Tema filmului „The Sound of Freedom” (Sunetul libertății), cu Jim Caviezel
Global Research: Millions of Children Are Abducted and Trafficked Each Year. “The Sound of Freedom” Movie
Milioane de copii sunt răpiți și traficați în fiecare an. Filmul ‘The Sound of Freedom’ (Sunetul libertății)
De Dan Fournier, 04 Iulie 2023, Global Research
Introducere
În ultima vreme, se scrie și se vorbește mult despre traficul de ființe umane și despre sclavia modernă, acum mai ales cu ocazia viitoarei lansări a filmului foarte așteptat The Sound of Freedom, care va fi lansat oficial pe 4 iulie, de Ziua Independenței.
Acest articol analizează subiectul, filmul, și toate detaliile întunecate care îi înconjoară temeiurile, pretențiile și îngrijorările.
Este, fără îndoială, cel mai important subiect care ne preocupă pe noi, oamenii, pentru că are legătură cu ceea ce avem mai de preț, copiii noștri.
Acest articol este structurat după cum urmează:
OPINIE: Ce fel de Ucraina susținem?
De curand, Bogdan Chirieac declara la tv ca, pana la invazia rusa, Ucraina era cel mai corupt stat din Europa. Iar Bogdan Chirieac nu poate fi acuzat ca ar fi … filorus.
Si nu este singura personalitate din mass-media din Romania care declara acest lucru.
Iata si ce putem citi pe Global Research la What Kind of Ukraine Do We Support?:
Ce fel de Ucraina susținem?
De Patrick Pasin, 01 Aprilie 2023, Global Research
Alexey Fedorenko/Shutterstock
Sloganul ‘Sprijin pentru Ucraina’ continuă să înflorească. Oare știu cei care îl promovează că ucrainenii au fost cei mai martirizați oameni din Europa ÎNAINTE de război? Tocmai din cauza persoanei pe care Occidentul o prețuiește… președintele Zelensky.
În rezumat, iată ce ne ascunde presa noastră și care ar trebui să ne facă să ne gândim la sprijinul nostru sincer și prietenos față de poporul ucrainean.
Cei mai mulți copii traficați în UE provin din România și sunt traficați în principal în scopuri sexuale
Sursa: https://www.g4media.ro/cei-mai-multi-copii-traficati-in-ue-provin-din-romania.html
EUOBSERVER (Belgia), 20 decembrie 2022 – Peste jumătate din victimele înregistrate ale traficului cu oameni sunt cetățeni UE, iar cei mai mulți dintre ei sunt vânduți pentru sex, conform Comisei Europene (CE). Cam un sfert din totalul victimelor sunt copii, afirmă raportul CE. Iar cei mai mulți dintre ei sunt înregistrați în România, urmată de Germania și Olanda, arată o anchetă EUObserver, preluată de Rador.
„Putem vedea că o mare majoritate a copiilor traficați sunt cetățeni UE”, a declarat luni presei comisarul european de interne Ylva Johansson. Ca și femeile, ei sunt „traficați în principal în scopuri sexuale”, a declarat Johansson, precizând că în jur de o treime sunt traficați în propria lor țară.
„Dacă faci trafic cu droguri sau arme de foc, nu poți să le vinzi decât o dată”, a declarat ea. „Dar dacă faci trafic cu o femeie, cu o fată în scopuri sexuale, poți să-i vinzi trupul din nou și din nou și din nou și din nou”, a afirmat ea.
În cifre absolute, cetățenii români sunt cel mai grav afectați, cu 2.315 cazuri de trafic înregistrate în 2019-2020.
Cifra include și traficul pentru exploatarea muncii și în alte scopuri, dar traficul în scopuri sexuale rămâne preponderent.
Românii sunt urmați de francezi (1.202), italieni (904) bulgari (553) și polonezi (518).
Dacă raportăm numărul de victime la mărimea populației, România iese iarăși pe primul loc, însă e urmată de data aceasta de Bulgaria și Ungaria. Johansson a afirmat însă că aceste cifre nu reprezintă decât „vârful aisbergului”, observând că acest gen de infracțiune se folosește tot mai mult de internet, ceea ce înseamnă că e mai greu de detectat.
Comisia Europeană intenționează acum să impună sancțiuni obligatorii firmelor care contribuie la trafic. Acele sancțiuni vor fi incluse în directiva UE anti-trafic, a precizat ea.
CE vrea de asemenea să extindă definiția traficului și la căsătoriile forțate și adopțiile ilegale.
O altă regulă nouă va transforma în delict penal exploatarea în cunoștință de cauză a unei victime a traficului.
Ungaria, Olanda și Germania au adoptat deja legi care incriminează utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor unei victime a traficului. În alte țări, precum Irlanda, Franța, Luxembourg, Slovacia și Spania, sunt în discuție măsuri similare. Regulile li se aplică și celor traficați pentru muncă, inclusiv muncitorii în construcții.
„Poate că persoana nu e angajată, dar tu vei fi folosit serviciile unei victime a traficului, iar acest lucru va fi de asemenea incriminat”, a declarat ea.
Cele mai multe victime ale traficului pentru muncă sunt bărbați, iar cifra este în creștere și în cazul lor, conform raportului CE.
Din raport reiese că 51% din cazurile de trafic sunt în scop de exploatare sexuală, urmate de exploatarea muncii (28%). Printre alte forme de exploatare se remarcă cerșitul forțat. Iar mai puțin de 1% din cazuri implică recoltarea de organe, conform CE. (Traducere: Andrei Suba)
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Cel mai odios infractor este polițistul care protejează mlaștina prostituției silite cu minore
Adriana Săftoiu: Trebuie să fie o problemă de securitate națională. In Romania, din traficul de persoane se fac mai multi bani decat din cel de droguri. Romania este pe locul 1 din UE
[…]
Adriana Săftoiu: Aici îți mărturisesc – chiar dacă lumea poate să creadă că sunt pesimistă, nu sunt pesimistă – dar eu în acest moment nu sunt foarte veselă când mă gândesc la viitorul României. Și când spun că nu sunt foarte veselă o spun nu pentru că am avea multe probleme ci pentru că mă uit la resursa umană care este promovată în funcții de decizie. Asta mă face pe mine să mă simt neliniștită, tulbure, aici e marea problemă – resursa umană. Și știu cum în politică trebuie să fi foarte norocos să găsești oameni care să aibă și caracter și să aibă și expertiză profesională. Așa ceva greu de găsit. Dar când pui și oamenii care nici din punct de vedere profesional nu au un background care să-i recomande și nu au nici ceea ce se numește caracterul, etica politică de care spuneam eu, drumul spre dezastru e deschis.
Cozmin Gușă: E ăsta pe care suntem acuma. Vreau în ultimele minute să discutăm un lucru de care eu vreau să mă țin. N-am reușit foarte bine anul trecut, deși mi-a atras atenția foarte mult ceea ce ai făcut tu înspre un subiect cu tentă dramatică, unde tu ai făcut multe anchete, aveai și posibilitatea statutului de parlamentar să poți să intri în diverse instituții, care a deranjat foarte mult, mi-am dat seama de asta prin violența pe care eu o bănuiam, care s-a declanșat împotriva ta la diverse niveluri, te-a ocolit într-un fel datorită notorietății tale și a faptului că totuși ești foarte bine conectată și oamenii puternici încă te cunosc bine în România dar tu ai declanșat o mare furtună când ai început anchetele cu…
Adriana Săftoiu: Traficul de persoane.
Cozmin Gușă: Traficul de persoane, traficul internațional de copii.
Adriana Săftoiu: Încep prin a-ți mulțumi foarte tare că deschizi subiectul ăsta, e adevărat că poate ne facem timp să discutăm altă dată pe îndelete despre el, dar pot să-ți spun un lucru: uitându-mă cu foarte multă atenție la țările, nu numai din Uniunea Europeană, la toate țările care se confruntă cu traficul de persoane și aici înțelegem proxenetism, cerșetorie, muncă la negru. Iartă-mă Cozmin că-ți pun România mai are o problemă despre care vorbește în șoaptă vânzare de copii. Deci am văzut niște dosare îngrozitoare, îngrozitoare despre vânzarea de copii. Toate țările care se confruntă cu acest fenomen-flagel sunt țări foarte sărace, țări foarte sărace, cu state foarte slabe și cu o corupție extraordinară. Și dacă în discuții cu instituțiile statului au un ton ușor triumfalist – și asta în condițiile în care România de 5 ani în Uniunea Europeană este pe locul I ca sursă de trafic de persoane pentru România, locul I, da – discutând cu aceste instituții erai șocat Te întrebai „Ăștia din Uniunea Europeană care fac studiile, care publică EUROSTATUL ne mint?” Pentru că dacă asculți instituțiile lucrurile par relativ bine, o cooperare nemaipomenită, până când au venit ONG-urile la comisia de anchetă și au spus-o pe șleau: traficul de persoane în România nu poate fi combătut în mod real pentru că e o încrengătură de interese între politic, Poliție, Justiție. A fost șocant pentru noi, șocant. Și vreau să spun că aceste ONG-uri au venit cu dovezi, cu date, cu anchete, cu dosare în instanță.
Cozmin Gușă: E un fel de omerta ca și în cazul – să spunem – a traficului de droguri, a traficului de țigări, ceva în genul acesta?
Adriana Săftoiu: Vreau să spun cu date concrete, nu se pare, cel puțin în România sunt mult mai mulți bani din traficul de persoane decât din traficul de droguri. Și șocul cel mai mare a fost în momentul în care a venit Ministerul de Interne care ne-a spus că în primele șase luni ale anului în România au dispărut 6.800 de copii, aproximativ, mulți dintre ei recuperați, dar din acești aproape 6.800 de copii 40% provin din centrele de plasament. Deci copii care sunt în centre de plasament, care ar trebui să primească protecția statului sunt cei care…
Cozmin Gușă: Sunt traficați.
Adriana Săftoiu: Și sunt traficați, sunt traficați. Iar noi avem în Codul Penal un articol, sper să nu mă înșel, 202, el se și numește articolul „Lover boy” așa e numit de cei din ONG-uri prin care e foarte ușor dacă tu ai făcut parte dintr-un grup care ai întreținut relații sexuale cu o minoră, spunând în fața judecătorului că tu nu ai știut că e minoră ai scăpat. N-ai primit nici măcar o zi de arest preventiv.
Cozmin Gușă: Deci aici…
Adriana Săftoiu: E înfiorător.
Cozmin Gușă: … de fapt ascundem cazuri de pedofilie și prostituție la minore combinată.
Adriana Săftoiu: Și pedofilie dar e prostituție, clar e prostituție. Și am stat de vorbă cu fete care se află acum în centre protejate și care au recunoscut că aveau clienți politici, polițiști. Pentru că la un moment dat o întrebam pe una dintre fete: „Dar tu n-ai avut nici un client căreia să-i spui că ești acolo sechestrată, că vrei să pleci?”. „Nu, pentru că nu știam ce relații are cu proxenetul, cu cel care mă ținea și îmi era frică”. Deci sunt situații… și nu sunt puține.
Cozmin Gușă: Am citit ceva, anul trecut ai și mediatizat niște exemple. Presa s-a ocupat un pic după aia a părăsit…
Adriana Săftoiu: Asta vreau să spun că doar în momentul în care presa, uite cazul Caracal despre care nici în ziua de astăzi nu știm cum s-a terminat. Cât timp a fost cazul Caracal autoritățile păreau brusc interesate de subiect. Cum dispare cazul din atenția publică, cum subiectul dispare de pe agenda publică. Și acest subiect, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit de mult introdus în CSAT și trebuia să fie o problemă de securitate națională.
Cozmin Gușă: Vreau să te întreb ceva important, pentru că ai pomenit ONG-uri, și tu sigur ai expertiză bună în a analiza activitatea unei organizații dacă e serioasă sau nu, ONG-uri astea care zic că se ocupă chiar se ocupă serios, sunt oameni serioși cu vocație, care se ocupă de asta?
Adriana Săftoiu: Cozmin eu am cunoscut câteva care deja au peste 20 de ani care se ocupă de subiectul ăsta în țară și care sunt foarte serioși, cu foarte multă expertiză și care, crede-mă, dacă nu veneau în comisie să ne spună lucruri noi rămâneam într-o zonă călduță. Repet. De la ANITP, ai auzit de ANITP?
Cozmin Gușă: De la tine.
Adriana Săftoiu: Așa, bravo, vreau să spun c-am întrebat câțiva miniștri care m-au întrebat ce-i aia?
Cozmin Gușă: Ai scris tu la un moment dat și așa am aflat despre ce e vorba.
Adriana Săftoiu: Deci de la această instituție care cu asta ar trebui să se ocupe, din 2006 funcționează, da, să combată traficul de persoane, până la Ministerul de Interne, Parchet, Ministerul de Justiție, Ministerul Muncii, reprezentanții DGSACPC-urilor, discutai cu ei despre acest subiect păreau așa „Domnule există, e, dar nu cine știe ce”. Repet contrastul între ceea ce declară statul român și ceea ce publică Uniunea Europeană despre traficul de persoane este îngrozitor, îngrozitor.
Cozmin Gușă: Asta trebuie neapărat să discutăm în plus, și propun acum, în funcție și de timpul tău, noi putem relua săptămâna viitoare strict pe asta pentru că vreau să-ți spun ceva de azi dimineață de când am spus că ăsta e subiectul am primit foarte mesaje în privat, cam puține pe public acolo, că m-am uitat și eu, mi s-a atras atenția dar în privat am primit mesaje legate de un mare interes pentru acest subiect și eforturile care le-ai făcut tu și poate am putea să introducem într-o emisiune viitoare și unul sau doi reprezentanți din ONG-urile care au făcut ceva legat de asta.
Adriana Săftoiu: Îți spun că sunt câteva ONG-uri care efectiv lucrează în domeniu și care sesizează și sunt mai transparente, mai cinstite, oricât de crud e adevărul, pentru că dorința lor de a combate acest fenomen e mult mai mare decât la nivelul instituțional. Și nu spun lucruri mari. Să nu crezi cumva că acum argumentez cumva aceste declarații ale mele ca să atrag atenția.
Cozmin Gușă: A nu, e chiar mai puțin decât am citit eu din ceea ce ai spus tu până acuma, că mie tu mi-ai atras atenția asupra acestui flagel prin chestiile pe care…
Adriana Săftoiu: Și știi de ce cumva mi-e și ciudă, ca să spun așa direct, raportul pe care noi l-am depus la finalul acestui mandat, după această comisie, un raport care are 60 de pagini și sunt foarte consistente, făceam acum recomandări. Sunt absolut convinsă că nu va mai ține nimeni cont de acel raport, va intra într-un sertar și asta e și la finalul lui 2021 vei vedea, cel puțin eu acum așa din datele pe care le am, România va figura tot pe locul I la traficul de persoane în Uniunea Europeană.
Cozmin Gușă: Dar noi n-am putea să publicăm acest raport? Sau crezi tu că nu va atrage atenția presei? Nu e raport secret.
Adriana Săftoiu: Nu e raport secret. Presa atunci când noi am făcut prezentarea a fost atentă dar știi cum e 24 de ore că vin alte știri peste tine. Instituțiile statului ar trebui să ia acel raport și să acționeze.
Cozmin Gușă: Asta e discuție pe care vreau să o continuăm și vreau să le spun ascultătorilor…
Adriana Săftoiu: Eu îți mulțumesc încă o dată pentru că ți-ai făcut timp…
Cozmin Gușă: Nu, nu vreau să discutăm o emisiune întreagă despre asta pentru că sunt treburi dramatice în spate și există o textură în putrefacție a statului român care în mod evident generează…
Adriana Săftoiu: Eu cunosc persoane care au fost traficate, care au reușit să scape după ceva ani buni din aceste rețele și care sunt dispuse cu toate riscurile să discute public și n-am nici o problemă să te pun în legătură cu persoane care au fost traficate și să povestească și ce li s-a întâmplat, dar mai grav ce li s-a întâmplat în momentul în care au avut curajul să meargă la poliție, că de acolo începe, să semnaleze „Am fost traficată aceasta e rețeaua” și să vezi care au fost reacțiile instituțiilor statului.
Cozmin Gușă: N-o să ne ferim, dimpotrivă o să facem emisiunea și cu aceste persoane, o să-i anunț pe ascultătorii noștri în urma discuției telefonice pe care o s-o am cu Adriana să vedem când hotărâm să facem până atunci îți mulțumesc foarte mult și îi anunț pe ascultătorii și pe prietenii Gold FM că Adriana e atât de proaspătă și de senină pentru că ceea ce vedeți în spatele ei, nu vioara, dar cărțile din bibliotecă le consumă deocamdată este sub puternica impresie a contemporanilor…
Adriana Săftoiu: … ruși.
Cozmin Gușă: Ruși, mi-ai spus azi dimineață. Eu o invidiez foarte mult că are timp să citească beletristică, eu de-abia dacă mă mai descurc cu o carte pe săptămână care nu-i beletristică în nici un caz, și cu acest îndemn să citiți ca Adriana Săftoiu sau cât Adriana Săftoiu poți să spun că mi-a făcut mare plăcere să o reîntâlnesc pe Adriana chiar și în acest fel.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Cel mai odios infractor este polițistul care protejează mlaștina prostituției silite cu minore
REPORTAJ: Traficate, batute si vandute. O poveste cu opt minore pe care statul se preface ca nu le vede
Intr-o comuna la nici doua ore de Bucuresti, opt fete cu varste intre 14 si 17 ani se ascund intr-un centru pentru protectia si integrarea victimelor traficului de persoane, facut de ONG-ul Reaching Out Romania. Din cand in cand, mai sunt vanate de cei care le-au abuzat, violat si vandut in retele de trafic.
Fiecare are cate o poveste, dar pe toate le uneste un lucru – au simtit pe propria piele neputinta statului roman de a gestiona problema abuzului si a traficului de minori.
In centru mai este si un copil in varsta de un an, care sta alaturi de mama sa, si ea la randul ei minora. Singura care ii daruieste dragoste acestui copil, abuzat si el, e activista Iana Matei, cea care are grija de cele opt fete. In curand, vor mai avea un bebelus in centru, atunci cand una dintre copile, in varsta de 14 ani, va naste si ea.
O casuta mica, o bucatarie la care fetele invata sa gateasca, o mica platantie de lavanda si un caine, asta e tot ce au. „Nero e cainele nostru de paza, ne apara de traficantii care le cauta pe fete. A incasat un cutit in gat de la un proxenet inainte sa vina politia”, ne povesteste Iana Matei.
Fetele il iubesc foarte mult, ca e cam singurul lor prieten, ne mai zice Iana Matei, „sunt putine lucruri care le mai fac pe fetele astea sa zambeasca”.
Probabil aceste fete nu au avut niciodata copilarie. Alexandra a fost violata la 10 ani de tatal sau natural, Violeta la 14 ani era de mana cu mama sa pe centura, Raluca a fost luata in plasament de o familie, iar cand avea 13 ani, vecinul care statea gard-n gard cu ei, a inceput sa intretina relatii sexuale cu fata. El avea 52 de ani. La 10 ani, DGASPC-ul incercase sa o reintegreze pe Raluca in familie. A fost trimisa la mama sa naturala, care tocmai iesise din inchisoare dupa ce a fost condamnata pentru trafic de persoane.
Si a indemnat-o sa se prostitueze inclusiv pe fiica sa.
PAZITI-VA COPIII. Fetita introdusa clandestin in Marea Britanie PENTRU PRELEVAREA DE ORGANE
Iata ce putem citi in articolul Confirmed: Girl smuggled into UK to have her organs harvested for wealthy recipients:
Confirmat: Fetita introdusa clandestin în Marea Britanie, fiind destinata prelevarii organelor pentru destinatari bogați
(NaturalNews) Exista un nou trafic de fiinte umane dar care nu are nimic de-a face cu Triunghiul Comertului si al sclaviei in timpul epocii coloniale din istoria Americii.
Autoritățile din Marea Britanie au confirmat pentru prima data faptul că o fetita a fost adusa ilegal în țară în mod special pentru a-i fi recoltate organele si apoi vandute oamenilor bogați.
AMBASADA SUA: Raportul privind Traficul de Persoane – Romania 2010
Reiau integral Raportul privind Traficul de Persoane – 2010:
România este ţară de origine, tranzit si destinaţie pentru bărbaţii, femeile şi copiii traficaţi în special în scopul muncii forţate, precum şi pentru femeile şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale. Barbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi către Spania, Italia, Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Cipru, Australia, Franţa şi Statele Unite ale Americii în scopuri de muncă forţată, inclusiv cerşetorie forţată. Femei şi copii din Romania sunt traficaţi catre Italia, Spania, Olanda, Marea Britanie, Grecia, Germania, Cipru, Austria şi Franţa, în scopuri de exploatare sexuala. Barbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi pe teritoriul ţării în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată, inclusiv cerşetorie forţată şi furturi mărunte. Majoritatea victimelor identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată. România este ţară de destinaţie pentru un număr mic de femei din Moldova, Columbia şi Franta, traficate în scopuri de prostituţie forţată. Majoritatea victimelor de origine română identificate sunt traficate în scopuri de muncă forţata, inclusiv cerşetorie forţată.
Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Deşi peste jumătate dintre victimele identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată, guvernul nu a reuşit nici acum să raporteze luarea unor măsuri ample în această direcţie; mai exact, guvernul nu a elaborat statistici separate ale cazurilor de trafic în scopuri de muncă forţată şi ale cazurilor de trafic în scopuri de exploatare sexuală, nereuşind astfel să stabilească numărul de anchete, puneri sub urmărire şi condamnări pentru trafic în scopuri de muncă forţată, ori numărul de victime asistate de către guvern în perioada de referinţă. În martie 2009, guvernul a reorganizat principala agenţie de luptă împotriva traficului de persoane, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP). Astfel, această agenţie naţională independentă ce are sarcina de a administra fondurile dedicate proiectelor de luptă împotriva traficului de persoane, a trecut în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Experţii au semnalat că reorganizarea ANITP a avut un impact negativ asupra asistenţei acordate victimelor. Mai exact, guvernul a colaborat mult mai puţin cu ONG-urile ce luptă împotriva traficului de persoane şi nu a alocat fonduri ONG-urilor pentru asistenţa victimelor şi pentru programe de prevenire a traficului de persoane. Drept urmare, circa 30 de ONG-uri ce luptă împotriva traficului de persoane şi-au oprit activitatea ori şi-au îndreptat eforturile spre alte domenii decât lupta împotriva traficului de persoane, pentru a putea beneficia în continuare de fonduri de la buget. Unele dintre aceste ONG-uri ofereau asistenţă esenţială victimelor, inclusiv adăpost, consiliere, educaţie vocaţională şi alte programe de reabilitare. Numărul victimelor care au beneficiat de asistenţă plătită de stat a scăzut semnificativ pentru al doilea an la rând, iar guvernul a identificat un număr mult mai mic de victime comparativ cu perioada anterioară de raportare. ONG-urile şi organizaţiile internaţionale au semnalat faptul că în urma reorganizării ANITP, România nu mai are o adevărată agenţie naţională care să direcţioneze eforturile altor ministere ce au responsabilităţi în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane.
Recomandări pentru România: creşterea fondurilor dedicate programelor de asistenţă a victimelor traficului de persoane, inclusiv alocarea unor fonduri pentru ONG-urile care oferă diferite servicii victimelor; îmbunătăţirea eforturilor de strângere a informaţiilor referitoare la infracţiunile de trafic de fiinţe umane pedepsite prin Legea nr. 678/2001 şi alte legi, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de exploatare sexuală şi pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de muncă forţată; luarea de măsuri în vederea anchetării şi pedepsirii actelor de traficare în scopuri de muncă forţată şi oferirea de asistenţă victimelor traficului în scopuri de muncă forţată; îmbunătăţirea eforturilor de identificare a potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, precum imigranţii fără documente de identitate; continuarea organizării de pregătire pentru judecători pe tema sensibilităţii victimelor; creşterea numărului de victime trimise către ONG-uri de către oficialii guvernamentali; îmbunătăţirea comunicării interministeriale şi a coordonării activităţilor de luptă împotriva traficului de fiinţe umane; sporirea capacităţii autorităţilor locale de a oferi asistenţă victimelor prin: organizarea de cursuri de pregătire pentru autorităţile locale, îmbunătăţirea comunicării şi a conducerii ANITP şi alocarea de fonduri de la buget pentru ca autorităţile locale să-şi poată îndeplini responsabilităţile în domeniul luptei împotriva traficului de persoane; continuarea eforturilor de stabilire şi consolidare a parteneriatelor cu guvernele din regiune în scopul creşterii conştientizării de către public a riscurilor traficului de persoane şi a scăderii cererii.
Începerea urmăririi penale
În perioada care face obiectul acestui raport, România a depus eforturi susţinute pentru aplicarea legii. Cu toate acestea, nu a prezentat numărul de anchete, puneri sub urmărire penală şi condamnări ale traficanţilor de persoane obţinute în intervalul de referinţă. România interzice orice formă de trafic de fiinţe umane prin Legea nr. 678/2001, care prevede pedepse cu închisoarea între 3 şi 15 ani. Aceste pedepse sunt suficient de severe şi proporţionale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracţiuni grave, cum este violul. În 2009, autorităţile au anchetat 759 de cazuri de trafic de fiinţe umane, inclusiv unele demarate în 2008, în comparaţie cu 494 de cazuri anchetate în 2008. În 2009, guvernul a trimis spre acuzare 303 persoane pentru trafic de fiinţe umane, în comparaţie cu 329 de persoane puse sub acuzare în 2008. În perioada de referinţă, România a înregistrat 183 de condamnări pentru infracţiuni implicând traficul de persoane, număr în creştere în comparaţie cu 125 de persoane condamnate în 2008. În perioada de referinţă, doar 39% (72 din cele 183) de persoane condamnate pentru trafic de persoane au executat pedepse cu închisoarea; o persoană a fost condamnată la închisoare pe o perioadă de până la 6 luni, 54 de persoane au fost condamnate la închisoare pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani, 6 pesoane au fost condamnate la închisoare pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 15 ani, iar un infractor minor a fost condamnat la închisoare pe o perioadă nespecificată public. Restul de 111 persoane găsite vinovate de trafic de persoane nu au primit pedepse cu închisoarea. În 2009, autorităţile române au încheiat parteneriate cu instituţii omologe din cinci ţări, în urma cărora au fost arestate cel puţin 16 persoane implicate în traficul de persoane şi au fost identificate cel puţin 107 victime. Nu au fost raportate cazuri de implicare a unor oficiali guvernamentali în activităţi de trafic de persoane în perioada analizată în acest raport.
Protecţia victimelor traficului de fiinţe umane
În perioada care face obiectul acestui raport, Guvernul român şi-a redus semnificativ eforturile de protejare şi acordare de asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane. Spre deosebire de anul 2008, când a acordat 270.000 de dolari unui număr de patru ONG-uri, în 2009, guvernul nu a alocat fonduri ONG-urilor care luptă împotriva traficului de fiinţe umane şi oferă asistenţă victimelor. Lipsa fondurilor de la buget a cauzat o scădere semnificativă a numărului de victime care au beneficiat de asistenţă din partea agenţiilor guvernamentale şi a ONG-urilor. În 2009, guvernul a identificat 780 de victime (inclusiv cel puţin 416 victime ale traficului în scopuri de muncă forţată şi cel puţin 320 de victime ale traficului în scopuri de exploatare sexuală), număr semnificativ mai mic comparativ cu numărul de 1.240 de victime identificate în 2008. 176 dintre victimele identificate în 2009 au fost copii, traficaţi atât în scopuri de muncă forţată, cât şi pentru prostituţie. Guvernul nu a luat măsuri active de identificare a posibilelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, inclusiv în centrele de detenţie a imigranţilor ilegali. Nici guvernul, nici ONG-urile nu au identificat victime de altă naţionalitate în 2009. Deşi guvernul a continuat să administreze nouă adăposturi pentru victimele traficului de fiinţe umane, calitatea condiţiilor din aceste adăposturi a variat şi multe dintre victime au preferat adăposturile administrate de ONG-uri. Autorităţile locale au primit sarcina de a oferi victimelor acces la diferite tipuri de asistenţă. Cu toate acestea, guvernul naţional nu a oferit autorităţilor locale fonduri, programe de pregătire sau îndrumare, astfel încât autorităţile locale au fost practic incapabile de a aborda problema traficului de fiinţe umane. Conform informaţiilor prezentate de Guvern, aproximativ 365 de victime au beneficiat de forme de asistenţă plătită de stat, în comparaţie cu 306 victime care au beneficiat de asistenţă plătită de stat în 2008. Alte 32 de victime au beneficiat de asistenţă prin intermediul unor programe plătite de organizaţii non-guvernamentale, în comparaţie cu cele 234 de victime care au beneficiat de asistenţă oferită de ONG-uri în 2008.
Autorităţile guvernamentale au trimis toate cele 780 de victime identificate pentru a li se oferi asistenţă, comparativ cu cele 540 de victime trimise pentru a li se oferi asistenţă în 2008. Victimele au fost încurajate să participe la anchetele şi procesele deschise împotriva traficanţilor de fiinţe umane implicaţi în propriile cazuri. 158 de victime au depus mărturie în 2009, număr în scădere semnificativă faţă de cele 1.053 de victime care au susţinut eforturile de aplicare a legii în 2008. Conform legii, victimele de altă naţionalitate primesc o perioadă de reflecţie de 90 de zile pentru a hotărî dacă doresc să coopereze într-un demers penal. Cu toate acestea, în practică, niciuna dintre victimele de altă naţionalitate nu a folosit această perioadă de reflecţie. Legea permite victimelor de altă naţionalitate să solicite un permis de şedere temporară şi să rămână în ţară până la încheierea anchetei şi a procesului. În 2009, niciuna dintre victime nu a solicitat şi primit permis de şedere temporară. Deşi, în general, drepturile victimelor au fost respectate, iar victimele identificate nu au fost pedepsite pentru actele ilegale comise în timp ce erau traficate, unii judecători au demonstrat lipsă de respect faţă de femeile căzute victime ale traficului în scop de exploatare sexuală, ceea ce le-a descurajat pe victime să participe la anchete şi procese.
Prevenirea traficului de fiinţe umane
În perioada la care face referire prezentul raport, România şi-a menţinut eforturile de informare asupra traficului de fiinţe umane şi de prevenire a acestuia. Guvernul a desfăşurat o campanie de conştientizare a pericolului reprezentat de traficul de persoane în scop de exploatare sexuală, numită „Omul cu două feţe”. Conform estimărilor, campania desfăşurată pe o perioadă de trei luni şi constând în difuzarea de spoturi TV şi radio, precum şi plasarea de afişe în mijloacele de transport public, a avut o audienţă de 620.000 de persoane. Guvernul a desfăşurat de asemenea o campanie de informare şi conştientizare, al cărei public ţintă a fost reprezentat de 30.000 de şcolari şi 530 de profesori. În iunie 2009, guvernul şi-a încheiat campania de reducere a cererii cu ţintă explicită pe clienţii potenţialelor victime ale prostituţiei şi muncii forţate.
Comentariu saccsiv:
Nu ca SUA ar sta excelent:
In Ohio (SUA), anual 1000 de copii sunt transformati fortat in sclavi sexuali …
Este evident insa ca Romania sta prost si la acest capitol. Daca insa acum, cand totusi statul inca mai functioneaza cat de cat, lucrurile stau in halul asta, cum credeti ca va fi dupa uriasele tulburari ce vor veni (foamete, revolte, razboi, anarhie)? O palida imagine avem uitandu-ne la ceea ce s-a petrecut in fosta Iugoslavie.
Mesajul Patriarhului DANIEL „Consolidarea acţiunilor ecumenice împotriva dinamicii contemporane a fenomenului traficului de persoane”
CULTELE RELIGIOASE ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE
Constatăm cu îngrijorare că România, ca şi întreaga Europă, se confruntă cu amploarea pe care a luat-o fenomenul traficului de fiinţe umane. Statisticile alarmante ale organismelor internaţionale arată că, din cele peste 2,5 milioane de persoane traficate, majoritatea sunt femei şi copii; traficul de fiinţe umane a ajuns sa fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme şi cel de droguri.
Având în vedere faptul că traficul de persoane este un fenomen infracţional transnaţional, bine organizat, care nu poate fi disociat de migraţia internaţională, intervenţiile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului trebuie să atragă eforturile conjugate ale tuturor ţărilor afectate.
Considerăm că traficul de persoane este un păcat grav şi deopotrivă un pericol social care afectează demnitatea persoanei, depersonalizează omul, îl distruge fizic şi spiritual şi îl transformă în sclav, într-o marfă, fără valoare ca persoană, într-o sursă de profit, degradând implicit societatea umană. Dumnezeu nu a dat nimănui drept de viaţă şi de moarte asupra omului şi nimeni nu are dreptul să transforme persoana umană în obiect de profit.
Pentru a fi eficienţi trebuie să vorbim concomitent de combaterea fenomenului dar şi de reintegrarea socială a victimelor care trebuie să înceapă însă cu vindecarea sufletească pentru că experienţa traumatizantă îndurată de aceste persoane le-a schimbat modul de percepţie a lumii şi a relaţiilor interumane, pierzând stima de sine şi încrederea în semeni. În consecinţă, vindecarea spirituală a victimei este o necesitate, pentru că numai un suflet vindecat poate fi o persoană liberă şi sociabilă cu încredere în sine şi în oameni. Venind în întâmpinarea victimelor şi familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfat bun, sprijin moral şi întărire sufletească, ci trebuie să ne implicăm activ în sensibilizarea comunităţii pentru reintegrarea acestora în familie şi societate.
Un astfel de exemplu îl constituie programele de combatere a traficului de persoane în care Patriarhia Română cooperează, de mai multă vreme, cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, precum şi proiectul finanţat din fondurile europene în care, prin Federaţia Filantropia, vom participa la crearea unui mecanism eficient de reintegrare în comunitate şi în muncă a victimelor.
În contextul european actual şi în perspectiva liberei circulaţii, România trebuie să intervină cu responsabilitate, implicând întreaga societate în lupta de prevenire şi combatere a acestui flagel, adoptând o atitudine incluzivă şi integrativă, asigurând asistenţa, ajutorarea şi protecţia victimelor şi militând pentru armonizarea legislaţiei europene şi româneşti privind munca ilegală şi protecţia drepturilor angajaţilor.
În concluzie, apreciem că, prin politici şi programe coerente, care să înceapă cu educaţia pentru demnitatea umană şi prevenirea traficului de persoane, pe baza credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru om, cultele religioase din România pot contribui substanţial la susţinerea eforturilor comunitare de apărare a demnităţii umane şi de însănătoşire a vieţii sociale.
† D A N I E L,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
INTREBARE: De ce titlul „Consolidarea acţiunilor ecumenice împotriva dinamicii contemporane a fenomenului traficului de persoane”?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
6 comments