Comentariul zilei: Importanta meleagurilor natale pentru sanatate
Comentariul fratelui gheorghe postat la Plantele medicinale: cum le identificam, cand le recoltam, cum le folosim. De ce este esential sa stim si sa facem noi toate acestea:
”Se spune insa ca cel mai bine este sa folosesti plante medicinale care cresc in tara in care te-ai nascut.”
Cunosc o persoana care traieste in Canada, la Pacific.
Acum cativa ani a fost foarte bolnava, sangele devenind vascos si intunecat la culoare.
Afectiunea se agrava si nu a putut fi diagnosticata.
A mers din doctor in doctor si cand nu a mai gasit …, s-a dus la diversi vindecatori, sa zicem „traditionalisti”.
Exact aceasta recomandare i-a fost facuta de o chinezoaica, si in plus i-a spus sa plece cat de repede inapoi, de unde este – desigur, in Romania unde aerul, apa, lumina Soarelui, clima, vremea, gravitatia… „de-acasa” sint cele care ajuta impreuna ca ea sa se refaca mentionand ca nu exista medicamente care sa inlocuiasca binefacerile din locul unde te-ai nascut.
Dupa cateva luni, s-a reintors in Canada (unde avea intreaga familie) dar complet refacuta, sanatoasa. In tara nu s-a mai dus la doctor gandind ca daca metodele si aparatura canadiana performante nu au ajutat… La revenire, toate analizele – bune. Se insanatosise complet.
Avea atunci peste 50 de ani si venea la Biserica noastra [ortodoxa, desigur] fiind foarte evlavioasa. Traieste si nu a mai avut probleme cu sangele.
Plantele medicinale: cum le identificam, cand le recoltam, cum le folosim. De ce este esential sa stim si sa facem noi toate acestea
Inca din 1986, doctorul Virgil T. Geiculescu avertiza:
Se poate afirma ca, astazi, pe lista flagelelor sociale, alaturi de maladiile cardiovasculare, cancer si accidentele de circulatie, figureaza bolile produse prin admistrarea medicamentelor.”
Ca atare, oamenii au inceput sa se axeze din ce in ce mai mult pe medicamentele naturiste facute in casa si incearca sa inlocuiasca medicamentele sintetice.
In 1978, farm. Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu sustineau urmatoarele in lucrarea lor “Plante medicinale in terapia moderna”:
In privinta plantelor medicinale exista cel putin un adevar de necontestat: vechimea folosirii lor, care prezinta un gir al timpului.
Farm. Corneliu Constantinescu, in cartea sa “Plante medicinale in apararea sanatatii”, 1976:
“Despre utilizarea plantelor medicinale ne-au ramas date de la sumerieni, popor care a trait intre raurile Tigru si Eufrat din Asia cu 6000 ani i.d.Hr. Cunostiintele lor au avut o larga raspandire.
Dupa ei urmeaza babilonienii si asirienii, de la care arheologii au scos la iveala 22000 tablite de lut, vechi de 4-5000 ani, intre care 33 reprezinta un adevarat dictionar al plantelor medicinale.
In Egiptul antic, plantele medicinale erau de asemenea mult pretuite, fapt dovedit de papirusurile vechi de mii de ani, care cuprind numeroase retete de plante medicinale. Papirusul gasit la Eberes, 1555 i.d.Hr., descrie 200 plante folosite in tamaduirea bolilor.
La greci, vanzatorii de plante medicinale erau ambulanti ce se numeau “farmacopoli”.
Romanii se inspira din medicina greaca, iar Pliniu cel Batran (24-79 d.Hr), in celebra sa opera “Historia naturalis”, introduce produsele vegetale si animale intrebuintate in diferite tratamente.
Arabii elaboreaza primele forme de medicamente din plante ca: pilule, siropuri, cataplasme, ape aromatice, s.a.m.d., forme care se pastreaza pana in zilele noastre.
Si la noi in tara plantele medicinale au fost cunoscute inca din timpuri indepartate. Dacii si scitii aveau cunostiinte despre folosirea plantelor medicinale.
Lumea plantelor este un subiect vast. Atunci cand recoltam plantele trebuie sa acordam o atentie deosebita identificarii corecte a acestora. Unele plante toxice pot semana foarte mult cu altele medicinale folositoare.
Farm. Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu despre importanta identificarii corecte a plantelor:
“Faptul ca flora spontana se afla la indemana oricui, ridica probleme foarte serioase, incepand chiar cu recoltarea plantelor. Fara a avea cunostiintele necesare, recoltarea plantelor implica numeroase riscuri. Unele dintre ele sunt daunatoare, dar se aseamana foarte mult cu cele care contin substante utile in tratamentul diverselor boli. Pentru operatiile care urmeaza recoltarii ca: uscarea, conditionarea (maruntirea prin taiere, risnire sau frecare), conservarea, etc., este bine sa fie studiate mai in amanunt, tratatele de specialitate.”
Pentru a putea obtine un medicament cat mai eficient trebuie sa recoltam planta intr-o anumita perioada a anului atunci cand in ea se gaseste un surplus de substante active care ne interesaza.
Odata recoltata planta aceasta trebuie preparata dupa o reteta exacta, pentru ca medicamentul la final sa poata da rezultat. Chiar si medicina bazata pe plante nu se face dupa ureche.
Farm. Corneliu Constantinescu:
“Principiile active se gasesc uneori raspandite in planta intreaga, si in acest caz, ea se foloseste impreuna cu radacina, alteori aceastea se gasesc localizate in cantitati mai mari numai in flori, frunze, radacini, seminte, fructe, coji etc. Datorita carui fapt se recolteaza si se intrebuinteaza numai aceste organe ale plantei.
Pentru ca efectul curativ al plantelor sa fie cat mai bun, acestea trebuie recoltate in anumite perioade.
Plantele medicinale, pentru a-si pastra in intregime substantele vindecatoare, trebuie uscate cu grija si pastrate in cutii de carton sau pungi de panza, la loc uscat.
Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu:
“Un ceai medicinal nu reprezinta numai un amestec arbitrar de mai multe plante, care pot fi utilizate intr-un caz de boala, ci o reteta construita dupa reguli stricte, la fel ca orice reteta medicala.
Deci, in mod curent, prin ceaiuri medicinale se intelege un amestec de plante sau parti de plante, combinate in diferite proportii pentru a obtine un efect terapeutic: vindecarea sau ameliorarea bolii.
Fie ca este vorba de o singura planta, un singur organ din planta sau de amestecuri de plante, pentru a fi adminstrate ele trebuie sa fie aduse intr-o forma accesibila administrarii si cu o eficacitate maxima, placute la gust si aspect.
Cele mai simple forme de administrare a plantelor sau a ceaiurilor medicinale sunt: infuzia, decoctul, extractul sau maceratul.
Din nici o reteta de ceai nu trebuie sa lipseasca indicatia de folosire si preparare, deoarece obtinerea unui ceai medicinal implica extragerea principiilor active din plantele ce-l constituie. De aceea, trebuie indicat daca ceaiul se obtine prin fierberea plantelor si cat timp trebuie sa dureze aceasta, sau prin oparire, ori printr-o extractie la rece.”
De multe ori ni se prezinta diverse medicamente cu plante exotice din India, Africa sau China. Se spune insa ca cel mai bine este sa folosesti plante medicinale care cresc in tara in care te-ai nascut.
Detalii ale celor de mai sus la:
Rugaminte catre administratorul canalului de youtube „Ruga Catre Cer”
Vizionati, va rog, clipul intitulat „Pregatirea pentru fuga in munti ! Vom fi nevoiţi să ne ascundem în pustie.” postat pe youtube pe 1 aprilie 2023:
Este citit, frumos si cu intonatie, materialul postat pe saccsiv pe 31 martie 2023:
Pregatirea pentru fuga in munti
Material ce are doi autori: introducerea este scrisa de mine iar restul este o preluare a articolului https://supravietuirefugainmunti.wordpress.com/2022/11/13/supravietuirea-in-grup-de-ce-trebuie-sa-fim-uniti-nu-dezbinati/
Clipul de mai sus a fost postat pe canalul de youtube Ruga Catre Cer
Nu stiu cine este administratorul respectivului canal. Probabil Elena Hohota, caci ea este amintita la comentariul de sub un alt clip:
https://www.youtube.com/watch?v=Pyg7Ly5wnzk
Rugamintea mea catre acest administrator:
Da, te rog, sursele, caci sunt doua.
Tu ai muncit sa-l citesti si sa faci acel video. Bravo. Si spui la final:
Dacă v-a plăcut acest videoclip, vă invit, să vă abonați la acest canal, apăsați butonul like si clopotelul de notificare, lăsați un comentariu, il voi citi cu mult interes și distribuiți pe rețelele de socializare. MULTUMESC!
Insa, ce crezi? Noi n-am muncit? Nu meritam sa mentionezi si sursele? Altii cu canale de youtube, asa procedeaza.
Asa e corect deontologic. Si, in primul rand, asa este crestineste. Altfel, cu ce ne deosebim de ceilalti? Care ceilalti, culmea, chiar citeaza sursele…
Si mai este un motiv foarte important pentru care insist mentionarea surselor: pe blogul saccsiv (si am constatat ca si pe celalalt) sunt multe hiperlinkuri extrem de utile pentru intelegerea articolelor. Iar la respectivele hiperlinkuri sunt alte articole ce au la randul lor alte hiperlinkuri si tot asa. Astfel, cititorul, daca este incepator, tot citind, incepe sa se dumireasca despre ce si cum cu lumea asta.
In incheiere:
Pana la urma, noi ce urmarim (tu pe youtube si eu pe blog)? Sper ca acelasi lucru. Ca atare sa fim corecti si, mai ales, sa ajutam telespectatorii si cititorii.
Comentariul zilei: Lectia Gabriela Szabo
Comentariul fratelui Mircea postat la Tinerilor, ati inceput sa faceti flotari si sa mergeti in drumetii? Stiti ca sunteti cea mai distrusa generatie de tineri, de cand exista omul pe Pamant?:
Lectia Gabriela Szabo
Sfantul Ioan Gura de Aur de multe ori in omiliile sale, spre a lamuri mai bine si pe intelesul tuturor anumite aspecte ale crestinismului, ii aduce in discutie pe atleti. De exemplu:
„De s-ar întîmplă să se pornească război şi prigoană împotriva bisericilor —
să dea Dumnezeu să nu se întîmple asta vreodată! — , gîndeste-te cît de mare ar fi rîsul, cît de mare ocara! Şi pe bună dreptate! Cînd nimeni nu se exercitează în casa sa, cum va fi strălucitor în timpul luptelor? Care atlet, care n-a făcut exerciţii cu un maestru de lupte, va putea să învingă pe adversarul său la jocurile
olimpice? N-ar trebui, oare, ca şi noi creştinii să facem în fiecare zi exerciţii de
luptă, de bătaie cu pumnii şi de alergare? Nu vedeţi că aşa numiţii pentatleţi, cînd
n-au pe nimeni cu care să facă exerciţii, umplu un sac cu nisip, îl atîrnă şi aşa îşi
exercitează forţa lor? Nu vedeţi că atleţii mai tineri fac cu colegii de aceeaşi vîrstă exerciţii în vederea luptelor cu adversarii lor? Pe aceştia imită-i şi tu şi
exerciteazâ-te în luptele filozofiei!”. (adica filozofia crestina)
La olimpiada de la Sydney din 2000 (momentul maxim al sportului romanesc) Gabi Szabo castiga 2 medalii, bronz la 1500 m si aur la 5000 m. Pt cei mai tineri, Gabi Szabo a fost o supersportiva, a fost declarata cel mai bun atlet din lume in 1999, a castigat tot ce se putea castiga, toate titlurile posibile, a facut recorduri mondiale… Sprintul final il avea distrugator.
Cursa 1500 m:
Cursa 5000 m, ultimii 1000 m:
In cursa de 1500 m, a vrut sa surprinda, sa vina tare din spate, dar a inceput atacul prea tarziu. A recunoscut greseala. Dupa cum se vede, avea potentialul de a castiga, dar strategia a fost gresita. A lasat prea mult pentru ultima suta.
Cu lectia invatata, la cursa de 5000 m a avut alta strategie, de data asta castigatoare. Nu a mai riscat nimic, a controlat toata cursa, si atacul final l-a dat din pozitia de lider. Ultimul tur, impresionant.
Este o buna lectie pentru cursa vietii noastre, cursa crestineasca a vietii noastre, cursa mantuirii, in aceste vremuri de final. Sant multi care aleg strategia lui Gabi Szabo din cursa de 1500m, spunand ca lasa totul pentru ultima suta de metri. Riscant, foarte riscant, pentru ca in general noi nici macar nu santem superatleti.
Dupa cum se vede, strategia de la 5000 m, este cea mai sigura, tu controlezi totul de la inceput, esti cu un pas inaintea sistemului, nu te lasi dominat si ingropat in plutonul sistemului, pregatesti finalul cursei pas cu pas (cu tot ce inseamna aceasta – si s-a tot discutat pe blog ce inseamna aceasta) pe tot timpul cursei.
Despre cele mentionate si de Sfantul Ioan Gura de Aur referitoare la antrenamentele atletilor, e foarte clar. Intr-o astfel de cursa, cursa curselor, fara antrenament santem morti din start.
Gabriela Szabo nu stie ungureste, iar intr-un interviu a spus:
„Pe spatele meu nu a scris niciodata numele meu, ci Romania.”
Vom fugi in pustie deoarece in orase si sate va fi cu mult mai rau
Cu 10 – 15 ani in urma erau cu mult mai multi cei ce abordau astfel de teme pe bloguri, in carti sau conferinte. Acum suntem putini care o mai facem, dar chiar daca voi ramane singurul care mai striga in pustie, totusi ma voi stradui sa nu renunt.
Sunt frati care nu vor cu nici un chip sa accepte ca nu-i departe vremea cand va trebui sa fugim in pustiu si ca atare trebuie sa incepem sa ne pregatim.
Trebuie sa ne pregatim, pentru ca asa ne-au invatat Sfintii Parinti. Si ne-au invatat astfel deoarece la orase si sate va fi groaznic:
„Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara.
Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri.
Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.
Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.”
Cititi va rog mai multe la:
CE SPUN PROFETIILE DESPRE FUGA CRESTINILOR IN TIMPUL ANTIHRISTULUI?
Padurea: Etajul Molidului. Esente de lemn, remedii naturale, fructe de padure, ciuperci, matreata bradului, lemn gras, catrana, lipici natural
Sursa: https://supravietuirefugainmunti.wordpress.com/2023/01/24/padurea-partea-4-etajul-molidului/
Adancindu-ne tot mai mult in inima padurii am ajuns in etajul Molidisului.
Decorul comun de foioase si arbusti fructiferi ai silvostepei, padurii de stejar si a padurilor de fag, aici se schimba in mod radical.
Padurea intunecoasa si deasa a molidului ne ofera protectie si liniste in vremuri tulmuntoase. Cand marile orase cad odata cu industria si productia, trebuie sa ne indreptam spre salbaticie si spre lucrul facut cu mainile noastre. Chiar si padurea de molid ne ofera tot ce avem nevoie supravietuirii noastre.
Din acest peisaj misterios nu lipsesc sursele de hrana, plantele medicinale si materia prima pentru confectionarea bunurilor de zi cu zi de la imbracaminte, unelte, arcuri cu sageti, adaposturi si cate si mai cate.
Insusi mugurii si lastarii tineri de brad si molid reprezinta un remediu natural pentru bolile respiratorii, taieturi dar sunt si foarte bune intaritoare pentru organism. Iar in zonele insorite, in poieni si la marginea de padure, gasim tufe de noi fructe comestibile.
Padurea de molid poate fi numita si patria ciupercilor pe timp de toamna si primavara.
Rasina coniferelor este foarte valoroasa pentru ca din ea se face lipiciul natural, indispensabil confectionarii uneltelor si implicit supravietuirii.
Ramurile dese ale arborilor umbresc solul padurii care pe alocuri este acoperit de o patura intinsa si verde de muschi pufos ideal pentru izolatie si construirea adaposturilor de supravietuire
Nuielele tinere ale rasinoaselor sunt flexibile, la nevoie putand fi folosit ca alternativa la sfoara. Iar pe timp de iarna, datorita pomilor inalti cu ramuri dese, padurea ne fereste de viscolul cel napraznic.
Sa nu uitam nici de zonele stancoase izolate unde suntem protejati datorita reliefului. Gaurile in piatra si pesterile ne pot fi de mare folos pentru a construi un adapost unde sa ne refugiem de agitatia oraselor.
Am scris mai multe despre ridicarea adaposturilor de supravietuire si cum putem folosi muschi si ramuri de rasinoase la construirea acestora in articolul: Principii elementare pentru construirea adaposturilor de supravietuire. Adaposturi esentiale pentru incepatori
Cerbii, mistretii, iepurii, rasii si lupii isi duc traiul aici, ursul fiind regele padurilor de molid. Capra neagra mai coboara si ea din cand in cand in cautare de hrana sau adapost.
In acest articol vom prezenta principalele esente de rasinoase precum bradul, molidul, pinul, zada sau zambrul si la ce sunt bune acestea, dupa care vom merge sa adunam ciuperci si fructe de padure comestibile, lasandu-le pe cele otravitoare in urma. La final intorcandu-ne in tabara vom vedea cum putem face focul folosind lichenul matreata bradului si lemnul gras – amandoua se pot aprinde printr-o singura scanteie si functioneaza pe timp de iarna in ger. Dupa aceea vom vedea cum putem sa ne facem propriul lipici din rasina de pin indispensabila pentru confectionarea uneltelor si sagetilor. Vom afla si cum putem face o substanta impermeabila ideala de uns echipamentele din piele si lamele de fier ale cutitelor si topoarelor. In incheiere am pus si o harta a raspandirii padurilor de rasinoase pe teritoriul tarii noastre.
Cititi va rog continuarea la:
https://supravietuirefugainmunti.wordpress.com/2023/01/24/padurea-partea-4-etajul-molidului/
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/foc-de-tab%c4%83r%c4%83-lemn-tab%c4%83r%c4%83-a-arde-4815032/
Categoria anti imbecilizare: lucrul manual, uneltele si … supravietuirea
Unii frati nu l-au inteles pe Mircea cand avertiza astfel despre utilizatorii GPS-ului:
Dar avea dreptate, intr-acolo ne indreptam. Ba chiar mai rau, caci maimuta mai stie sa se descurce cu una alta, noi insa vom ajunge sa legumizam in niste pastai ca-n Matrix:
Video: Cu ce seamana aceasta scena din filmul Matrix?
Ba, chiar si mai rau, multi nu doar ca refuza sa se fereasca de acest viitor Matrix, ci sunt deja atat de dependenti de varianta sa incipienta, incat lupta pentru a-l proteja:
MATRIX: Comentariile sclavilor fericiti
Cum s-a ajuns aici?
Am peste 50 de ani. Pe vremea copilariei mele, la gimnaziu se facea lucru manual. Baietii invatau mai intai sa foloseasca traforajul si aparatul de pirogravat, apoi daltutele pentru lemn si, la final, lucrul cu fierul: ciocane, baroase, dalti, pansoane, bomfaiere si menghine uriase.
Fetele invatau ale lor. Iata, de exemplu, ce putem citi la https://newsbv.ro/2022/08/24/importanta-orelor-de-lucru-manual-in-scoala-romaneasca-mai-vor-elevii-sa-invete-cusut-croitorie-sau-traforaj-care-este-parerea-profesorilor/
Sunt prea mulți ani de când lucrul manual nu se mai predă în școli. Veți spune că sunt nostalgică după un sistem care, în opinia unora, nu și-a dovedit eficiența. Da, sunt din acele vremuri în care, din clasa a 5-a aveam ca materie „Lucrul manual”, și până în clasa a 8-a continuam această materie. Mulți dintre cei care citesc acum acest articol nu știu despre ce este vorba.
Și cum iubesc mult poveștile și istorisirile, amintirile frumoase le păstrez cu drag și grijă în sertarase speciale. Azi vom deschide împreună sertarasul denumit ora de lucru manual.
Începând cu clasa a 5-a, porneam în aventura orelor de lucru manual. Acele ore la care clasa se împărțea în două. Noi fetele rămâneam în sala de clasă. Băieții își luau halatele albastre și plecau împreună cu maistrul în atelierul de la parterul școlii. Atelier în care învățau să traforeze, să prelucreze fierul, să bată cuie, să construiască diverse obiecte din lemn și multe alte tehnici.
Noi fetele, în sala de clasă, sub îndrumarea doamnei profesoare de lucru manual, care trebuie să spun că avea o răbdare de fier, și o căldură în vorbă de ne domolea ușor din năzdrăvăniile noastre de copii de 11-15 ani cât aveam pe atunci, învățam încet și cu migală tehnici vechi.
Cred că primul obiect pe care l-am realizat a fost o față de masă cusută în cruciulițe. Și în fiecare trimestru aveam câte un proiect, pe care trebuia să îl finalizăm până la sfârșitul trimestrului.
Rând pe rând, la acele ore, în sala de clasa mare și luminoasă, noi fetele, cam 18 la număr, îndrumate de doamna profesoară, am învățat să coasem pe etamină. Să tricotăm fulare, pulovere, căciuli, să tesem pe cadru. Am parcurs toate tipurile de tricotat, învățând modelele de bază. Am trecut la croșetat, unde tot așa am învățat piciorușele de bază. Am croșetat o bentiță, o căciulă și o vestă albă. Am învățat să coasem la mașina de cusut, unde ne-am realizat fuste, fețe de pernă. Am brodat pe material de batist cu fir mouline. Am gătit lucruri simple, cum ar fi: icre sau salată beuf.
Aveam caiet ca la fiecare materie. În caiet notam materialele pe care le foloseam, tipuri de materiale, mostre tricotate, croșetate, rețete.
Tot la acele ore am învățat cum să ne organizăm o bucătărie, cu ce este necesar. Cum să păstrăm alimentele, rolul cămării într-o locuință. Cum se conservă legumele, cum se face gemul ori dulceață.
Era vârsta la care nu realizam importanță acelor ore
Sigur, ne gândeam că poate e mai importantă o oră de română sau de matematică, sau poate de chimie. Unde mulți aveam probleme de înțelegere a materiei. Sau, de ce nu, sa ieșim în curtea școlii. Dar ce nu realizăm noi era tocmai ce ne forma, ce rămânea în urmă, iar orele de lucru manual ne-au creat o disciplină, au creat o legătură între noi, copiii de atunci. Acea comunitate care se forma între noi, fetițele mai cuminți sau mai năzdravăne și doamna profesoară, ca într-o sezatoare.
Știam de mici să coasem un nasture, să băgăm ața în ac, să alegem materialele potrivite pentru un anumit proiect, să deosebim firul de lână de cel de bumbac, să luăm măsuri și să croim o haină simplă, să așezăm o masă când vin musafirii în casă, să punem lucrurile în ordine prin dulapuri și să facem maioneză. Tot la acele ore am învățat că sfoara de cânepă sau de iută nu este doar pentru a lega borcane, ci se pot realiza obiecte de decor spectaculoase.
Îmi doresc ca orele de lucru manual să revină în școli, așa cum era odată. Să se reia activitățile creative, sub toate formele.
Care este câștigul prin reintroducerea orelor de lucru manual? Este dovedit științific că lucrul manual îmbunătățește considerabil capacitatea copilului de a deprinde alte materii, ca matematica, fizica sau chimia. Copiii care au deprinderi artistice au un nivel crescut de empatie, acceptă și înțeleg mai ușor problemele semenilor lor, știu să asculte și să comunice cu ușurință.
Prin orele de lucru manual copiii află de meșteșugurile locului: țesut, cusut, împletit, crestături în lemn, tehnici de pictură pe lemn și pe sticlă, croșetat și tricotat, și lista poate continua.
Cei mici pot afla despre diferitele materiale pe care pământul ni le oferă: bumbac, cânepă, in, lemn, lână de la oi. Astfel ei pot învață despre protejarea naturii și despre reciclare.
Da, sper în acele vremuri în care orele de lucru manual își vor găsi iar locul în programa școlară.
Comentariu saccsiv:
La finalul articolului din link-ul de mai sus puteti citi si opinia unor cadre didactice. In general, ideea e ca tare bine ar fi sa fie iar.
Dar tocmai pentru ca ar fi bine, consider ca putem fi siguri ca lucrul manual nu se va mai introduce vreodata in scoala generala.
Pe aceeasi linie distructiva s-a inscris si educatia fizica. Pe vremea mea, toata lumea facea sport si trebuia sa vii cu o scutire medicala cum ca nu poti face. Acum e invers, anual toata lumea trebuie sa vina cu o adeverinta medicala cum ca poate face…
Ce va urma?
La aproape fiecare emisiune tv despre educatie, realizatorul sau un invitat lauda scoala finlandeza. Scoala care a ajuns deja de ani de zile la astfel de “performante”:
In viziunea a doua a Staretului rus Antonie, putem citi:
“Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.”
„Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.”
Cati accepta ce zice staretul? Iar dintre cei ce accepta, oare cati pricep ca mai trebuie sa le si stim folosi? Pentru ca majoritatea am ajuns sa nu prea mai stim sa folosim nimic, mainile tinzand a deveni doar niste extensii ale tastaturii. Ne-am prostit. Am involuat.
Dar sa mai si realizam astfel de unelte? Pentru multi dintre noi asta ar echivala cu tehnologia UFO pentru oamenii de stiinta din filmele SF…
Cu 30 de ani in urma a fost descoperit in Muntii Alpi, Ötzi:
https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%96tzi
Un barbat mumificat ce a trait cu peste 5 000 de ani in urma. Asupra sa au fost descoperite unelte, arme si imbracaminte ce dovedesc faptul ca oamenii acelor vremuri erau extrem de inteligenti si priceputi la multe. Si credeti ca le cumparau de la magazinul de bricolaj sau de articole sportive? Nu, fratii mei dragi, ci, majoritatea stiau sa-si produca singuri cam toate cele necesare. Ca daca nu era asa, omul disparea de multa vreme de pe acest Pamant…
Ce e de facut?
Evident, drumul invers.
Nu se face lucru manual la scoala? Facem noi, acasa, cu copiii. Sa invete sa-si foloseasca manutele. Si astfel li se va dezvolta si mintea.
Suntem prea tineri si nu stim nici noi? Nu-i nimic, invatam impreuna cu ei. Si ne prinde bine, indiferent daca vremurile apocaliptice se amana sau nu. Dar, dupa cum evolueaza lucrurile, eu nu cred ca se amana.
Oricum, repet, e o treaba super buna sa iesim din atrofierea fizica si din anchilozarea mentala. Incepem prin a face sport, caci majoritatea dintre noi muncim in domenii ce n-au nici o treaba cu miscarea. Apoi facem drumetii. Invatam chestii si le punem in practica:
Pregatirea pentru fuga in munti
Si mereu avansam, nu stam pe loc.
Iar in scurta vreme, vom ajunge departe si ne vom lamuri ca staretul Antonie chiar a avut dreptate. Cu un cutit si un topor te descurci perfect…
Foto: https://gr.pinterest.com/pin/560487116095030116/
Cititi va rog in acest sens un foarte util articol de pe siteul Supravietuire: Fuga in Munti:
Ce ne ofera padurea, comoara noastra. Sa invatam ce este bun de la strabunii nostri
Sursa foto: https://welcome2romania.wordpress.com/2011/11/05/romania-poveste-de-toamna-romania-autumn-tale/
Padurea este un dar de la Dumnezeu
In decursul istoriei omenirii padurea ne-a servit noua drept protectie, adapost, hrana si sursa de materie prima pentru confectionarea obiectelor de trebuinta. Totul a fost creat pentru noi oamenii.
Strabunicii nostri, dacii inclusiv, erau foarte atasati de padure si natura. Astazi insa… am uitat de aceste comori ale padurii. Ne-am izolat de natura, ne-am inchis in orase mari aglomerate si am devenit dependenti de lucruri facute de-a gata. Nimic nu mai facem noi cu mainile noastre. Omul modern a ajuns un simplu consumator.
Intr-o situatie catastrofala in care industria alimentara si cea de bunuri materiale cade, trebuie sa ne indreptam atentia catre lucruri rudimentare. Sa ne uitam in trecut cum traiau stramosii nostri. Trebuie sa invatam sa ne folosim de ceea ce avem in jurul nostru pentru a supravietuii.
Natura este noul nostru supermarket
Asa cum mergem la magazin sa ne luam mancare, tot asa vom merge in padure sa ne culegem hrana, lemene si pietre de care avem nevoie pentru a trai. Toate sunt acolo pentru noi. Trebuie doar sa le culegem.
In vechime, plantele comestibile si medicinale, lemnul, resursele de natura miniera, resursele cinegetice precum carnea, penele, blanurile sau oasele de animal, erau obiecte de sine statoare pentru fiecare om in parte. Toate erau necesare pentru buna functionare a satului si societatii.
Pe tot teritoriul Romaniei, fie ca vorbim de zona de campie, deal, munte sau chiar zona alpina, gasim plante si resurse care ne pot fi de mare folos. Tocmai de aceea tara noastra este o adevarata comoara de la Dumnezeu. Putem trai in aproape orice parte a tarii, doar cu ceea ce gasim in natura. Daca stim unde sa ne uitam. Veti fi uimiti ca uneori pana si cea mai banala buruiana, care creste si prin crapatura drumului, ne poate hrani. Strabunii nostri tarani romani si dacii, au facut-o deja inaintea noastra. De la ei putem invata atatea…
Cartile practice, tehnologice, istorice, medicinale ne sunt de mare folos in studiul nostru pentru supravietuire. Acestea insa trebuie sa vorbeasca despre folosirea si exploatarea resurselor din flora si fauna noastra, nu din Patagonia. Din pacate in literatura romaneasca din ultimii ani nu mai gasim aproape nici o carte practica. Avem doar carti psihologice si fantezie. De aceea cand vedem o carte veche de acum 20, 30 sau chiar 50 de ani, dar care ne poate fi de folos studiului nostru, trebuie sa o luam numaidecat.
Pe acest blog vreau sa scot in evidenta care sunt resursele noastre naturale si cum putem sa le valorificam folosind unelte primitive sau rudimentare, care nu necesita curent electric si nimic altceva din lumea moderna.
Plante comestibile din flora spontana
Baraboi. Radacina acestei plante este comestibila, fiind asemanatoare cartofului. Planta creste pe intreg teritoriul tarii noastre. Radacina se poate praji precum cartofii pai, se poate face piure, sau folosi la ciorbe sau salate. Sursa foto: https://plantepedia.wordpress.com/2016/06/04/baraboiul-chaerophyllum-bulbosum/
In urmatoarea serie de articole vom vorbi despre principalele plante comestibile din flora spontana a Romaniei, conservarea si prepararea acestor alimente precum si despre retete culinare care folosesc aceste plante, de pe vremea bunicilor nostri. Retete vechi, inca de dinainte sa apara piperul, cartoful sau porumbul in Romania.
Pe teritoriul tarii noastre gasim peste 300 de plante alimentare in flora spontana de la care pot fi consumate radacini, tuberculi, frunze, tulpine, fructe, nuci, seminte si flori. Dintre aceste plante aproximativ 140 sunt cel mai des folosite.
In lipsa graului si a porumbului, putem obtine faina alimentara din plante precum: calcea-calului, cornaci, feriga de camp, nufar alb, paducel, sorb, stejar, trifoi alb sau trifoi rosu.
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
Pregatirea pentru fuga in munti
Pregatirea pentru fuga in munti
Spunea Sfantul Serafim Rose:
„ Vom fi nevoiţi să ne ascundem în pustie. […] Scopul ascunderii în pustie nu este doar păstrarea vieţii noastre pământeşti, ci acela de a câştiga timp spre a ne întări sufletele pentru încercarea finală”
Asadar, fuga in munti, despre care ne-au vorbit si alti Sfinti Parinti, este la randul ei o etapa. De fapt, o pregatire pentru o alta etapa de dupa.
Dar pentru fuga in pustie ne pregatim cumva sau trecem direct de pe asfalt in adancul codrilor? Nu cumva este o ispita a gandi ca putem trece de la traiul de oras (cu intrerupatoare, robineti, frigidere destepte, aragaze ce-ti indica digital temperatura la virgula si hipermarketul la 15 minute de mers pe jos) la traiul in pustie?
Eu cred ca este o ispita. Prea multi dintre noi nici nu mai sunt in stare sa se deplaseze fara GPS:
Si isi baga capul in laț pentru ca nu s-au pregatit:
Evident, nadejdea in bunul Dumnezeu, deci, in primul rand, rugaciune! Insa pentru cei ce inca n-au inteles ca este nevoie si de oleaca de pregatire, iata ce putem citi la https://supravietuirefugainmunti.wordpress.com/2022/11/13/supravietuirea-in-grup-de-ce-trebuie-sa-fim-uniti-nu-dezbinati/
Teoria lațului
Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:
Eu am o teorie careia ii spun „teoria latului”.
Adica, latul sistemului se strange, si incepe sa fie atacata libertatea de constiinta, libertatea de credinta, si chiar libertatea de a te misca. Ca nu te misti nu e pr. Problema e cu celelalte doua.
Cel ce vrea sa fie ca inainte de micsorarea latului, incepe sa se intersecteze cu latul, si atunci singura solutie existenta pt a ramane pe acea pozitie, este compromisul, compromis care te slabeste dpdv duhovnicesc pt ca de fapt compromisul asta e un pacat. Vrei sa calatoresti la Locurile Sfinte – trebuie pasaport biometric (nobila justificare), vrei trai usor si comod – te inregimentezi in lumea butoanelor si ecranelor si cardurilor si faci ce zice sistemul, samd. Toate compromisurile astea te obosesc si te slabanogesc duhovniceste.
Ca sa nu se intersecteze cu latul sistemul, omul trebuie sa fie cu un pas inaintea micsorarii, adica el de bunavoie sa se micsoreze mai repede decat avanseaza sistemul. Adica, sa renunte la diverse calatorii, sa nu mai foloseasca sistemul bancar, idem utilitatile sistemului, sa incerce sa foloseasca bani cat mai putini, cat mai putin sistemul sanitar, in curand chiar sa renunte la internet (ca totul se va muta pe internet – telefonie, tv, radio…, iar accesul la internet sa va face pe baza de biometrie – vezi China)… Si asta pana cand? Pana devii un punct, adica pana la momentul „si nu vei putea cumpara sau vinde”. In acel moment punctul sare din locul lui lumesc, e obligat sa sara din planul lumesc in planul lui Dumnezeu.
Dar, daca iti asumi acest mers, pana ajungi in stadiul de punct esti relaxat si linistit. Si atunci lupta nu mai e a ta impotriva sistemului (care ar fi o lupta uriasa si fara sansa de victorie), ci este a ta cu tine, de a renunta incet incet la cam tot ce e lumesc si vine de la sistem. Si asta se poate castiga. Si lupta mai este sa incerci sa-i convingi si pe altii de lucrurile astea, lupta mai este sa marturisesti sub diverse forme Adevarul, sa te preocupe mai mult Adevarul decat treburile tale – dupa cum spune Parintele Nicolae Steinhardt.
Cu alte cuvinte: „Daca nu te calugaresti tu, te calugareste viata”. Sau, daca nu te pustnicest tu, te pustniceste viata.
Pustnicii sant exemple de „puncte”, care pana la momentul final – insemnare, isi vad linistiti de randuielile lor, fara ca sistemul sa poata sa ii agreseze.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Cuviosul Paisie Aghioritul: Simplificaţi-vă viaţa!
Ernest Bernea: Indemn la simplitate
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
51 comments