SACCSIV – blog ortodox

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Walther Rathenau (1867 – 1922), industrias si politician evreu din Germania:

Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii

Lungul material de mai jos trebuie citit incet si cu rabdare. Este din categoria fundamental si enciclopedic.

Sa continuam seria stapanii banilor, inceputa anul acesta cu articolul STAPANII BANILOR: Datoria statelor este de peste 300 000 de miliarde dolari / In comparatie cu acesti papusari, Bill Gates este un pârț iar Big Pharma un mizilic, cu detalii despre personajele care au creat Federal Reserve (care nu este un soi de agentie guvernamentala, ci pur si simplu un cartel).

In preambul, sa vedem ce zice despre treaba asta G. Edward Griffin:

Mai sus este doar o parte a interviului. Integral il puteti viziona la:

https://www.c-span.org/video/?307278-10/the-creature-jekyll-island

Iata si transcriptul variantei integrale:

Rep: Cartea de pe ecran a fost scrisă pentru prima dată în 1994 dar vede acum tiparul pentru a 32-a oară – aceasta este a cincea ediție – iar autorul este G. Edward Griffin, care este alături de noi aici, pe Book TV la C-SPAN 2, în Las Vegas.

Domnule Griffin, cine este creatura din Insula Jekyll sau ce este aceasta creatură?

G.E.G.:…Da, sau ce este această creatură… Încă mă amuză acest titlu, gândindu-mă că dacă cineva vede cartea în librărie ar putea crede că este o continuare a Jurassic Park sau ceva de genul acesta, însă creatura din Insula Jekyll este Sistemul Rezervei Federale a SUA (FED) iar motivul legăturii cu Insula Jekyll se datorează unuia dintre cele mai interesante lucruri despre Rezerva Federală, și anume că a fost creată pe Insula Jekyll, o insulă reală, aflată în largul coastei Georgiei. Pe acea insulă, în 1910, s-a adunat un mic grup de bărbați cu misiunea de a schița ceea ce în final va deveni Legea Rezervei Federale… Văd că prezentați și fotografii… Da, aceștia sunt indivizii iar lucrul ciudat despre această mică felie de istorie este că proiectul de lege al Rezervei Federale a fost prezentat poporului american ca un act legislativ prin care bancherii mari și răi urmau să fie controlați dar nu și-au dat seama că de fapt bancherii mari și răi, la care va uitați chiar acum și care reprezentau crema marii puteri bancare, chiar ei erau aceia care se ocupau cu scrierea proiectului de lege!

Rep.: Cine sunt acești șase domni, domnule Griffin? Dacă ați putea să ne faceți o prezentare…

G.E.G.: În primul rând, senatorul Aldrich, este singurul care nu era bancher, el era politicianul, se ocupa de partea politică a proiectului de lege…

Rep.: Dar totodată era și socrul lui John Rockefeller…

G.E.G.: John Rockefeller, da… Avea legături foarte strânse cu breasla bancară și cu complexul industrial, fiind la rândul lui un tip foarte bogat, probabil una dintre cele mai importante figuri politice din Statele Unite. Desigur, Woodrow Wilson era președintele Statelor Unite în acele vremuri. Restul acestor oameni sunt toți bancheri și au reprezentat dinastiile JP Morgan, Rockefeller și Williams, aveau legături cu Kuhn Loeb, ceea ce înseamnă că erau conectați și cu Rothschild din Anglia și Franța. Paul Warburg a fost acolo iar el avea legături cu fratele său Max, care era șeful serviciilor bancare, al consorțiului bancar Warburg din Germania și Țările de Jos. Deci, ceea ce avem aici este un grup internațional reprezentând finanțele internaționale și dacă ai fi vrut să aduni elita bancherilor mari și răi ai lumii, aceștia erau cei mai potriviți.

G.E.G.: Ce s-a întâmplat, de fapt: ei știau că urma un soi de mutare cu scopul de a controla sistemul bancar. Știau că urma să se adopte în Congres un fel de lege care să reglementeze operațiunile bancare așa încât, în loc să stea deoparte prostește și să-și spună „Să sperăm că n-o să fie prea rău”, au decis să preia ei conducerea, zicând: „Noi vom fi aceia care vom scrie legea, noi vom fi aceia care ne vom asigura ca va fi așa cum vrem noi”. Despre asta este vorba. Așa că s-au dus în Insula Jekyll, fără știrea nimănui, la o ședință în mare secret – foarte mulți ani după aceea au negat că au fost acolo – și în care, practic, au scris Legea Rezervei Federale în 1910, după care au promovat-o timp de trei ani, până au obținut aprobarea Congresului.

[Legea Rezervei Federalea fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913. Legea a creat Sistemul Rezervei Federale, sistemul bancar central al Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Act]

Rep: În ​​1910 William Howard Taft era încă Președintele SUA. Cei șase domni care s-au dus acolo: republicanul  Nelson Aldrich, Henry Davison – partener principal al lui JP Morgan, A. Piatt Andrew – asistentul secretarului Trezoreriei, Frank Vanderlip -Președinte al Național City Bank of New York, Benjamin Strong – reprezentant al JP Morgan și Paul Warburg – partener și reprezentant al intereselor familiilor Rothschild și Warburg din Europa. Dumneavoastră scrieți că, practic, erau prezenți acolo cei care controlau un sfert din întreaga bogăție a lumii…

G.E.G.: … Din întreaga lume, da! E o afirmație incredibilă dar ea nu îmi aparține ci este a jurnaliștilor din acele vremuri, care au scris despre acești oameni, nu în legătură cu Federal Reserve, ci despre faptul că erau bancheri de frunte. Vorbeau, de exemplu, despre grupul de pe Insula Jekyll, apoi despre acești bancheri în special, despre companiile de investiții ale Kuhn, Loeb et. Co și așa mai departe… Ei spuneau că acești oameni, atât în mod direct prin puterea pe care o aveau în mâini dar și indirect, prin banii care se concentrau în aceste companii de investiții precum cele de asigurări sau prin bănci, prin toate acestea puse la un loc controlau un sfert din averea întregii lumi. Să știți că, de atunci încoace, această concentrare nu a făcut decât să crească…

Rep.: Domnule Griffin, la vremea când legea a fost dezbătută în Congres, era privită ca un fapt controversat, despre care să vuiască presa din acele vremuri?

G.E.G.: Da, a fost, și s-a bucurat de multă publicitate în acele vremuri. Au fost multe discuții… erau persoane care înțelegeau cumva că sistemul bancar are o influență în această inițiativă legislativă… Când senatorul Aldrich a lansat prima dată proiectul de lege, el a fost numit Legea Aldrich și n-a fost bine deloc…! Warburg îi tot spunea: „Nelson, nu face asta! Oamenii știu că ești republican, că ești bogat și că ai legături cu companiile astea de investiții. Nu-i spune «Legea Aldrich»!”. Se pare însă că și Aldrich avea orgoliul lui si probabil că și-a spus: „Sunt o persoană foarte respectată…” și așa mai departe… așa încât a numit-o totuși Legea Aldrich. Ei bine, atunci au început disputele… Oamenii au început să spună exact ceea ce bănuise Warburg că vor spune… Atunci a fost momentul când au trebuit s-o retragă, pentru că generase un puternic curent de opoziție. Apoi au redepus-o în Congres, era aproape aceeași lege, dar avea de partea ei și niște democrați: Carter, Glass… a fost numită Legea Carter-Glass… și de data asta a fost bine, lumea îi privea pe democrați ca pe niște muncitori din greu, îmbrăcați în salopete, cu negreală sub unghii, genul lui Ted Kennedy… A funcționat! Ideea este că subterfugiul a dat roade, legea fiind acum girată de cei care-i reprezentau pe oamenii obișnuiți, și așa au reușit s-o promoveze.

Rep: Așadar, în viziunea dumneavoastră, Legea Rezervei Federale s-a bazat de la început pe o manipulare?

G.E.G.: Categoric a fost vorba de manipulare! Este o mostră de strălucită strategie. Oamenii ăștia nu erau proști deloc, erau foarte buni psiho-politicieni, erau buni strategi… De fapt, în timp ce legea era dezbătută în Congres, unii dintre autorii legii au ieșit în public și țineau discursuri – știind că ele vor fi difuzate în presă, erau intervievați de jurnaliști, și spuneau: „Legea asta…” – pe care chiar ei o scriseseră în secret și nimeni nu știa asta – „…legea asta nu va face bine afacerilor, nu va fi bună pentru America!”. Ei realmente au comis înșelătoria asta, știind foarte bine că omul obișnuit, citind în presă părerea lor, își va spune: „Bancherilor ăstora mari nu le place legea asta, înseamnă că s-ar putea să fie bună!”. Tipii ăștia au fost geniali și așa au reușit.

Rep.: Vă întrebați, în cartea dumneavoastră Creatura din Insula Jekyll, ce este Rezerva Federală a SUA. Care este răspunsul dumneavoastră la această întrebare?

G.E.G.: Ei bine, este un cartel. Nu este vreo agenție guvernamentală, are doar aspectul uneia și s-au străduit mult să-i creeze „fațada” asta. Totuși, are putere guvernamentală, pentru că Congresul a votat în favoarea conferirii acestei puteri. În esență, în subteran, este un cartel. Nu e cu nimic diferit de un cartel al bananelor sau unul al petrolului sau al zahărului, doar că e un cartel în domeniul bancar. S-au adunat împreună, au desenat regulile propriei lor industrii, și-au reglementat singuri afacerile din domeniul lor – este ceea ce fac cartelurile – apoi au trimis Congresului legea, au șters de pe antet „Cartelul Bancar” și au pus în loc „Legea Rezervei Federale”. Congresul a aprobat-o și de aceea noi avem impresia că Rezerva Federală este un organism guvernamental, asta pentru că daca nu te supui regulilor pe care chiar ei le-au scris pentru industria lor, mergi la închisoare, așa că dă impresia unei agenții guvernamentale. Dar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, în esență este un cartel bancar!

Rep.: Când ați devenit interesat de acest subiect?

G.E.G.: Ooo, Doamne…! Am început să fiu interesat de subiect pe la mijlocul anilor ’60, am produs câteva documentare cu buget restrâns…. Știți, un bun documentar ar fi fost despre inflație…! Care este cauza inflației? Nu eram nici eu prea sigur despre asta dar intuiam că trebuie să aibă legătură cu banii din circulație. Așa că am început să fac cercetările proprii, nu am produs niciodată documentarul dar atunci am căpătat interesul pentru acest subiect… aveam o cutie plină cu notițe… Oricum, la un moment dat am redeschis cutia și am început să vorbesc despre asta, e ceva care a venit și a crescut din mers, cu cât înaintam mai mult, cu atât înțelegeam că este un subiect foarte important pentru viitorul țării noastre.

Rep: Scrieți în Creatura de pe Insula Jekyll ca FDIC nu înseamnă „asigurări”. Ce înseamnă?

[FDIC, Federal Deposit Insurance Corporation – Compania Federală de Asigurare a Depozitelor, o agenție guvernamentală creată de Congresul American pentru menținerea stabilității și încrederii populației în sistemul financiar american; n.tr]

G.E.G.: Este o întrebare grea. Cum să vă spun, când supra-asiguri un lucru sau când îl asiguri până când nu mai există niciun risc, exista tendința ca exact evenimentul pentru care te-ai asigurat să se întâmple. Știți cum era bancul acela, cu cel care avea un magazin, îl asigură pentru un milion de dolari și a doua zi îi ia foc magazinul. Se numește hazard moral. E un nume pe care industria asigurărilor l-a inventat. Deci, in primul rând, atunci când înființezi o agenție guvernamentală care garantează că băncile nu pot da faliment iar ea va lua din banii contribuabililor și va „reîntregi” băncile dacă acestea traversează vreo criză sau se întâmplă ceva, practic încurajezi băncile să facă investiții riscante, să acorde credite riscante, pentru că, până la urmă, ce au de pierdut? Ele știu că nu vor fi lăsate să suporte consecințele propriilor lor fapte… În al doilea rând, FDIC nu este o companie de asigurări întrucât ea nu evaluează serios băncile, cu alte cuvinte, băncile care riscă mai mult nu plătesc prime de asigurare mai mari decât cele mai conservatoare. Ele toate plătesc aceleași prime, așa că avem de-a face  cu o altă formă de hazard moral: băncile consevatoare, care fac tot ce-i mai bun in interesul acționarilor și al investitorilor, obțin profituri mai mici pe când băncile nesăbuite, care dau credite nesăbuite, fac bani mai mulți. În acest caz, băncile conservatoare pot spune: „E mai bine să fim și noi nesăbuite”. Întregul sector bancar tinde să devină așa. Este un mod direct de a explica ce se întâmplă în industria noastră bancară timp de… la anul Rezerva Federală va împlini 100 de ani… deci, ceea ce se întâmplă în sectorul nostru bancar de 100 de ani.

Rep.: Domnule Griffin, ce credeți că ar trebui făcut cu FED-ul (Rezerva Federală), în viziunea dumneavoastră?

G.E.G.: Cu FED-ul nu poate fi făcut decât un singur lucru. Amintiți-vă ce este el cu adevărat: este un cartel. Un cartel care deține puterea banilor noștri. FED-ul trebuie desființat! Nu există vreo cale de mijloc. Nu poți da unor oameni puterea de a crea bani din nimic și să te aștepți ca acei oameni să nu devină corupți. Nu are importanță dacă sunt bancheri sau politicieni, dacă dai o asemenea putere oamenilor, ei vor ajunge până la urmă corupți. Rezerva Federală este un cartel și consider că America trebuie să-l desființeze înainte ca el să desființeze America!

Rep.: Este posibil din punct de vedere politic acest lucru?

G.E.G.: În acest moment nu este posibil din punct de vedere politic pentru că omul de rând nu înțelege, așa că nu ar susține o asemenea măsură, dar devine din ce în ce mai posibil. Cu fiecare lună și, cu siguranță, cu fiecare an care trece, pe măsură ce tot mai mulți oameni realizează că sistemul nostru bancar se bazează pe înșelăciune și că toate aceste răscumpărări și toate programele de stimulare create cu banii noi fabricați, nu îi ajută pe oameni. Asta pune din ce în ce mai mulți pe oameni pe gânduri și asta face ca să fie din ce în ce mai posibilă din punct de vedere politic desființarea FED. Așa că acum nu cred că este posibil, politic vorbind, dar atunci când m-am apucat să scriu această carte, cu mulți ani în urmă, interesul pentru acest subiect era zero iar acum avem demonstrații, avem mișcarea End the Fed, cereri de investigare și auditare a FED-ului și așa mai departe… Mișcarea pentru desființarea FED-ul crește, o văd în campusurile universitare. Am avut ocazia să vorbesc în fața unor grupuri universitare și să văd pancartele cu „Desființați FED-ul!”. Aceasta este noua generație, care vine din spate. Așadar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, nu este posibil acum dar probabil că în următorii 8-10 ani se va întâmpla.

Rep.: Ați susține altceva care s-o înlocuiască?

G.E.G.: Nu cred că trebuie înlocuită cu ceva, e nevoie doar de un sistem bancar onest. Nu uitați, e vorba despre cartel. Nu cred că bananele au nevoie de un cartel pentru a fi vândute. Firmele independente care vând banane pot să-și vândă bananele fără să facă parte din vreun cartel și să stabilească prețurile. În consecință, eu zic să ne întoarcem la servicii bancare oneste și acestea să fie înlocuitorul.

Rep.: Am stat de vorbă cu G. Edward Griffin, autorul cărții Creatura din Jekyll Island aflată la cea de-a 32-a tipărire. Dl. Griffin este și președintele Freedom Force International și creator al Realities On. Ce sunt acestea?

G.E.G.: Freedom Force International este un grup, o organizație. Este internațională, așa cum sugerează și numele. Este un grup de oameni vor să aducă o schimbare în bine și au și un plan în acest sens. Nu e doar o gașcă de nemulțumiți. Au un plan cum să facă acest lucru iar planul este să inversăm procesul prin care simțim că ne-am pierdut libertățile și controlul asupra sistemului nostru. Există oameni care au foarte mult de câștigat de pe urma sistemului prezidențial, politic și bancar. Au mult de câștigat. Au câștigat foarte mult deja. Sunt foarte bogați, au multă putere politică, putere pe care au acumulat-o prin infiltrarea treptată în ceea ce ei numesc centrele de putere ale societății. La vârf ei știu că oamenii se iau după grupuri, se constituie în grupuri așa încât ei consideră că dacă pot controla liderii grupurilor importante, precum partidele politice, sindicatele, publicațiile media, atunci doar o mână de oameni îi poate conduce pe toți ceilalți. Așa am pierdut controlul sistemului întrucât aceste centre de putere au ajuns în mâinile unor oameni care vor ca sistemul să arate exact cum arată în prezent. Planul nostru este să inversăm acest proces. Aducem oamenii într-o rețea în care se ajută unii pe alții să revină în aceste centre de putere și să își recupereze autoritatea și influența. Asta este Freedom Force International. Reality On este un site comercial pe care vindem lucruri: vindem cărți, vindem înregistrări și documentare audio și video și care explică de ce facem asta și ce vrem să obținem.

Rep: Iar aici este menționat si site-ul web. 32 de puneri sub tipar, 5 ediții din cartea Creatura din Jekyll Island. Câte exemplare ați vândut?

G.E.G.: Cred că ne apropiem de o jumătate de milion de exemplare, suntem foarte aproape de acest nivel.

Rep.: G. Edward Griffin a fost cu noi…

 

Comentariu saccsiv:

Edward Griffin si grupul sau vor desfiintarea FED. Si considera ca o vor putea face.

Eu consider ca se va putea doar atunci cand si stapanii banilor vor fi de acord.

Cateva detalii despre personajele de la Jekyll Island, rudele si prietenii lor:

Familia Rothschild

In traducere „scutul rosu”. Cea mai cunoscuta familie de evrei din ultimii peste 200 de ani.

Fondatorul dinastiei a fost Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), finantator al Ordinului Illuminati:

Vigilant Citizen: ORDINUL ILLUMINATI – originile, metodele și influența lui asupra evenimentelor mondiale

Fii sai au fost:

Salomon Mayer (1774-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Austria, care a determinat dezvoltarea economica a Imperiului Austriac.

Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England. Ca o paranteza, o ruda  a sa s-a casatorit cu Karl Marx. In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa-l stapaneasca in insula, a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului. De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat. Au finantat tabara anti Napoleon.

Folosindu-se de sistemul propriu de informatii, de influenta si de credibilitate, dupa batalia de la Waterloo, pierduta de francezi, au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers, panicand populatia. Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat. La scurt timp stirea adevarata a venit. Astfel averea lor a crescut fabulos. La scurt timp, influenta lor in Bank of England era deja determinanta. A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol.

Fiul lui Nathan MayerLionel de Rothschild (1808-1879), a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez. A investit masiv in Franta. Fiul sau, Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892.

Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud.

Calmann (Carl) Mayer(1788-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Naples (Napoli).

James Mayer de Rothschild (1792-1868) – fondatorul Rothschild banking family of France. A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala. La vremea sa, se recunostea ca era cel mai bogat om al planetei.

A fost sustinatorul lui Gioacchino RossiniFrédéric ChopinHonoré de BalzacEugène Delacroix si Heinrich Heine.

La sfarsitul secolului 19 celebra familie controla peste jumatate din intreaga bogatie a Pamantului. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve:

Personalitati si organizatii: evreul MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILLUMINATII

Cititi va rog si:

Foto: MEDALIOANELE baronesei ROTHSCHILD. Adica DRACI, desigur …

KALERGI a fondat PANEUROPA cu banii evreilor ROTHSCHILD si WARBURG. Cum zice el ca va arata rasa europeana si cine o va conduce?

ARHIEPISCOPUL DE CANTERBURY Justin Welby (Biserica Anglicana) – sluga familiei ROTHSCHILD

Împrumuturile familiei evreiesti Rothschild către „Sfântul Scaun”

Creații sinistre: Familia ROTHSCHILD și TEMPLUL MASONERIEI – Curtea Supremă din Israel

FOTO: Baroneasa Marie-Hélène de Rothschild la o petrecere din 1972

 

Nelson W. Aldrich

Nelson W. Aldrich (1841 – 1915), politician si bancher. Relatii stranse de afaceri cu J. P. Morgan si Paul Warburg. Foarte activ mason. Fiica sa, Abby Aldrich, a fost mama lui David Rockefeller.

 

John Davison Rockefeller Sr.

John Davison Rockefeller Sr. (1839 – 1937), fondatorul Standard Oil, stramoasa colosilor petrolieri de mai tarziu:

Standard Oil of New Jersey (SONJ) , redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Standard Oil of New York, redenumita Mobil, acum parte a ExxonMobil.

Standard Oil of California , redenumita Chevron, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Standard Oil of Indiana, redenumita Amoco, acum parte a BP, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a BP.

Anglo-American Oil Co., acum Esso UK.

South Penn Oil Co., devenita Pennzoil acum parte Shell, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Considerat de istoria oficiala ca fiind cel mai bogat om din istorie. Neoficial, familia Rockefeller n-a depasit niciodata in avere familia Rothschild. Motivul pentru care cele doua familii nu mai figureaza vizibil in topul actual al primilor miliardari ai lumii il voi detalia intr-un alt articol. Pana atunci, o idée va puteti face citind:

„Gandul” prezinta top 20: CEI MAI BOGATI OAMENI DIN TOATE TIMPURILE. Lipseste ROTHSCHILD si multi altii. DE CE?

Revenind la John Davison Rockefeller Sr., acesta s-a casatorit cu Laura Celestia („Cettie”) Spelman in 1864, avand patru fete si un baiat, John D. Rockefeller, Jr.  Este de asemenea fondatorul The University of Chicago si al Rockefeller University in 1901, denumita initial Rockefeller Institute for Medical Research, care a “produs“ zeci de laureati ai premiului Nobel. In 1913 familia a creat celebra Rockefeller Foundation.

 

John D. Rockefeller Jr.

John D. Rockefeller Jr. (1874 – 1960), singurul fiul al lui John Davison Rockefeller Sr.

In 1897 scrie un studiu despre lucrarea lui Karl Marx  “Das Kapital “. Dupa terminarea studiilor devine director la  Standard Oil si mai apoi director si la compania lui J. P. MorganU.S. Steel.

In 1930, banca familiei, Chase National Bank (acum JP Morgan Chase), devine cea mai mare din lume.

In timpul Marii Crize devine cel mai mare proprietar imobiliar din New York, dezvoltand Rockefeller Center:

Locuri sinistre – ROCKEFELLER CENTER. O celebra locatie din New York contruita special pentru promovarea LUCIFERIANISMULUI

Cu timpul acolo s-au stabilit colosii GE (General Electric Company), RCA (Radio Corporation of America), NBC (National Broadcasting Company), RKO (Radio-Keith-Orpheum Pictures), Standard Oil of New Jersey (Esso), Associated PressTime Inc,  Chase National Bank (acum JP Morgan Chase).

A finantat masiv programe ale Ligii Natiunilor.

Un ecumenist indarjit, a finantat de asemenea enorm Interchurch World MovementFederal Council of ChurchesUnion Theological SeminaryRiverside Church si World Council of Churches:

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a cladit pe banii ROCKEFELLER, iar telul sau final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e in rahat pana in gat dar zicem ca mirosim a levantica

A mai finantat constructia Palestine Archaeological Museum in East Jerusalem – Rockefeller Museum, ce azi adaposteste si celebrele “manuscrise de la Marea Moarta“.

In 1900 se insoara cu Abby Greene Aldrich, fiica puternicului Nelson W. Aldrich .

In 1895 componenta franceza a familiei Rothschilds devine interesata in cumpararea minelor Anaconda, achizitionand un sfert din ea. Si nu era singura pe lista. La sfarsitul anilor 1890 familia controla deja peste 40 % din intreaga productie mondiala de cupru. Rolul lor in Anaconda a fost insa scurt, in 1899 predand stafeta familiei prietene Rockefeller care au creat din ea gigantul Amalgamated Copper Mining Company, una din cele mai mari trusturi de la inceputul secolului 20. Pana in 1915 reuseste sa incorporeze toate rivalele din zona, dupa care isi reschimba denumirea in Anaconda.

Industria cuprului era extrem de profitabila prin pretul ridicat artificial in conditiile in care incepuse electrificarea. In anii 1920 profitul companiei atinsese maximul, extinzandu-se si in industria de mangan, zinc, aluminiu.

In 1922 achizitioneaza operatiunile miniere din Chile (Chuquicamata, cea mai mare din lume) si Mexic, aducand doua treimi din toate profiturile companiei.

In 1928 insa, Rockefeller incepe crearea dezastrului care a atins in 1929 apogeul: Marea Criza.

In 1921 se creaza Council on Foreign Relations, primul ei director fiind Paul Warburg. Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput a fost familia Rockefeller, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949, fiul sau David Rockefeller devine cel mai tanar director al CFR.

Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program .

In 1946 Nelson Rockefeller si tatal sau John D. Rockefeller, Jr. cumpara un teren de la William Zeckendorf pe care il doneaza ONU , devenind UN Headquarters amplasamentul complexului.

Nu putem incheia capitolul Rockefeller fara a aminti de niste afaceri din al doilea razboi mondial, pentru a intelege mai bine ce si cum in istoria moderna:

După cel de-al doilea război mondial, zeci de suspecți de crime de război naziste au fost judecați de aliați în Palatul de Justiție din orașul Nürnberg, locul nașterii partidului nazist. Inculpații proveneau nu numai din rândurile militarilor, ci și din sectoarele medicale, judiciare, administrative, industriale și de altă natură care alcătuiau mașina germană de război.
Printre prizonierii din sectorul industrial acuzați de crime împotriva umanității au fost 24 de manageri ai IG Farben, o organizație fără care, conform procurorului șef al SUA Telford Taylor, al doilea război mondial nu ar fi fost posibil.
În 1925, IG Farben, Interessengemeinschaft Farben (Asociația de interese comune), a devenit un cartel puternic al companiilor chimice și farmaceutice germane, cum ar fi Bayer (producătorul de aspirină), BASF, AGFA și Hoechst (cunoscut sub numele de Aventis. Grupul IG Farben a devenit cea mai mare corporatie chimica si farmaceutica din lume. Și chiar și astăzi, deși nu folosește numele de IG Farben, companiile sale rămân cele mai puternice companii transnaționale de pe planetă în domeniul produselor farmaceutice, chimice și agrochimice.

Cartelul IG Farben a fost crucial pentru efortul de război al naziștilor prin furnizarea de combustibili sintetici, cauciuc și alte substanțe chimice. Ei au fabricat și Zyklon-B, gazul nervos folosit pentru a ucide milioane în lagărele de concentrare din Auschwitz, Birkenau și în alte locuri.

IG Farben a lucrat îndeaproape cu regimul nazist și SS și a fost probabil cea mai importantă dinamică în conducerea masinii de razboi naziste, donând circa 80 de milioane de Reichsmarks în schimbul industriei chimice, farmaceutice și petrochimice confiscate din țările ocupate. Cu toate acestea, nu ar fi putut ajunge într-o poziție de astfel de putere fără investiții uriașe de la John D. Rockefeller și Compania sa Standard Oil. Împreună cu Rockefeller au înființat o companie numită Standard IG Farben..
Deși știa că va fi folosit în scopuri de război, Rockefeller a reușit să organizeze un transport de tetraetil lead la IG Farben în 1938 pe care Luftwaffe îl avea nevoie pentru combustibilul aviatic.
Chiar și până în 1942 a furnizat naziștilor petrol deturnat prin Elveția și a alimentat submarinele germane în Insulele Canalului. Când a fost acuzat de legea „Trading With the Enemy”, Rockefeller a dispărut cu o „palmă pe încheietură” (amendă de 5 000 de dolari) când președintele Roosevelt a oprit brusc ancheta la cererea Departamentului de Război:

COLOSII DIAVOLULUI: IG Farben – Rockefeller / De la sustinerea masinii de razboi naziste la Codex Alimentarius si Big Pharma

 

JP Morgan

John Pierpont Morgan (1837 –  1913), un adevarat gigant in banci – finante, industrie. La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Cu exceptii precum John D. Rockefeller, ce crease cel mai mare monopol (Standard Oil Company) sau Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea pe atunci banii necesari pentru a forma trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri de pe Wall Street.

Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti precum Philip Armour (“regele” industriei alimentare pe-atunci) si Collis Huntington (“regele” industriei transporturilor) s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb. Astfel ca pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA, aproape jumatate din milionarii americani locuind in aceasta metropola. Iar Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii, printre care si U.S. Steel, un imens trust al otelului format in 1901 din fabricile pe care le achizitionase de la Andrew Carnegie.

A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg.

 

Kuhn, Loeb & Co.

 

Kuhn, Loeb & Co. a fost o banca de investitii cu sediul in New York, fondata in 1867 de evreii Abraham Kuhn (1819 – 1892) si Solomon Loeb (1828 – 1903).

La 1 ianuarie 1875 se alatura si Jacob Schiff, ginerele lui Solomon Loeb, ce mai apoi devine liderul bancii pe care o aduce pe locul doi in topul bancilor de investitii din SUA, dupa J.P. Morgan & Co.

Banca a acționat ca cea mai importantă casă de investiții pentru John D. Rockefeller, prin îndrumarea consilierului său de investiții, Frederick T. Gates.

Principalii parteneri ai firmei: Otto KahnPaul WarburgFelix WarburgMortimer SchiffBenjamin ButtenwieserLewis Strauss (figura majora in dezvoltarea armelor nucleare) si Sigmund Warburg.

Toti cei de mai sus au fost evrei si de multe ori nu doar atat, ci si se casatoreau intre ei. Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Kuhn,_Loeb_%26_Co. partenerii Kuhn, Loeb & Co. au devenit rude cu partenerii J & W SeligmanSpeyer & Co.Goldman, Sachs & Co. si ale altor firme evreiesti din Germania.

De exemplu, exista o relație deosebit de strânsă între partenerii Kuhn, Loeb & Co. și M. M. Warburg & Co. din Hamburg, Germania, prin Paul Warburg și Felix Warburg.

 

Familia Warburg

Familie celebra de evrei din Venetia, cu origini prin Spania. La acea vreme se numeau del Banco.

In secolul 16 se stabilesc in Germania, la Warbug, de unde si noul nume. La acea vreme erau considerati printre cele mai bogate familii de evrei sefarzi din Germania.

Dupa ce s-au stabilit la Hamburg, fondeaza in 1798 banca de investitii M. M. Warburg & Co. Cu timpul au mai creat si alte banci.

Revenind la vremurile ce ne intereseaza:

Paul Warburg (1868 – 1932) impreuna cu fratii sai Max Warburg (1867 – 1946) si Felix Warburg (1871 – 1937), toti bancheri, au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania.

Max a ramas pe batranul continent iar Paul si Felix au inceput afacerile in SUA la Kuhn, Loeb & Co. si nu numai.

Paul Warburg a fost si presedinte al Bank of Manhattan, stramoasa JPMorgan Chase & Co. De asemenea a fost si primul director Council on Foreign Relations. In 1895 se insoara cu Nina Loeb, fiica Solomon Loeb de la Kuhn, Loeb & Co. A fost unul dintre principalii fondatori ai Federal Reserve.

Membru Supervisory Boards („Aufsichtsrat”) al subsidiarei I.G. Farben din SUA.

Felix Moritz Warburg s-a insurat cu Frieda Schiff, fiica lui Jacob Schiff. Casa sa din New York este acum Jewish Museum iar Kfar Warburg din Israel ii poarta numele.

A fost unul dintre liderii comunitatii evreiesti din SUA si a fondat American Jewish Joint Distribution Committee, al carui principal finantator a fost Jacob Schiff.

Fiica sa Carola Warburg Rothschild (1896–1987) s-a maritat cu Walter N. Rothschild, fiul lui Simon F. Rothschild.

Max Warburg a participat la Conferința de pace de la Paris din 1919 de la Versailles, ca parte a delegației germane.

In 1926 are loc primul congres International Paneuropean Union cu finantarea evreilor Louis Rothschild si Max Warburg:

KALERGI a fondat PANEUROPA cu banii evreilor ROTHSCHILD si WARBURG. Cum zice el ca va arata rasa europeana si cine o va conduce?

În timpul Republicii de la Weimar, a servit în consiliul („Generalrat”) Reichsbank între 1924 și 1933.

Pana in 1932 a fost membru Supervisory Board („Aufsichtsrat”) al I.G. Farben (Interessen Gemeinschaft Farben).

A emigrat din Germania in 1938.

Alti membri mai importanti ai familiei:

Otto Warburg, var cu cei trei de mai sus, a fost ales seful World Zionist Organization in 1911.

James Warburg (1896-1969), fiul lui Paul si consultant financiar al presedintelui Franklin D. Roosevelt declara în fata Senatului SUA pe 7 februarie 1950:

“Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.“

 

Jacob Schiff

Jacob Henry Schiff (1847 – 1920), evreu nascut in Germania, bancher in SUA.

Ginerele lui Solomon Loeb (fondatorul Kuhn, Loeb & Co.). La 1 ianuarie 1875 se alatura socrului sau, devenind mai apoi liderul celebrei banci de investitii.

Deosebit de influent la vremea lui (se vorbea pe atunci de “Schiff era”), acesta a finantat Japonia in eforturile ei militare din timpul razboiului ruso-japonez (1904 – 1905). In 1905 a fost medaliat de japonezi cu Order of the Sacred Treasure iar in 1907 cu Order of the Rising Sun. A fost primul strain onorat de Imparatul Meiji in palatul imperial.

A fost director la National City Bank of New York (acum Citibank), Equitable Life Assurance Society si Union Pacific Railroad.

In multe afaceri a fost asociat cu E. H. Harriman.

Activ in ascensiunea sionismului.

Impreuna cu evreul Stephen Samuel Wise fondeaza in 1914 NAACP (National Association for the Advancement of Colored People).

Fiica sa, Frieda Schiff, s-a maritat cu Felix Moritz Warburg.

Cititi va rog si:

„The Money Masters” – un excelent documentar despre modul in care ROTHSCHILD si locotenentii lor stapanesc sistemul financiar-bancar mondial

 

Stephen Samuel Wise

De la stanga la dreapta: Albert Einstein, Stephen Wise si Thomas Mann. Foto: https://www.facebook.com/WiseWJC/photos/a.456973524403190/735650846535455/?type=3

Stephen Samuel Wise (1874-1949), nascut in Ungaria, plecat in SUA, rabin si lider sionist. Fondator al New York Federation of Zionist Societies in 1887. Secretar onorific al Federation of American Zionists, colaborator apropriat al lui Theodor Herzl. Prieten apropiat al presedintelui mason Franklin Delano Roosevelt.

In 1914 co-fondeaza NAACP (National Association for the Advancement of Colored People) impreuna cu evreul Jacob Schiff, unul din fondatorii Federal Reserve.

Co presedinte al American Zionist Emergency Council, precursor al American Israel Public Affairs Committee (AIPAC).

Intr-o conferinta in New Jersey din 1911 spunea:

Marti presedintele Princeton University va fi ales guvernatorul statului vostru. Nu-si va termina mandatul si va fi ales presedintele SUA. In martie 1917 va fi pentru a doua oara presedinte. Va fi unul din cei mai mari presedinti din istoria Americii

Vorbea despre Woodrow Wilson…

 

Woodrow Wilson

Thomas Woodrow Wilson (1856 – 1924), presedinte al SUA intre 1913 si 1921.

Sfatuitorul sau era evreul Bernard Mannes Baruch.

Legea Rezervei Federale a fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913.

Intr-un final, Woodrow Wilson a recunoscut:

Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Teofil said, on iunie 12, 2021 at 8:42 pm

    CINE PRODUCE BANII, DETINE PUTEREA
    CINE DETINE PUTEREA, STABILESTE ADEVARUL
    CINE STABILESTE ADEVARUL, CONTROLEAZA TRECUTUL
    CINE CONTROLEAZA TRECUTUL, DETERMINA VIITORUL
    CINE DETERMINA VIITORUL, PRODUCE BANII

    Apreciat de 3 persoane

  2. […] Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: