing Company…
Semnat în 1992 de către multiple naţiuni, printre care şi Statele Unite, programul de dezvoltare sustenabilă al naţiunilor unite numit Agenda 21 este un plan de urbanism (un plan de acţiune) care cere, ca în cele din urmă, guvernul să preia controlul total al utilizării terenurilor, fără a mai lăsa nici o putere de decizie în mîinile proprietarilor terenurilor.
Intenţia generală a agendei 21, care poate fi descrisă cel mai bine ca neo-feudalism, este să extindă puterea guvernului în detrimentul libertăţilor individuale, făcînd ca populaţia să devină mai dependentă de infrastructura oraşului, infrastructură controlată de guvern.
Unele din trendurile curente ale planificărilor urbanistice ale Agendei 21 includ următoarele, fără însă a se rezuma doar la acestea:
-Eliminarea utilizării publice a terenurilor din zonele rurale şi erodarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din mediul rural.
-Dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajînd locatarii să rămînă mai tot timpul aproape de casă precum şerbii sau iobagii din evul mediu.
-Lipsa intenţionată a accesului facil la drumuri rapide în marile oraşe, ceea ce, în mod similar paragrafului anterior va asigura faptul că locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de cartierul în care locuiesc.
-Construirea unor sisteme costisitoare şi ineficiente de transport public feroviar în marile oraşe pentru a spori şi mai mult controlul centralizat al guvernului în timp ce se va reduce sau chiar se va interzice utilizarea formelor private de transport cum ar fi maşinile.
-Implementarea accelerată a drumurilor cu taxă, îndeosebi a drumurilor cu taxă care să descurajeze conducerea unui automobil prin creşterea preţurilor în situaţiile în care călătoreşti singur sau în zonele foarte aglomerate.
-Utilităţile monitorizate de „contoare inteligente” care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de furnizorii publici de utilităţi.
Iata acum si ce putem citi la http://www.green-agenda.com/earthcharter.html:
Cea mai mare bancă din Australia urmărește acum emisiile de carbon ale clienților săi prin intermediul tranzacțiilor financiare ale acestora
NATURAL NEWS: Australia’s largest bank is now tracking the carbon emissions of its clients through their financial transactions
Cea mai mare bancă din Australia urmărește acum emisiile de carbon ale clienților săi prin intermediul tranzacțiilor financiare ale acestora
De Arsenio Toledo, 24 Octombrie 2022, Natural News
Cea mai mare bancă din Australia a început să urmărească amprenta de carbon a clienților săi, în funcție de modul în care achizițiile acestora ar afecta clima.
Commonwealth Bank of Australia (CommBank), cu active de peste 1,09 trilioane de dolari australieni (693 miliarde de dolari), este cea mai mare bancă din Australia. Banca a încheiat recent un parteneriat cu CoGo, o firmă de ‘soluții de gestionare a emisiilor de dioxid de carbon’, pentru a lansa un program care leagă achizițiile unui client, de cantitatea de dioxid de carbon pe care acestea o provoacă. De asemenea, le oferă avertismente atunci când aceștia depășesc media. Aceste caracteristici fac acum parte din platforma bancară online a băncii. (Legat de acest subiect: Bank Australia nu va mai aproba împrumuturi pentru mașini noi care folosesc combustibili fosili, se va ocupa doar de creditele auto pentru vehicule electrice).
CommBank oferă clienților săi chiar și opțiunea de a plăti o taxă, pentru a permite băncii să le compenseze amprenta de carbon în locul lor. Aceasta menționează că amprenta medie națională de carbon este de 1.280 de kilograme de persoană, foarte departe de amprenta de carbon presupus mai sustenabilă, de 200 de kilograme de persoană.
Compania calculează amprenta de carbon a unei persoane prin prezentarea echivalentului acesteia în diferite măsuri. Printre acestea se numără faptul că îi spune unui client cam câți copaci au fost tăiați la câți kilometri au parcurs cu mașina, sau cu ce altceva ar echivala amprenta lor de carbon.
„Prin combinarea datelor noastre bogate despre clienți și a capacității CoGo, lider în industrie, de a măsura emisiile de carbon, vom putea oferi o mai mare transparență clienților, astfel încât aceștia să poată lua măsuri concrete pentru a-și reduce amprenta de mediu”, a declarat Angus Sullivan, directorul executiv al Commonwealth Bank Group pentru servicii bancare de retail, Angus Sullivan.
Preocupări legate de confidențialitatea și securitatea financiară, ridicate de un sistem de urmărire a amprentei de carbon
Dispozitivul de urmărire a amprentei de carbon de la CommBank este, de asemenea, disponibil sub forma unei aplicații. Conform declarației băncii, această aplicație va oferi clienților o defalcare individualizată a emisiilor de carbon, care va fi apoi împărțită în categorii de cheltuieli, cum ar fi utilitățile, transportul și cumpărăturile personale.
Aplicația le va oferi apoi utilizatorilor sugestii cu privire la modul în care își pot reduce impactul asupra mediului înconjurător, cum ar fi să folosească transportul în comun în detrimentul celui cu mașina, să folosească pungi reutilizabile sau să treacă la surse de energie regenerabilă acasă.
Directorul general al CommBank pentru strategie, investiții și transformare, Ben Morgan, a declarat că banca pune la dispoziția CoGo toate datele clienților săi, pentru a le oferi oamenilor ‘informații personalizate și detaliate’ despre modul în care cheltuielile lor ar dăuna mediului.
„Amprenta de carbon a unui client este o estimare care ia în considerare elemente precum datele personalizate privind cheltuielile și comportamentele de tranzacționare, utilizând anumite produse CommBank”, a declarat Morgan. „Putem apoi să atribuim fiecărei tranzacții date privind factorul de emisii pentru fiecare tip de industrie, care ne sunt furnizate de CoGo, pentru a calcula amprenta de carbon ale acestora.”
Asta înseamnă că banca va ceda în mod voluntar datele private ale clienților unei corporații, pentru a influența modul în care oamenii ar trebui să își cheltuiască banii.
De asemenea, banca a fost criticată pentru ipocrizia sa în ceea ce privește sprijinul acordat așa-numitei atenuări a schimbărilor climatice. Grupul ecologist australian Market Forces, a subliniat că banca CommBank finanțează în continuare în mare măsură noi proiecte de cărbune, petrol și gaze. Grupul susține că banca a vărsat zeci de miliarde de dolari australieni în marile companii australiene de combustibili fosili, începând din 2016.
„Dacă sunt atât de îngrijorați de copacii uscați ca urmare a cheltuielilor băncii, de ce mai conduc acești imbecili o bancă?”, a întrebat Mark Latham, membru al Consiliului Legislativ din New South Wales și membru al partidului conservator OneNation.
Vizitați GreenTyranny.news (greentyranny, adică tirania verde) pentru mai multe relatări de acest gen.
Urmăriți acest clip din emisiunea ‘DailyDispatch’ de pe InfoWars, în care gazda Harrison Smith discută despre programul de urmărire a amprentei de carbon al Commonwealth Bank pentru clienții săi.
https://www.brighteon.com/0ea67301-f7c1-426e-a7d0-25e479d1cda8
Mai multe relatări conexe:
Australia calcă pe urmele Chinei comuniste cu un sistem de identificare digitală.
Un studiu australian tratează scepticismul privind schimbările climatice ca pe o tulburare psihică.
Sursele includ:
Comentariu saccsiv:
Alte stiri despre Australia:
Cititi va rog si:
8 comments