MASACRUL din 21-22 septembrie 1939. NORMA LUI CAROL al II -lea: Cate trei legionari ucisi in piata publica in fiecare judet – elevii adusi organizat sa priveasca cadavrele…
În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940.
Pretextul masacrului
Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilorşi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.
Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
22 septembrie 1939: Martiriul a trei legionari. Doi impuscati si unul ars de viu in crematoriu…
24 iunie 1927: Infiintarea MISCARII LEGIONARE
Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea.
Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat.
Să rămână în afară cel ce are îndoieli.
Corneliu Zelea Codreanu
„Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus” – asa descrie EXPERIMENTUL PITESTI cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor
Captura youtube
Conform Active News, Istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a considerat de cuviință să confirme ipotezele colegului său, Mihai Demetriade, care într-un interviu pentru Radio France International (RFI) a sugerat că, în cazul terifiantului experiment de la Pitești, „victimele nu sunt chiar victime”. Astfel, într-o postare pe Facebook Mădălin Hodor a scris:
„Astazi, prietenul Mihai Demetriade a postat pe contul de Facebook un interviu al lui despre Pitești. Ei, interviul ăsta, bazat pe cercetările lui de ceva ani, cam da la temelia unuia dintre marile mituri ale carpetei cu Răpirea din Serai din CV-ul marilor istorici anticomuniști ai patriei. Care și-au cam construit niste cariere și au produs niște scrieri de toată jena, nu mai zic și niște filme bune de aruncat la coș.
Evident, și aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune. Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși aș fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimiltată de regulă cu lungimea nasului”
Iata si o parte din interviul rfi Ororile de la Piteşti. Interviu cu cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade:
În contextul aniversării celor 30 de ani de la căderea blocului estic și al discuțiilor ivite în ultimele două săptămâni legate de controversatul film „Între chin și amin”, corespondentul RFI la Berlin, William Totok,a pregătit acest material despre fenomenul Pitești. Despre legende, folclor penitenciar, memorialistică mistificatoare, istoria comunismului şi instrumentalizarea politico-ideologică a trecutului recent într-o discuţie cu cercetătorul de la CNSAS, Mihai Demetriade
[…]
„Ce s-a întîmplat la Piteşti…– eu nici n-aş folosi termenul de experiment, care iarăşi este o lectură hiperbolizantă şi excesiv individualizantă a poveştii cu Piteştiul. Aş vorbi mai degrabă de o acţiune, cum o numeşte la un moment dat [ofiţerul Tudor] Sepeanu, o acţiune de rupere sau o acţiune de disoluţie sau o acţiune de diversiune, cum o numeşte [generalul de Securitate] Nicolschi.”
Mihai Demetriade a explicat în continuarea discuţiei noastre şi rolul „actorilor” principali în scenariul de la Piteşti.
„Explicaţia asta pedagogică este asta că a existat un actor represiv, şi anume Securitatea, care a pus în scenă experimentul ăsta pedagogic, care a avut nişte victime. Asta este o lectură foarte comodă simbolic, pentru că avem identificaţi represorii, avem identificată metoda şi avem identificate victimile. Iar cercetarea de arhivă dovedeşte că nu e foarte sigur că, de pildă, victimele au fost victime pînă la capăt. Deci complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtilă şi mai adîncă.”
Mihai Demetriade vede o paralelă între incidentele violente care au avut loc între legionarii, internaţi în lagărul de la Rostock, unde se aflau gardiştii fugiţi după „rebeliunea” din 1941, şi comportamentul violent al acestora din timpul detenţiei, în România postbelică.
În lagărul de la Rostock, un legionar fusese învinuit de către colegii săi c-ar fi pus la cale un complot contra lui Horia Sima. Învinuitul a fost torturat într-un mod bestial. Şi asta, spune Demetriade „S-a soldat cu cruzimi greu de imaginat – şi care seamănă, ca scenografie a torturii, foarte bine cu Piteştiul. Inclusiv problema aşa-zisei demascări care făcea parte din ritualul violent.”
Referitor la analogiile evidente între acţiunile violente puse la cale de legionari în etape istorice diferite, cercetătorul Demetriade precizează:
„Asta te duce cu gîndul că există [o legătură] – şi nu doar cu episodul Rostock, ci şi cu episodul pedepsirii care era un tip de practică legionară veche în istoria Mişcării, de la pedepsirile publice ale trădătorilor (povestea cu Stelescu), dar şi pedepsirile din inchisori. În detenţia post-rebeliune, facţiunile anti-simiste, grupurile şi grupusculele legionare anti-Sima, se pedepseau, pur şi simplu, prin bătăi sistematice [aplicate] coreligionarilor.” „Tortura nu este o excepţie venită sau impusă de un terţ represor. Ea face parte din anatomia legionară. Administraţia penitenciarului a creat contextul favorabil ca acest episod violent să se dezvolte. Asta developează Piteştiul cumva, şi Suceava, într-o altă lumină. Îţi dai seama că victimele nu sînt chiar victime.”
Gheorghe Pintilie, din partea Securităţii, a coordonat toată acţiunea, folosindu-se de această „anatomie a violenţei” care, în ultimă instanţă, a degenerat în ororile care s-au petrecut la Piteşti între 1949 şi 1951.
[…]
Referitor la cei doi, fratele mircea.v a comentat:
Deci nu oricine frate, ci istorici cercetatori CNSAS… Ce-i in capul meu la adresa lor acuma, nici nu vreau sa vorbesc…
Demostene Andronescu in „Reeducarea de la Aiud” spune:
„Si apoi, înca ceva . De ne vom abtine si nu vom depune marturie despre ceea ce s-a întâmplat atunci, exista riscul ca cei de mâine sa scrie istoria doar dupa documentele (scrisoarea lui Gyr, declaratiile celorlalti , etc.) pe care calaii neamului românesc le-au fabricat si le conserva pentru posteritate.
În acest sens este edificatoare discutia care a avut loc între un anchetator si un anchetat în timpul instrumentarii parodiei de proces intentat presupusilor initiatori ai ororilor de la Pitesti. Dupa ce a semnat, în urma a zile si nopti de tortura, declaratia care i se cerea, cel anchetat a spus anchetatorului : „Nu va dati seama ca la prima ocazie voi retracta tot ce m-ati silit sa recunosc în aceasta declaratie si ca aceasta retractare, chiar daca nu-mi va mai servi mie, va servi, mai târziu, la stabilirea adevarului” . La aceasta anchetatorul i-a raspuns cu cinism : ” Te asigur ca nu vei avea aceasta ocazie si ca dupa 50 sau 60 de ani, când nu vei mai fi nici tu si nu voi mai fi nici eu, istoria se va scri dupa asta” . Si apucând cu doua degete foile cu declaratia proaspat semnata le flutura pe sub nasul nefericitei sale victime.
Este de datoria noastra, a celor care am supravietuit urgiei, ca spunând adevarul despre ceea ce s-a întâmplat atât cu el cât si cu ceilalti, sa le asiguram , lor si cauzei pe care ei au slujit-o, locul ce li se cuvine în istorie. Cu alte cuvinte, avem, datoria sa depunem marturie , ca nu cumva viitorimea sa scrie numai dupa documentele infamante si mistificatoare pe care ticalosii le-au pregatit în acest scop.”Fara cartile scrise de martirii si sfintii ce au trecut prin aceste puscarii, asa ar fi fost.
Pentru cei 2 suboameni „cercetatori cnsas” si pt cine vrea sa isi faca o imagine despre ce s-a intamplat in puscariile comuniste, mai jos cateva carti:
„Viata Parintelui Calciu”
„Intoarcerea la Hristos” – Ioan Ianolide
„Imn pentru Crucea purtata” – Virgil Maxim
„Reeducarea de la Aiud” – Demostene Andronescu
„Cumplite incercari, Doamne” – Marcel Petrisor
„Marturisiri din mlastina disperarii” – Dumitru Bordeianu
In incheiere, cateva vorbe despre William Totok, cel ce i-a luat inteviul lui Mihai Demetriade:
Masacrele anti-legionare din 21 – 22 septembrie 1939
Sora lui Zosim Danielescu, unul dintre legionarii asasinati in 1939, la monumentul de la Predeal – Foto Florian Cristache https://www.buciumul.ro/2019/09/22/masacrele-anti-legionare-din-21-22-septembrie-1939-constantin-noica-despre-genii-ale-romaniei-asasinate-sumar-de-dictatura-carlista/
În noaptea de 21 Septembrie 1939 au fost asasinaţi 252 de fruntaşi ai Mişcării Legionare. Acest măcel s-a săvârşit sub domnia lui Carol al II-lea, prim-ministru fiind generalul Argeşanu şi ministru de interne generalul Gabriel Marinescu.
Cititi va rog si:
22 septembrie 1939: Martiriul a trei legionari. Doi impuscati si unul ars de viu in crematoriu…
Cum „isi faceau legionarii de cap” in anii 30…
Ministrul Culturii i-a cerut demisia directorului Muzeului Brancusi din cauza unor afirmatii ale acestuia, in spatiul public, despre Corneliu Zelea Codreanu. Ca urmare, Valentin Chepeneag a demisionat
Valentin Chepeneag. Foto: https://www.igj.ro/social/profesorul-valentin-chepeneag-campanie-de-suflet-strange-carti-pentru-scolile-din-basarabia.html
DC NEWS: Managerul interimar al Muzeului „Brâncuşi” a demisionat la solicitarea ministrului Culturii
Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer-Daniel Breaz, a solicitat demisia managerului interimar al Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, Valentin Chepeneag, ca urmare a unor afirmaţii referitoare la Mişcarea Legionară făcute în spaţiul public.
Ministerul precizează că se delimitează de afirmaţiile lui Chepeneag.
„Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale se delimitează de afirmaţiile făcute recent, în spaţiul public online, de către managerul interimar al Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, Valentin Chepeneag. Considerăm că declaraţiile domnului Chepeneag sunt profund greşite şi iresponsabile, acestea neexprimând poziţia Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Pe cale de consecinţă, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer-Daniel Breaz, i-a solicitat acestuia demisia, act care a fost depus luni, 16 septembrie 2019″, potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a ministerului.
Conform Libertatea, aceste afirmatii sunt:
Pentru a celebra 120 de ani de la nașterea fondatului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea-Codreanu, Valentin Chepeneag a postat pe contul său de Facebook o serie de citate ale unor personalități care l-au cunoscut pe Codreanu în perioada interbelică. În toate, Zelea Codreanu este lăudat pentru faptele sale.
Dacă demersul ar putea părea legitim pentru un profesor de istorie, comentariul adăugat la final ridică mai multe semne de întrebare: ”Corneliu Zelea Codreanu, prezent!”.
[…]Un alt indiciu al simpatiilor politice ale directorului Muzeului ”Constantin Brâncuși” îl reprezintă hastagurile asociate postării: #13septembrie1899, #UnOmCâtToatăIstoriaLumii și #CorneliuZeleaCodreanu.
Și mareșalul Ion Antonescu este obiect al simpatiei lui Chepeneag, imaginea de copertă a contului său prezentând imaginea din profil a criminalului de război suprapusă peste harta României Mari.
[…]
SA URMAM INDEMNUL preotului. dr. Ciprian-Ioan Staicu: “Să nu ne mai limităm la cinstirea Sfinților închisorilor, ci SA IESIM LA LUPTA prin mărturisire. Loc pentru fricoși în Rai nu există”
Iata ce putem citi la Doamne, ajută-ne să trăim după modelul Sfinților din închisorile comuniste!:
Scrisoare deschisă către toți românii
Ce scria MIRCEA VULCANESCU despre TINERII LEGIONARI impiedicati de slugile MASONERIEI sa pune o CRUCE la Mormantul Eroului Necunoscut …
Comentatorul mariusv ne atrage atentia asupra unei mai putin cunoscute scrieri a mucenicului Mircea Vulcănescu ce poate fi gasita la http://scribd.com/doc/196269855/VULCANESCU-Mircea-Bunul-Dumnezeu-Cotidian:
O CRUCE PE MORMÎNTUL
EROULUI NECUNOSCUT
Aşadar, tineretul românesc înscris în Garda de Fier a vrut să pună o cruce la Mormîntul Eroului Necunoscut şi a fost împiedecat s-o facă.
CORNELIU ZELEA CODREANU se ruga la “Sfantul” ANTON DE PADOVA sau la Sfantul ANTONIE CEL MARE? Si ceva despre „CATOLICISMUL” martirilor IONEL MOŢA si VASILE MARIN
Iata ce putem citi la http://www.fgmanu.ro/permanente.php?v=arhiva&an=2013&editie=An+XVI+Nr+6+iunie+2013
Sfântul Anton de Padova, protectorul legionarilor?
În fiecare an la 13 iunie, după calendarul catolic, Biserica sărbătoreşte pe Sfântul Anton de Padova (1195-1231), una dintre cele mai populare figuri din istoria creştinismului. Călugăr franciscan, originar din Portugalia, Anton a trăit ultima parte a vieţii în Italia, în special în oraşul Padova, unde a fost foarte iubit şi respectat de popor, atât pentru predicile sale înflăcărate, cât şi pentru numeroasele minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin mijlocirea lui, în favoarea celor săraci, suferinzi sau strâmtoraţi. Faima sa de sfinţenie a depăşit de mult graniţele Bisericii Catolice, mulţi creştini ortodocşi sau de alte confesiuni cerându-i ajutorul în problemele vieţii. La noi în ţară, în mai toate bisericile catolice mulţi credincioşi ortodocşi participă la liturghiile celebrate în zilele de marţi, în cinstea sfântului Anton de Padova.
Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, ortodox practicant, avea o devoţiune explicită faţă de sfântul Anton de Padova, pe care îl invoca regulat în timpul detenţiei la Jilava:“Se usucă ceas cu ceas carnea pe mine. Creşte însă în inima mea credinţa în Dumnezeu. Mă rog în fiecare zi Maicii Domnului şi sf. Anton de Padova, prin ale căror minuni am scăpat în 1934. În aceste vremuri de urgie sunt singura mea mângâiere” (Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava). Şi tot acolo Căpitanul precizează: ”În faţa marii nedreptăţi care mă loveşte, sunt liniştit, cu conştiinţa împăcată. Deschid din întâmplare cărticica de rugăciuni a sf. Anton. Se deschide la pag. 119. Citesc: << Fă ca să primesc cu linişte orice trimite Dumnezeu, pricepând că este dorinţa Lui>> “(C.Z.C, op.cit).
O altă referire explicită la sf. Anton găsim la Comandantul Horia Sima, şi el de confesiune ortodoxă:“Dar mai presus de aceste circumstanţe politice favorabile eliberării mele, am simţit din primele zile mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. Pare că eram separat de inamicii mei printr-o barieră invizibilă care îi impiedica să se repeadă asupra mea şi să mă sfâşie. Nu poate fi o simplă întâmplare că am fost eliberat de la Siguranţă la 13 iunie, ziua sfântului Anton, la al cărui ajutor ne-a îndrumat Căpitanul să alergăm când a început prigoana.(Horia Sima, Sfârşitul unei domnii sângeroase)
Tabloul poate fi completat, evident, şi cu alte mărturii, în special referirile pe care legionarii de confesiune greco-catolică le fac la sf. Anton, la a cărui asistenţă spirituală au apelat în timpul detenţiei sau în alte împrejurări. Se poate adăuga şi faptul că două date importante în istoria legionară au avut loc în zile de 13 (care îl simbolizează pe sf. Anton): naşterea Căpitanului, la 13 septembrie şi sacrificiul eroic al lui Moţa şi Marin, la 13 ianuarie.
Fără îndoială, legionarii (deşi majoritatea nu erau călugări) s-au regăsit pe deplin în calităţile în care sf. Anton a excelat: dragostea de Dumnezeu, lupta neobosită pentru adevăr, viaţa simplă, cu o disciplină ascetică, marea iubire pentru cei în suferinţă (manifestată prin fapte concrete), năzuinţa de permanentă desăvârşire spirituală în Cristos.
Dar toate acestea sunt valabile şi pentru alţi sfinţi. Şi atunci, de ce tocmai sf.
Anton? Să mai căutam argumente sau să păstrăm acest semn ceresc ca pe o taină?
Preot Prof. Marius Vişovan
Comentariu saccsiv:
Asa sa fie oare?
Preotul Marius Vişovan este paroh la parohia greco-catolică Șugău, Sighetu Marmației:
http://www.buciumul.ro/2014/08/17/sighet-comemorare-aurel-visovan/
Preşedintele Asociaţiei Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti (AULA)
Fiul fostului deţinut politic Aurel Vişovan.
Iata insa ce putem citi in articolul fratelui Mugur Vasiliu, DESPRE „CATOLICISMUL” MARTIRILOR IONEL MOŢA ŞI VASILE MARIN:
MISCAREA LEGIONARA: Uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu – uciderea lui Armand Calinescu – MASACRUL din 22 septembrie 1939. NORMA LUI CAROL al II -lea: Cate trei legionari ucisi in piata publica in fiecare judet – elevii adusi organizat sa priveasca cadavrele …
În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940.
Pretextul masacrului
Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilorşi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.
Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
leave a comment