Saccsiv – Weblog

Parintele MIHAIL STANCIU atacat furibund de catre FLORIAN BICHIR si ROMEO PETRASCIUC, caci a indraznit sa-l critice pe RATACITUL KLAUS KENNETH …

Posted in Arhimandrit MIHAIL STANCIU, KLAUS KENNETH, ROMEO PETRASCIUC by saccsiv on Noiembrie 15, 2011

Iata ce aflam din articolul Un arhimandrit – blogger sare la gâtul Patriarhiei:

Best sellerul mondial „Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”, al lui Klaus Kenneth, provoacă dispute în România.

Mult timp am crezut că cei mai periculoşi duşmani ai Bisericii se află în afara ei. Ei bine, m-am înşelat! Un predicator celebru, Klaus Kenneth, face furori în România. Autorul cărţii „Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului” a ajuns la credinţă după ce a experimentat marxismul, yoga, budismul etc., dar şi cele mai teribile vicii.
Faimos în toată lumea, Klaus a produs o vie emoţie peste tot în ţară. Cine credeţi că a sărit la gâtul lui şi al lui Romeo Petraşciuc (editura Agnos), unul dintre cei mai buni editori din ţară? Stareţul Mânăstirii Antim, Pr. Mihail Stanciu.
Smerenie on-line

Recunosc că l-am taxat destul de dur pe părinte, într-un articol: „Ispita stareţului blogger”. Între timp a şi fost schimbat din stăreţie. Era vorba de neascultare sau cine ştie ce motive.
Pater Mihail a susţinut, fără binecuvântare, că cipurile sunt „bomboane otrăvite… ale călăilor din fruntea ţării”. A scris despre smerenie, dar s-a luat la harţă cu alţi ortodocşi, cei de stil vechi, cu „stiliştii”.
Vedetismul părintelui supermega- unicul ortodox nu s-a oprit aici. Pe blogul său continuă să atace pe toată lumea – contestând chiar ierarhia ortodoxă! – ca un cinstit şi cuvios părinte!
Astăzi publicăm fragmente din răspunsul domnului Romeo Petraşciuc, fin teolog şi coordonatorul editurii Agnos, unde apar lucrările lui Klaus Kenneth.
(more…)

Anunțuri

Conferinta ratacitului KLAUS KENNETH la Bucuresti, 24 octombrie ora 19.30 in Amfiteatrul Spitalului Municipal (metrou Eroilor)

Posted in KLAUS KENNETH by saccsiv on Octombrie 23, 2011

TARA SUB ASEDIUL RATACITILOR: KLAUS KENNET la Targu-Mures, duminică, 3 octombrie, de la ora 18.45, la Biserica Sf. Ana

Posted in KLAUS KENNETH by saccsiv on Octombrie 2, 2010

   Citez din articolul Klaus Kennet va conferenţia la Târgu-Mureş:

   Parohia Sfanta Ana, Centrul cultural catehetic Sf. Chiril al Ierusalimului si Editura Agnos organizează o întâlnire cu Klaus Kennneth, duminică, 3 octombrie, de la ora 18.45, la Biserica Sf. Ana.

   Cititi va rog si:

Pagina de ECUMENISM a site-ului „EPISCOPIA CARANSEBESULUI”. Si putin KLAUS KENNETH … ca se leaga

Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi …

VASSULA RYDEN revine in Romania. Sau TARA SUB ASEDIUL RATACITILOR …

 

Pagina de ECUMENISM a site-ului „EPISCOPIA CARANSEBESULUI”. Si putin KLAUS KENNETH … ca se leaga

Posted in ECUMENISM, editura AGNOS, EPISCOPIA CARANSEBESULUI, KLAUS KENNETH by saccsiv on Mai 27, 2010

   Iata ce puteti citi la http://www.episcopiacaransebesului.ro/arhiva-stiri.php:

[20.03.2010] · Comuniune frăţească la Liceul „Traian Lalescu” din Reşiţa
[27.01.2010] · SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR ÎN MUNICIPIUL REŞIŢA
[29.12.2009] · Vizită frăţească în Episcopia Caransebeşului
[20.12.2009] · Colindele- Bucurie pentru toţi
[29.11.2009] · Credinţă pe urmele istoriei
[19.11.2009] · CEEA CE AVEM PUTEM DĂRUI ŞI CELORLALŢI
[22.09.2009] · Participare ecumenică
[18.09.2009] · Impreuna in viata si in rugaciune
[13.08.2009] · De la „Europa – Speranţă” la „Europa – Casa noastră”
[03.08.2009] · Participare românească la proiectul ecumenic “Da EurHope a EurHome”
[08.03.2009] · Participare a Chiriarhului la consacrarea noului episcop romano-catolic al Oradiei
[21.01.2009] · Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitatea creştinilor în Episcopia Caransebeşului
[04.01.2008] · Vizită frăţească la Episcopia Caransebeşului
[13.11.2007] · Vizită frăţească la Episcopia romano-catolică din Timişoaraa
[05.12.2006] · Vizită fraternă
[10.10.2006] · Moment ecumenic

   Si cum lucrurile se leaga, citi si:

Conferinţa „Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”

   Articolul este preluat si de ziarul Lumina:

Klaus Kenneth în conferinţă la Caransebeş

   Bantuie printre activistii KK o vorba: „Si daca Patriarhia Romana nu a avut nimic de obiectat impotriva lui, ci i-a luat doua interviuri, unul la Trinitas Tv si celalalt la radio Trinitas, nu vad de ce un preot staret, care face parte tot din aceeasi Patriarhie ,are o pozitie contrara..!!!”. Si o spun din ce in ce mai multi dintre ei si din ce in ce mai des. Si suna ca o amenintare …

   Cititi va rog si:

FLORIAN BICHIR (cel ce elogiaza MASONERIA, cel pro cipuire si pro PATRIARH DANIEL) il lauda pe KLAUS KENNETH si il ataca pe staretul MIHAIL STANCIU …

Articolul zilei (27.05.2009) si completari utile despre NEW AGE si MASONERIE: „Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii””

 

FLORIAN BICHIR (cel ce elogiaza MASONERIA, cel pro cipuire si pro PATRIARH DANIEL) il lauda pe KLAUS KENNETH si il ataca pe staretul MIHAIL STANCIU …

Posted in FLORIAN BICHIR, KLAUS KENNETH, MIHAIL STANCIU by saccsiv on Mai 27, 2010

   Citez din articolul Ispita stareţului blogger!:

   Un predicator celebru, Klaus Kenneth, face furori în România. Autorul cărţii “Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului” a ajuns la credinţă după ce a experimentat marxismul, yoga, budismul etc., dar şi cele mai teribile vicii. Faimos în toată lumea, Klaus a produs o vie emoţie peste tot în ţară.

   Cine credeţi că a sărit la gâtul lui şi al lui Romeo Petraşciuc, unul dintre cei mai buni editori din ţară? Stareţul Mânăstirii Antim, pr. Mihail Stanciu. Probabil lipsit de alte preocupări, părintele l-a acuzat pe Klaus de “vedetism” şi a afirmat că “nu este de folos nimănui ca cineva să-şi pună viaţa murdară la vedere”. Păi, dacă vorbim de vedetism, nu cumva Sfinţia Ta ai blog, în care, uite aşa, duhovniceşte, te citezi la infinit şi îţi postezi genialele predici? În privinţa vieţii murdare, e bine de reamintit că unii ierarhi îşi publică memoriile nu tocmai “ortodoxe” încă din timpul vieţii.

   Încurajat de anumite cercuri, pr. Mihail a căzut într-o capcană. Vorbeşte de ascultare, dar uită că predicatorul a avut binecuvântarea a doi ierarhi români. El, în schimb, a susţinut, fără binecuvântare, că cipurile sunt “bomboane otrăvite… ale călăilor din fruntea ţării”. Scrie despre smerenie, dar s-a luat la harţă cu alţi ortodocşi, cei de stil vechi, cu “stiliştii”.

   Sfinţia Ta, ocupă-te de mânăstire, lasă soarta lumii şi a Bisericii în mâna lui Dumnezeu! Ai avut dreptate într-un interviu când ai declarat că “în oraş călugărul e ispitit mai mult prin risipirea minţii”. Bucureştiul îţi cauzează greu!

   Despre KK, cititi va rog mai multe la:

Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT …

Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi …

Comentariul zilei (26.05.2010): LAURENTIU DUMITRU si preotul LUCIAN GRIGORE sustinatori ai ratacitului KLAUS KENNETH la Pitesti?

   Despre Florian BICHIR, cititi va rog mai multe la:

„PREOTUL STILIST” Florian BICHIR elogiaza MASONERIA …

FLORIAN BICHIR (laudatorul PATRIARHULUI DANIEL) il ataca pe PS VARSANUFIE. Patriarhia s-ar parea ca-l apara pe ierarh. S-o credem?

 

Comentariul zilei (26.05.2010): LAURENTIU DUMITRU si preotul LUCIAN GRIGORE sustinatori ai ratacitului KLAUS KENNETH la Pitesti?

Posted in KLAUS KENNETH, LAURENTIU DUMITRU, PITESTI, preotul LUCIAN GRIGORE by saccsiv on Mai 26, 2010

   Iata comentariul postat de cititorul George la articolul Ultimele RATACIRI ale lui Marian BATAIOSU:

Smintelile continua si la Pitesti! Ratacitul Klaus Keneth a tinut de curand(pe 24 mai) o conferinta la Muzeul judetean din Pitesti, organizata si prezentata de…cine credeti!-marele “misionar” Laurentiu Dumitru, prieten devotat al p. Lucian Grigore, cel cu…lingurita! Ambii au fost prezenti la conferinta, sustinandu-l si oferindu-i toata asistenta lui K.K.! Dealtfel, L.D. il promoveaza din plin pe K.K. pe blogul sau, afisand si programul conferintelor acestuia(Turneu Klaus Kenneth, 2010) ,atentie!!!-ASTA SI DUPA CE P. MIHAIL STANCIU A ARATAT DEVIATIILE ACESTUI K.K. intr-un articol preluat de mai multe bloguri ortodoxe! Daca va uitati la comentarii, multi i-au atras atentia lui L.D. deaspre acest aspect, el insusi avand cunostinta de aceste lucruri, dupa cum a declarat la inceputul conferintei, dar cu toate acestea nu a renuntat nici la conferinta si nici la a-l promova in continuare pe K.K.!
Conferinta a fost o adevarata parodie, K.K. facand gesturi comice si teatrale, avand o exprimare ciudata si controversata, cu abateri grave de la invatatura Bisericii, emanand, pe tot parcursul conferintei, prin discurs si gestica, un duh mai degraba protestant decat ortodox!
Iata cateva “perle” ale lui K.K.(imi pare rau ca n-am inregistrari!):
-”Eu nu am scris o carte ortodoxa…(!!!)…ci una care-L slaveste pe Dumnezeu!
Intrebat, in mod firesc, daca Dumnezeu poate fi slavit, si deci trait, si altfel decat in fel ortodox, acesta raspunde ca “da, poate fi slavit asa, mai putintel, si-n alte feluri( confesiuni, etc.), nu pe deplin ca-n Ortodoxie, dar INTR-O MASURA MAI MICA!!!”…Fara comentarii!
-Alta: Spune la un moment dat: Luther a fost IN ESENTA ORTODOX!!!…Pus sa lamureasca aceasta afirmatie, a dat un raspuns ambiguu, practic n-a avut raspuns!
Asa ca, cititi si va minunati!…
Baiatul asta, K.K., a batut atata drum ca sa ne spuna ca noi nu mai traim ortodoxia la intensitate, si ca s-a instalat o platitudine, o amortire…si, cumva, el vine sa ne resusciteze! Cam asta e demersul lui…
DOAMNE APARA SI PAZESTE!
Si ia-i de-aici si du-i!…

   Despre KK, cititi va rog:

Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT …

Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi …

   Despre preotul cu lingurita, cititi va rog: 

Ratacirea preotului LUCIAN GRIGORE, din Pitesti, cel ce da SFANTA IMPARTASANIE CU MAI MULTE LINGURITE … Sau „Sa mai zica cineva ca nu e vremea cernerii cumplite…”

„COINCIDENTE”: Preotul LUCIAN GRIGORE, cel ce promoveaza, prin producerea SCARBEI, folosirea mai multor lingurite la Sfanta Impartasanie, DORESTE SI UN CALEDAR UNIC …

PREOT CRESTIN in tabara ANTI CRESTINA: ADEVARATUL motiv al actiunii preotului LUCIAN GRIGORE a iesit la iveala, prin aparitia articolului din Evenimentul Zilei „Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă”

   Ca preotul Lucian Grigore l-ar sustine pe KK, nu m-ar mira. M-ar mira insa sustinerea lui Laurentiu Dumitru. Dar, pana la urma, e vremea cernerii cumplite …

   Ii rog pe cei care au inregistrari de la conferinta de mai sus, sa mi le trimita.

Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi …

   Citez din articolul ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice:

“Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Tim 4,3-4).

Nu am fi dorit sa ne mai amestecam si sa coboram iarasi in mijlocul noii sminteli care tulbura apele si asa agitate ale ortodoxiei noastre, daca nu am fi fost martori la niste reactii pur si simplu murdare fata de Parintele Arhim. Mihail Stanciu, egumenul Manastirii Antim, cel care a scris un articol in care a indraznit (cumplit hybris!) sa puna in chestiune ultimul “idol” al spatiului nostru romanesc ortodox – “spatiu” prea insetat de a se inchina iara si iara cate unui alt “guru” duhovnicesc – acum Klaus Kenneth. Si, spre dezamagirea celor care chiar vor sa reduca orice discutie principiala la o polemica personala, spunem de la bun inceput ca nu persoana D-lui Kenneth este in discutie aici, ci moda pe care promotorii lui in Romania o incurajeaza, lucrarea pe care o face si roadele ei.

Nu putini isi iau drept portdrapel numele cate unui mare duhovnic… sau chiar a mai multora, ca sa-si poate legitima si inselarile, caderile sau inovatiile proprii prin ei, amestecandu-le cu mierea invataturii acelora, dar deturnandu-o apoi spre ei insisi, spre mesajul si spre duhul propriu. Insa oamenii trebuie apreciati nu dupa numele mari cu care se acopera, ci dupa ceea ce spun si fac ei insisi, dupa duhul si roadele marturisirii lor proprii.

Nici parintele Rafail Noica, nici Fericitul Sofronie Saharov, cu sensibilitatea si delicatetea lor duhovniceasca exceptionale, nu credem ca s-ar simti odihniti si impacati auzind (pe viu) felul in care le sunt preluate si duse mai departe ideile, cum ajung ele sa serveasca lejer justificarii pacatului (vezi aici min. 101, “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros”) sau sincretismului religios, “recuperarii” lui Buda (vezi aici min.40-41)) ori apologiei Maicii Tereza, si nu stim daca s-ar mai recunoaste vazand in ce ghiveci retoric sunt amestecate si in ce forma discursiva exaltata si histrionica sunt turnate, dupa tiparul evanghelizatorilor TV din America sau a “harismaticilor” penticostali.

Nu stim, de asemenea, daca parintii cuviosi care s-au ocupat de tamaduirea fratelui Klaus ar gasi buna si folositoare (lui si ascultatorilor) reamintirea cu absolut fiecare ocazie si cu o destul de mare usurinta (greu de inteles chiar pentru psihologii crestini) a faptului ca “a fost violat vreme de 7 ani de un preot catolic“; sau daca ar gasi muzica aceasta a lui extrem de “linistitoare” si, bineinteles, perfect compatibila cu… rugaciunea inimii despre care tot vorbeste, daca ar gasi in ea macar vreo firimitura din harul Duhului Sfant, al carui mesager se face… Inca ne mai intrebam daca parintele Sofronie sau Parintele Rafail ar putea sa inteleaga si sa creada pe cel care – in timp ce isi poarta chitara dupa el peste tot si isi vinde propriul CD de pop-folk american din care ”nu e chiar totul crestin” (vezi min. 99) – afirma, cu toate acestea, cu un aplomb stupefiant:

Lumea, pur si simplu, a cazut de la mine. Acum nu ma mai intereseaza muzica”.

S-a facut caz de faptul ca viata trecuta a lui Klaus nu poate fi invocata pentru a respinge genul de ortodoxie propovaduita de el. Ceea ce e adevarat. Problema nu este atat ca Klaus Kenneth isi expune periplul sau (desi si aici trebuie un anumit discernamant cand e vorba de a selecta din trecut doar ceea ce foloseste), cat modul in care o face, modul in care se manifesta. Esentialul nu este ceea ce a facut odinioara, bineinteles, ci cum se raporteaza astazi la acele experiente si ce ceea ce propovaduieste si lucreaza acum. Da, au existat sfinti cu viata tare ratacita inainte de convertire. Dar ce au facut ei dupa ce s-au convertit, care le-a fost viata DUPA convertire si, mai ales, cum s-au manifestat si cum au propovaduit credinta? Daca ni se va raspunde ca exista nebunii pentru Hristos, atunci trebuie sa stim ca acestia se manifestau in mod cert in medii cu totul straine de orice pregatire si promovare comerciala sau de orice natura.

Cum spuneam si altadata, alegoric, nu e suficient sa spui ca ceea ce canti tu sunt stihuri din psalmi, daca muzica prin care vehiculezi aceste stihuri transmite un cu totul alt duh: Psaltirea pe ritmuri hip-hop sau pe sonoritati de rock nu mai este Psaltire, ci, trebuie sa o spunem, devine o batjocura la limita sacrilegiului ori, in cel mai bun caz, un kitsch penibil. Iar un duh gresit, strain se transmite mult mai direct si mai puternic decat cuvintele si invatatura care vin prin acel vehicul. Deci problema nu este mica, fiindca asa se intra in partasie cu duhul neortodox. Din psalmul acela – ca sa continuam alegoria – se retine mult mai usor ritmul de hip-hop sau de rock, gesticulatia, dansul, agitatia… iar nu versurile. Sau nu in aceeasi masura. Tonul chiar face muzica in acest caz.

Spunea Parintele Rafail Noica astfel:

Minciuna si moartea sunt acelasi lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevar: iti zic ca ploua, dar e soare afara. Minciuna, in esenta ei, este ceva mult mai adanc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna. (…). Intre altele, cel care are duhul deosebirii, pe linia asta deosebeste [duhurile gandurilor]. Printre altele, prin efectul pe care cuvantul il are in sufletul tau.

Si care sunt roadele? Insesi reactiile fata de articolul Parintelui Mihail Stanciu constituie pentru noi indiciile unor astfel de roade. Este incredibil cum oameni care par atat de largi la minte si la inima incat pot intelege in ce fel e compatibila Ortodoxia cu toate experientele heterodoxe si lumesti cele mai tulburi, vazand in ele chiar lucrarea lui Dumnezeu, devin dintr-o data atat de agresivi  si de lipsiti de cuviinta cand raspund unui parinte staret cunoscut pentru pozitiile sale curat ortodoxe si marturisitoare. Daca iubirea, acceptarea si atot-ingaduinta lor se reduc la idolul aclamat si sustinut aproape fanatic, plus cei asemenea lui, si daca se transforma intr-un elan de terfelire salbatica a păstorilor care inteleg sa ridice semne de intrebare asupra temeiurilor acestui bizar extaz colectiv, atunci ne-am cam lamurit despre crestinismul “vederilor largi”, profesat de fanii predicatorului elvetian (care singuri admit ca “lupta pentru Klaus Kenneth” si se arata extrem de preocupati de “imaginea” celui luat drept model de neatins).

Si, desi unii dintre cei care vad o virtute nemaipomenita in a fi cat mai… “open-minded” fac atata caz de ingustimea ortodoxistilor traditionalisti, pana la urma se intalnesc pe undeva cu zelotistii  supercorecti, fiind la fel de impermeabili la puncte de vedere critice punctuale si rationale (nu rationaliste) si la fel de refractari la cercetarea lucida, calma si nepartinitoare a duhurilor si a invataturii convertitului adulat. Idolul niciodata nu se discuta, se urmeaza orbeste,se aplauda frenetic si se apara cu orice pret, in ciuda oricaror argumente si dovezi.

Dupa citirea noianului de comentarii si articole ale fanilor sai neconditionati si infierbantati – dintre care unii nu s-au sfiit sa mearga pana la jigniri grosolane , rastalmacind aberant cuvintele unor duhovnici – am ramas cu o mare si grea intrebare: ne mai trebuie, oare, astazi, discernamant si credinta dreapta pentru mantuire sau in sec. XXI consideram ca merge si numai cu iubirismul “universal” de tip New Age? “Fenomenale” sunt, mai cu seama, comentariile care il judeca cu obraznicie (uneori de sorginte feminista) pe staretul manastirii Antim, fara ca acesta sa fi comis vreo erezie care sa justifice asta, si culmea, tocmai in numele… poruncii de a nu judeca! Ce bine ne simtim cand ni se pare ca noi ii iubim pe toti si avem imaginatia asa bogata… :( Dar asta nu este iubire, ci frizeaza inselarea, frati si surori! Cu toata durerea intrebam: cand oare vom vrea sa mai ascultam si de Dumnezeu, nu numai de euforiile si inchipuirile noastre pe care le botezam trairi duhovnicesti? Parintele Mihail a demonstrat punctual, cu citate si pagini niste lucruri gravissime, dar pe noi nu ne intereseaza? E semnul cel mai elocvent ca, daca acum am cazut, cu mult mai usor il vom primi si pe Antihrist, care va fi infinit mai carismatic, mai convingator si mai… “iubitor”.

In cele din urma, acesta este esentialul – ce fel de ortodoxie traim si propovaduim? Cum e posibil sa avem, si in cele duhovnicesti, un comportament atat de… consumerist, atat de tipic pentru un spectator postmodern care asteapta mereu febril urmatorul spectacol si vrea sa vada pe cel mai nou show-man, care trebuie sa fie si mai cu sclipici si mai plin de adrenalina decat anteriorul, neaparat sa spuna glume si mai spumoase, sa aiba un joc de scena variat si interesant, sa se strambe si sa gesticuleze luxuriant, sa se miste incontinent, sa strige, “sa se joace”, sa surprinda si sa stimuleze continuu simturile si imaginatia… Mai mult: sa relateze experiente socante, sa fie neaparat “cool” si “trendy”, nonconformist si maestru in retorica, sa ne infierbante sangele si sa ne exalte afectele, sa ne faca sa radem si sa plangem in hohote, sa ne sa ne dea senzatia ca traim si ca nu suntem morti! Ce fel de umilinta, ce fel de pocainta (schimbare a vietii), de reculegere, de deschidere a ochilor launtrici si de realism cu privire la sine se pot desprinde din conferintele si cartile fratelui Klaus? Care este duhul in care acesta isi transmite chiar si invaturile corecte si bune? Daca cineva si-ar raspunde sincer la intrebare, nu am mai fi avut acum un buboi purulent care se sparge cand este atins de o observatie dura, dar cauterizatoare si profilactica pentru salvarea trupului Bisericii, cum a fost cea a Parintelui Mihail.

In timp ce predicam tocmai despre “surogate”, nu facem decat sa livram publicului, cu generozitate, divertisment “spiritual” si duhovnicie “fast food”. Surogatul nostru de viata este in cele exterioare si facile, in orice altceva decat in Duh si in Adevar. Se vorbeste de “libertatea Duhului”. Libertatea o vedem, dar… care duh? Si care Adevar, daca fiecare are adevarul lui?

Cazul Klaus Kenneth spune multe despre genul de inselare la care suntem predispusi. Acea spiritualitate despre care Cuviosul Seraphim Rose si Sfantul marturisitor Daniil (Sandu Tudor) spunea ca e duhul antihristic – pentru ca predispozitia catre idolatrie, catre amagire, catre spectacol si divertisment, dar si catre emotiile provocate de stimuli puternici, de istorii si interpretari lacrimogene, sunt toate foarte potrivite pentru cel mai mare lider charismatic care sta sa vina…

Cu sau fara K. Kenneth, ar fi important pentru mantuirea noastra sa ne vedem si sa ne asumam slabiciunea funciara care poate sa ne coste scump, sa recunoastem ca, si in Biserica, ne place sa fim distrati, sa ni se tina de urat, sa ne uitam fascinati la spectacol. Cautam viata, da, e foarte bine, dar parca mereu o cautam in alta parte decat in noi insine si in smerenia si simplitatea Bisericii noastre, decat in sobrietatea implinirii poruncilor Dumnezeiesti si in osteneala “banala” a nevointei si pocaintei de fiecare zi. Cum spunea foarte frumos si Protos.Arsenie Muscalu:

de multe ori se intampla ca noi sa cadem intr-o stare de plictiseala, de delasare, de epuizare si de dezorientare si parca asteptam sa vina ceva asa, din afara sa ne aduca o solutie de eliberare, asteptam sa se intample ceva extraordinar, sa se petreaca un lucru spectaculos, insa de multe ori nu de acest lucru avem nevoie. Noi multumim Lui Dumnezeu ca am primit cu totii de la El darul credintei, intr-un fel luminat, avem trebuinta sa-l lucram prin staruinta si rabdare, in chip neimprastiat faptele bune numite trupesti, caci acesta este inceputul calatoriei duhovnicesti. Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare

Genul acesta de “renastere harismatica” ortodoxa spune foarte multe despre noi insine, despre predispozitia noastra catre cultivarea “senzationalismului religios”, despre atractia noastra irezistibila catre tot ceea ce impresioneaza si emotioneaza usor, despre superficialitatea si tarele lumesti de care nu ne-am dezbarat, ca si de amorteala duhovniceasca in care ne aflam. Cum de alte cuvinte si alte experiente duhovnicesti sau existentiale veritabile nu ne pot trezi din somnul inimii, asa incat sa trebuiasca sa ne dam iluzia trezirii, prin surogate si meta-surogate? Ce profetii si descoperiri ale sfintilor, ce cuvinte tari si avertismente ale parintilor, ce semne ale sfarsitului, ce criza devastatoare, ce asalt al perversiunilor antihristice, ce Liturghie, Evanghelie, Sfinti Parinti…, plictiseala… Noi vrem show, bancuri, jonglerii si picanterii verbale, experiente limita, viziuni si minuni nemaiintalnite, crime, violuri si rataciri descrise cu voluptate, convorbiri directe cu Iisus, povestiri incredibile si zguduitoare, socuri si senzatii tari, traire mistica exploziva, euforica si trepidanta, acces la Duhul Sfant si la rugaciunea inimii pe calea cea mai usoara si mai scurta, cu tot cu pacate si patimi “la pachet”… Asta da, ortodoxie, frate… (Desigur, gradele si formele in care suntem cuprinsi fiecare de acest duh sunt felurite).

Dar Sfintii Parinti oare ce spun despre toate astea? Ne mai intrebam daca nu cumva exista si inselare?

Mai mare vina au cei care promoveaza un astfel de “revival ortodox” sui-generis, decat bietul convertit inca zbuciumat Klaus Kenneth. Dumnezeu sa-l miluiasca si pe el, si pe noi!

In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)...

PS1. Probabil e o pura coincidenta ca editorul cartilor  lui K. K. este si unul dintre aparatorii din oficiu ai Patriarhului Daniel, intr-o carte lingusitoare aparuta la scurta vreme dupa alegerea acestuia, scrisa in colaborare cu alti doi faimosi valeti de curte, ei insisi un soi de vedete media, dar si – surpriza! – propovaduitori constanti si agresivi ai ecumenismului, mereu de veghe impotriva vocilor traditionaliste din Biserica si manipulatori neintrecuti, exersati, profesionisti. Si in replica data parintelui egumen al Man. Antim, aprigul patron al Agnos-ului face recurs la aceeasi autoritate a ucazurilor patriarhale:

am reuşit să înţeleg şi anumite prevederi, cu titlu de sfătuire, venite din Dealul Patriarhiei către preoţii noştri de a nu da nicio declaraţie publică presei fără acordul ierarhului locului… De a nu se expune public…

PS2: Incercand ignobil sa-l umileasca si sa-l discrediteze pe parintele Mihail,  editorul sibian nu a gasit un alt standard de referinta pentru ortodoxia autohtona decat o Enciclopedie recenta, scoasa sub egida… aceleiasi Patriarhii (ne mai miram?), indicand implicit, cu ocazia aceasta, si care este sensul unei astfel de aparitii editoriale – anume, instituirea unui fel de Who’s Who ortodox roman. Un fel de diptic oficial, un fel de Carte a Patriarhului, in care, daca esti trecut existi, daca nu, nu. Citim in ziarul patriarhal despre acest volum ca a fost alcatuit sub coordonarea PF Daniel insusi, care declara ca

“cei mai mulţi colaboratori la acest vast proiect sunt doctori în teologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu”,

printre care este enumerat, la loc de cinste, aceeasi nelipsita si veche cunostinta a noastra care ne anunta mai de mult ca ne “monitorizeaza atent”, preotul Constantin Necula.

Acesta este etalonul de ortodoxie care ni se propune (impune?) de catre mainile harnice intru diversiune si sincretism ale teologilor si editorilor de la Sibiu. O carte in care nu doar parintele Mihai Stanciu nu figureaza, dar nici Parintele Justin Parvu, de pilda, nici Mircea Vulcanescu (desi a fost si teolog si e martir al Bisericii, iar profesorul sau, Nae Ionescu este prezent). Si cati altii nu se regasesc oare in acele pagini? Nume de care cu siguranta nu suntem vrednici! In schimb, se afla in Enciclopedie, cu poza mare, un oarecare profesoras intrigant de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, faimos tot pentru murdariile, diversiunile si calomniile pe care le propaga – atat in viu grai cat si pe internet – impotriva Parintelui Justin si a ortodocsilor care cauta sa pastreze Sfanta Traditie nealterata. Asa standarde de ortodoxie, asa reactie!

I. Bucur

A. Maxim

   Comentariu saccsiv:

   Iata si un scurt dialog preluat de la http://blog.patermihail.ro/arhive/1113#comment-723:

Părintele Savatie   spune:

Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

Părintele Mihail   spune:

Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
– min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
– min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur
și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
– min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te mome
ște diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
Mai sunt
și altele…
*
Apoi, folose
ște unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
– face pe victima pentru a-
și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
– presară multe ”glumi
țe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
– invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă e
ști viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
– ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincio
și, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
*
Am aflat cu triste
țe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

   In caz ca ati trecut prea rapid peste un foarte important paragraf din articolul de mai sus, subliniez:

   Incepand cu min. 99 (“Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta”):

http://www.trilulilu.ro/agnos/6a94c3928490bd

   Incepand cu min. 40 (il lauda pe Buda):

http://www.trilulilu.ro/agnos/6a94c3928490bd

   Apologia Maicii Tereza:

   Cititi va rog si:

Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT …

   Sper ca multi dintre cei ce refuza sa-i vada greselile, se vor trezi. Sper de asemenea sa se trezeasca chiar KK … Sa ne rugam pentru el.

   Pana atunci, trebuie sa intelegem ca ceea ce face el este foarte grav, caci pune otrava in prajiturele: de la a da liber la discoteca si pana la a-l promova pe Buda … altfel spus, se manifesta, speram ca doar deocamdata, aidoma unui inainte mergator al antihristului.

   Trebuie sa contientizam ca antihristul va fi frumos, carismatic, va promova iubirea si pacea si va vorbi fiecaruia pe „limba” lui: ortodoxului, catolicului, musulmanului, budistului, etc. Trebuie sa intelegem ca ecumenismul, in forma sa finala, ca religie a antihristului, nu va reprezenta neaparat o unire administrativa a religiilor, cu toate ca majoritatea mai marilor acestor religii il vor recunoaste ca invatator suprem … Astfel, pentru ortodox, de exemplu, el va figura a fi ortodox, dar unul pe care il putem cataloga caldicel, deci foarte pe gustul maselor, caci va fi „deschis” si spre alte religii, care cica ar reprezenta alte cai de a ajunge la acelasi Dumnezeu. Va fi si un invatator foarte ingaduitor cu placerile lumesti: putina curvie, putin alcool, putina muzica, mai putina rugaciune In plus, va face si minuni … Adica, un individ ce-l intrece cu foarte mult pe acest KK. Asta pe de o parte.

   Pe de alta parte insa, va fi si salvatorul ce va „rezolva” mega problemele cu care a inceput sa se confrunte omenirea: el va fi speranta NOII ORDINI MONDIALE, cea fara razboaie, fara natiuni, fara homofobi, fara habotnici, fara „extremistii” non caldicei …

   Ce triste invataminte putem trage din faptul ca atat de multi romani il apreciaza pe KK? Acelea ca in Romania, pentru prea multi, nici n-ar mai fi nevoie sa vina foamete, mega miscari de strada, razboi … L-ar primi de acum si cu mare drag pe antihrist …

Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT …

Posted in Arhimandrit MIHAIL STANCIU, KLAUS KENNETH, Manastirea ANTIM by saccsiv on Mai 12, 2010

   Citez din articolul După două milioane de kilometri, încă în înșelare…, scris de Arhimandrit Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim, București:

   Acum vreo trei luni, un prieten mi-a arătat o carte care, spunea el, l-a captivat. Inițial, la vederea titlului și a coperții cărții, am avut unele rețineri. Deschizând însă cartea și citind, pe sărite, câteva pagini, surpriză!…, mi le-am confirmat. Dar, neavând destul timp, am tot amânat citirea cărții cam două luni. Prilejul reluării ei a apărut când l-am vizitat pe Părintele Adrian la Mănăstirea Lainici. După ce am luat sfat de la Părintele pentru lămurirea altor probleme (înrudite totuși, cumva) Părintele Macarie (ucenicul Părintelui Adrian) m-a întrebat dacă am citit cartea ”Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”. De ce? – l-am întrebat eu – Are lucruri neclare? Da – a zis el – și mi-a arătat ce găsise el ”suspect de înșelare și chiar de îndrăcire”. Aceste aspecte cel puțin dubioase le voi arăta mai jos. Am reluat, astfel, cartea, nu neapărat curios să aflu experiența de viață a altuia, cu precauția mărită și de avertizarea Părintelui Macarie și de apariția unei ”euforii” molipsitoare printre creștinii care mă tot întrebau dacă l-am citit pe Klaus Kenneth…

   1. Autorul cărții își prezintă rătăcirea de peste două milioane de kilometri și de aproape 30 ani prin diverse patimi, idolatrii și satanolatrii, ca pe o performanță vrednică de a fi amintită în ”palmaresul” propriu, cu atitudinea lăuntrică a unei exagerate păreri de sine, atitudine care nu i s-a temperat nici la ultimele conferințe și lansări de cărți și de idei automăgulitoare. Oricum, lucrul se va dovedi în timp și mai evident, K.K. nu-L propovăduiește pe Hristos cu smerenie, ci se propovăduiește pe el însuși cu mândrie și vanitate.

   Știm că ”pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor” (1 Cor. 12, 28). Deci, în ierarhia darurilor și slujirilor, învățătorii credinței trebuie să fie oameni plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, ca Sfântul Arhidiacon Ștefan, oameni care Îl vestesc pe Hristos (nu se vestesc pe ei înșiși) și calea mântuirii în El fără sminteală ori rătăcire.

   Trebuie amintit faptul că el din tinerețe a vrut să fie ”cineva(vedetă), a vrut să-i domine (controleze) pe alții și prin metode de manipulare psihică și para-psihică (ocultism, vrăjitorie). A exersat mult tehnicile orientale de îndrăcire încât a ajuns să fie medium, adică primea direct mesaje din ”lumea de dincolo”, adică de la demoni. – pag. 306 Lucrul acesta este foarte important, întrucât K. a rămas tributar acestui fel de dialog interior cu ”altcineva”, experiență mărturisită chiar de autor în mai multe episoade.

   2. Trec peste perioada rătăcirii pătimașe, deși nu știu ce rost are prezentarea (într-o carte care se vrea a fi expunerea ”lungului său drum spre credință” – spre care credință?) înșelaților și îndrăciților ”guru”-și (sărmanii de ei) pe care i-a întâlnit și care i-au rănit sufletul. Oare, subliminal, le face publicitate cumva? Sau ce folos au creștinii văzând fotografiile lor?

   Nu este de folos nimănui ca cineva să-și pună viața murdară la vedere, ci dimpotrivă, e de folos ca omul păcătos dar aflat pe calea pocăinței să și-o ascundă discret față de ochii curioșilor și ai ispititorilor care-l pot judeca. Nici el nu are dreptul să ispitească pe alții cu păcatele lui făcute publice. Păcatele se curățesc prin Taina Botezului și a Spovedaniei (care este secretă) și ele rămân acoperite în taină, în tăcere, evitându-se sminteala prin arătarea lor  în comunitate. ”Aventurile” personale și ”mărturisirile” lui publice nu exprimă deloc pocăința și nu sunt nici normative, nici necesare altora pentru întărirea credinței. Iar roadele vrednice de pocăință sunt faptele virtuții, săvârșite în smerenie și blândețe, nu etalarea unui trecut compromițător și smintitor din care ai fost socotit ”vrednic” să te ridice Dumnezeu…

   3. Calitatea credinței lui K., dincolo de laudele oamenilor neștiutori, are multe dubioșenii. Mai întâi, ”exorcizarea” făcută de prietenul lui K., pastorul protestant Maurice Ray (sărmanul, nu este un neștiutor), este o teatrală escrocherie. Sfinții Părinți, având inima curățită prin Ortodoxie (dreaptă credință) și Ortopraxie (fapte bune), slujeau Domnului cu post mult și cu rugăciune și așa erau alungați demonii. Sfinții se roagă și Dumnezeu poruncește plecarea din om a duhurilor rele. Pastorul Maurice lega el demonii (în imaginația lui) și le poruncea el să plece din omul bolnav K., adeverindu-i acestuia ”încheierea cu succes a acțiunii” cu vorbele: ”Acum ești liber și poți să mergi unde vrei și să faci ce vrei.” – pag. 150 – 151.

   Noi știm că Adevărul îl face pe om liber (Ioan 8, 32 – 36). Cum a fost eliberat K., fiind în minciună, în erezie, manipulat de un alt eretic? După a doua ”exorcizare”, ”pentru totdeauna”, de a doua zi, Maurice îl întărește din nou pe K., stârnindu-i curiozitatea: ”Așa, acum e sigur de tot. Acum îl vei putea auzi pe Jesus.” – pag. 161.

   Dar ”cel mai copleșitor moment din viața lui(pag. 163 jos) s-a petrecut când în catedrala protestantă din Lausanne, K., nefiind nici măcar botezat creștin, nici măcar protestant, aude un glas care-l îndemna să se ducă să mănânce pâinea și vinul cu cuvintele: ”Da, vino. Ți-am iertat toate.” Teribilă înșelare! Domnul Iisus Hristos nu minte, nici nu păcălește pe nimeni cu falsa iertare de păcate de la eretici. Ci, glasul era al celui ce inspiră pe toți protestanții împotriva Adevărului, ca să-i facă să rămână în afara Lui. Mai ales că în extazul sentimentalist ce l-a cuprins (descris la pag. 166) ”fusese călăuzit cu mintea în inimă și era prea adânc atins ca să mai poată pricepe ceva cu mintea” (pag. 167 sus). Or, Părinții isihaști, sporiți în veghere și în asceză, abia la capătul unei vieți întregi trăită în reală sfințenie dobândeau unirea minții cu inima, iar amicul K. își imaginează că, în erezie fiind și departe de orice nevoință și îmbunătățire, poate să-i egaleze? Cam mare obrăznicia… și mai mare dorința de a-i înșela și pe alții cu arătarea ”experiențelor” lui mistice…

   4. ”Nu te teme! Întru numele Meu vei fi tot mai puternic.” (pag. 176) – aude K.K. într-un alt moment de ”extaz”, acum lacrimogen, ce a culminat cu ”cuminecarea” lui tot din potirul protestant. După speculațiile lui K. despre ”tainele” protestante (care, conform învățăturii ortodoxe nu dau harul lui Hristos, întrucât minciuna ereziilor alungă pe Hristos – Adevărul) urmează concluzia lui ”smerită”: ”În sfârșit, am biruit întru Hristos moartea.” (pag. 177), eretic fiind. Notele de la subsolul paginilor adăugate de editori, departe de a justifica ”calea” mântuirii lui K., din nefericire nu-și au locul, ele mai mult derutează pe cititorul ortodox, aruncându-l într-o amețitoare retorică ce nu-i mărește decât confuzia. Mai bine nu le scriau. ”Harul”, nici măcar ”chemător”, nu există unde e minciună și plagiat demonic al rânduielilor dumnezeiești. K. și toți ereticii care vin la ortodoxie trebuie să se lepede de toate ”eresurile și slujbele” neortodoxe ca de ale unor protivnici ai lui Dumnezeu și ai dreptei credințe (A se vedea Molitfelnicul – Slujba primirii la Ortodoxie a celor de alte credințe). Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.

   Pe de altă parte, Sfântul Siluan Athonitul, cu viață curată și cu gândire luminată de nevoință și har, a primit o altă încredințare, de la Domnul Hristos Însuși: ”Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!” – un îndemn la smerenie, trezvie și rugăciune neîncetate. Parcă nu prea seamănă Duhul Sfânt care l-a întărit pe Sfântul Siluan în continuarea luptei lui duhovnicești cu duhul care i-a profețit lui K., subliniez, eretic fiind, că va fi puternic și biruitor deja al morții. Nici un Sfânt nu și-a permis să afirme cu așa siguranță biruința sa asupra patimilor și a morții… Păi, de la smerenie la mândrie este o diferență ca de la cer la iad, nu?

   5. Schimburile de replici uneori ”orgolioase”, alteori ”profetice”, sau alteori ”pedagogice”, din imaginația lui K., par până într-un punct serioase, apoi din comice devin tragice, gândindu-ne la molipsirea cu această înșelare a cititorilor cărții lui. Iată câteva mostre la paginile: 196 – 197, 198 jos – 199 jos, minunea șmecherească – pag. 201 – 204. La pag. 205 afirmă: ”Credința mea crescuse și mai mult.” Întrebările mele: În cine, în el însuși? Cine i-a spus? Cum a aflat? Își este singur normă și măsură? Nu e cam smerit, mândrulețul?

   La capitolul Banii, într-o noapte ”aprinsă” de gin (băutură) și cântece prin mai multe baruri – pag. 235 – 238 – ridicolul explodează în concluzia lui K.: ”Hristos cu siguranță nu avea nimic împotriva ginului.” Cumplite gânduri!

   6. Credința lui nu este una eclesială, el propovăduiește, ca un retor neoprotestant, o credință individuală. Nu sfătuiește pe nimeni să se integreze în Trupul Bisericii, să se spovedească,  dacă vrea să-L cunoască și să-L trăiască pe Hristos – Capul ei. Nici nu putea avea experiența Bisericii predicând, încă nefiind ortodox și fără binecuvântare (deci socotindu-se deja învățător și cunoscător al creștinismului, neeclesial, după capul lui), prin baruri, saloane, și mai ales femeilor… – pag. 169 – 170, 237.

   (A se vedea și comentariile altor creștini ortodocși aici: Concluziile conferintei de la Pireu despre primatul papalcomentariul 27 mai ales)

   7. Pe de altă parte, nimeni nu poate contesta că Dumnezeu l-a ”pescuit” din adâncul păcatelor (ca și pe D.V. al nostru) și, deși diavolul l-a tot deturnat spre erezii, Dumnezeu l-a chemat la cunoașterea Adevărului – Hristos în Biserica Sa Una și Dreptslăvitoare. Dar el mai are de dobândit muulte din frumusețile și roadele Ortodoxiei, ca toți dintre noi, dealtfel. Iar a te autopromova prin conferințe, cărți, show-uri TV, continuând în același duh tributar protestantismului individualist ”misiunea” începută nu de Hristos Cel Smerit, mi se pare un pericol real atât pentru el (K.) cât și pentru spectatorii lui. Nicăieri nu spune că vreun duhovnic, măcar să fi fost și faimos, nu l-a îndemnat să scrie, din ascultare, această carte, ca și altele, pentru folosul necreștinilor și al eterodocșilor mai ales… Sperăm să-i dea Domnul Hristos înțelepciunea Duhului Sfânt și ”duhul umilit” – jetfa cea bineplăcută lui Dumnezeu, ca să nu-și piardă osteneala sa și să fie socotit cu cei ce doar zic ”Doamne, Doamne…”.

   Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”… lui.

   8. Orbul din naștere vindecat de Domnul Hristos este un prototip al tuturor creștinilor dreptmăritori și dreptmărturisitori. Astfel, tot omul, zămislit sub povara păcatului strămoșesc și a înaintașilor lui nu poate cunoaște (vedea) pe Dumnezeu și lumea creată de El. Hristos vine în întâmpinarea lui, îl atinge, îl îndeamnă să se spele de păcate prin Botez și Pocăință (lacrimi) la scăldătoarea Siloamului cea duhovnicească – Biserica. Prin ascultarea de cuvântul (Evanghelia) lui Hristos se săvârșește vindecarea, Hristos activând în om energiile Lui dătătoare de viață și de vedere duhovnicească. Abia după ce s-a vindecat, fostul orb Îl mărturisește public pe Hristos ca Binefăcător și Mântuitor, chiar cu prețul calomnierii și persecutării din partea oamenilor necredincioși. Și după încercare și mărturisire, omul vindecat ajunge să-L vadă față către față pe Hristos și să I Se închine în Templul Său. Vederea lui Hristos este, astfel, culmea experienței umane duhovnicești trăite în Biserică.

   Or, amicii noștri propovăduitori, departe de a-și împlini ascultarea de Hristos prin împlinirea poruncilor Lui și ale Bisericii Lui Dreptmăritoare, și, deci, departe de a se fi vindecat de patimi, vor să-L vestească pe Hristos în duhul lor (de oameni pătimași, continuând o lucrare de ”afirmare” în public începută cu mult înainte de a dobândi viața creștină), nu în Duhul Sfânt al lui Hristos. De aceea, rămân și devin propovăduitori mândri și mincinoși, victime și agenți ai înșelării, ai confuziei și chiar ai dezbinării. Mândria și slava deșartă le devin motiv, hrană, și scop al falsei și lipsitei de roade reale ”lucrări misionar-culturale”.

   Oare cu ce diferă creștinul ortodox K. de chitaristul de restaurant, căzut în transă, de aici?

   Cine i-a dat această misiune folk în Bulgaria? Cine l-a trimis în România? Oare de ce își schimbă ”repertoriul” când merge pe la diverși ortodocși și pe la diverși eterodocși? Iisus al lui este de fiecare dată altul?

   9. Repet în final că Sfinții nu și-au povestit singuri viața, mai ales partea cea urâtă, păcătoasă, ci, abia după ce s-au despătimit (însănătoșit) prin ascultare de Hristos cu răbdare și discreție (nu vedetism, nici spectacol), L-au vestit pe Hristos Cel Viu și prezent în Biserică. Și nici această vestire a lui Hristos nu o făceau pe scenă, sau la tembelizor, cu surle și trâmbițe, ci forțați de necesitatea lămuririi unor probleme dogmatice și practice ale Bisericii. În rest, au viețuit smeriți, tăcuți, într-o cumințenie fără excese ori exgerări, cinstiți în muncă și rugători în gândire… Nici Sfântul Siluan, revin la el fiind mai aproape de noi, nu și-a arătat viața și virtutea mai înainte de moartea sa! Și avea, totuși, ce să ne arate și ce să ne învețe… Câtă diferență între mărturia Sfântului Siluan și cea a lui K.K.!

   În încheiere, publicarea unei asemenea cărți, autobiografice într-un fel, nu știu cât folos duhovnicesc poate aduce autorului (folosul material nu îl discutăm ), încă aflat și sub alte influențe decât cea a Duhului Sfânt (setea de promovare mediatică nu ține de smerenia Duhului Sfânt), întreținându-i starea de ”vedetă duhovnicească”. Iar cititorilor ortodocși, unii nelămuriți și nestatornici, nici atât nu le poate folosi, sugerându-le păguboase ”experiențe” în realul și imaginarul pătimaș. În ambianța generală a confuziei new-age, unde toate ”experiențele” religioase sunt puse la grămadă, unde toate ”confesiunile” sunt socotite ”ramuri” de aceeași vigoare ale Bisericii, unde diferențele dogmatice sunt  anulate de o părută egalitate a ”trăirismelor” din imaginația ”credincioșilor”, mărturia despre Hristos a lui Klaus Kenneth se dovedește o diversiune și o amăgire a diavolului, experimentat de mii de ani în a-și alege regimente de fel și fel de ”prooroci mincinoși”.

   Să ne dea Domnul Hristos, tuturor, prin Duhul Său Sfânt, lin și iubitor, partea, smerenia și puterea mărturiei Sfântului Siluan Athonitul și a Tuturor Sfinților, majoritea smeriți și neștiuți!

   Comentariu saccsiv:

   Si eu consider ca este inca in ratacire KLAUS KENNETH. Si aveam de ceva vreme de gand sa ma apuc de un articol pe aceasta tema, insa am tot amanat. De curand insa, cititorul acelas, a postat urmatorul comentariu la articolul Pomenirea Sfintei Mucenice PELAGHIA, cea care a ales mucenicia si nu postura de sotie de prigonitor imparat roman:

sa boicotam actiunile anti-crestine, impotriva marturisirii in Duh si in Adevar …

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/04/turneu-klaus-kenneth-2010/

impreuna cu cei care le semneaza … . sa ne indepartam ferm de prieteniile mai mult sau mai putin patetice fata de “eresul catolic”, sau fata de “sfanta maica teresa”

am si niste link-uri cu dovezi cat se poate de concrete despre aceea ce el o numea “sfanta maica teresa”, declarand de multiple ori cu cea mai mare convingere si emfaza ca “este o sfanta !” caci “a cunoscut-o personal” (si ca a bocit nu stiu cate ore la ceea ce ii spunea ea, dar – ca sa nu para ciudat si sa nu incite spiritele aflate in sala, i-a “usurat” pe cei prezenti, spunand ca a plans totusi “mai putin cu cca. o jumatate de ora – o ora” fata de momentul in care i-a vorbit “fahter Sofronie” cum il numea el), “maica” teresa , care pe cand era in Calcutta intra si se inchina in templu budhist, afirmand ca si cel la care se roaga budhistii este tot dumnezeu….

rusinos

http://eresulcatolic.50webs.com/mtereza.html
(nu este nicidecum un trucaj; se poate observa in stanga jos persoana “maicii”, si in cealalta poza.., covorul fiind comun)

de altfel, ea, ca “maica” (femeie), avea “puterea” sa si impartaseasca oameni
http://eresulcatolic.50webs.com/mtereza_euharistie.html
blasfemia nu este insa totala, fiindca oricum ceea ce au ei acolo nu este Sfanta Impartasanie.

cercetati de altfel intreg site-ul eresul catolic daca aveti timp http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento_img.html si veti fi absolut ingroziti de cate rataciri exista la unii asa-numiti “crestini”

sa vii in Romania, o tara covarsitor ortodoxa, si sa sustii conferinte in fata unui public nu oricare, cel din sala oricum unul avizat, niste conferinte lipsite evident de o marturisire “in Duh si in Adevar” proprii ortodoxiei, mi se pare ori o gafa copilareasca, ori vizand un interes care nu este tocmai curatel …

chiar nu doresc sa-mi fac un “modus vivendi” din acest klaus kenneth sau contestarea lui, ajunge atata luare in seama a ceea ce face el … Oricum, am eu patimile mele, cu care lupt zilnic …

am vrut doar sa pomenesc despre ceea ce sunt unii in stare… si ca sunt subiecte inca “actuale” in viata noastra duhovniceasca.

   Si aducandu-mi astfel aminte de Klaus Kenneth, l-am pus la „articole de facut”, unde probabil iar ar fi stat multa vreme, daca nu scria parintele Mihail Stanciu articolul sau. Ma bucur ca l-a scris, dar mai sunt insa de spus multe si mult mai grave despre KK. Profit astfel de ocazie si ii rog pe toti cei stiu de inregistrari video, in care acesta promoveaza mari rataciri, sa mi le trimita.

   Referitor la fraza parintelul Mihail Stanciu „Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”… lui.”, doar banui unde bate, insa nu pot spune ca o inteleg exact. Ce stiu insa, este ca fratele Danion Vasile declara demult ca  Klaus Kenneth este in ratacire si avea si el in lucru un material pe acest subiect.