Saccsiv – Weblog

Nu doar RAZBOIUL va duce la INSCAUNAREA ANTIHRISTULUI. Un paragraf din PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI ne explica ce se petrece in jurul nostru chiar acum …

Posted in Protocoalele inteleptilor Sionului by saccsiv on Octombrie 17, 2014

Aceste măsuri ne vor da putinţa de a nimici încetul cu încetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliţi să intro­ducem în Constituţiile statelor, înainte de a apuca frânelor puterii; vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea oricărei Constituţii, când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocraţia noastră.

Recunoaşterea autocraţiei noastre poate sosi şi înainte de suprimarea Constituţiei, dacă popoarele, obosite de neorânduielile şi caracterul uşuratic al conducătorilor lor, vor ajunge să strige: „Alungaţi-i şi daţi-ne un rege univer­sal, care să ne poată uni împreună şi să distrugă cauzele neînţelegerilor noastre: graniţele naţiunilor, religiile, calculele statelor; un rege care să ne dea acea pace şi acea odihnă pe care n-o putem obţine de la conducătorii şi reprezentanţii noştri”.

Ştiţi foarte bine că pentru a face posibile asemenea dorinţe, trebuie să tulburăm în mod neîntrerupt, în toate ţările, legăturile dintre popor şi guvern, pentru a ajunge să obosim întreaga lume prin dezbinare, duşmănie, ură şi chiar prin martiriu, foame, răspândirea bolilor, mizerie, -pentru ca creştinii să nu vadă altă scăpare decât de a recurge la suveranitatea noastră absolută şi întreagă.

Dacă dăm popoarelor timp să răsufle, momentul priel­nic nu va sosi poate niciodată.

Cititi va rog mai multe la:

PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI

Anunțuri

„Protocoalele Inteleptilor Sionului” explica mecanismele revolutiei …

Posted in Protocoalele inteleptilor Sionului, revolutie by saccsiv on Iulie 10, 2014

   Repostez un scurt articol din 2011, pentru cititorii mai noi ai acestui blog.

   Iata ce putem citi in PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI:

„Când vom fi dat naştere (cu ajutorul tuturor mijloace­lor ascunse de care dispunem prin aurul care e în întregime în mâinile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca în stradă gloatele întregi de muncitori, în aceeaşi zi, în toate ţările Europei.

Aceste gloate vor vărsa cu sete sângele acelora pe care, în simplicitatea neştiinţei lor, îi pizmuiesc încă din copilărie, şi ale căror bunuri le vor putea atunci jefui.

Ele însă nu se vor atinge de ai noştri deoarece momen­tul atacului ne va fi cunoscut dinainte şi vom fi luat măsuri pentru a ne pune la adăpost.”

Cititi va rog si:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

O scurta explicatie a chestiunii NOM – fNOM

Poetul FLORIN IARU ne explica cum e cu teoria conspiratiei …

Posted in FOTO, Protocoalele inteleptilor Sionului, teoria conspiratiei by saccsiv on Ianuarie 14, 2014

poetul-florin-iaru

 

Foto: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/02/07/poematica-lui-florin-iaru/

La Romania TV, Duminica 21:30, Florin Iaru ne explica ca teoria conspiratiei a inceput cu aparitia Protocoalelor Inteleptilor Sionului, ca ELITELE nu exista si cum de putem zice ca ar exista din moment ce se constata ca n-au reusit nimic …

Interesant e ca realizatorul si ceilalti invitati din studio nu l-au aplaudat, nici nu i-au tinut isonul, ci au trecut mai departe.

Cititi va rog si:

Cristian Pirvulescu: EMINESCU ANTISEMIT. N-a fost ucis, e teoria conspiratiei. Ce daca va cumpara Unguria terenuri in Transilvania? Judecatoarea din Vaslui nu stie ce spune cand hotaraste ca gazul de sist e al satului, nu al statului

 

Sociolog norvegian: „SASE COMPANII EVREIESTI CONTROLEAZA 96 % DIN MASS-MEDIA”. A facut de asemenea referire la “Protocoalele inteleptilor Sionului”. Centrul Simon Wiesenthal a reactionat dur si promt …

Posted in EVREI, MASS-MEDIA, Norvegia, Protocoalele inteleptilor Sionului by saccsiv on Mai 3, 2012

   Iata ce aflam din articolul fratelui Apologeticum Sase companii evreiesti controleaza 96 la suta din mass-media. Luptati pentru libertatea presei!:

Centrul Simon Wiesenthal (asemeni Institutului “Elie Wiesel”), o organizatie sionista si “vanatoare de nazisti”, a denuntat “iesirile antisemite” ale unui reputat intelectual norvegian, care a afirmat printre altele ca presa ar fi controloata de evrei, facand deasemenea si o legatura intre atentatele teroriste de anul trecut ale masonului Anders Breivik si serviciile secrete israeliene. Profesorul universitar Johan Galtung, un cunoscut sociolog si fondator al Institutului de Cercetare a Pacii din Oslo, a facut afirmatiile controversate intr-un articol publicat in revista Humanist. “Sase companii evreiesti controleaza 96 la suta din media”, a scris Galtung. Acesta si-a detaliat afirmatia cu nume de jurnalisti, patroni de edituri, posturi de televiziuni si studiouri cinematografice.

Referindu-se la magnatul Rupert Murdoch, australianul care deține imperiul News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume, profesorul norvegian a declarat ca “el nu este evreu, dar multi subalterni de-ai lui sunt”. “Multi dintre ei sunt sutinatori fanatici ai Israelului”, a continuat acesta, adaugand ca “in plus 70 la suta dintre profesorii de la cele mai importante 20 de universitati americane sunt deasemenea evrei”.

Galtung nu s-a oprit aici si a continuat sustinand ca sentimentul antisemit care a dus la formarea lagarelor de concentrare din perioada celui de al Treilea Reich ar fi avut la baza pozitiile cheie detinute de evrei in societatea germana a acelor vremuri, umilita dupa infrangerea din Primul Razboi Mondial. Profesorul a tinut insa sa precizeze ca acest lucru “nu poate justifica in nici un fel atrocitatile comise”.

Scandalul a continuat duminica trecuta, dupa un schimb de e-mailuri intre intelectualul norvegian si publicatia israeliana Haaretz. Galtung a sustinut ca devreme ce in momentul de fata nu se stie daca in spatele atacurilor savarsite de Breivik s-ar afla vreun grup de interese, “orice ipoteza ramane deschisa si legitima”. Desi considera “foarte putin probabila” implicarea Mossad-ului in atentatele teroriste in urma carora 77 de persoane si-au pierdut viata, acesta a declarat ca “este nedrept sa eliminam total aceasta ipoteza fara nici o dovada care sa demonstreze contrariul”.

“Delirul antisemit al profesorului Galtung il descalifica total”, sustin intr-un comunicat cei de la Centrul Simon Wiesenthal.

“Speram ca cercurile academice din Norvegia, precum si presa impreuna cu restul societatii sa repudieze aceste stereotipuri”, continua reprezentantii organizatiei.

Galtung a mai fost acuzat ca in articolul sau a mai facut referire si la “Protocoalele inteleptilor Sionului”, o lucrare controversata pe care multi o considera un fals, in vreme ce o alta parte a cititorilor o accepta drept o carte unde este descris cu acuratete un complot evreiesc la scara mondiala. Cartea ar fi fost scrisa de politia secreta tarista si publicata pentru prima oara in 1903. Dupa putin timp s-a raspandit in toata lumea, numai in Statele Unite ale Americii Henry Ford sponsorizand publicarea a 500.000 de exemplare in anii ’20 ai secolului trecut. in Romania, cartea a fost tradusa pentru prima oara de fruntasul legionar Ion Mota, cazut la Majadahonda ca voluntar al fortelor nationaliste in Razboiul Civil din Spania.

| Frontpress, via Badpolitics

Comentariu sacsiv:
(more…)

PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI se aplica actualmente cu presedintele Traian Basescu in forma lor cea mai clara …

Posted in Protocoalele inteleptilor Sionului, Romania, Traian Basescu by saccsiv on August 24, 2011

Citez din PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI:

Într-un viitor apropiat vom întemeia responsabilitatea preşedinţilor de republică.

Atunci vom putea introduce fără teamă anumite schimbări, de care nu va răspunde decât această creatură a noastră. Ce ne pasă nouă dacă rândurile celor ce aleargă după putere vor deveni mai rare, dacă se vor produce, în lipsă de preşedinţi, încurcături capabile de a dezorganiza în întregime ţara?…

Pentru a ajunge la acest rezultat, vom unelti alegerea de preşedinţi care au în trecutul lor o pată ascunsă, vreo „panama” oarecare. Teama de descoperire, dorinţa proprie fiecărui om ajuns la putere de a-şi menţine privilegiile, foloasele şi onorurile legate de condiţia lor, vor face din ei servitori credincioşi ai poruncilor noastre. Camera deputa­ţilor va acoperi, va apăra, va alege preşedinţi, dar îi vom retrage dreptul de a propune legi, de a le schimba; acest drept va fi dat preşedintelui responsabil, care va fi o jucărie în mâinile noastre.

[…]

Vom restrânge prin noua Constituţie numărul reprezentanţilor la minimum, lucru care va avea urmarea de a micşora cu atât mai mult pasiunile politice şi pasiunea pentru politică. Dacă, în contra oricăror aşteptări, ele se trezesc chiar în acest mic număr de reprezentanţi, le vom reduce la nimic, printr-un apel la majoritatea poporu­lui…

[…]

Preşedintele va interpreta după dorinţa noastră legile existente, care pot fi interpretate în mai multe feluri; el le va anula când îi vom spune noi că trebuie; va avea dreptul de a propune legi provizorii şi chiar o nouă schimbare a Constituţiei, sub pretextul binelui suprem al Statului.

Aceste măsuri ne vor da putinţa de a nimici încetul cu încetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliţi să intro­ducem în Constituţiile statelor, înainte de a apuca frânelor puterii; vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea oricărei Constituţii, când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocraţia noastră.

Recunoaşterea autocraţiei noastre poate sosi şi înainte de suprimarea Constituţiei, dacă popoarele, obosite de neorânduielile şi caracterul uşuratic al conducătorilor lor, vor ajunge să strige: „Alungaţi-i şi daţi-ne un rege univer­sal, care să ne poată uni împreunăşi să distrugă cauzele neînţelegerilor noastre: graniţele naţiunilor, religiile, calculele statelor; un rege care să ne dea acea pace şi acea odihnă pe care n-o putem obţine de la conducătorii şi reprezentanţii noştri”.

Ştiţi foarte bine că pentru a face posibile asemenea dorinţe, trebuie să tulburăm în mod neîntrerupt, în toate ţările, legăturile dintre popor şi guvern, pentru a ajunge să obosim întreaga lume prin dezbinare, duşmănie, ură şi chiar prin martiriu, foame, răspândirea bolilor, mizerie, -pentru ca creştinii să nu vadă altă scăpare decât de a recurge la suveranitatea noastră absolutăşi întreagă.

Dacă dăm popoarelor timp să răsufle, momentul priel­nic nu va sosi poate niciodată.

   Comentariu saccsiv:

Se aplica sau nu actualmente aceasta schema cu Romania si Traian Basescu?

Consider ca da. Desigur, nu doar in Romania, insa la noi prea se aplica in forma sa cea mai clara …

PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI

Posted in Protocoalele inteleptilor Sionului by saccsiv on August 11, 2011

PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI I

CAPITOLUL I

Dreptul e în forţă. Libertatea e o idee. Liberalismul. Aurul. Credinţa. Autonomia. Despo­tismul capitalului. Duşmanul din lăuntru. Mulţi­mea. Anarhia. Politica şi Morala. Dreptul celui mai tare. Puterea jidovească francmasonică nu poate fi învinsă. Scopul scuză mijloacele. Mulţimea e oarbă. Alfabetul politic. Neînţelegerile dintre partide. Forma de guvernământ care vă conduce mai bine la ţelul vostru, e autocraţia. Băuturile. Clasicismul. Desfrânarea. Principiul şi regulile de guvernământ jidoveşti şi francmasonice. Teroarea. Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea. Principiul guvernământu­lui dinastic. Privilegiile nimicite ale aristocraţiei creştinilor. Noua aristocraţie. Calcul psihologic. Abstracţia libertăţii. Amovibilitatea reprezentanţi­lor poporului.

Să lăsăm la o parte vorbele goale; să cercetăm fiecare idee în sine, să luminăm situaţia prin comparaţii şi deducţii. Eu vă voi arăta deci sistemul nostru, din punctul vostru de vedere şi din acela al creştinilor.

Trebuie să avem în vedere, că oamenii care au instincte şi porniri rele, sunt mai numeroşi decât aceia care au instincte bune. De aceea, cele mai bune rezultate se ating guvernân­du-i pe oameni prin violenţă şi teroare, nu prin discuţii academice. Fiecare om e însetat de putere, fiecare ar voi să se facă dictator, dacă ar putea; în acelaşi timp sunt puţini cei care n-ar fi gata să jertfească bunurile tuturora, pentru a-şi atinge propriul lor bine.

Ce lucru a ţinut în frâu fiarele sălbatice care se numesc oameni? Ce i-a călăuzit până acum? La începutul orânduirii sociale ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, apoi, mai târziu, s-au supus legii, care nu e decât aceeaşi putere, dar mascată. De aici ajungem la concluzia că, după legea naturii, dreptul e în forţă, în putere.

Libertatea politică e o idee, un gând, iar nu un fapt. Trebuie ştiut cum să se aplice această idee, când e nevoie să fie atrase masele populare, prin cursa unei idei, în jurul unui anumit partid, dacă acest partid are de gând să zdrobească pe cel care e la putere. Problema aceasta devine uşoară dacă potrivnicul îşi deţine puterea de la ideea de libertate – de la ceea ce se numeşte liberalism -şi dacă îşi jertfeşte ceva din putere pentru această idee. Şi atunci, iată în ce va consta izbânda teoriei noastre: frânele slobozite ale puterii sunt îndată luate în mână de către alţii, în puterea legii de viaţă (deoarece forţa oarbă a poporului nu poate rămânea o singură zi fără călăuză, iar noul guvern nu face altceva decât să ocupe locul celui vechi, slăbit de liberalism).

În zilele noastre puterea aurului a înlocuit-o pe aceea a guvernelor liberale. A fost o vreme când domnea credinţa. Ideea de libertate e irealizabilă, deoarece nimeni nu ştie să se folosească de ea într-o măsură dreaptă. E îndeajuns să fie lăsat poporul să se guverneze câtva timp singur, pentru ca această autonomie să se transforme îndată în destrăbă­lare. Iar din clipa aceea se nasc dezbinări care se transfor­mă foarte repede în lupte sociale, în care statele se mistuie şi unde mărimea lor se preface în cenuşă.

Fie că statul se istoveşte în propriile lui frământări, fie că certurile sale lăuntrice îl aduc în starea de a fi la bunul plac al duşmanilor din afară, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut şi fără scăpare: el e în stăpânirea noas­tră. Despotismul (puterea) capitalului, care e în întregime în mâinile noastre, îi apare atunci acestui stat ca o luntre de scăpare, de care e silit, vrând-nevrând, să se agaţe, pentru a nu se îneca.

Pe aceia, pe care sufletul lor simţitor i-ar face să consi­dere de netrebnice aceste gânduri, i-aş întreba: dacă un stat are doi duşmani -şi dacă îi este îngăduit să întrebuin­ţeze împotriva unuia dintre ei, duşmanul din afară, toate mijloacele de luptă, ca de pildă: de a nu-i aduce la cunoştinţă planurile de atac şi de apărare, de a-l surprinde noaptea sau cu puteri mai mari, fără ca toate acestea să fie privite ca imorale – de ce, aceleaşi măsuri, întrebuinţate îm­potriva unui duşman şi mai rău, care ar dărâma ordinea socialăşi proprietatea, ar fi privite ca neîngăduite şi imorale?

O minte bine cumpănită poate oare nădăjdui să câr­muiască cu folos gloatele prin îndemnuri cuminţi sau prin convingere, atunci când calea e deschisă contrazicerii, fie ea chiar nesocotită, dar totuşi ademenitoare pentru poporul care înţelege totul numai uşurel, la suprafaţă? Oamenii, fie că fac parte din pătura de jos, fie că nu, sunt cârmuiţi numai de micile lor patimi, de credinţele deşarte, de obiceiurile, de tradiţiile şi teoriile lor sentimentale: sunt robi ai împărţirii în partide care se împotrivesc înţelegerii celei mai cuminţi. Orice hotărâre a mulţimii atârnă de o majoritate întâmplătoare, sau, cel puţin, superficială; fără a cunoaşte tainele politice, mulţimea ia hotărâri fără rost; un fel de anarhie sapă pe dedesubt guvernământul.

Politica n-are nici o legătură cu morala. Guvernul care se lasă condus de morală, nu e politic şi prin urmare pute­rea lui e şubredă. Acela care vrea să domnească, trebuie să se folosească de viclenie şi făţărnicie. Marile însuşiri ale poporului – sinceritatea şi cinstea – sunt defecte pentru politică, pentru că ele doboară regi şi tronuri mai uşor decât duşmanul cel mai puternic. Aceste însuşiri trebuie să le lăsăm regatelor creştine, noi nu trebuie în nici un caz să le luăm de călăuză.

Scopul nostru e să avem în mână puterea. Cuvântul „drept” e o idee abstractă pe care nimic n-o îndreptăţeşte. Acest cuvânt nu înseninează decât atâta: „Dă-mi ceea ce vreau, pentru ca să pot dovedi că sunt mai tare decât tine”. Unde începe şi unde se sfârşeşte dreptul?

Într-un stat unde puterea e rău organizată, unde legile de guvernare au devenit vagi şi uşor de ocolit, în urma drepturilor nenumărate întemeiate de liberalism, eu soco­tesc că e un nou drept al meu să mă arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor orânduielilor şi a tuturor regulilor stabilite, şi să le răstorn; să pun mâna pe legi, să clădesc din nou toate aşezămintele şi să mă fac stăpânul celor ce mi-au predat mie drepturile pe care le dăduse forţa lor şi de care s-au lepădat de bună voie, din liberalism…

Din pricina slăbiciunii de astăzi a tuturor puterilor, stăpânirea noastră va fi mai trainică decât oricare alta, pentru că ea nu va putea fi înfrântă, până în clipa când se va fi înrădăcinat atât de bine, încât nici un şiretlic nu o va mai putea dărâma…

Din răul trecător pe care suntem siliţi să-l facem acum, se va naşte binele unui guvern neclintit, care va restabili mersul regulat al mecanismului existenţei naţionale, tulburat de liberalism. Rezultatul îndreptăţeşte mijloacele. Să ne îndreptăm luarea aminte, în planurile noastre, mai puţin asupra celor bune şi morale, decât asupra celor trebuincioase şi folositoare.

Avem înaintea noastră un plan, în care e trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a primejdui opera mai multor veacuri.

Pentru a găsi mijloacele care duc la acest scop, trebuie săţinem seamă de laşitatea, de nemernicia, nestatornicia mulţimii, de neputinţa ei de a înţelege şi a cumpăni împre­jurările propriei sale vieţi şi ale bunăstării sale. Trebuie să înţelegem că puterea mulţimii e oarbă, nesăbuită, şi nu gândeşte, ci ascultă la dreapta şi la stânga. Un orb nu poate călăuzi pe un alt orb fără ca să-l ducă la prăpastie; tot astfel membrii mulţimii ieşiţi din popor, oricât li-ar fi spiritul de genial – nu pot pretinde să conducă poporul, fără a-l pierde în întregime, din pricină că nu înţeleg nimic din politică.

Numai un individ pregătit încă din copilărie pentru autocraţie, poate cunoaşte graiul politicii şi realitatea ei. Un popor lăsat pe seama lui proprie, adică pe seama celor ridicaţi din sânul său, se ruinează prin certurile partidelor aţâţate de setea de putere şi prin dezordinile care se nasc de aci. E oare cu putinţă ca gloatele populare să judece liniştit, fără duşmănii lăuntrice, să conducă afacerile ţării, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ele apăra împotriva duşmanilor din afară?

Nu, e cu neputinţă! Un plan împărţit în atâtea capete câte are mulţimea, îşi pierde unitatea; devine neînţeles şi fără putinţa de a fi înfăptuit.

Numai un autocrat (un singur stăpân atotputernic) poate alcătui planuri mari şi limpezi, poate aşeza la locul său fiecare lucru, în mecanismul maşinei guvernamentale. Să recunoaştem deci, că un guvern folositor ţării şi în stare să-şi atingă scopul propus, trebuie să fie strâns în mâinile unui singur individ responsabil. În despotismul absolut civilizaţia nu poate exista; ea nu e opera gloatelor, ci a conducătorului lor, oricare ar fi el. Mulţimea e un barbar, care îşi arată barbaria la orice prilej, îndată ce gloata apucă în mâini libertatea, ea o transformă foarte repede în anarhie, care e treapta cea mai înaltă a barbariei.

Închipuiţi-vă dobitoacele acelea îmbătate cu alcool, năucite de vin, cărora li s-ar da dreptul de a bea fără măsură, în acelaşi timp în care li s-ar da libertatea… Noi nu putem îngădui ca ai noştri să decadă până la o asemenea treaptă. Popoarele creştine sunt îndobitocite de băutură; tinereţea le e înjosită de studiile clasice şi de desfrânarea precoce la care i-au împins agenţii noştri – profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi negustorii noştri şi femeile noastre din localurile de petrecere ale creştinilor. În rândurile acestor din urmă eu număr şi pe aşa zisele „femei din lumea bună”, care imită de bunăvoie luxul şi desfrânarea celor dintâi.

Cuvântul nostru de ordine e: puterea şi făţărnicia. Sin­gură puterea poate învinge în politică, mai ales când e ascunsă în talentele trebuincioase oamenilor de stat. Violenţa trebuie să fie un principiu, viclenia şi făţărnicia o regulă, pentru guvernele care nu vor să-şi predea coroana în mâinile agenţilor unei noi puteri. Acest rău e singurul mijloc de a ajunge la scop, la bine. De aceea, noi nu trebuie să ne oprim înaintea mituirii, înşelătoriei şi a trădării, ori de câte ori ne pot ele servi atingerea scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, dacă poţi obţine cu acest mijloc supunerea şi puterea.

Statul nostru, în această cucerire paşnică, are dreptul să înlocuiască grozăviile războiului prin condamnări la moarte mai puţin văzute şi mai folositoare, necesare pentru a întreţinea teroarea aceasta care face popoarele să asculte orbeşte. O neînduplecare dreaptă dar straşnică, e cel mai mare susţinător al puterii unui stat; prin urmare nu e numai în folosul nostru, dar e chiar de datoria noastră, să ne ţinem de acest program al violenţei şi făţărniciei. O asemenea doctrină bazată pe calcul, e tot atât de folositoa­re cât şi mijloacele pe care le întrebuinţează. Prin urmare, nu numai prin aceste mijloace, dar şi prin această doctrină a neînduplecării, vom învinge şi vom robi guvernului nostru suprem toate celelalte guverne. Va fi îndeajuns să se ştie că suntem neînduplecaţi, pentru ca orice nesupunere să înceteze. Noi, cei dintâi, şi încă din vechime, am aruncat poporului cuvintele: Libertate, Egalitate, Fraternitate, cuvinte repetate pe urmă de atâtea ori de către papagali inconştienţi, care, atraşi din toate părţile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii şi adevărata libertate individuală, altădată atât de bine asigurată prin constrângerea mulţi­mii. Oameni care s-au crezut inteligenţi, nu au ştiut să descurce înţelesul ascuns al acestor cuvinte, nu au văzut că se contraziceau, nu au văzut că nu există egalitate în natură, că nu poate să existe libertate, că natura ea însăşi a creat inegalitatea spiritelor, a caracterelor şi a inteligen­ţelor, atât de mult supuse legilor ei; aceşti oameni nu au înţeles că mulţimea e o putere oarbă; că parveniţii pe care şi-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai puţin orbi în politică decât ea însăşi; că iniţiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, în vreme ce mulţimea neiniţiaţilor, fie chiar plini de geniu, nu înţeleg nimic din politică. Toate aceste gânduri nu le-au venit în minte creştinilor; totuşi pe aceasta se întemeia principiul guvernământului dinastic; tatăl, Domnitorul, transmitea fiului său secretele politicii, necunoscute în afară de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu le poată trăda. Mai târziu, obiceiul transmiterii adevăratelor principii ale politicii, se pierdu. Izbânda operei noastre se mări prin aceasta.

Totuşi, în largul lumii, cuvintele Libertate, Egalitate, Frăţietate, adauseră la rândurile noastre, prin mijlocirea agenţilor noştri orbi, legiuni întregi de creştini care ne purtară cu însufleţire steagurile. Şi totuşi aceste cuvinte erau nişte viermi care rodeau bunăstarea tuturor nejidani­lor, spulberând pretutindeni pacea, liniştea, solidaritatea, săpând pe dedesubt toate aşezămintele statelor. Veţi vedea din cele ce urmează că aceasta ne-a folosit numai nouă; acest lucru ne dădu, între altele, putinţa de a obţine cheia cea mai importantă, sau mai bine zis de a desfiinţa privile­giile pe care era întemeiată aristocraţia creştinilor şi singu­rul mijloc de apărare ce-l au împotriva noastră popoarele şi naţiunile. Pe dărâmăturile aristocraţiei naturale şi ereditare, noi ne-am ridicat aristocraţia noastră, a inteligenţii şi a banului. Am luat drept bază a acestei noi aristocraţii, bogăţia, care depinde de noi, şi ştiinţa, care e îndrumată de înţelepţii noştri.

Izbânda noastră mai fu încă uşurată prin faptul că, în legăturile noastre cu oamenii de care aveam nevoie, am ştiut întotdeauna să atingem corzile cele mai simţitoare ale sufletului omenesc: socoteala13, lăcomia, neîndestularea lipsurilor materiale, fiecare dintre aceste slăbiciuni ome­neşti, luată aparte, fiind în stare să înăbuşe neatârnarea gândului, punând voinţa oamenilor în slujba celor ce le cumpără sufletul.

Ideea abstractă a libertăţii ne-a dat putinţa de a face mulţimea să înţeleagă, că un guvern nu e altceva decât un locţiitor al proprietarului ţării, adică al poporului, şi că poale fi schimbat aşa cum se schimbă mănuşile învechite.

Amovibilitatea reprezentanţilor poporului ni-i puse la dispoziţia noastră – ei depindeau de alegerea noastră.
(more…)

Teoria conspiratiei si chestiunea evreiasca

   La articolul DOCUMENTARE CELEBRE: Interviul luat de Alex Jones lui Aaron Russo, subtitrare in limba romana si o analiza a sa, cititorul Corneliu a postat ceea ce eu consider a fi „comentariul anului” de pe acest blog dar si dintre comentariile ce le-am mai citit prin vecini. Il consider atat de important, incat am considerat sa-l fac cat mai cunoscut si eventual dezbatut:

 

   Toata aceasta conspiratiomanie este de fapt o noua forma de diversiune anti-evreiasca, potrivita limbajului tehnologic si mediatic actual.
Caci daca bagati de seama, se pune accentul pe aspectul evreiesc, ca origine a intregii problematici.
Este de fapt o versiune actualizata a uriasului fals al “Protocoalelor inteleptilor Tzionului”.
Da, domnilor, e acelasi monstru antisemit din totdeauna.

 

   Doua mostre ale „uriasului fals” le puteti gasi in articolele Un „fals” de la 1903 despre „libertatea” (si cea a presei) de dupa 2000 si Protocoalele inteleptilor Sionului: „Fiecare victima din randurile noastre valoreaza cat mii de crestini in fata lui Dumnezeu” de pe blogul parintelui Savatie Baştovoi.

   Nu analizez aici „protocoalele” insa este interesant ca un asemenea comentariu a aparut tocmai la acel articol. Ideea comentariului respectiv nu este noua si reprezinta de fapt un sablon cu care m-am mai intalnit deseori, dar cu 2-3 ani in urma pe cand inca nu pornisem lucrul la acest blog si postam pe forumuri sau la sectiunea comentarii ale marilor ziare on-line avertizand ca ELITELE doresc instaurarea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE dupa declansarea celei mai cumplite crize din istorie. Dupa inceperea anul trecut a crizei financiare, aceste sabloane „argument” s-au rarit iar anul acesta nu le-am mai intalnit pe acest blog.

   E bine sa ascultati destainuirile evreului Aaron Russo precum si analiza ce-am facut-o, pentru a intelege cam in ce hal de indoctrinare sunt unii daca mai pot considera atat de senin ca este vorba despre „conspiratiomanie ca „o noua forma de diversiune anti-evreiasca”. Asta daca totusi respectivul este cuprins de bune intentii.

   Cineva ce considera ca totul nu este decat teoria conspiratiei este aidoma englezului din bancul acela in care vazand pentru prima data o girafa exclama: „Asa ceva nu exista!”. Dar daca este vorba despre rea vointa? Atunci este grav. ELITELE s-au inconjurat de un zid concentric protector: problema anti-semitismului, astfel incat nu pot zice ceva de ei, ca sar imediat in sus cei ce exclama: „ai ceva cu evreii?”.  

    Nu Corneliu, nu-i vorba de anti-semitism, desi camatarilor planetari si varfurilor masoneriei le-ar conveni. De aceea si avertiza dr. Nahum Goldman, (1894-1982, presedinte al World Zionist Organization), in 1958 la World Jewish Conference in Geneva:

   Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer , ar putea constiutui un nou pericol pentru supravietuirea evreiasca . Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre

   ELITELE sunt de fapt cei mai mari dusmani ai evreilor simpli. Citeste te rog si articolele:

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

 

SIONISMUL – propunere de dezbatere pornind de la filmul “Rabini contra sionism”