Duminica a V-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca). Predica Arhim. Ioanichie Bălan

Foto: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-cuvioasei-maria-egipteanca/

Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 7:

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. 
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. 
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. 
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. 
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. 
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? 
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. 
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. 
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. 
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. 
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? 
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. 

Predica Arhim. Ioanichie Bălan la Duminica inchinata Sfintei Maria Egipteanca:

„Doamne, miluieşte-ne cu puţină ploaie, că mor albinele de foame!”

Foto: Lucian Filip

Arhimandritul Ioanichie Bălan:

După eliberarea din închisoare, părintele Marcu a mers la Mănăstirea Cernica. Odată, fiind cu albinele mănăstirii în Bărăgan, ele mureau din cauza secetei. Şi-atunci a plâns şi s-a rugat la Dumnezeu: „Doamne, miluieşte-ne cu puţină ploaie, că mor albinele de foame!”. Şi în aceeaşi zi a dat Dumnezeu ploaie, şi toţi cei din jur au mulţumit Domnului. În anul acela s-a strâns atâta miere, că s-au mirat toţi cei din mănăstire de mulţimea ei. Se minunau şi stuparii din împrejurimi, că ziceau: „Uite, măi, cum a venit călugărul ăsta în Bărăgan, a început să plouă!”.

Cititi va rog mai multe la:

https://doxologia.ro/rugaciunea-monahului-marcu-dumitrescu-aduce-ploaie-timpul-secetei

Cititi va rog si:

Foto: ALBINELE SI ICOANELE. Iata cum albinele nu acopera cu ceara chipurile si trupurile Mantuitorului, Maicii Domnului sau ale Sfintilor

 

Ne-am dezumanizat in asemenea hal, incat ne trimitem parintii in azile

Invitat la Victor Ciutacu (realizatorul emisiunii „Punctul culminant” de la Romania tv), generalul Eugen Bădălan a spus aseara o vorba mare, pe care n-am mai auzit-o si la altii in mass-media: ne-am dezumanizat in asemenea hal, incat ne trimitem parintii in azile.

Dan Andronic (proprietarul publicatiei Evenimentul Zilei, si el invitat in emisiune) a avut insa de obiectat: ca daca muncesti mult, n-ai timp de batranii tai, asa ca trebuie sa-i trimiti in institutii specializate si bla, bla bla.

Si ca Dan Andronic, din pacate, gandesc mult prea multi romani…

Zilele acestea ni se dezvaluie in presa Secretul lui Polichinelle: ce rau e in azilele de batrani. Dar asta se stie de zeci si zeci de ani. Nu s-a schimbat radical nimic, exista doar exceptii ce confirma regula. Omul dezumanizat se minte insa ca batranului sau ii va fi bine ducandu-l acolo.

Chiar de ar fi sa nu li se fure din mancare, sa li se dea medicamentele, sa li se schimbe pampersii, sa nu fie batuti, sa fie curatenie, bine tot nu le este. Ca omul nu este animal. Dar chiar nici animalului nu ii este bine daca doar il tii intr-o cusca, indiferent cat de bine l-ai hrani.

Va dati seama? Zeci de ani ti-ai crescut copii, le-ai dat sa manance, i-ai imbracat, i-ai educat, te-ai jucat cu ei, ai muncit pentru ei, te-ai sacrificat pentru ei, ai suferit cand sufereau, ai ras cand radeau, intr-un cuvant, i-ai iubit. Dar, cand ai devenit neputincios, ti s-a spus: Du-te, ca n-am timp de tine…

Iata si ce spunea parintele Ioanichie Balan, conform articolului Fericiţi sunt cei ce poartă grijă de bătrânii lor! de pe Doxologia:

Foto: Oana Nechifor

Bătrânii sunt părinţii noştri trupeşti, care ne-au născut şi ne-au crescut, cu credinţă, cu milă şi cu mare jertfă. De aceea, rudele lor, mai ales fiii, fraţii şi nepoţii, sunt obligaţi creştineşte şi omeneşte să le dea cinstea, ascultarea şi respectul cuvenit. Apoi să-i îngrijească, să le asigure cele necesare vieţii, să-i ducă la preoţi şi la biserică şi să le asculte sfatul şi cuvântul, după porunca a patra din Decalog, care zice: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăieşti ani mulți pe pământ (Ieşirea 20,12).

Fericiţi sunt tinerii, fii şi nepoţi, care poartă mare grijă de bătrânii lor, de cei bolnavi şi văduvi şi de cei părăsiţi, care se află în spitale şi azile de bătrâni! Iar cei ce persecută, ocărăsc şi chiar lovesc pe părinţii lor bătrâni şi bolnavi, vor lua grea osândă de la Dumnezeu.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate II,  Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, pp. 169-170)

Intr-adevar, cei din azile se simt parasiti…

In incheiere, iata ce scrie in Sfanta Scriptura, la Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), capitolul 3:

1. Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi vă purtaţi aşa ca să vă mântuiţi,
2. Că Domnul a înălţat pe tată peste fii şi a întărit judecata mamei peste copii.
3. Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat.
4. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa.
5. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.
6. Cel care măreşte pe tată va avea viaţă lungă, şi cel care se teme de Domnul cinsteşte pe mama sa.
7. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut.
8. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.
9. Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie.
10. Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ţi este mărire.
11. Că mărirea omului este din cinstea tatălui său şi ocară este fiilor mama necinstită.
12. Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui.
13. Şi chiar de i se va împuţina mintea lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere,
14. Pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată şi, în pofida păcatelor, se va zidi casa ta.
15. În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi păcatele tale.
16. Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa.

Cititi va rog si:

PENTRU TATA – poezie si video

 

15 ani de la mutarea la Domnul a parintelui Ioanichie Balan

Nascut la 10 februarie 1930, mutat la Domnul la 22 noiembrie 2007, arhimandritul Ioanichie Bălan a fost unul dintre cei mai cunoscuti si indragiti duhovnici români.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Se tunde în monahism de către IPS Sebastian Rusan, la data de 14 aprilie 1953 şi este hitoronit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949 – 1971 îndeplineşte în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar şi ghid al mănăstirii. Începînd cu anul 1955 se face remarcat ca un bun predicator şi, mai ales, ca un apreciat scriitor. Între 1971 – 1990, sub presiunea autorităţilor comuniste, ierodiaconul Ioanichie Bălan este transferat la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ. Între 1971 – 1975 urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti pe care îl absolvă cu licenţa „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene“. A fost hirotonit ieromonah de către IPS Teoctist la 2 februarie 1979, hirotesit apoi protosinghel în 1984 şi arhimandrit în 1992. În 1990 revine la mănăstirea Sihăstria unde îşi continuă activitatea misionară de popularizare a credinţei ortodoxe.

Vizionati va rog:

 

Parintele Ioanichie Balan: Mantuitorul a scos demonii din doi oameni din Gadara

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-5-dupa-rusalii/mantuitorul-scos-demonii-doi-oameni-gadara-154981.html

Evanghelia duminicii a V-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)
Matei 8, 24-34; 9, 1
24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
9, 1. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.

Iubiţi credincioşi,
În Evanghelie ni se spune cum Mântuitorul a scos demonii din doi oameni îndrăciţi, fiind în Galileea Mântuitorul, unde este un lac destul de mare. Trecând cu corabia pe partea opusă, este o regiune care se cheamă Gadara sau Gherghesa, sunt nişte localităţi micuţe, şi după acele localităţi este pământul gherghesenilor sau al gadarenilor.

Şi, mergând Domnul în partea opusă, peste lac, peste Marea Galileei, iată îi ies înainte doi oameni îndrăciţi. Şi foarte important e ce vreau să vă spun. Nu grăiau ei, ci demonii prin gura lor, aşa cum se întâmplă la persoanele pe care le vedeţi astăzi care au duh necurat; nu vorbeşte omul, ci demonul care s-a încuibat în trupul lui. Nu în suflet, că demonul nu poate intra în sufletul omului, niciun demon, numai în trup pentru anumite păcate ale lui, ale părinţilor lui, ale bunicilor lui, până la al patrulea neam.
Şi strigă diavolii din acei oameni: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui viu? Ai venit aici să ne chinuieşti?

Deci ce I-au zis demonii? Să nu îi chinuiască. De nimic nu se tem diavolii decât numai de chinurile cele veşnice. De aceea spun Sfinţii Părinţi că diavolii nu stau în iad, decât o mică parte; ei stau în văzduh. De aceea sunt atâtea crime, nenorociri, desfrânării, urgii, păcate, războaie – pentru că sunt atâtea miliarde, cine ştie câţi or fi, de diavoli între cer şi pământ. Este plin văzduhul de duhuri necurate. Ei fug de iad, numai noi nu ne prea temem de iad. Şi pe unii îi aţâţă, pe împăraţi îi pornesc la războaie, pe cei care guvernează ţări îi fac atei, pe alţii îi pun să chinuiască pământul, oamenii, fel de fel, aşa cum citim în istorie.

Foarte bine ar fi, după Sfânta Evanghelie, să mai citiţi istoria lumii și a neamului românesc, să vedeţi câte necazuri au fost. În toate au fost implicați demonii, cei care nevăzuţi stau în văzduh şi aşteaptă Judecata de Apoi şi sufletele celor care mor nepregătiţi ca să-i prindă şi să-i tragă în adânc, acolo unde se vor chinui în veci diavolii.

Ăsta e scopul lor: stau în văzduh să vâneze sufletele oamenilor. Toţi Sfinţii Părinţi spun la fel: sufletul, când se înalţă, are nevoie de multă rugăciune, pentru că nenumărate cete de demoni îi ies înainte, iar îngeri sunt doar îngerul său păzitor şi alţi câţiva, depinde de faptele lui.

Şi trecând pe acolo, deci, I-au zis: Ce ai cu noi, Fiul Dumnezeului Celui viu? Ai venit să ne chinuieşti pe noi mai înainte de vreme?

Foarte important ce au spus ei. Credeţi că diavolii nu sunt teologi? Ne întrec pe noi, pe toţi, că sunt îngeri. Ai venit să ne chinuieşti pe noi înainte de vreme, adică înainte de sfârşitul lumii? Domnul n-a spus nimic. Tot ei au spus: Dacă vrei să ne scoţi din aceşti oameni… – ei s-au gândit, pentru că ei foarte mult doresc să intre în oameni, dar nu intră fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Să nu creadă cineva că dacă cineva e demonizat, Dumnezeu n-a ştiut. A îngăduit Dumnezeu pentru nişte păcate din familia aceea. Sau pentru cine ştie ce vrăjitorii s-or fi făcut acolo.

Şi zic ei mai departe: Dacă vrei să ieşim, dă-ne voie să intrăm într-o turmă de porci. Ni se spune că turma avea cam ca la două mii de porci, păşteau acolo. Şi Domnul a zis atât, doar un singur cuvânt: Duceţi-vă!

Ce învăţăm de aici? Că nici demonul nu intră în om fără voia lui Dumnezeu, nici nu iese din om fără porunca lui Dumnezeu. Aţi văzut ce au zis? Dă-ne voie să intrăm în porci. Dacă în porci cere diavolul voie să intre, apăi în om poate el intra fără voia lui Dumnezeu?

Sunt atâtea suflete muşcate de demon. Să ne întrebăm de ce. Numai pentru păcatele noastre. Şi să ne silim să fim cât mai curaţi de păcate, mai cu seamă de cele de moarte, ca nu cumva demonul să găsească uşa inimii noastre deschisă, să ne găsească nepregătiți sau prin cârciumi sau în desfrânări sau în ce mai sunt acum, pe care le ştiţi poate mai bine ca noi, pentru că atunci vor intra, când vor găsi uşile deschise.

Deci Hristos le spune: Duceţi-vă în porci. Şi au intrat în porci. Deci câţi demoni erau în doi oameni, dacă au intrat în două mii de porci! Toţi porcii, când au intrat în ei, s-au aruncat în mare, că acolo Marea Galileei este alăturea, ca de pe un mal înalt s-au aruncat și au murit. Credeţi că au murit diavolii? Nu, că ei sunt îngeri. Au făcut pagubă, au făcut tulburare şi s-au dus în alte părţi, în locuri pustii şi fără apă, spun Sfinţii Părinţi.

Şi au auzit cei din sat, de departe, că s-au înecat porcii şi că vine un oarecare Învăţător, Iisus Hristos, cu nişte ucenici, și că vor să vină la ei în sat. Şi au ieşit înaintea Domnului şi au făcut un păcat de moarte: Te rugăm, nu mai merge în cetatea noastră, întoarce-Te înapoi. Nu din răutate, ci din frică. Dacă vine şi la noi – ei erau păgâni – şi o da de demoni și la noi o să ne trimită cu tot cu demoni în lacul acela, în mare! Şi s-a întors Domnul. Vedeţi? Nu-ţi face silă niciodată Hristos, nu intră în casă dacă nu-L chemi sau dacă ţii “uşa” încuiată – în sensul sufletesc vorbesc, nu material – sau dacă eşti nepregătit sau dacă din tinereţe nu te-ai mai spovedit sau dacă faci vrăji sau te duci la alţii să-ţi ghicească sau dacă stai la beţii sau te uiţi la filme de desfrânare cum sunt acum – şi să vezi ce-o să fie de mâine încolo! – atunci să ştii că demonul nu mai iese din casa ta. Intră și nu mai iese. Şi Dumnezeu nu-l alungă, pentru că tu singur i-ai pregătit terenul şi cuibarul lui.

Unde intră demonul? Acolo unde este beţie, acolo unde este desfrâu, în casa în care se ucid copii mulţi, în casa în care Se huleşte Dumnezeu, în casa în care se fac toate fărădelegile şi trăiesc oamenii în ceartă și în ură şi în hoţii. Acolo intră el. Nu intră în casa în care creştinul este smerit, unde mama se roagă, unde bunica face mătănii, unde copilaşii fac închinăciuni şi sărută sfintele icoane, unde toţi sunt spovediţi, unde se ţine cele patru Sfinte Posturi, unde oamenii se roagă, mai ales din Sfânta Psaltire, care-i arde pe diavoli, niciodată nu intră diavolii acolo.

Şi de aici învăţăm să ne ferim, să nu ne fie uşa şi casa pustie, ca să intre diavolii şi păcatul în ea. Că unde nu intră păcatul, nu intră nici diavolul. Iar în casa unde domină păcatul, adică desfrâul, beţia, uciderea de copii – chiar dacă ai făcut-o când erai tânără, totul se plăteşte, totul se pune la cântar, o parte aici, în trup şi cea mai mare parte dincolo, după ce pleci de aici. Totul se pune la cântar. Să nu credeţi că vrem să vă speriem, dar vai de noi să nu vă spunem adevărul, că ne temem de Sfânta Cruce, să spunem minciuni în faţa Sfântului Altar. Totul se va socoti.

Deci în casa unde este rânduială și se face spovedanie regulată și se face aghiasmă cât mai des, măcar de două ori pe an, unde nu se înjură, unde oamenii nu beau, totu-i cu măsură, unde se nasc copii, nu se avortează, nu se ucid, acolo este Dumnezeu. Acolo este Maica Domnului, acolo sunt sfinţii, acolo domină Sfânta Cruce, acolo nu pot intra diavolii niciodată. Să nu credeţi că în casele unde se roagă oamenii veţi întâlni un caz din acela.

Iar acolo unde stăpâneşte desfrâul şi filmele cele de desfrânare care acum ucid tineretul, în special, ca să nu zic că şi bătrânii sunt afectaţi, în casele unde stăpânesc alcoolismul şi înjurăturile și alergarea după averi şi minciunile și procesele nu se mai termină cu vecina, cu mama, cu sora, cu fratele… Nu-i mai bine să ne împăcăm frate cu frate şi vecin cu vecin, ca să trăim, decât să ne mâncăm și să murim în veci în iad, şi el și tu?…

Parintele Ioanichie Balan

 

Arhimandritul Ioanichie Bălan: Predică la Sfânta și Marea Miercuri

Foto: https://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/sfanta-marea-miercuri-151825.html

Sursa: https://doxologia.ro/predici/predica-la-sfanta-marea-miercuri

Iubiţii mei fraţi,

Cu nerăbdare am aşteptat să treacă încă o zi din această săptămână a înfricoşatelor Patimi ale Domnului. Aşadar, iată-ne din nou în faţa Sfântului Altar, iată-ne în locul cel mai potrivit de unde putem privi şi retrăi aceleaşi momente scumpe din vremea mântuitoarei Răstigniri a lui Hristos. în această atmosferă de rugăciune şi cântare şi în tăcerea sfântă a serii, paşii noştri pornesc iarăşi în căutarea Domnului nostru Iisus Hristos. Gândurile minţii se întorc cu mii de ani în urmă. Inimile noastre, cuprinse de fiorul locurilor sfinte, încep să tresalte. Iar ochii noştri, plini de credinţă şi cucernicie, se străduiesc să descopere pe Fiul Omului dintre mii şi mii de oameni.

Duminica a V-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca). Predica Arhim. Ioanichie Bălan

Foto: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-cuvioasei-maria-egipteanca/

Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 7:

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. 
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. 
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. 
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. 
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. 
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? 
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. 
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. 
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. 
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. 
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? 
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. 

Predica Arhim. Ioanichie Bălan la Duminica inchinata Sfintei Maria Egipteanca:

13 ani de la mutarea la Domnul a parintelui Ioanichie Balan

Foto: https://www.crestinortodox.ro/religie/parintele-ioanichie-balan-122317.html

Nascut la 10 februarie 1930, mutat la Domnul la 22 noiembrie 2007, arhimandritul Ioanichie Bălan a fost unul dintre cei mai cunoscuti si indragiti duhovnici români.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Se tunde în monahism de către IPS Sebastian Rusan, la data de 14 aprilie 1953 şi este hitoronit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949 – 1971 îndeplineşte în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar şi ghid al mănăstirii. Începînd cu anul 1955 se face remarcat ca un bun predicator şi, mai ales, ca un apreciat scriitor. Între 1971 – 1990, sub presiunea autorităţilor comuniste, ierodiaconul Ioanichie Bălan este transferat la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ. Între 1971 – 1975 urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti pe care îl absolvă cu licenţa „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene“. A fost hirotonit ieromonah de către IPS Teoctist la 2 februarie 1979, hirotesit apoi protosinghel în 1984 şi arhimandrit în 1992. În 1990 revine la mănăstirea Sihăstria unde îşi continuă activitatea misionară de popularizare a credinţei ortodoxe.

Vizionati va rog si:

VIDEO – Parintele Ioanichie Balan: COMUNISMUL SI EVREII

 

Arhimandrit Ioanichie Bălan (Patericul românesc): Sfântul Calinic de la Cernica

Sursa: https://archive.org/stream/ArhimanditulIoanichieBalan-patericulRomanesc/PatericulRomanescArhim.IoanichieBalan_djvu.txt

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc:

Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica s-a făcut la 21

octombrie, 1955, iar prăznuirea lui se face la 11 aprilie.

 

1. Fapte şi cuvinte de învăţătură

 

1. Cuviosul Calinic, încă pe când era călugăr tânăr în Mănăstirea

Cernica, postea foarte mult, îşi împlinea regulat canonul şi pravila cu multa

osârdie şi se lupta împotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte,

însă nu întins pe pat, ci pe un scăunel într-un colţ. al chiliei, după mărturia

bătrânului Hariton, iar ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele mai

grele ale mănăstirii.

 

2. După plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului său părinte,

ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic şi-a pus această aspră rânduială, ca

în toată săptămâna să nu mănânce bucate fierte la foc, fără numai pâine cu apă

după apusul soarelui, iar sâmbăta şi Duminica să meargă la trapeză împreună

cu părinţii şi să se mângâie cu înfrânare.

 

3. Mărturisesc părinţii care l-au cunoscut pe Sfântul Calinic că faţa îi era

mereu palida de multa postire şi ochii adânciţi în orbite din pricina multei

privegheri şi a atâtor lacrimi, căci dobândise de la Dumnezeu darul lacrimilor

la sfânta rugăciune.

 

4. în anul 1813, murind de boala ciumei mulţi preoţi călugări din

Mănăstirea Cernica, stareţul Timotei stăruia mereu să facă preot pe smeritul

ierodiacon Calinic. El însă se lepăda de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe

sine cu totul nevrednic. Fiind însă foarte ascultător şi lăsându-se în voia lui

Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preoţii, săvârşind cele sfinte în toată viaţa

sa cu lacrimi şi cu multă evlavie.

Duminica Cuvioasei MARIA EGIPTEANCA

Foto: http://www.pravoslavie.ru/put/040228074410.htm

Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 7:

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. 
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. 
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. 
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. 
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. 
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? 
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. 
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. 
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. 
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. 
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? 
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. 

Arhim. Ioanichie Bălan: