Tehnologia nu este neutra
Sursa: https://contramundum.ro/2019/06/20/tehnologia-nu-este-neutra/
TEHNOLOGIA NU ESTE NEUTRĂ
de Daniel Lattier
Adesea, când discut cu cineva despre tehnologie și efectele pe care le are asupra noastră, primesc o mulțime de răspunsuri care variază în jurul aceleiași propoziții: „Tehnologia în sine este neutră. Tot ceea ce contează este modul de utilizare.”
Acest răspuns este gândit, regulă, să pună capăt conversației despre posibilele implicații filosofice și umane ale tehnologiei. În substrat pare că rezidă presupoziția după care tot progresul tehnologic este progres, iar singura sarcină care ne mai rămâne este de a învăța cum să folosim mai înțelept tehnologia.
Am crezut întotdeauna că această perspectivă este incredibil de naivă și nu sunt singurul.
Neil Postman – fostul președinte al Facultății de Comunicare de la New York University – era la rândul său foarte îngrijorat de absența unei reflecții filosofice despre tehnologie, într-o epocă atât de tehnologizată. Vorbind despre mediul televiziunii în 1984, el sublinia faptul că „noi vorbim arareori despre televiziune, preferând să discutăm doar despre ceea ce este la televiziune, adică despre conținut.” Același lucru poate fi spus astăzi despre internet.
Postman era convins, de asemenea, de faptul că tehnologia nu este neutră. Fiecare tehnologie vine nu doar cu un scop încastrat în sine, ci și cu o predilecție specifică: „Fiecare tehnologie dă dovadă de o părtinire inerentă. În forma sa fizică are o predispoziție pentru a fi folosită în anumite feluri, și nu în altele. Doar aceia care nu știu nimic despre istoria tehnologiei cred că o tehnologie este în întregime neutră” (…) „Fiecare tehnologie are o agendă proprie. Este, așa cum am sugerat, o metaforă care așteaptă să se dezvăluie. Tiparul, de exemplu, are o tendință clară de a fi folosit ca un mediu lingvistic. Poate fi gândit ca folositor exclusiv pentru reproducerea imaginilor…Dar în fapt nu au existat prea multe șanse ca tiparul să fie folosit doar pentru sau cu preponderență pentru înmulțirea icoanelor. De la începuturile sale, în secolul al XV-lea, tiparul a fost perceput ca o ocazie extraordinară pentru reproducerea și distribuția în masă a cuvântului scris. Cineva ar putea chiar spune că a fost inventat pentru acest scop. Tehnologia televiziunii dă dovadă, la rândul ei, de părtinire. Te poți gândi la televiziune ca la o sursă de lumina, ca la o suprafață pentru texte, chiar ca la un radio. Dar nu a fost astfel folosită și nu va fi astfel folosită, cel puțin în America.”
În pofida pretențiilor cu privire la valoarea educativă a televiziunii, Postman susține că „predilecția” inerentă a ei este spre distracție. Indiferent de conținut – fie că este „Urzeala tronurilor”, „Strada Sesame” sau știrile de seară – ea se pretează cel mai bine la prezentarea subiectelor ca „distracție” și, probabil, pentru a ne face să așteptăm ca un alt conținut să fie, în același fel, tot distracție. (Ar fi interesantă o discuție cu privire la „predilecția inerentă” a Facebook…dacă este aceeași ca în cazul televiziunii sau este diferită.)
Tiparul, televiziunea, telegraful, automobilul, lumina electrică, computerul: acestea și alte tehnologii au schimbat dramatic lumea în care trăim, felul în care gândim, și au schimbat felul în care ne raportăm unii la alții. Au adus cu sine atât consecințe bune cât și rele, și pică în sarcina minților pătrunzătoare să aprecieze impactul cumulativ al acestor efecte asupra vieții umane.
Tind să fiu de acord cu cei care susțin că o opoziție totală față de aceste noi forme de tehnologie nu reprezintă cu adevărat o opțiune pentru majoritatea oamenilor (nefiind în unele/cele mai multe cazuri cu adevărat justificată). În pofida acestui fapt, totuși, sunt de acord cu ideea că una dintre cele mai importante sarcini care ne revine este de a învăța cum să folosim aceste tehnologii cu înțelepciune, i.e., cu măsură.
Totuși, afirm cu tărie că folosirea cu măsură a tehnologiei merge mână-n-mână cu reflecția filosofică asupra ei. Ești mai bine echipat să folosești ceva cu prudență când știi mai multe despre acel lucru. A pune întrebări serioase despre implicațiile unor tehnologii diverse ne ajută să „demistificăm” tehnologia, ca să uzăm de termenul lui Postman.
Dar înainte de a purcede spre această reflecție trebuie mai întâi să admitem că tehnologia nu este „neutră”.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Bateria diamant functioneaza mii de ani si este destinata dispozitivelor medicale, microelectronicii, etc.
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Diamond_battery
Bateria diamant este denumirea unui concept de baterie nucleară propus de Institutul Cabot al Universității din Bristol în cadrul conferinței sale anuale[1], care a avut loc pe 25 noiembrie 2016 la Wills Memorial Building. Se propune ca această baterie să funcționeze pe baza radioactivității blocurilor de deșeuri de grafit (utilizate anterior ca material moderator de neutroni în reactoarele cu grafit-moderat) și ar urma să genereze cantități mici de energie electrică timp de mii de ani.
Bateria este o celulă beta-voltaică care utilizează carbon-14 (14C) sub formă de carbon asemănător cu diamantul (DLC) ca sursă de radiație beta și DLC suplimentar de carbon normal pentru a realiza joncțiunea semiconductoare necesară și a încapsula carbon-14[2].
Prototipuri
În prezent, niciun prototip cunoscut nu utilizează 14C ca sursă. Cu toate acestea, există câteva prototipuri care utilizează nichel-63 (63Ni) ca sursă, cu neelectroliți/semiconductori de diamant pentru conversia energiei, care sunt considerate ca fiind un pas înainte către un posibil prototip de baterie cu diamant 14C.
Prototipul Universității din Bristol
În anul 2016 cercetătorii de la Universitatea din Bristol au afirmat că au construit unul dintre aceste prototipuri de 63Ni[3][4].
Din FAQ (Frequently Asked Questions – Intrebari Puse Frecvent – documentul lor[5]), puterea estimată a unei celule mici de C-14 este de 15 J/zi timp de mii de ani. (Pentru referință, o baterie AA de aceeași mărime are aproximativ 10 kJ în total, ceea ce echivalează cu 15 J/zi timp de doar 2 ani). Aceștia menționează că nu este posibil să se înlocuiască direct o baterie AA cu această tehnologie, deoarece o baterie AA poate produce, de asemenea, rafale de putere mult mai mare. În schimb, bateria cu diamant este destinată aplicațiilor în care este necesară o rată de descărcare redusă pe o perioadă lungă de timp, cum ar fi explorarea spațială, dispozitivele medicale, comunicațiile pe fundul mării, microelectronica etc.
Prototipul Institutului de Fizică și Tehnologie din Moscova
În anul 2018 cercetătorii de la Institutul de Fizică și Tehnologie din Moscova (MIPT), de la Institutul Tehnologic pentru Materiale de Carbon Superdure și Noi (TISNCM) și de la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie (MISIS) au anunțat un prototip care utilizează straturi de 2 microni de grosime de folie de 63Ni intercalate între 200 de convertoare de diamant de 10 microni. Acesta a produs o putere de ieșire de aproximativ 1 μW la o densitate de putere de 10 μW/cm3. La aceste valori, densitatea sa de energie ar fi de aproximativ 3,3 Wh/g pe durata de înjumătățire de 100 de ani, de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a bateriilor electrochimice convenționale[6].[6] Această cercetare a fost publicată în aprilie 2018 în revista Diamond and Related Materials[7].
Carbon-14
Cercetătorii încearcă să îmbunătățească eficiența și se concentrează pe utilizarea 14C radioactiv, care contribuie într-o mică măsură la radioactivitatea deșeurilor nucleare[3].
14C suferă dezintegrare beta, în care emite o particulă beta de energie scăzută pentru a deveni azot-14, care este stabil (nu este radioactiv)[8].
Aceste particule beta, care au o energie medie de 50 keV, suferă coliziuni inelastice cu alți atomi de carbon, creând astfel perechi electron-gaură care contribuie apoi la formarea unui curent electric. Acest lucru poate fi reformulat în termenii teoriei benzilor, spunând că, datorită energiei ridicate a particulelor beta, electronii din banda de valență a carbonului sar în banda de conducție a acestuia, lăsând în urmă găuri în banda de valență, acolo unde anterior erau prezenți electroni[9][4].
Mod de fabricare propus
În cazul reactoarelor moderate cu grafit, barele de uraniu fisionabil sunt plasate în interiorul unor blocuri de grafit. Aceste blocuri acționează ca un moderator de neutroni, al cărui scop este de a încetini neutronii rapizi, astfel încât să se poată produce reacții nucleare în lanț cu neutroni termici[10].[10] În timpul utilizării lor, unii dintre izotopii de carbon-12 și carbon-13, care nu sunt radioactivi, din grafit se transformă în 14C radioactiv prin captarea neutronilor[11].[11] Atunci când blocurile de grafit sunt îndepărtate în timpul dezafectării centralei, radioactivitatea indusă de acestea le califică drept deșeuri de joasă activitate care necesită o eliminare sigură.
Cercetătorii de la Universitatea din Bristol au demonstrat că o cantitate mare de 14C radioactiv era concentrată pe pereții interiori ai blocurilor de grafit. Din acest motiv, ei propun ca o mare parte din această cantitate să poată fi eliminată eficient din blocuri. Acest lucru se poate face prin încălzirea acestora până la punctul de sublimare de 3.915 K (3.642 °C; 6.587 °F), ceea ce va elibera carbonul sub formă gazoasă. După aceasta, blocurile vor fi mai puțin radioactive și, eventual, mai ușor de eliminat, cea mai mare parte a 14C radioactiv fiind extrasă[12].
Acești cercetători propun ca gazul 14C să fie colectat și utilizat pentru a produce diamante artificiale printr-un proces cunoscut sub numele de depunere chimică în stare de vapori, folosind presiune scăzută și temperatură ridicată, menționând că acest diamant ar fi o foaie subțire și nu ar avea tăietura stereotipică a diamantului. Diamantul rezultat din 14C radioactiv ar produce în continuare radiații beta, ceea ce, potrivit cercetătorilor, ar permite utilizarea acestuia ca sursă betavoltaică. De asemenea, cercetătorii susțin că acest diamant ar fi intercalat între diamante artificiale non-radioactive fabricate din 12C, care ar bloca radiațiile de la sursă și ar fi, de asemenea, utilizat pentru conversia energiei ca un semiconductor de diamant în locul semiconductorilor convenționali din siliciu[12].
Aplicații propuse
Având în vedere densitatea de putere foarte scăzută, eficiența de conversie și costul ridicat, un dispozitiv betavoltaic cu 14C este foarte asemănător cu alte dispozitive betavoltaice existente, care sunt potrivite pentru aplicații de nișă care au nevoie de foarte puțină energie (microwați) timp de mai mulți ani, în situații în care bateriile convenționale nu pot fi înlocuite sau reîncărcate cu ajutorul tehnicilor convenționale de recoltare a energiei[13][14][15]. Datorită timpului de înjumătățire mai lung, dispozitivul betavoltaic cu 14C poate avea un avantaj în ceea ce privește durata de viață în comparație cu alte dispozitive betavoltaice care utilizează tritiu sau nichel. Cu toate acestea, acest lucru se va realiza probabil cu prețul unei densități de putere și mai reduse.
Comercializare
În septembrie 2020, Morgan Boardman, bursier industrial și consultant de consultanță strategică în cadrul Aspire Diamond Group de la South West Nuclear Hub al Universității din Bristol, a fost numit director executiv al unei noi companii numite Arkenlight, care a fost creată în mod explicit pentru a comercializa tehnologia lor de baterii diamant și, eventual, alte dispozitive de radiații nucleare aflate în cercetare sau dezvoltare la Universitatea din Bristol[16].
Comentariu saccsiv:
Pe același subiect
Bateria diamant radioactivă care va funcționa timp de 28.000 de ani – Jurnal FM
Ar putea fi realizate baterii de diamant din deșeuri nucleare? Unii susțin că da!
Cititi va rog si:
Pasărea Phoenix – sau cum sistemul se va putea reclădi și după o gigantică pană de curent electric ce va distruge digitalizarea: tehnologia de stocare a datelor „5D” pe cuarț permite salvarea unui volum gigantic de date, dispozitivul rezistă miliarde de ani și pentru citire n-ai nevoie de curent electric, ci de … microscop
Ne tot avertizeaza de un posibil blackout de proportii colosale, adica o mega pana de curent la nivel de continente, din diverse motive:
Germanii fac cursuri pentru a se descurca în situaţii de pană de curent
Europa se pregătește de un blackout total! Cine ne stinge lumina și ce interese sunt
Daca va fi, atunci motivul real e ca tocmai papusarii il vor declansa, ca sa produca un si mai mare haos, in caz ca vor considera insuficient haosul produs de razboiul mondial si revolutie.
Dar un blackout temeinic va dauna … digitalizarii:
Cat curent consuma digitalizarea? Fara curent electric se alege praful de digitalizare
Deci implicit va dauna imenselor baze de date, cipurilor, calculatoarelor, internetului, etc.
Vom scapa astfel oare de imensul Big Brother ce se construieste de zor? Adica de asta:
Dupa haos, cum vor recladi bazele de date, daca se va alege praful de ele? Ca hartie nu mai folosesc…
Din pacate, nu vom scapa, caci au deja cel putin o varianta, pe care o prezint mai jos.
In preambul, o stire la acest inceput de an:
Iata si despre ce tehnologie e vorba:
Scenariul Forumului Economic Mondial: O altă criză „mult mai gravă decât cea de covid”, paralizarea alimentării cu energie electrică, a comunicațiilor, a transporturilor
Global Research: Another Crisis “Much Worse than Covid”, Paralysis of Power Supply, Communications, Transportation. The WEF “Cyber Attack” Scenario
O altă criză ‘mult mai gravă decât cea de covid’, paralizarea alimentării cu energie electrică, a comunicațiilor, a transporturilor. Scenariul celor de la Forumul Economic Mondial (WEF) cu privire la ‘atacul cibernetic’
WEF: ‘Va exista o altă criză. Va fi cu mult mai semnificativă. Va avea o desfășurare mult mai rapidă decât cea pe care am văzut-o cu covid’
De Prof. Michel Chossudovsky, 22 Noiembrie 2023, Global Research
La tara poti fi fericit fara curent electric. La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu
In 2011 postam Articolul zilei (06.11.2011): Viata la tara – Cum sa fii fericit traind fara curent. Aparuse pe Adevarul, dar acum nu-l mai gasesc pe respectivul site.
Il repostez si azi, pentru cititorii noi:
Un sătean din Ibăneşti, Mureş n-a avut niciodată electricitate, dar nici nu-i duce lipsa. Unde locuiesc Iacobu’ Sânzienii şi băiatul lui, Costică, ursul vine până aproape de curte ca să mănânce prune din pom. Casa e pe vârf de deal, fără vecini de jur-împrejur. Cât vezi cu ochii se întind grădini şi păşuni, iar în zare se văd păduri dese şi sate cocoţate pe dealuri sau pierdute-n văi. Peisajul îţi taie răsuflarea: copaci în culori tomnatice vii, dealuri care se unduiesc în orizont, depărtări azurii şi cer de un albastru crud.
Lui Iacob îi place imaginea pe care o vede-n fiecare zi peste gardul de lemn şi nu ar da-o pentru nimic în lume. Îi place singurătatea asta, unde calul îi aleargă în voie printre pomi, bea apă de la izvorul rece din curte şi nu dă seamă vecinilor. Seara stă de vorbă până târziu cu Costică la lumina lămpii. Nu a avut niciodată curent şi, la 67 de ani, nici nu-i mai vede rostul. După atâţia ani de gospodărire fără canalizare, televizor şi curent, simbolurile civilizaţiei pentru el sunt doar un moft.
Poveste de viaţă
Iacob a venit aici prin ’75 pe averea nevastei, cum se spune în această zonă. Adică, a venit în casa Zamfirei si a soacrei lui, Sânziana. Dar soacra a murit. În urmă cu 16 ani s-a dus şi Zamfira, iar el a rămas singur cu o droaie de copii.
„Am rămas singur cu cinci copii. Feciori toţi. Ăl mai mic avea patru ani şi jumătate”, îmi povesteşte aşezat în în faţa prispei. Anii au trecut şi băieţii au crescut. Unu’ e la pădure, altul e călugăr la Slobozia, unul a fugit în lume la moartea maică-si, unul stă mai în jos şi ajută un vecin la treburi şi altul e Costică.
Are o curte mare, măturată şi cosită, cu o şură mare cu pereţii acoperiţi cu şindrilă. Casa este ţărănească, dar lungă şi frumoasă, cu lemnăria modelată, aşa cum se făcea odată. Pe târnaţ (pridvor) sunt atârnaţi ştiuleţi de porumb pentru mămăligă şi cocoşi („sau floricele, cum le spun domnii”). Doar în casă se simte nevoia de mână straşnică de femeie, care să mai scuture şi deretice prin camere.
Când am urcat la Iacob, era prin curte cu Costică, dezbrăcat până la brâu, că era Sfântul Dumitru şi se spăla. Şi-a pus cămaşă curată şi-am stat de vorbă câteva ore bune. Nu-i deloc om urât, Iacob. Are ochi tare frumoşi şi trăsături regulate. Îi place vorba lungă şi să înflorească, povesteşte cu drag de muieri, şi nu doar de-a lui, îngropată lângă casă. Stomacul i-a „crăpat”, a fost operat, şi totuşi bea voiniceşte (şi nu aghiasmă), dar ştie cum să se dreagă apoi fără medicamente din farmacie. „Pui un pic de apă în cană, o ţâr’ de oţet şi sodă şi face spume. Râgâi şi odată îmi trece.”
Lampa, soba, porcul şi radioul
Omul n-are bani, are o pensie de 350 de lei care-i ajunge pentru pâine. „Dacă nu-i pită la cooperativă, mămăligă. Cu aia am crescut.” Dar are porci în tot anul, pe care-i pregăteşte ca să ţină multă vreme. N-are nevoie de frigider sau congelator pentru asta. În pod ţine afumătura, oasele şi cârnaţii, în dulapul din bucătărie, carnea e pusă la untură în borcane mari şi în bidoane stă slănina cu sare. De lampa din camera din faţă este atârnată sămânţă de praz şi borcanele de dulceaţă sunt înşirate sus, pe dulap. Găteşte pe soba cu lemne. Azi avea gulaş şi ciorbă de fasole.
Apa este aproape de casă, în curte
Pe seceta de anul ăsta mulţi oameni au rămas fără apă, iar reţeaua comunală nu a făcut faţă. Dar el se „scaldă” în apa rece şi limpede a unui izvor care nu a secat niciodată. Are un puţ în care-şi ţine mâncarea ca la frigider (apa e atât de rece încât mâinile îţi amorţesc) şi o fântână plină ochi cu apă de băut. Înainte să-i taie, porcii aveau balta lor şi un jgheab mare şi gros de unde se adăpau.
Mai încolo este o groapă, căptuşită cu pietre din vale, care va fi un bazin de păstrăvi. Afumătoarea este o coşmelie mică unde-şi ţine carnea şi slănina o zi la fum din rumeguş de fag (nu mai mult, că se amărăşte). Are lemne că pădurea-i mare, baterii pentru radio şi motorină pentru lampă. „Iau zece litri de motorină şi pân’ la primăvară când cântă cucu’, pe aia o folosesc.”
În ladă are grâu, în doi saci, fasole boabe şi prin curte, pe Irina, o iapă pe care a uns-o cu ulei împotriva păduchilor şi pe care o plimbă cu şaua în spinare. O iubeşte cu asprime: o mângâie, iar peste câteva clipe îi şterge una peste bot şi trage de zăbală.
Contează ce are, nu ce n-are
Aşa trăieşte Iacob. Nu este nici filozof, nici învăţat, nu-şi pune întrebări existenţiale, dar lipsurile şi modul lui de viaţă m-au pus pe gânduri. Nu am găsit un om furios pe sărăcie şi neputincios, ci pe unul care mă plimba prin casă ca să-mi arate câte are şi cum se gospodăreşte. Nu se plângea de ce-i lipseşte, mulţumea lui Dumnezeu pentru ce avea – mâncare, sodă ca să se vindece, lemne să se încălzească, un acoperiş, apă şi o mânză.
Nu ştiu dacă Iacob, dacă ar veni curentul în faţa casei fără să plătească, ar fi la fel de împotriva lui şi a lucrurilor care strică tineretul, ca acum. Poate că i-ar plăcea şi lui să stea în serile de iarnă la căldurică în faţă televizorului… dar până la urmă, dacă nu-l are, nu-şi otrăveşte zilele gândindu-se la el. Şi nu-i rău să stea lângă sobă, să asculte radioul şi să mai schimbe o vorbă cu Costică.
Învaţă să trăieşti simplu
Citeşte-l pe Henry David Thoreau: filozoful american s-a retras în sălbăticie, şi-a construit o colibă pe malul lacului Walden şi, doi ani, a trăit doar din munca şi gospodăria lui rudimentară. Experienţele lui sunt descrise în cartea „Walden”.
Citeşte „Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viaţă fără griji”, volum al britanicului Tom Hodgkinson: o lectură plăcută despre cum să te retragi din capcana marilor oraşe, a vieţii subjugate unei slujbe care nu-ţi place şi despre cum să te întorci în mijlocul naturii şi la plăcerile simple.
Comentariu saccsiv:
Nu stiu ce-a vrut sa insinueze autoarea cu acel „bea voiniceşte (şi nu aghiasmă)”.
In rest e bine sa stim ca se poate trai si astfel. Mai simplu si mult mai sanatos. El sigur va putea rezista fara card de sanatate cu cip, fara sa se tavaleasca in chinuri. Nu se indoapa cu emulgatori si aditivi si nici nu traieste cu spaima Covidului.
Cititi va rog si:
E foarte bine, dar este doar o solutie proviziorie stilul acesta de viata, nefiind scaparea finala, deoarece intre timp oamenii sistemului vor tot scorni motive sa-ti casapeasca animalele din batatura: porcul pe motiv de gripa porcina, gaina pe motiv de gripa aviara, vaca pe motiv de incalzirea climei si nici calul nu cred ca va scapa.
Iar spre final, stim bine ca va fi greu si la tara:
NICI RETRAGEREA LA SAT NU E O SOLUTIE … Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
Oricum am privi insa lucrurile, la oras e mult mai rau, atat acum, cat si in viitorul apropiat. Deja s-a vazut ce s-a intamplat in timpul „luptei impotriva pandemiei”. Asa ceva nu s-a putut implementa in satele izolate, chiar daca indivizi precum Traian Basescu sau Marius Pieleanu cereau ca armata sa patruleze cu tancurile pe ulite deoarece taranii sunt indisciplinati din fire.
Dar si daca nu-i lockdown, au ei grija ca in oras sa fie greu, din cauza costurilor energiei electrice, a gazului (care pana la urma va disparea de tot), a caldurii, a mancarii, a orice.
Si lucreaza de zor sa faca din orase mega puscarii:
Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri
Iar totul va fi bazat doar pe electricitate:
Ca sa ne chinuim, cand vor stinge lumina:
GRABA MARE si are legatura cu Orasele de 15 minute si mancatul insectelor!
Pentru ca asta-i doctrina pe care au aplicat-o dupa fiecare revolutie menita a schimba cat mai multe din temelii: musai cu teroare, sange, moarte si grozavii.
Dar in viitor va fi cu mult mai rau. Iar un aspect despre care se discuta mai putin cand se abordeaza tema iminentei dictaturi, este canalizarea. Adica, fecalele.
De curand opinia publica a aflat despre:
Miros îngrozitor de cadavru pe strazile din Cluj, dar nimeni nu știe de unde provine
Unii spuneau insa ca mirosea greu a canalizare infundata. Oricum, si un astfel de miros este insuportabil.
La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu. E jale. Nu constientizam, pentru ca suntem obisnuiti sa tragem apa iar mizeria sa se tot duca prin canale, majoritatea dintre noi habar nu avem unde.
La tara, aceasta problema nu exista…
Cititi va rog si:
EXEMPLIFICARE: Cum traieste Mircea, din 2018, fara contor electric si de gaze
Comentariul zilei: mulți au pierdut acest simț de autoconsevare
DE CE intreaga constructie papusareasca se bazeaza pe un lucru atat de firav precum CURENTUL ELECTRIC?
Repostez articolul DE CE intreaga constructie papusareasca se bazeaza pe un lucru atat de firav precum CURENTUL ELECTRIC? ce l-am publicat pe Ortodoxinfo in 2018 iar la final un comentariu de azi:
O stire recenta ne anunta ca deficitul de energie din Balcani a provocat erori de funcţionare şi afişare pentru ceasurile cu care sunt echipate numeroase dispozitive electrocasnice europene, precum cuptoarele cu microunde şi aparatele radio cu alarmă. Adica respectivele ceasuri au ramas in urma cu pana la 6 minute. Si asta pentru ca tările din Europa continentală sunt conectate la o reţea unică de alimentare cu energie. Alte explicatii tehnice puteti citi la:
Eu n-am prea inteles cum functioneaza acele ceasuri, insa cert este ca a fost o problema cu ele.
Tot vorbim noi despre cipuri, disparitia banilor cash, eGuvernare, internetul obiectelor, Big Brother. O intreaga gigantica constructie pe care o edifica papusarii si spre care este manata intreaga omenire precum o turma. Va fi prima data in istorie cand s-ar reusi edificarea unei unice forme de functionare a societatii la nivel mondial, dar va fi si pentru prima data cand un asemenea urias angrenaj s-ar baza pe o fundatie atat de firava precum CURENTUL ELECTRIC.
Caci fara curent electric, nimic din cele insirate mai sus nu functioneaza. Ba mai mult, deja de decenii, multi cetateni ai marilor orase din tarile dezvoltate sunt atat de dependenti de curentul electric, incat fara el o iau razna:
Dar chiar si o pana de curent de scurta durata si pe o arie restransa, tot creaza probleme. Cateva exemple:
- Mergeam cu un frate spre locuinta acestuia. Ajungem la scara blocului, dar nu putem intra. Pana de curent, usa de la intrarea in scara se deschidea pe baza de cartela interfon, cheie nu avea. Mai vin vecini, la fel. Se formeaza astfel un grupulet ce nutrea speranta ca pana la urma cineva va si iesi din bloc. Era singura speranta pana dadeau drumul la curent, caci nimeni din cei de afara nu mai avea la acea ora pe cineva in casa pe care sa-l sune la telefon si nici numerele de telefon ale altor vecini nu cunosteau. La alte scari din jur situatia devenise similara.
- Intru intr-o farmacie. Mi se spune ca nu pot vinde nimic deoarece este pana de curent. Le rog pe fete sa treaca pe un registru sau altceva, dar imi raspund ca nu se poate. Ma resemnez, dar fiind tinere, deci nascute dupa revolutie (sau ce o fi fost) incerc sa le povestesc cum pe vremea lui Ceausescu, cand se oprea curentul, la farmacie se vindea la lumina lumanarii. Rezultatul a fost ca se uitau fetele la mine ca la un extraterestru…
- Hipermarket electrocasnice. Ajung la coada la casa de marcat. Brusc casierita isi intrerupe activitatea. Pana de curent. Ii spun si ei povestea cu registrul. Imi da acelasi raspuns ca farmacistele: nu se poate. Aveam nevoie de mouse-ul din cos, am socotit ca pana ajung sa iau din alta parte mai mult timp pierd, asa ca am decis sa astept. Cum in jurul meu era lume, profit de nemultumirea tuturor si ma apuc sa le deschid mintea. Si pornesc discutia de la curentul electric, o duc la cardul bancar si usor usor ajung cu ea la 666 din Sfanta Scriptura, fara de care nu vom mai putea cumpara sau vine. Iar spre bucuria mea, cativa mi-au dat dreptate.
- Sunt intr-o vizita. Pana de curent. Gazda se invarte in jurul aragazului si analizeaza cum ar putea sa-l aprinda. Era din ala care se aprindea automat, rasucind butonul. Dar in mod normal, minunea asta se petrecea pentru ca aragazul era conectat la priza, doar ca acum priza era degeaba. Ii explic ca treaba se rezolva simplu daca are un chibrit. Nu avea…
Povestile astea sunt utile si in cadrul discutiilor despre viitoarea fuga in munti. Asta in ceea ce ne priveste pe noi, cei ce nu dorim sa ne supunem fiarei ce sta sa vina.
Articolul zilei (06.11.2011): Viata la tara – Cum sa fii fericit traind fara curent
Tema articolului este insa alta: nu-mi explic de ce sistemul a decis sa-si bazeze intreaba constructie pe ceva atat de firav.
Ei par a fi preocupati de bunul mers al curentului electric:
Doar ca o mare pana nu-i obligatoriu sa fie o consecinta a unui atac terorist, asa ca preocuparile lor au de fapt o cu totul alta motivatie:
In fotografia de la inceputul articolului, orasul n-ar avea curent, insa masinele ar avea. Dar se poate intampla ca nici masinile sa nu aiba curent.
O pana de curent poate fi cauzata si de EMP:
Sau, zic chiar ei, cauza poate fi si o eruptie solara. În anul 1989, regiunea Quebec din Canada a fost afectată de o pană de curent provocată de o furtună solară puternică:
Pământul a trecut recent pe lângă un adevărat dezastru. Ce spun astronomii?
Comentariu saccsiv 2023:
Intre timp, ei au inceput a discuta din ce in ce mai des despre orasele de 15 minute, despre care noi am constat ca este o implementare a Agendei 21:
Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri
Si atunci incepe a avea o noima hotararea lor de a turna fundatia intregului edificiu pe un singur stalp vai de mama lui.
Ne baga in lagare denumite orase de 15 minute (din care rarisim sa mai iasa cineva), ne interzic aproape orice sursa de energie, ne impun doar electricele pentru ca mai apoi sa ne zica: hopa, nu e curent suficient!
Intelegeti fratilor ca ei nu vor sa ne bage pe gat automobilele electrice pentru a ne fi noua bine, ci pentru a nu mai circula deloc. Iar penuria de electricitate va mai avea un scop: sa ne fie frig cand afara e frig si cald cand afara e cald plus sumedenie de alte lipsuri.
Si nu vom mai detine nimic, dar ei zic ca asa vom fi fericiti:
De ce vor sa faca asa ceva? De ce vor sa chinuie oamenii?
Cititi va rog mai multe in articolul din 2023:
Comentariul zilei: mulți au pierdut acest simț de autoconsevare
Comentariul fratelui Dr. Badass postat la Lecție de viață. Turist român, despre experiența pe o insulă grecească, afectată de o pană de curent trei zile: Cei care au avut doar carduri au făcut foamea. Cei cu mașini electrice și-au făcut cuibare în ele:
Cu telefonul sau cardul să spunem că este mult mai practic, dar de fapt este mult mai comod, arăți bună o bucată de plastic lângă un pos și se efectuează plata.
Este o facilitate foarte înșelătoare dar majoritatea care nu gândesc au luat și o să ia în continuare țeapă pe tema asta.
” Mases who are asses”, sau traducerea cea mai potrivită făcută de Creangă ” da muieti sunt posmagii, dacă nu, duceți-mă la gârlă”, sunt acei oameni care au trecut prin evenimente similare și au avut norocul să scape, nu învață lecția și cred că ulciorul merge de multe ori la apă.
Sunt accidente, întreruperi ale activităților de câteva ore, până la o zi sau două care fac oamenii conștienți să caute să fie pregătiți pentru a depăși aceste dificultăți în viitor.
Pe vremuri, țăranii aveau pivnița și cămara pline și grija lor de căpătâi era să cultive gradina și câmpul să se asigure că păstrează magaziile pline.
În ziua de azi, când supermarketurile sunt la un pas distanță, mulți au pierdut acest simț de autoconsevare și merg pe principiul ” trăiește clipa”. Ce rost are să stochezi mâncare ca furnica, când dai cu cardul la marchet și trăiești boem ca și greierele? Iar între timp nu scapi ocazia să faci glume despre ” medievali aia”, care plătesc cash și nu cred în știință.
Cei care au luat țeapă, o să ia din nou.
Mulți n-au pus mâna pe o revistă de ani buni, dar pe o carte? Și uite așa, nici din greșeală nu apucă să citească poezia ” Lupta vieții” de Coșbuc.
Țăranii știau să citească semnele din natură, știau când vine furtuna și se pregăteau să treacă de ea.
În ziua de azi sunt multe semne care arată schimbarea timpurilor și prevestesc furtuna, însă majoritatea sunt lipsiți de griji și nu le pasă de ziua de mâine.
Realitatea dură o să-i lovească ca un uragan și o să fie maturati de forța stihiilor din care puțini scapă cu viață.
Prima selecție deja are loc sigur și eficient.
Când se ajunge la situații de supraviețuire, ” greierasii” nu au nimic care să contribuie la bunăstarea comunității. Prin gândirea lor sunt un pericol și consumatori de resurse, însă pe termen lung pot ajunge să contamineze și să distrugă coeziunea comunității.
În situații de urgență, situații de criză, dificile, vrei să ai lângă tine oameni capabili, care demonstrează ( așa ca turistul român) că este prevăzător, are grijă de el și de familia sa.” Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.”Pentru Dumnezeu, neam și țară!
Cititi va rog si:
38 comments