Saccsiv – Weblog

VIDEO – OFICIAL: Rusia va avea un plan pentru a salva pamantul de asteriodul Apophis

Posted in Apophis, asteroizi, RUSIA by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   Citez din articolul Russia in secret plan to save Earth from asteroid: official:

   Cercetatorii rusi se vor intalni in curand pentru a colabora in vederea realizarii unui plan pentru salvarea pamantului dintr-o posibila coliziune catastrofica cu un asteroid gigantic, coliziune ce va avea loc in 26 de ani, a afirmat miercuri directorul agentiei spatiale rusesti.

  „Vom avea in curand o intalnire cu usile inchise a colegiului nostru, consiliul tehnico-stiintific, pentru a vedea ce se poate face” pentru a preveni lovirea planetei de catre asteroidul Apophis in anul 2036, a afirmat Anatoly Perminov catre radio Vocea Rusiei.

  „Ne gandim la vietile oamenilor”, l-au citat cei de la agentia de stiri pe Perminov.

  „Este mai bine sa cheltuim o suta de milioane de dolari pentru a crea un sistem de prevenire a coliziunii decat sa asteptam pana cand se va intampla aceasta si sute de mii de oameni vor fi ucisi”, a afirmat el.

   Asteroidul Apophis masoara aproximativ 350 de metri (1 150 picioare) in diametru si agentia de stiri RIA Novosti a afirmat ca daca acesta ar lovi pamantul in anul 2036, va crea un nou desert de dimensiunea Frantei.

   Perminov a afirmat ca un plan serios pentru a preveni o asemenea catastrofa va fi probabil un proiect international ce ar trebui sa implice expertii rusi, europeni, americani si chinezi.

   Interfax l-a citat afirmand ca o optiune ar fi crearea unei „noi aparaturi in spatiu” construita strict pentru a deturna cursul asteroidului Apophis.

  „Nu vor fi explozii nucleare”, a afirmat Perminov. „Totul va fi facut conform legilor fizicii. Vom examina totul. ”

   NASA, agentia spatiala americana, a afirmat in luna octombrie pe site-ul sau ca noile calcule asupra drumului asteroidului Apophis indicau „o reducere semnificativa a probabilitatii ciocnirii cu pamantul in anul 2036”.

   „Tehnicile computerizate avansate si noile date disponibile indica faptul ca probabilitatea unei ciocniri cu pamantul pe data de 13 aprilie 2036 a asteroidului Apophis a scazut de la una la 45 000 la aproximativ una la un milion”, au afirmat cei de la NASA.

   RIA Novosti a afirmat ca se asteapta ca asteroidul sa treaca la 30 000 kilometri      (18 600 de mile) de pamant in anul 2029 – mai aproape decat multi sateliti geo-stationari – si si-ar putea schimba cursul, ducand la ciocnirea cu pamantul sapte ani mai tarziu.

VIDEO (animatie) – Indoctrinare pentru copii: GUVERN MONDIAL, topirea ghetii …

Posted in GUVERN MONDIAL, GUVERNUL MONDIAL, incalzirea globala by saccsiv on Decembrie 31, 2009

Sfantul Ioan Gura de Aur: CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU?

Posted in ANUL NOU, REVELION, Sfantul Ioan Gura de Aur by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   Citez din articolul CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur, al fratilor de la RAZBOI INTRU CUVANT:

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu“. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?“. Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit“, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti. Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?“. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el. Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă?

Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine? Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu. Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă. Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit“, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?“. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.

Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu. Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.

Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.

Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10). De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?

Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.

Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).

Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.

Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti. Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la duminici si sarbatori, Editura Bunavestire, Bacau, 2005)

VIDEO: IRAN – manifestari pro-guvernamentale si noi imagini ale protestelor

Posted in IRAN by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   Cititi va rog si:

VIDEO: Proteste in Iran. 8 morti

 

VIDEO – SUA, Washington: un politist suparat scoate arma impotriva participantilor la o bataie cu bulgari de zapada …

Posted in abuzuri ale politiei, politie, SUA, Washington, zapada by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   Se intampla in SUA, chiar in capitala Washington, unde peste 200 de oameni s-au adunat pentru a se juca cu zapada, intr-un „razboi” cu bulgari. Ceva nu i-a convenit insa unui politist ce trecea cu masina pe acolo si a scos arma …

   Iata si cateva imagini filmate de “periculosii luptatori”:

   Cum ii angajeaza pe astia? Sa ne mai miram atunci de asa ceva?

VIDEO: Gloriosi politisti intr-o fotografie de grup cu un student arestat

Filmari socante: brutalitate, tortura si crima sub acoperirea uniformei de politist

VIDEO: Sfantul Vasile cel Mare, tropar, acatist. LA MULTI ANI tuturor celor ce poarta acest nume

Posted in acatist, Sfantul Vasile cel Mare, SINAXAR, tropar by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   Tropar

   Acatist

1 IANUARIE: Pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Posted in Calendar Ortodox, Sfantul Vasile cel Mare, SINAXAR by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   În luna ecembrie, în ziua întâia, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei

   Acest mare părinte al nostru Vasile a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredinţa lui Arie, ereticul. Iar Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în erezia lui Arie.

   Tatăl Sfântului Vasile era din Pont şi se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia şi se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi toate ştiinţele din vremea aceea. Deci, covârşind pe toţi nu numai cu filozofia şi cu mintea cea ascuţită, ci şi cu puterea şi viaţa cea îmbunătăţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

   Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a sfântului. Prin cuvântările sale a lovit în credinţele greşite ale ereticilor; a dat învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.

   Şi era Sfântul Vasile om foarte înalt la stat şi drept ca o făclie; uscăţiv şi slăbit de ajunare şi de veghere; oacheş la faţă, dar obrazul îngălbenit; nasul lunguieţ; sprâncenele cercuite şi plecate, asemenea omului gânditor; fruntea încreţită; umerii obrajilor ieşiţi, tâmplele adâncite; cam pleşuv la păr; cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Pomenirea lui se săvârşeşte în Sfânta Biserică sobornicească

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie01.htm

1 IANUARIE: Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Predica Sf. Ioan Gura de Aur

Posted in Calendar Ortodox, IISUS HRISTOS, Sfantul Ioan Gura de Aur, SINAXAR by saccsiv on Decembrie 31, 2009

De la Sfinţii Părinţi am luat obiceiul să sărbătorim, după încheierea anului calendaristic, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Domnul a primit aceasta, ca să înlăture rânduiala Legii Vechi şi să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh cea nefăcută de mână. Deci, sărbătorim această zi ca pe un praznic împărătesc.

Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot aşa a binevoit să primească şi tăierea împrejur. Întâi, ca să astupe gurile ereticilor care îndrăznesc a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire. Dar dacă n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tăiat împrejur? Şi al doilea ca să astupe gurile iudeilor celor neînţelegători, care îl cleveteau că nu păzeşte sâmbăta şi că strică Legea.

Pentru aceasta, după opt zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maica Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Şi a fost tăiat împrejur; şi I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Şi iarăşi întorcându-Se Domnul cu părinţii Săi acasă, a vieţuit omeneşte, crescând cu anii, cu Înţelepciunea şi cu harul, pentru mântuirea noastră.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie01.htm

Reiau integral articolul http://www.crestinortodox.ro/predici-la-sarbatorile-de-peste-an/71664-predica-la-taierea-imprejur-a-domnului

Predica la Taierea-imprejur a Domnului

” Si s-a pogorat impreuna cu dansii si a venit in Nazaret, si era supunandu-se lor” .
(Luc. 11.51).

Despre cresterea copiilor

Cand Apostolul vorbeste despre insusirile cele bune ale unei vaduve, aminteste mai intai de toate, ca ea trebuie sa fi crescut copii (I Tim. V. 9, 10). Cuvantul crestere insa el nu il ia intr-un inteles obstesc, de jos, precum multi inteleg aceasta, ca adica vaduva nu trebuie sa fi lasat copiii sai sa moara de foame. Chiar singura puterea firii unei mame nu ar fi ingaduit aceasta, si de aceea nu este trebuinta de vreo lege, ca vaduva sa nu lase copiii sai flamanzi. Apostolul vorbeste aici despre cresterea cea ingrijita intru cucernicie si dreptate. Iar mamele, care nu cresc asa pe copiii lor, sunt mai rele decat cele ce isi omoara copiii. Aceasta trebuie sa se zica nu numai femeilor, ci si barbatilor. Multi parinti isi dau toata truda, ce se poate gandi, pentru ca sa agoniseasca fiului lor un cal bun, o casa frumoasa, o mosie pretioasa, iar pentru ca sa dobandeasca el un suflet nobil si un simtamant cucernic, nu se ingrijesc cat de putin. Si tocmai aceasta aduce toata lumea in neoranduiala, ca noi nu crestem pe copiii nostri dupa cuviinta, si ne ingrijim numai pentru averea lor, nu pentru sufletele lor. Aceasta vederat este cea mai mare nebunuie. Caci fie averea cat de mare si cat de insemnata, daca acela care are sa o mosteneasca, nu este imbunatatit si drept, ea trebuie a se socoti ca si pierduta; ba inca unui astfel de om averea sa ii este chiar de stricare, si il duce inca mai sigur si mai adanc in iad. Dimpotriva, daca sufletul este nobil si imbunatatit, el, si sarac fiind, va fi norocit.

De aceea noi trebuie sa ne ingrijim la aceea, de a nu-i face bogati in aur, argint si in alte lucruri de asemenea, ci ca sa fie foarte bogati in cucernicie, in dreptate si in fapta cea buna, sa nu aiba multe trebuinte si sa nu umble cu ardoare dupa bunurile si dupa placerile cele pamantesti. Trebuie sa fim cu bagare de seama asupra iesirii si intrarii lor, asupra purtarii si umbletelor si asupra societatii lor, stiind ca cine este lenes intru aceasta nu are a nadajdui’iertarea de la Dumnezeu. Daca ingrijirea de mantuirea altor oameni este una dintre cele mai mari datorii ale noastre, precum zice Apostolul: „nimeni sa nu caute folosul sau, ci folosul altuia” (1 Cor. X. 24); cu cat mai mult fiecare va trebui sa fie raspunzatori pentru ingrijirea de mantuirea copiilor sai? Dumnezeu va zice catre fiecare tata de familie: „nu am dat eu copilul dintru inceput in casa ta? Nu te-am pus eu pe tine invatator, crescator, ingrijitor si stapan al lui? Nu am pus eu in mainile tale toata puterea asupra lui? Cand el era inca gingas, ti l-am dat tie, ca sa-l formezi si sa-l oranduiesti. Ce iertare poti tu nadajdui, cand pregeti si treci cu vederea cresterea lui?”

Sau ce poti tu oare sa zici spre dezvinovatirea ta? Poate, ca fiul tau este greu de infranat si indaratnic? Dar la aceasta trebuia sa gandesti inca de mai inainte, si cand el era inca mic si usor se putea infrana, de atunci sa te fi ingrijit a-l imblanzi, a-l obisnui la datoriile lui, a-l aduce la oranduiala, si a starpi bolile sufletului sau. Cand ogorul inimii lui era inca usor de lucrat, de atunci trebuiai tu sa smulgi spinii, atunci cand ei in varsta cea gingasa usor se pot smulge; si patimile copilului nu s-ar fi facut, prin lenevirea ta, mai mari si nebiruite. Pentru aceea zice inteleptul Sirah: „De ai feciori, invata-i si pleaca din pruncie grumazul lor” (Sir. VII. 29). Si Dumnezeu nu numai porunceste tie aceasta, ci mai vartos te si ajuta el insusi. Cum si in ce chip? Prin aceea ca zice: „Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, cu moarte sa se omoare” (Esire. XXI. 16). Vezi tu, cum ingrozeste el pe copii, cum Ti inspaimanta, cat de mult iti inlesneste stapanirea asupra copiilor?

Iar daca Dumnezeu pedepseste cu moarte cutezanta copiilor contra parintilor, apoi cum putem noi sa ne dezvinovatim, cand am privit cu nepasare cutezanta copiilor nostri impotriva lui Dumnezeu? Dumnezeu zice fiecarui tata de familie: „pe fiul, care te ocaraste pe tine, il voi pedepsi cu moarte; iar tu nu voiesti nici macar cu un cuvant sa tulburi pe cel ce calca cu picioarele poruncile mele? Merita acesta iertare”? Tu vezi, cum el cuteaza impotriva facatorului sau, si nici macar nu te superi de aceasta, nu-l ameninti, nu-l pedepsesti, desi stii bine, ca Dumnezeu opreste astfel de ingaduinta. Si Dumnezeu face aceasta nu pentru ca o astfel de jignire ar aduce vatamare insasi celui prea-inalt si neatins, ci pentru ca sa mantuiasca pe fiul tau cel pacatos. Iar cel ce este atat de nebun, inca se indarjeste impotriva lui Dumnezeu, acela inca si mai mult, va pacatui contra tatalui sau si a propriei lui mantuiri sufletesti.

Asadar sa nu fim negrijitori de aceasta, stiind ca copiii, cand pazesc cu credinta datoriile lor catre Dumnezeu, inca si in celelalte lucruri ale vietii dobandesc norocire si cinste, fiindca oricine cinsteste si stimeaza pe un om imbunatatit si bine crescut, fie el oricat de sarac; pe cand pe cel rau si fara de randuiala oricine il injura si il urasc, fie el oricat de bogat. Un fiu bine crescut insa nu numai la altii va dobandi stima, dar si insuti tie, tatalui sau, va fi mai iubit, fiindca la dragostea cea fireasca se adauga inca un alt temei al iubirii, adica fapta cea buna a fiului. Afara de aceasta un astfel de fiu nu numai iti va fi tie mai iubit, ci inca mult mai placut si mai folositor, caci el te va cinsti si te va sprijini la batranetele tale. Precum aceia, care sunt nemultumitori catre Dumnezeu, nu stimeaza nici pe parintii lor, tot asa acei ce cinstesc pe Dumnezeu, arata si parintilor lor tot respectul. De aceea pentru ca tu sa fii placut atat lui Dumnezeu, cat si oamenilor, ca sa-ti gatesti o viata norocita si sa scapi de pedeapsa in viata cea viitoare, creste pe copilul tau cu toata ingrijirea. Iar cum – ca aceia, care nu cresc pe copiii lor cu ingrijire, desi ei altminteri ar fi buni si vrednici, totusi se pedepsesc greu, aceasta se vedereaza dintr-o istorie veche, pe care eu o voi povesti.

A fost un preot mare intre iudei, anume Eli (I. impar. II. 13. urm). Eli altminteri era vrednic si bun, insa avea doi feciori foarte rai, pe care el nu i-a tinut in frau si nu i-a domolit, sau cel putin nu facuse aceasta cu destula putere si staruinta; caci el ar fi trebuit sa-i franeze, sa-i goneasca din casa sa si in tot chipul sa-i pedepseasca, pentru ca sa-i indrepteze. insa el numai ii indemna, si se multumea a le da sfaturi blande, zicandu-le: „nu faceti, fiii mei, nu faceti asa, ca nu bine aud eu de voi” (Impar. II. 25). Ce zici tu, Eli? Ei au cutezat impotriva lui Dumnezeu, si tu ii numesti „fii ai tai”? Ei nu vor sa mai recunoasca pe facatorul lor, si tu marturisesti inca inrudirea ta cu dansii? De aceea zice Sf. Scriptura: „Eli nu a certat pe fii sai” (I Imp. III. 13). Caci cand cineva indeamna simplu, aceasta nu este certare, ci trebuie a intrebuinta un mijloc aspru si tare, precum boala cere. Asadar nu este de ajuns numai a spune copiilor gresalele si a-i sfatui, ci trebuie a-i si infricosa, spre a dezradacina obiceiurile cele rele de la inceput.

insa tocmai prin aceea, ca Eli, desi indemna pe fii sai, insa nu cu destula staruinta, precum ar fi trebuit, prin aceea, zic, i-a dat in mainile vrajmasilor. Ei au cazut intr-o batalie contra Filistenilor, si fiindca el n-a putut suferi auzirea despre aceasta, a cazut de pe scaunul sau, si-a frant grumazul si a murit. Vezi, ca am avut dreptate, cand am zis, ca parintii, care nu-si cresc copiii si nu-i tin intru cucernicie, sunt adevarati omoratori ai copiilor lor? Asa a fost si Eli omoratorul fiilor sai. Adica macar ca vrajmasii au omorat pe fiii lui, totusi el a fost vinovat de moartea lor, caci prin lenevirea sa in cresterea lor, el Ie-a rapit ajutorul lui Dumnezeu si prin aceasta i-a dat fara paza si fara aparare omoratorilor lor. Dar el a omorat nu numai pe fiii sai, ci si pe sine insusi.

Aceeasi soarta au inca si acum multi parinti. Fiindca ei nu voiesc sa infraneze, nu voiesc sa fie aspri, si sa tulbure pe copiii lor cei fara de randuiala si pacatosi, ei adeseori sunt siliti a privi, ca aceia pentru nelegiuiri sunt prinsi, tarati inaintea scaunului judecatii, aruncati in temnita, sau chiar si pmorati. Caci daca tu nu-i pedepsesti, nu-i indreptezi, atunci se va urma-cu dansii dupa legile comune si se vor pedepsi public. La aceasta nenorocire atunci se adauga si rusinea, caci toti arata cu degetul pe tatal, al carui fiu a luat un asemenea sfarsit, si ii fac mai cu neputinta orice iesire din casa. Caci cu ce ochi poate el sa se uite ia aceia, cu care se intalneste, dupa ce fiul lui a adus asupra-i o astfel de rusine, o astfel de nenorocire? De aceea va poftesc si va rog, ingrijiti bine de copiii vostri, si anume de mantuirea sufletului lor. Tu, Tatal casei, esti un dascal pentru toata casa ta, si Dumnezeu neincetat trimite ia tine in scoala pe femeia ta si pe copiii tai. Despre femei zice aceasta Apostolul Pavel, cand graieste: „de voiesc ele sa se invete ceva, acasa sa-si intrebe pe babatii lor” (I Cor. XIV. 35); iar despre copii el zice: „cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului” (Efes. VI. 4). Gandeste, ca tu ai in casa ta niste statui de aur, adica copiii tai, de aceea oranduieste-i, cerceteaza-i in toate zilele cu bagare de seama, impodobeste si formeaza sufletul lor in tot chipul. Urmeaza lui Iov celui cucernic, care, de teama ca nu cumva fiii lui sa fi pacatuit intru ceva in inimele lor, aducea jertfa pentru dansii, si era foarte luator aminte pentru dansii. Urmeaza inca si exemplul patriarhului Avraam.

Si el se ingrijea nu ca sa lase fiului sau bani si comori, ci se uita la implinirea legii lui Dumnezeu, ca sa insufle urmasilor sai din toate puterile implinirea aceleia. Martor pentru aceasta fapta buna a sa este insusi Dumnezeu, cand zice: „Stiu ca va porunci fiilor si urmasilor sai, ca sa pazeasca caile Domnului si sa faca dreptate” (Fac. XVIII, 19). Iar David, cand era sa moara, a chemat pe fiul sau, si in loc de avere i-a lasat o sfatuire, pe care el adesea o repeta, adica: daca tu fiul meu vei trai dupa legea cea dumnezeeasca, nu te va intampina nici o nenorocire, ci toate iti vor merge cu noroc, si te vei indulci de mare siguranta si liniste. Iar daca vei pierde sprijinul lui Dumnezeu, nu-ti va putea folosi imparatia si toata puterea lumii”. Acestea si altele asemenea i-a vorbit el, desi nu cu aceste cuvinte.

Deci si noi atat in viata cat si la moarte, acestea sa vorbim copiilor nostri si sa-i convingem, ca frica lui Dumnezeu este averea cea mai mare, mostenirea cea mai sigura, si comoara cea mai nepieritoare. Sa nu ne zbuciumam a le lasa comori trecatoare, ci cucernicia, care este o avere ramaitoare, si durabila. Unde lipseste cucernicia, acolo si averea ce poseda cineva se prapadeste in primejdii si in rusine. Unde insa este cucernicia, acolo se vor dobandi si averile, pe care cineva inca nu le poseda. Daca tu vei creste pe fiul tau intru fapta cea buna, si altii vor creste tot asa pe fiii lor, atunci se va forma ca un lant, ca un sir de buna purtare, care va cuprinde la urma pe toti, un sir, care se incepe de la tine si pentru cresterea cea buna a copiilor iti va aduce roduri slavite.

Un copil are trebuinta de asprime, de supraveghere si de frica. Aceasta insa eu nu o zic, pentru ca voi sa va purtati neprieieneste cu copiii, ci pentru ca sa fiti mult stimati de catre dansii. Daca si femeia trebuie sa stimeze pe barbatul sau si sa se teama de dansul, cu cat mai mult copiii trebuie sa se teama de tatal lor? Nu-mi rapunde mie, ca tineretea nu se poate domoli. Caci daca Pavel cere o astfel de ingrijire de la o vaduva, cu cat mai mult o va cere el de la un barbat? Daca insa ea nu ar fi cu putinta, el desigur nu o ar fi recomandat. insa toata rautatea copiilor se reazima pe lenea noastra, caci noi de la inceput din varsta cea frageda, nu i-am tinut in cucernicie si in frica Domnului. Noi ne ingrijim ca ei sa capete cultura lumeasca, sa invete lucruri si afaceri lumesti, cheltuim bani pentru acestea, rugam pentru dansii pe prietenii nostri si nu lasam nici o cale neincercata. Dar nu ne ingrijim nicidecum ca ei sa fie in favoare, la imparatul ingerilor.

Noi totdeauna le ingaduim a vizita teatrele, dar nu-i silim sa se duca la Biserica. Si daca copilul vine aici de vreo doua ori, sta fara nici un folos si castig, numai pentru a-l desfata. insa nu trebuie sa fie asa, ci precum cand ii trimitem la scoala le cerem socoteala de ceea ce au invatat, tot asa trebuie sa fie si cand ii trimitem la Biserica, sau mai vartos cand ii ducem noi insine. Trebuie dupa aceea a-i intreba ce au auzit, sau au invatat ei aici. Cu chipul acesta indreptarea copiilor ne va fi foarte usor si indemanatic. Daca ei acasa totdeauna ne aud vorbind de faptele cele bune si ii invatam datoriile lor, daca ei apoi cele ce baga de seama aici in Biserica le unesc cu cele auzite acasa, atunci ei in curand ne vor arata roadele cele slavite ale acestei nobile semintii. Dar noi nu facem nimic din toate acestea; datoriile, care sunt cele mai neaparate, noi le privim ca lucruri laturalnice, si daca cineva ne indeamna la ele, noi radem de dansul. De aceea toate merg pe dos, si de acolo vine, ca cei ce nu au fost crescuti de parintii lor, trebuie sa fie certati de legile civile.

Dar nu simti tu rusine si nu te rosesti, cand vezi, ca judecatorul il pedepseste pe fiul tau si il indreapta, ca el asadar are trebuinta inca de cercetare straina, desi el atata vreme de la inceput a fost pe langa tine? Nu te ascunzi, nu te invelesti de rusine? Spune-mi, ” mai poti tu purta numele de tata, cand tu ai fost un vanzator al fiului tau si nu i-ai dat paza trebuincioasa, ci l-ai lasat sa se piarda prin tot felul de rautate? Cand tu vezi pe un om rau, ca bate pe j copilul tau, te superi, te manii si de aprinzi, si navalesti asupra  faptasului. Iar cand vezi pe Satana in toate zilele ranind si batand pe copilul tau, si pe duhurile cele rele amagindu-l la pacat, te uiti cu nepasare si dormitand, nu te superi, si nu cauti sa mantuiesti copilul tau. Si aceasta ar fi de cea mai mare trebuinta, caci pacatul este cel mai rau dintre duhurile cele rele, si cel ce traieste in pacat nu poate sa se mantuiasca. Asadar pe un fiu pacatos nu trebuie numai a-l plange, ci inca a-l si pedepsi si al certa, a-l opri si a-l tine de frica, si a cauta ca prin tot felul de leacuri sa-l vindeci de boala lui cea sufleteasca. Tu trebuie sa urmezi vaduvei, despre care zice Pavel: „ca a crescut feciori”. Caci marele Apostol nu indrepteaza indemnarea sa numai la vaduve, ci la toti, si sfatuiesc pe toti oamenii, cand zice: „Cresteti pe copii intru invatatura si cercetarea Domnului” (Efes. VI, 4). iar aceasta este cea dintai si mai mare avere, de care parintii pot impartasi pe un copil. Amin.

Sf. Ioan Gura de Aur

VIDEO: MIRACOL in Ajunul Craciunului: mama şi bebeluşul au murit şi au înviat

Posted in minuni by saccsiv on Decembrie 31, 2009

   Citez din articolul Mama şi bebeluşul au murit şi au înviat de Crăciun:

   Familia Hermanstorfer, din Colorado Springs, Statele Unite, a fost martora unui miracol chiar în Ajunul Craciunului, când Tracy, în vârstă de 33 de ani, a murit şi a înviat pe masa de operaţie.

   Femeia era programată să nască şi, în timpul travaliului, a făcut un stop cardiac. Medicii au reuşit să îl aducă pe lume pe micuţul Coltyn, dar au constatat că şi inimioara acestuia încetase să bată. Din fericire, după câteva minute de chin, doctorii au reuşit să îl resusciteze pe băieţel. În momentul în care acesta a revenit la viaţă, şi inima mamei lui a reînceput să bată.

   „Nu pot să îmi explic ce s-a întâmplat. Tracy nu mai dădea semne că ar trăi: inima i se oprise, nu avea puls şi nu mai respira. Şi, totuşi, a revenit la viaţă. Nu îmi rămâne decât să spun că la mijloc a fost mâna lui Dumnezeu„, a declarat Stephanie Martin, medicul care a ajutat-o pe americancă să nască.

Parintele Justin vorbind despre suferinta sa din aceste zile (inregistrare din 25.12.2009)

Posted in manastirea Petru Voda, Parintele Iustin Parvu by saccsiv on Decembrie 30, 2009