Your Paper Please
Clipul de mai jos a fost postat in 2006:
Cat de mult au evoluat lucrurile in ultimii 18 ani?
Si cand au inceput? Iata un clip, tot din 2006:
In 1911, firma statisticianului germano-american Herman Hollerith (1860-1929) se uneste cu alte trei companii, formandu-se Computing Tabulating Recording Corporation (CTR). Aceasta noua entitate isi va schimba denumirea in International Business Machines Corporation (IBM) in 1924, sub presedintia lui Thomas J. Watson (1874 – 1956), mason, membru Carnegie Endowment for International Peace, membru al cultului Bohemian Grove.
Dupa cum s-a vazut, IBM a avut relatii cu nazismul. Gigantul, cu filiale deschise si in Germania, a creat pentru national-socialisti un sistem foarte complex, pe baza de carduri perforate, pentru a avea control asupra bazelor de date.
IBM este si companie membra Council on Foreign Relations.
Cititi va rog si:
Studiati, va rog, atent, posterul actiunii din Germania nazista:
Foto: http://germanhistorydocs.ghi-dc.org/images/highres_30016134%20copy.jpg
Observati similitudinile cu cel al US Information Awareness Office din “democrata si libera” SUA moderna:
Information Awareness Office (IAO) a fost intemeiat de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) in ianuarie 2002 si se ocupa cu proiecte tehnologice si informatice foarte avansate la nivel global pentru o asa zisa securitate nationala. A fost o consecinta directa a evenimentelor din 11.09.2001 si crea oportunitatea unei supravegheri totale de tip Big Brother .
Chiar daca intre timp a fost desfiintata, proiectele sale le-au preluat alte organizatii.
Motto-ul scientia potentia est (informatia inseamna putere) a fost folosit prima data de masonul Sir Francis Bacon.
Coincidenta? Initialele I.A.O. sunt folosite ca formula magica de Hermetic Order of the Golden Dawn (ce spun ca primesc indicatii de la “sefi secreti“ non umani).
Conform http://www.golden-dawn.com/temple/displaycontent.aspx?pageid=263 ar insemna: Isis, Apophis si Osiris.
Citat din site-ul oficial: “Proclaim: „Virgo, Isis, mighty Mother. Scorpio, Apophis, destroyer. Sol, Osiris, slain and risen. Isis, Apophis, Osiris.” Vibrate: „IAO.” O puteti auzi la: IAO.
Un mare impact asupra Hermetic Order of the Golden Dawn l-a avut Eliphas Lévi (1810 – 1875).
De-alungul timpului, Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) a initiat si dezvoltat (coordonand companii precum Bell Labs, General Electric, MIT, etc.) intre altele: internetul, inteligenta artificiala, realitatea virtuala.
In 1989 Tim Berners-Lee concepe ceea ce in 1990 va deveni World Wide Web. Inventie realizata in cadrul CERN (despre al carui foarte interesant istoric cititi va rog mai multe aici), acestia isi dau acordul pentru ca Web sa poata fi folosit de publicul larg. Tim Berners-Lee se muta apoi la Massachusetts Institute of Technology. In 1994 acolo infiinteaza si conduce World Wide Web Consortium (W3C) cu suportul DARPA.
Massachusetts Institute of Technology si-a adus si el aportul la tehnologia microcipurilor.
Care e finalul? Unde vor sa ajunga?
Cititi va rog si:
Istorie: nazismul din timpul lui Adolf Hitler a fost finanțat și sprijinit de către Wall Street, Federal Reserve, Rockefeller, Bush, IBM, etc.
Walther Rathenau in Wiener Freie Presse, 24 decembrie 1921:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
Woodrow Wilson:
“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“
Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency (1920-1931):
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”
Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat Revolutia Bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit…
Global Research: History: Adolph Hitler was Financed by Wall Street, the U.S. Federal Reserve and the Bank of England
Istorie: Adolph Hitler a fost finanțat de către Wall Street, Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler
De Yuri Rubtsov și Prof. Michel Chossudovsky, 21 Noiembrie 2023, Global Research
Publicat inițial de Global Research în mai 2016, acest articol atent cercetat de Yuri Rubtsov face lumină asupra rolului Wall Street și al Rezervei Federale a SUA în finanțarea guvernului nazist al lui Adolph Hitler.
Introducere, de Global Research
De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria exprimată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de SUA.
Creditorii de pe Wall Street sunt principalii actori.
Aceștia s-au aflat cu fermitate în spatele Germaniei naziste. Ei au finanțat Operațiunea Barbarossa și invazia Uniunii Sovietice în anul 1941.
Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler
„La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.
Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolf Hitler, finanțistul Germaniei baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, unde programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.” (Y. Rubtsov, textul de mai jos)
Odată cu accederea lui Adolph Hitler în funcția de cancelar, în martie 1933, a fost inițiat un program masiv de privatizare care poartă amprentele celor de pe Wall Street.
Dr. Hjalmar Schacht – numit din nou în martie 1933 de către Adolf Hitler în funcția de președinte al Reichsbank – a fost invitat la Casa Albă (mai 1933) de către președintele Franklin D. Roosevelt.
„După întâlnirea sa cu președintele SUA și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.” [echivalentul a 23,7 miliarde de dolari în 2023, estimare PPP] (Y. Rubtsov, op cit)
Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane), a fost privatizată. Guvernul nazist a vândut companiile de construcții navale deținute de stat, infrastructura de stat și utilitățile publice.
Cu o înclinație ‘nazi-liberală’, – fără îndoială cu ‘condiționalități’ – programul de privatizare a fost negociat cu creditorii germani de pe Wall Street. Mai multe instituții bancare importante, inclusiv Deutsche Bank și Dresden Bank, au fost, de asemenea, privatizate.
„Guvernul Partidului Nazist a vândut proprietatea publică către mai multe firme de stat, la mijlocul anilor 1930. Aceste firme aparțineau unei game largi de sectoare: siderurgie, minerit, bănci, utilități publice locale, șantiere navale, linii navale, căi ferate etc.
În plus, furnizarea unor servicii publice care erau produse de guvern înainte de anii 1930, în special servicii sociale și legate de muncă, a fost transferată către sectorul privat, în principal către organizații din cadrul partidului.” (Germa Bel, Universitatea din Barcelona)
Veniturile din programul de privatizare au fost folosite pentru a rambursa datoriile restante, precum și pentru a finanța complexul industrial militar al Germaniei naziste.
Numeroase conglomerate americane au investit în industria de armament a Germaniei naziste, inclusiv Ford și General Motors:
„Atât General Motors, cât și Ford insistă asupra faptului că poartă o responsabilitate redusă, sau chiar inexistentă, pentru operațiunile filialelor lor germane, care controlau 70% din piața auto germană la izbucnirea războiului în anul 1939 și care s-au retehnologizat rapid pentru a deveni furnizori de material de război pentru armata germană.
… În anumite cazuri, managerii americani atât ai GM, cât și ai Ford au fost de acord cu transformarea uzinelor lor germane în producție militară într-o perioadă în care documentele guvernului american arată că aceștia încă se împotriveau apelurilor administrației Roosevelt de a intensifica producția militară în uzinele lor din țară.” (Washington Post, 30 noiembrie 1998)
‘O faimoasă familie americană’ în pat cu dușmanul. Rolul lui Prescott Bush
Semnificativ: ‘O faimoasă familie americană’ a făcut avere de pe urma naziștilor, potrivit analizei istorice documentate a lui John Loftus.
Prescott Bush (bunicul lui George W. Bush) a fost partener la Brown Brothers Harriman & Co., și director al Union Banking Corporation, strâns legată de interesele corporațiilor germane, inclusiv Thyssen Stahl, o importantă companie implicată în industria de armament a celui de-al Treilea Reich.
Legăturile familiei Bush cu economia de război a Germaniei naziste au fost scoase la iveală pentru prima dată la procesele de la Nürnberg, în mărturia magnatului oțelului din Germania nazistă, Fritz Thyssen.
Senatorul Prescott Bush cu fiul său George H. Walker Bush. (anii 1950)
Thyssen a fost partenerul bunicului lui George W. Bush, Prescott Bush:
„Din 1945 până în 1949, la Nürnberg, în zona americană din Germania ocupată a început unul dintre cele mai lungi și, după cum se pare acum, cele mai inutile interogatorii ale unui suspect de crime de război nazist.
Magnatul multimiliardar al oțelului, Fritz Thyssen – omul al cărui combinat siderurgic a fost inima rece a mașinii de război naziste – a vorbit, și a vorbit și a vorbit, cu o echipă comună de interogatori americani și britanici.
… Ceea ce anchetatorii aliați nu au înțeles niciodată a fost că nu i-au pus lui Thyssen întrebarea corectă. Thyssen nu avea nevoie de conturi bancare străine, deoarece familia sa deținea în secret un întreg lanț de bănci.
El nu a fost nevoit să își transfere activele naziste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, tot ce a trebuit să facă a fost să transfere documentele de proprietate – acțiuni, obligațiuni, acte și trusturi – de la banca sa din Berlin, prin banca sa din Olanda, la prietenii săi americani din New York: Prescott Bush și Herbert Walker [socrul lui Prescott Bush]. Partenerii de crimă ai lui Thyssen au fost tatăl și [bunicul] unui viitor președinte al Statelor Unite [George Herbert Walker Bush].” (John Loftus, How the Bush family made its fortune from the Nazis: The Dutch Connection – Cum a făcut familia Bush avere de pe urma naziștilor: Legătura cu Olanda)
Publicul american nu a fost conștient de legăturile familiei Bush cu Germania nazistă, deoarece dosarul istoric a fost ascuns cu grijă de către mass-media. Cu toate acestea, în septembrie 2004, The Guardian a dezvăluit că:
„Bunicul lui George Bush, răposatul senator american Prescott Bush, a fost director și acționar al unor companii care au profitat de pe urma implicării lor cu finanțatorii Germaniei naziste. …
Afacerile sale, care au continuat până când bunurile companiei sale au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul, au dus, mai bine de 60 de ani mai târziu, la o acțiune civilă pentru despăgubiri intentată în Germania împotriva familiei Bush de către doi foști muncitori sclavi la Auschwitz, și din cauza unui zvon de controversă preelectorală.”
(Ben Aris și Duncan Campbell, How the Bush’s Grandfather Helped Hitlers Rise to Power – Cum a ajutat bunicul lui Bush la ascensiunea lui Hitler la putere, Guardian, 25 septembrie 2004)
Captură de ecran, The Guardian
Dovezile privind legăturile familiei Bush cu nazismul au fost disponibile cu mult înainte ca George Herbert Walker Bush (senior) și George W. Bush să intre în politică.
Presa americană a rămas complet mută. Potrivit lui John Buchanan (New Hampshire Gazette, 10 octombrie 2003):
„După 60 de ani de neatenție și chiar de negare din partea presei americane, documente guvernamentale recent descoperite în Arhivele Naționale și în Biblioteca Congresului dezvăluie că Prescott Bush, bunicul președintelui George W. Bush, a fost partener de afaceri și agent bancar american al arhitectului financiar al mașinăriei de război naziste din 1926 până în 1942, când Congresul a luat măsuri agresive împotriva lui Bush și a partenerilor săi „naționali”.
Documentele arată, de asemenea, că Bush și colegii săi, conform rapoartelor Departamentului de Trezorerie al SUA, au încercat să ascundă alianța lor financiară cu industriașul german Fritz Thyssen, un baron al oțelului și cărbunelui care, începând cu mijlocul anilor 1920, a finanțat personal ascensiunea lui Adolf Hitler la putere prin subminarea principiilor democratice și a legilor germane. Mai mult, documentele declasificate demonstrează că Bush și asociații săi, printre care se numărau E. Roland Harriman, fratele mai mic al simbolului american W. Averell Harriman, și George Herbert Walker, străbunicul din partea mamei al președintelui Bush, și-au continuat afacerile cu magnatul industrial german timp de aproape un an după ce SUA au intrat în război.”
În timp ce activele companiei lui Prescott Bush, și anume Union Banking Corporation, au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul (a se vedea mai jos), bunicul lui George W. Bush nu a fost niciodată urmărit penal pentru afacerile sale cu Germania nazistă.
„[Ordinul de intrare în drepturi numărul 248]
ÎNTREGUL CAPITAL SOCIAL AL UNION BANK- ING CORPORATION ȘI ANUMITE DATORII ALE ACESTEIA
Sub autoritatea Legii privind comerțul cu dușmanii, cu modificările ulterioare, și a Ordinului executiv nr. 9095, cu modificările ulterioare1 , și în conformitate cu legea, subsemnatul, în urma unei investigații, constatând:
(a) Că bunurile descrise după cum urmează:
Întregul capital social al Union Banking Corporation, o corporație din New York, New York, New York, New York, care este o întreprindere comercială din Statele Unite, constând în 4.000 de acțiuni de capital social comun cu o valoare nominală de 100 de dolari, ale căror nume ale proprietarilor înregistrați și, respectiv, numărul de acțiuni deținute de aceștia sunt următoarele:
Nume
Roland Harriman…
Cornelius Lievense…
Harold D. Pennington…
Ray Morris…
Prescott S. Bush…
J. Kouwenhoven…
Johann G. Groeninger…
Total 4000
17 F.R. 5205.”
„În anul 1952, Prescott Bush a fost ales în Senatul SUA, fără ca presa să relateze despre trecutul său nazist, bine ascuns.
Nu există nicio înregistrare a vreunei relatări în presa americană despre legătura dintre Bush și naziști în timpul campaniilor politice conduse de George Herbert Walker Bush, Jeb Bush sau George W. Bush, cu excepția unei scurte mențiuni într-un articol fără legătură cu acesta din Sarasota Herald Tribune în noiembrie 2000 și a unei relatări scurte, dar inexacte, în The Boston Globe în 2001.” (John Buchanan, op. cit.)
Până la Pearl Harbor (decembrie 1941), Wall Street a făcut comerț cu Germania.
În urma Pearl Harbor (1941-1945), Standard Oil ‘făcea comerț cu inamicul’, vânzând petrol Germaniei naziste prin intermedierea așa-numitelor ‘țări neutre’, printre care Venezuela și Argentina.
Fără aprovizionarea cu petrol a Germaniei naziste de către Standard Oil din New Jersey, cel de-al Treilea Reich nu ar fi putut invada Uniunea Sovietică.
Michel Chossudovsky, 21 noiembrie 2023
***
Istorie: Hitler a fost finanțat de către Rezerva Federală și Banca Angliei,
De Yuri Rubtsov, Mai 2016
Al Doilea Război Mondial: Acum mai bine de 80 de ani a început cel mai mare măcel din istorie.
Dacă dorim să abordăm problema ‘responsabilității pentru război’, atunci trebuie să răspundem mai întâi la următoarele întrebări cheie:
- Cine i-a ajutat pe naziști să ajungă la putere?
- Cine i-a trimis pe drumul lor spre o catastrofă mondială?
Întreaga istorie a Germaniei de dinainte de război arată că punerea în aplicare a politicilor ‘necesare’, a fost gestionată de turbulențele financiare în care a fost cufundată lumea în urma Primului Război Mondial.
Structurile cheie care au definit strategia de dezvoltare postbelică a Occidentului au fost instituțiile financiare centrale ale Marii Britanii și Statelor Unite – Banca Angliei și Sistemul Federal de Rezerve (FRS) – și organizațiile financiare și industriale asociate, create ca mijloc de a stabili un control absolut asupra sistemului financiar al Germaniei și capacitatea sa de a controla procesele politice din Europa Centrală.
Pentru a pune în aplicare această strategie, s-au avut în vedere următoarele etape:
- Între anii 1919 și 1924 – pregătirea terenului pentru investiții financiare americane masive în economia germană;
- Între anii 1924 și 1929 – stabilirea controlului asupra sistemului financiar al Germaniei și susținerea financiară a nazismului (național-socialism);
- Din 1929 până în 1933 – provocarea și declanșarea unei crize financiare și economice profunde și asigurarea venirii la putere a naziștilor;
- În perioada anilor 1933-1939 – cooperarea financiară cu guvernul nazist și susținerea politicii externe expansioniste a acestuia, cu scopul de a pregăti și declanșa un nou război mondial.
‘Reparațiile de război’ ale Primul Război Mondial
În prima etapă, principalele pârghii pentru a asigura pătrunderea capitalului american în Europa au început cu datoriile de război din Primul Război Mondial și cu problema strâns legată de reparațiile germane.
După intrarea oficială a SUA în primul război mondial, acestea au acordat aliaților (în principal Anglia și Franța) împrumuturi în valoare de 8,8 miliarde de dolari. Suma totală a datoriilor de război, inclusiv împrumuturile acordate Statelor Unite în anii 1919-1921, a fost de peste 11 miliarde de dolari.
Pentru a rezolva această problemă, națiunile creditoare au încercat să impună condiții extrem de dificile pentru plata reparațiilor de război pe seama Germaniei. Acest lucru a fost cauzat de fuga capitalului german în străinătate și de refuzul de a plăti impozite, ceea ce a dus la un deficit al bugetului de stat care a putut fi acoperit doar prin producția în masă de mărci germane negarantate.
Rezultatul a fost prăbușirea monedei germane – ‘marea inflație’ din 1923, când dolarul valora 4,2 trilioane de mărci. Industriașii germani au început să saboteze în mod deschis toate activitățile de plată a obligațiilor de reparații, ceea ce a provocat în cele din urmă faimoasa ‘criză a Ruhr-ului’ – ocuparea franco-belgiană a Ruhr-ului în ianuarie 1923.
Elitele conducătoare anglo-americane, pentru a lua inițiativa în propriile mâini, au așteptat ca Franța să se implice într-o acțiune de aventură și să își dovedească incapacitatea de a rezolva problema. Secretarul de stat american Hughes a subliniat:
„Este necesar să așteptăm ca Europa să se maturizeze pentru a accepta propunerea americană.”
Noul proiect a fost dezvoltat în adâncurile ‘JP Morgan & Co.’, la indicațiile șefului Băncii Angliei, Montagu Norman. În centrul ideilor sale s-a aflat reprezentantul ‘Dresdner Bank’, Hjalmar Schacht, care l-a formulat în martie 1922, la sugestia lui John Foster Dulles (viitor secretar de stat în cabinetul președintelui Eisenhower) și consilier juridic al președintelui W. Wilson la Conferința de pace de la Paris.
Dulles a dat această notă administratorului șef ‘JP Morgan & Co.’, care l-a recomandat apoi pe H. Schacht în urma consultării cu Montagu Norman, guvernatorul Băncii Angliei.
În decembrie 1923, H. Schacht a devenit manager al Reichsbank și a avut un rol esențial în aducerea laolaltă a elitelor financiare anglo-americane și germane.
În vara anului 1924, la conferința de la Londra a fost adoptat proiectul cunoscut sub numele de ‘Planul Dawes’ (după numele președintelui comitetului de experți care l-a creat – bancher american și director al uneia dintre băncile grupului Morgan). El a cerut înjumătățirea reparațiilor și a rezolvat problema privind sursele de acoperire a acestora. Cu toate acestea, sarcina principală era asigurarea unor condiții favorabile pentru investițiile americane, ceea ce era posibil doar cu stabilizarea mărcii germane.
În acest scop, planul a acordat Germaniei un împrumut important de 200 de milioane de dolari, din care jumătate a fost acordat de JP Morgan.
În timp ce băncile anglo-americane au obținut controlul nu numai asupra transferului de plăți germane, ci și asupra bugetului, sistemului de circulație monetară și, în mare măsură, asupra sistemului de credit al țării.
Republica Weimar
Până în august 1924, vechea marcă germană a fost înlocuită de o nouă situație financiară stabilizată în Germania și, după cum scria cercetătorul G.D Preparta, Republica Weimar era pregătită pentru:
„cel mai pitoresc ajutor economic din istorie, urmat de cea mai amară recoltă din istoria lumii” – „un potop de neoprit de sânge american vărsat în venele financiare ale Germaniei”.
Consecințele acestei situații nu au întârziat să apară.
Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că reparațiile anuale trebuiau să acopere valoarea datoriei plătite de aliați, formată din așa-numitul ‘cerc absurd Weimar’.
Aurul pe care Germania îl plătea sub formă de reparații de război a fost vândut, amanetat și a dispărut în SUA, unde a fost returnat Germaniei sub forma unui plan de ‘ajutor’, care l-a dat Angliei și Franței, iar acestea, la rândul lor, trebuiau să plătească datoria de război a Statelor Unite. Apoi a fost suprapusă cu dobânzi și trimisă din nou în Germania. În cele din urmă, toți în Germania trăiau în datorii [erau îndatorați] , și era clar că, dacă Wall Street își retrăgea împrumuturile, țara ar fi suferit un faliment total.
În al doilea rând, deși creditul formal a fost emis pentru a asigura plata, acesta a reprezentat de fapt refacerea potențialului militar-industrial al țării.
Adevărul este că germanii au fost plătiți în acțiuni ale companiilor pentru împrumuturile acordate, astfel încât capitalul american a început să se integreze activ în economia germană.
Valoarea totală a investițiilor străine în industria germană în perioada 1924-1929 s-a ridicat la aproape 63 de miliarde de mărci de aur (30 de miliarde au fost reprezentate de împrumuturi), iar plata reparațiilor – 10 miliarde de mărci. 70% din venituri au fost asigurate de bancheri din Statele Unite, iar cele mai multe bănci erau din JP Morgan. Ca urmare, în 1929, industria germană era pe locul doi în lume, dar se afla în mare parte în mâinile principalelor grupuri financiar-industriale din America.
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler
‘Interessen-Gemeinschaft Farbenindustrie’, principalul furnizor al mașinii de război germane, a finanțat 45% din campania electorală a lui Hitler în anul 1930 și se afla sub controlul ‘Standard oil’ a lui Rockefeller.
Morgan, prin intermediul ‘General Electric’, controla industria radio și electrică germană prin AEG și Siemens (până în 1933, 30% din acțiunile AEG erau deținute de General Electric), prin intermediul companiei de telecomunicații ITT – 40% din rețeaua de telefonie din Germania.
În plus, aceștia dețineau 30% din acțiunile companiei producătoare de avioane ‘Focke-Wulf’.
‘General Motors’, care aparține familiei DuPont, a stabilit controlul asupra ‘Opel’.
Henry Ford a controlat 100% din acțiunile ‘Volkswagen’.
În anul 1926, cu participarea băncii lui Rockefeller, ‘Dillon, Reed & Co.’, a apărut al doilea monopol industrial ca mărime din Germania după ‘I.G. Farben’ – concernul metalurgic ‘Vereinigte Stahlwerke’ (Trustul Oțelului) Thyssen, Flick, Wolff, Feglera etc.
Cooperarea americană cu complexul militaro-industrial german a fost atât de intensă și generalizată încât, până în anul 1933, sectoarele cheie ale industriei germane și marile bănci, precum Deutsche Bank, Dresdner Bank, Danat-Bank (Darmstädter und Nationalbank) etc., se aflau sub controlul capitalului financiar american.
În același timp, se pregătea forța politică care urma să joace un rol crucial în planurile anglo-americane. Este vorba despre finanțarea partidului nazist și a lui Adolf Hitler personal.
După cum a scris fostul cancelar german Brüning în memoriile sale, încă din 1923, Hitler a primit sume importante din străinătate. Nu se știe unde s-au dus, dar au fost primite prin bănci elvețiene și suedeze.
De asemenea se știe că în anul 1922 la München a avut loc o întâlnire între A. Hitler și atașatul militar al SUA în Germania – căpitanul Truman Smith – care a întocmit un raport detaliat pentru superiorii săi de la Washington (din cadrul biroului de informații militare), în care vorbea în termeni elogioși despre Hitler.
Prin intermediul cercului de cunoștințe al lui Smith, Hitler a făcut cunoștință pentru prima dată cu omul de afaceri germano-american Ernst Franz Sedgwick Hanfstaengl, absolvent al Universității Harvard, care a jucat un rol important în formarea lui A. Hitler ca om politic, susținut de un sprijin financiar semnificativ, asigurându-i în același timp legături și comunicare cu personalități proeminente ale establishment-ului britanic.
Hitler a fost pregătit în politică, însă, în timp ce în Germania domnea sub Republica Weimar, partidul său a rămas la periferia vieții publice. Situația s-a schimbat dramatic odată cu începutul crizei financiare din anul 1929.
Încă din toamna anului 1929, după ce prăbușirea bursei americane a fost declanșată de Rezerva Federală, a început cea de-a treia etapă a strategiei establishmentului financiar anglo-american.
Rezerva Federală și JP Morgan au decis să nu mai acorde împrumuturi Germaniei, inspirate de criza bancară și de depresiunea economică din Europa Centrală. În septembrie 1931, Anglia a renunțat la etalonul aur, distrugând în mod deliberat sistemul internațional de plăți și tăind complet fluxul de „oxigen financiar” către Republica Weimar.
Dar un miracol financiar a avut loc cu partidul nazist: în septembrie 1930, ca urmare a unor donații mari de la Thyssen, ‘I.G. Farben’ și de la industriașul Emil Kirdorf (care era un susținător ferm al lui Adolf Hitler), partidul nazist a obținut 6,4 milioane de voturi și a ocupat locul al doilea în Reichstag, după care au fost activate investiții generoase din străinătate.
Principala legătură între marii industriași germani și finanțatorii străini, a devenit H. Schacht.
Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler
La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.
Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolph Hitler, finanțistul Germaniei, baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, în cadrul căreia programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.
Aici s-a rezolvat în cele din urmă problema transferului de putere către naziști, iar la 30 ianuarie 1933 Hitler a devenit cancelar. A început astfel punerea în aplicare a celei de-a patra etape a strategiei.
Atitudinea elitelor conducătoare anglo-americane în raport cu noul guvern nazist a fost foarte înțelegătoare.
Atunci când Hitler a refuzat să plătească reparațiile, ceea ce, firește, a pus sub semnul întrebării plata datoriilor de război, nici Marea Britanie, nici Franța nu i-au arătat pretențiile de plată.
Mai mult, după vizita sa în Statele Unite din mai 1933, H. Schacht a redevenit șeful Reichsbank, iar după întâlnirea sa cu președintele american și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.
În iunie, în timpul unei călătorii la Londra și a unei întâlniri cu Montagu Norman, Schacht a solicitat, de asemenea, un împrumut britanic de 2 miliarde de dolari, precum și o reducere și încetare a plăților pentru împrumuturile vechi.
Astfel, naziștii au obținut ceea ce nu au putut obține cu guvernul anterior.
În vara anului 1934, Marea Britanie a semnat acordul de transfer anglo-german, care a devenit unul dintre fundamentele politicii britanice față de cel de-al Treilea Reich, iar la sfârșitul anilor 1930, Germania a devenit principalul partener comercial al Angliei.
Banca Schroeder a devenit principalul agent al Germaniei în Marea Britanie, iar în anul 1936, biroul său din New York s-a asociat cu Rockefeller pentru a crea banca de investiții ‘Schroeder, Rockefeller & Co.’, pe care Times Magazine a numit-o ‘axa de propagandă economică a axei Berlin-Roma’.
După cum Hitler însuși a recunoscut, el și-a conceput planul său de patru ani pe baza împrumuturilor financiare străine, așa că acest lucru nu i-a inspirat niciodată cea mai mică îngrijorare.
În august 1934, compania americană Standard Oil [deținută de Rockefeller] din Germania a achiziționat 730.000 de acri de teren și a construit mari rafinării de petrol care au aprovizionat naziștii cu petrol. În același timp, Germania a primit în secret din Statele Unite cele mai moderne echipamente pentru fabricile de avioane, care urmau să înceapă producția de avioane germane.
Germania a primit un număr mare de brevete militare de la firmele americane ‘Pratt and Whitney’, ‘Douglas’, ‘Curtis Wright’, iar tehnologia americană a construit ‘Junkers-87’. În anul 1941, când cel de-al Doilea Război Mondial făcea ravagii, investițiile americane în economia Germaniei se ridicau la 475 de milioane de dolari. ‘Standard oil’ a investit – 120 de milioane de dolari, ‘General Motors’ – 35 de milioane de dolari, ITT – 30 de milioane de dolari, iar Ford – 17,5 milioane de dolari.
Strânsa cooperare financiară și economică dintre cercurile de afaceri anglo-americane și cele naziste a fost fundalul pe fondul căruia, în anii 1930, o politică de reconciliere a dus la cel de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, elitele financiare ale lumii au pus în aplicare Marea Depresiune 2.0 [2008], cu o tranziție ulterioară către o ‘Noua Ordine Mondială’.
Iuri Rubtsov este doctor în științe istorice, academician al Academiei ruse de științe militare și membru al Asociației internaționale a istoricilor celui de-al Doilea Război Mondial.
Traducere din limba rusă (în limba engleză) de Ollie Richardson pentru Fort Russ. (referințele nu sunt disponibile în această versiune a articolului)
ru-polit.livejournal (articolul original din anul 2009)
Comentariu saccsiv:
Consider textul util deoarece demonstreaza ca varianta cu care a fost indoctrinata opinia publica, precum ca Germania s-a ridicat din dezastrul in care era dupa primul razboi mondial doar construind autostrazi, este falsa prin omisiunile esentiale.
In completarea articolului de mai sus (pentru o mai buna intelegere a evenimentelor, ele vor fi prezentate cronologic):
MOISE GURAN: interzicerea numerarului este o falsă dezbatere, un subiect de inspirație nazistă
Eco politic: Moise Guran sare ca ars: Discuţia cu limitarea cash-ului e o falsă dezbatere!
Gând la gând parcă cu guvernanții, Moise Guran vede o falsă dezbatere în „aia cu interzicerea numerarului” ba, mai mult de atât, a identificat o „inspirație nazistă”, scrie cotidianul.ro.
„Este incredibil cât timp risipesc românii cu o falsă dezbatere – aia cu interzicearea numerarului. Bineînțeles că nu poate fi interzis, bineînțeles că este o temă inventată pentru campania electorală, o spaimă ridicolă (foarte apropiată de cea cu card=drac citit invers) pentru minți împuținate și paranoide și, bineînțeles, limitarea tranzacțiilor cash a picat mănușă, dacă nu cumva a fost anticipată.
Indiferent că cineva a știut sau nu că guvernul va încerca să limiteze tranzacțiile cu cash, constructul de comunicare, prin augmentarea unor spaime preexistente și indicarea unui vinovat, este de inspirație nazistă”, a scris Moise Guran pe Facebook, în contextul scandalului creat de limitarea banilor cash.
Economistul Bogdan Glăvan îl contrazice pe Guran
„Moise Guran, un jurnalist serios cu vastă influență, declară că „interzicerea numerarului este o falsă dezbatere(?!), un subiect de inspirație nazistă”(???!!!) și că „bineînțeles că nu poate fi interzis”.
Declarațiile sunt regretabile.
Dezbaterea nu este falsă, tot așa cum dezbaterea despre creșterea impozitelor de anul trecut și de acum doi ani nu a fost falsă, fiindcă, pe bune, s-a dovedit că am avut dreptate. Nu doar eu, ci toți cei care au preconizat creșterea birurilor în vreme ce toate oficialitățile negau și se jurau că nu o vor face.
Dezbaterea nu este falsă deoarece până acum cetățenii puteau face plăți între ei în limita a 50000 lei, iar de acum încolo limita a scăzut la 10000 lei. Adică nu poți să mai vinzi o banală mașină second hand decât prin bancă – deși, repet, nu era vorba de evaziune aici. Mai mult, plafoanele vor scădea și mai mai mult în 2025! Din 2025 cetățenii nu-și vor mai putea vinde chestii unii altora în numerar decât în limita a 5000 lei!
Domnule Guran, trebuie să realizăm faptul că prin această lege România devine țara cu cea mai mare restricție la plățile cash din UE, de doar câteva sute de euro (între comercianți max. 1000-2000 lei), în vreme ce țările de lângă noi permit plăți de mii de euro sau chiar nu au vreo restricție – nu mai zic de țările occidentale, unde majoritatea nu au restricții.
Ca fapt divers, dl. Ciucă însuși a declarat ieri că limitarea cash-ului trebuie rediscutată. Deci e o dezbatere
Dezbaterea nu este de inspirație nazistă. Cred că Moise Guran a vrut să spună că măsura însăși este de inspirație… nu mai comentez. Doar comuniștii au confiscat banii.
Cash-ul poate fi interzis și unii chiar vor limitarea sau interzicerea lui la scară planetară. S-au scris cărți despre asta. Nu de către așa-zisul „scriitor” George Simion, ci de către Kenneth Rogoff, (Harvard, economist-șef FMI) și de către alții. Ideea există, dezbaterea există, iar guvernul României face un pas serios în direcția asta, deși nici în programul de guvernare și nici în programul electoral nu au spus că vor face asta! Trist. În loc să ne concentrăm pe cum este mințită populația de către niște sociopați, care trăiesc din banii ei și care ar trebui să răspundă în fața populației, în loc să ne concentrăm să apărăm democrația și valorile liberale pentru care unii și-au dat viața la Revoluție, în loc să dezbatem profesionist în baza științei economice, noi o dăm în discuții de birt, a scris Glăvan pe pagina sa de pe rețeaua de socializare.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Video: MOISE GURAN despre BULETINELE CU CIP – nu e cu ANTIHRIST caci nu e cu RFID, ci doar cu CIP…
OPINIE: Ucrainenii nu mai au încredere în Occident. Înșelătoria criminală a ‘contraofensivei’
Global Research: Ukrainians Mistrust the West. The Murderous Fraud of the “Counteroffensive”
Ucrainenii nu mai au încredere în Occident. Înșelătoria criminală a ‘contraofensivei’
Evacuarea devine mobilizare. Azov s-a întors, iar Naziștii Ucraineni se relaxează.
De Rodney Atkinson, 24 August 2023, Global Research
Imagine: Freenations
Chiar și fanaticul neocomunist belicos, BBC, a publicat un articol în care spune că Ucraina ‘rămâne fără oameni’. Tinerii și bătrânii au fost de mult timp luați cu forța de pe străzi și aruncați în serviciile armate. Cea mai recentă arestare din partea lui Zelensky din rândul personalului de recrutare a armatei este o încercare de a intensifica recrutarea și de a împiedica cumpărarea de scutiri de la recrutare (se pare că prețul standard este de 7.500 de dolari! – aproximativ 18 salarii lunare medii).
Ucrainenii au înțeles acum, pe măsură ce cimitirele se extind și se amenajează altele noi, ceea ce alții mai perspicace știu de 20 de ani – că Ucraina a fost preluată de Occident, că alegerile sale au fost anulate, că liderii săi au fost înlăturați și că serviciile sale armate au fost extinse pentru a deveni cele mai mari din Europa – toate acestea pentru a fi folosite ca un berbec împotriva rușilor (dintre care milioane trăiesc în estul Ucrainei și mor sub bombardamentele Kievului de 9 ani).
Conservatorul european, a arătat că o majoritate covârșitoare a ucrainenilor au o neîncredere profundă în UE și NATO, 71% dintre respondenți afirmând că NATO și UE urmăresc doar interese egoiste și folosesc pur și simplu Ucraina în scopuri proprii. Într-adevăr, Ucraina este atât un berbec pentru interesele neoconservatorilor americani și ale industriei de afaceri/agricole/de apărare, cât și o scenă pentru trimiterea ucrainenilor la luptă, actorul Zelensky fiind cea mai proeminentă prezență scenică.
Cea mai recentă reprezentație este ‘contraofensiva’ dezastruoasă în care aproximativ 40.000 de soldați au fost uciși sau răniți și care se transformă treptat într-o ofensivă rusă, în special în zona Harkov. O sursă CIA pentru jurnalistul american de investigații Seymour Hersh a declarat că această contraofensivă prost pregătită a fost ‘un spectacol pus în scenă de Zelensky’, iar CIA l-a avertizat pe Blinken cu privire la posibilitatea unui eșec.
Moralul deplorabil al ucrainenilor slab pregătiți, cu vârste cuprinse între adolescenți și persoane de 60 de ani, a fost raportat de mult timp, trupele refuzând să avanseze și chiar întorcându-se împotriva comandanților lor. Un ordin al Ministerului ucrainean al Apărării avertizează că oamenii mobilizați nu ar trebui să primească imediat muniție pentru a nu exista riscul ca aceștia să se sinucidă.
Balitsky, viceguvernatorul regional rus al regiunii Zaporojie, care a invocat moralul scăzut și starea psihologică proastă a soldaților, a afirmat că două batalioane aeromobile ucrainene au refuzat să lanseze o ofensivă.
„Este vorba de aproximativ 500 de indivizi. Aceștia sunt obosiți să asiste la pierderea camarazilor lor și nu sunt dispuși să servească drept simplă carne de tun.”
Titlul din American Conservative spune:
„Faceți pace, proștilor!”
Iar mai jos continuă:
„Războiul prin procură al Americii împotriva Rusiei a transformat Ucraina într-un cimitir.”
La fel ca în cazul tuturor aventurilor dezastruoase ale SUA peste hotare, clasei politice americane nu-i ia prea mult timp să găsească pe hartă locurile unde să poarte războaie, fără să se gândească deloc la câți oameni vor muri.
Dacă ucrainenii au vreun succes, acesta este în sud, în zona de la sud de Orejov, unde au făcut progrese spre Rabotino, dar chiar și acolo satele pe care le-au câștigat nu pot fi ocupate, deoarece se află sub un puternic control al focului rusesc. Iar Rabotino se află la kilometri distanță de prima linie de apărare rusă.
În această zonă, Forțele Armate ale Ucrainei și-au trimis ultimele rezerve, brigada 82 de asalt aerian antrenată în Occident, echipată cu tancuri Challenger și vehicule de luptă ale infanteriei germane Marder. Acestea au suferit pierderi grele și nu au reușit să cucerească Rabotino.
Evacuarea devine mobilizare
Avansul rusesc în regiunea Harkov a fost impresionant, iar principalul oraș Kupiansk este atacat. Peste 60 de așezări sunt evacuate în regiunea Harkov.
Disperarea regimului ucrainean de a găsi mai mulți recruți pentru a înlocui numărul îngrozitor de morți și răniți de pe front este evidentă în utilizarea cinică a evacuării, pentru a captura și mobiliza oamenii evacuați:
În special, bărbații nu au voie să urce în autobuzele de evacuare, indiferent de vârsta și starea lor de sănătate. Mai mult, după ce și-au luat rămas bun de la rudele și prietenii lor, mai mulți bărbați au fost deja duși la o comisie medicală pentru a fi mobilizați în AFU (armata ucraineană).
Un alt șiretlic pentru a capta recruți – cum ar fi organizarea într-o zonă a unei conferințe despre ‘cum să eviți mobilizarea’, care s-a dovedit a fi o capcană. Cei care s-au prezentat au fost imediat înrolați!
Trupele naziste ucrainene se relaxează
Zelensky a încărcat pe canalul său de Telegram un videoclip în care apare întâlnindu-se cu fondatorul Batalionului Azov, Andriy Biletsky, care a declarat că ‘va conduce rasele albe ale lumii într-o cruciadă finală… împotriva Untermenschen-ului condus de semiți’. Bineînțeles că imbecilul Biden este prea ocupat să-i numească pe republicani ‘suprematiști albi’ pentru a observa că înarmează și antrenează adevărați suprematiști naziști în Ucraina!
A fost anunțată întoarcerea batalionului nazist Azov pe front. Iată câțiva dintre aliații Occidentului care se relaxează! Numărul negărilor occidentale ale nazismului răspândit în societatea ucraineană a scăzut, observ – pentru că este pur și simplu de netăgăduit.
Polonia: mii de suporteri au afișat bannere împotriva Ucrainei / Opriți ucrainizarea Poloniei! Fuck Bandera
Sursa foto: sport.pl
Scandal monstru în Polonia, după ce suporterii echipei Slask Wroclaw au afișat bannere împotriva Ucrainei, la meciul disputat contra celor de la Zaglebie Lubin.
Mai precis, aceștia au acuzat Ucraina pentru masacrul din Volînia, din 1943.
„Ucrainienii au ucis copii în Volînia”, „80 de ani de tăcere rușinoasă în spatele nostru. Volînia ’43” – sunt bannerele care au apărut înt tribune în timpul meciului dintre Śląsk Wrocław și Zagłębie Lubin.
Pe una dintre tribune, în spatele porții, un grup organizat de suporteri a prezentat un mesaj roșu uriaș pe un fundal negru: „Volînia ’43”. Literele au fost pictate astfel încât să pară a curge sânge. Deasupra acestuia, era scris: „80 de ani de tăcere rușinoasă în spatele nostru”, iar dedesubt: „Genocidul tăinuit, pentru că victimele erau polonezi”. De asemenea, au aprins torțe.
Pe lângă pancarta referitoare la Volînia, au apărut și multe alte mesaje mai mici și vulgare, cum ar fi: „Opriți ucrainizarea Poloniei”, „Ucrainienii au ucis copii în Volînia”, „Fuck UPA”, „Bandera hoțule” și „Jos banderiții”.
Nu este prima dată când suporterii din Wrocław – al treilea oraș al Poloniei ca mărime – afișează mesaje antiucrainene.
În luna martie a acestui an, Liga Profesionistă a sancționat clubul cu o amendă de 15.000 de zloți, deoarece la sfârșitul lunii februarie, în timpul meciului cu Lech Poznań, suporterii din Wrocław au afișat o pancartă cu mesajul „Asta nu este războiul nostru”.
Înainte, în octombrie anul trecut, pe tribunele stadionului Tarczyński Arena a apărut lozinca „Opriți ucrainizarea Poloniei”.
Astfel, suporterii au făcut referire la masacrul comis de naționaliștii ucraineni din februarie 1943 până în februarie 1944, în care au murit aproximativ 50-60.000 de polonezi.
Mesajele vin în contextul în care statul polonez a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai Ucrainei, de la începutul războiului declanșat de Rusia.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
THE TIMES OF ISRAEL: Nepotul unui fascist ucrainean și moștenirea colaborării naziste
Global Research: Istoria nazismului în Ucraina. Cine este Stepan Bandera?
Extremismul din Ucraina – pădurea care nu se vede de copaci?
Putea fi invinsa Germania nazista fara participarea Uniunii Sovietice?
Sursa: https://www.globalresearch.ca/reason-why-they-want-cancel-anniversary-victory-over-nazism/5819227
De ce vor să anuleze aniversarea victoriei asupra nazismului
De Manlio Dinucci, 15 Mai 2023, Global Research
Sursa imaginii: The Unz Review
O operațiune politico-mediatică de amploare este în curs de desfășurare la nivel internațional pentru anularea aniversării victoriei asupra nazismului. Discursul președintelui Putin de la parada militară din 9 mai de la Moscova, cu ocazia celei de-a 78-a aniversări a Victoriei, a fost prezentat în Occident ca un discurs discret, fără a i se dezvălui conținutul real.
În Letonia și în alte țări din est, poliția i-a identificat și chiar arestat pe cei care au adus un omagiu celor uciși în războiul împotriva nazismului.
În Ucraina, cu ocazia comemorării aniversării Victoriei asupra nazismului, a fost impusă o interdicție absolută și amenințarea cu arestarea sau chiar mai rău.
În același timp, acțiunea de eradicare a tot ce este rusesc se intensifică. Monumentele care comemorează prețul plătit de Rusia pentru a elibera Europa și lumea de nazism sunt distruse – în Ucraina, Letonia și alte țări din Europa de Est: 27 de milioane de oameni au murit, dintre care peste jumătate erau civili, ceea ce corespunde unui procent de 15% din populație (în comparație cu pierderile de 0,3% ale SUA în tot cel de-al Doilea Război Mondial); aproximativ 5 milioane de oameni au fost deportați în Germania; peste 1.700 de orașe și orașe mari, 70.000 de sate mici au fost devastate; 30.000 de fabrici au fost distruse.
În Letonia, celor 550.000 de vorbitori de limbă rusă, care alcătuiesc peste un sfert din populație, li se refuză dreptul de a-și folosi propria limbă, impunându-li-se un examen dificil de limba letonă: cei care nu îl trec sunt expulzați din țară. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că Letonia este membră a Uniunii Europene, care garantează minorităților dreptul de a se exprima în propria limbă.
UE a mers chiar mai departe: a decretat ziua de 9 mai ca fiind „Ziua Europei”. Ursula von der Leyen a mers să o sărbătorească la Kiev pentru a „demonstra că Uniunea Europeană este alături de Ucraina, care luptă pentru idealurile Europei pe care le sărbătorim astăzi”. Ea i-a spus acest lucru președintelui Zelenski, care tocmai a semnat o lege pentru a șterge orice simbol rusesc din Ucraina, ștergând astfel propria istorie a Ucrainei.
În același timp, Curtea Supremă ucraineană a decis că simbolurile diviziei SS Galicia, care s-a făcut vinovată de crime îngrozitoare, nu sunt naziste și, prin urmare, pot fi folosite și astăzi în demonstrații.
*
Manlio Dinucci, scriitor premiat, analist geopolitic și geograf, Pisa, Italia. Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare a Globalizării (CRG).
Comentariu saccsiv:
N-a fost o fericire nici bolsevismul instaurat in partea de Europa ocupata de Armata Rosie…
De fapt, Europa occidentala celebreaza si ea Ziua Victoriei impotriva nazismului si capitularea Germaniei, dar cu o zi inainte de restul continentului:
Si ca o paranteza, se fudulesc aiurea francezii cu parada militara, caci ei aproape ca nici nu au contat in victoria impotriva Germaniei. Cu mult mai meritorie a fost armata romana, insa ticalosia aliata s-a vazut inca de atunci, unii fiind rasplatiti cu laurii, altii…
OPINII: capitulare necondiționată pentru Germania
Sursa: https://historia.ro/sectiune/general/8-mai-1945-capitulare-neconditionata-pentru-576079.html
8 mai 1945, ora 23.01:capitularea militară germană în fața forțelor Aliate intra efectiv în vigoare pe toate câmpurile de luptă. Cu acest pas, Aliații obținuseră doar o parte din țelul lor final – capitularea necondiționată militară ȘI politică, așa cum o ceruse pentru prima dată președintele american Roosevelt la Conferința inter-aliată de la Casablanca din ianuarie 1943.
Pentru puterile occidentale și politica formulată de ele la Casablanca, capitularea necondiționată reprezenta cel mai potrivit mijloc pentru eliminarea totală a statului național-socialist. Aliații respingeau în mod categoric posibilitatea negocierii cu un inamic pe care-l considerau criminal și refuzau să aibă în vedere orice condiție ar fi fost oferită sau cerută de conducerea germană. Spre deosebire de cazul sfârșitului Primului Război Mondial – când Antanta a adoptat ideile cuprinse în Cele 14 puncte ale lui Wilson, acum Aliații erau hotărâți să-și asigure libertatea totală de acțiune. Conducerii militare și politice germane urma să i se impună semnarea unei capitulări politice necondiționate, așa cum avea să fie ea redactată de forțele victorioase.
Cererea pentru o capitulare politică nu avea precedent în dreptul internațional. Spre deosebire de tratatele de armistițiu, dreptul internațional considera – și așa e și în prezent – capitularea drept un acord pur militar încheiat între forțele armate ale statelor beligerante. Cererea pentru o capitulare politică și militară necondiționată gândită de Aliații occidentali la Casablanca urma să stabilească, deci, un precedent în legislația internațională.
Publicul a votat pentru ca o strada din Kiev sa poarte numele unui individ cu rol-cheie in formarea Waffen-SS Galizien
Wikipedia
Consiliul municipal din Kiev ar putea numi o stradă după un colaborator nazist și oficial SS, a anunțat directorul Comitetului Evreiesc Ucrainean, Eduard Dolinsky, citat de Jerusalem Post.
Potrivit lui Dolinsky, o stradă din capitala ucraineană ar putea fi redenumită în urma unei moțiuni adoptate de consiliul municipal cu numele lui Volodimir Kubiovici, care, în timpul Holocaustului, a fost puternic implicat în formarea Waffen-SS Galizien, o forță militară nazistă formată din voluntari ucraineni.
Dolinsky a explicat că o comisie de experți istorici din cadrul Primăriei din Kiev a prezentat mai multe opțiuni pentru redenumirea actualei străzi Prjevalski din Kiev.
Numele sugerate de comisia istorică au fost apoi propuse de primărie pentru un vot public pe aplicația Kyiv Digital, unde votul va rămâne deschis până la 16 aprilie.
Opțiunea de redenumire a străzii în cinstea lui Volodimir Kubiovici a primit până în prezent majoritatea voturilor, 31%, a doua și a treia opțiune ca importanță primind doar 18% și, respectiv, 10%.
După încheierea votului public, Consiliul Municipal din Kiev va vota pentru a aproba redenumirea străzii în cinstea lui Kubiovici.
Cine a fost Kubiovici ?
Înainte de începerea Holocaustului, Kubiovici a fost un susținător puternic al Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN-M) și, în aprilie 1941, a cerut crearea unui stat autonom în cadrul Ucrainei, în care polonezii și evreii să nu aibă voie să trăiască.
Mai târziu, în timpul războiului, în 1943, Kubiovici și-a asumat un rol-cheie în formarea Waffen-SS Galizien și și-a anunțat public disponibilitatea de a lua armele și de a lupta pentru cauza nazistă.
După ce Armata Roșie s-a apropiat de Polonia în 1944, Kubiyovych a fugit în Germania, iar apoi în Franța după capitularea naziștilor. În Franța, a fost redactor-șef al Enciclopediei de studii ucrainene, cel mai mare proiect academic realizat de ucrainenii expatriați în timpul Războiului Rece.
Enciclopedia de studii ucrainene reflecta viziunile naționaliste ale lui Kubiovici și avea ca scop conservarea moștenirii Ucrainei sub regimul sovietic.
Astăzi, enciclopedia există online, atât în limba sa maternă, cât și în limba engleză, și este încă actualizată frecvent cu articole axate pe patrimoniul și cultura ucraineană.
Enciclopedia Internet a Ucrainei evită să menționeze trecutul nazist al lui Kubiovici, concentrându-se în schimb pe activitatea sa de dinainte și de după cel de-al Doilea Război Mondial, spunând doar atât: „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a condus Comitetul Central Ucrainean (UCC) din Cracovia și în 1943 a luat parte la organizarea Diviziei Galiziene”.
Kubiovici a murit la Paris în 1985, iar până în prezent este recunoscut de mulți ca fiind un cercetător ucrainean proeminent și important, iar lucrările sale continuă să fie difuzate pe scară largă, în ciuda trecutului său nazist.
În cazul în care o stradă din Kiev va purta într-adevăr numele său, nu va fi prima dată când Ucraina a ales să onoreze memoria lui pe Kubiovici. În anul 2000, serviciul poștal ucrainean a emis un plic pretimbrat în cinstea celei de-a 100-a aniversări a nașterii sale, iar în orașul ucrainean Liov, o placă în onoarea oficialului nazist se află și în prezent.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
THE TIMES OF ISRAEL: Nepotul unui fascist ucrainean și moștenirea colaborării naziste
Global Research: Istoria nazismului în Ucraina. Cine este Stepan Bandera?
Polonia: ‘Ucrainenii vor trebui să recunoască crimele de genocid din Volânia!’
MASACRUL de la ODESSA: In 2014, nazisti ucrainieni au ucis sau ars de vii zeci de pro rusi in cladirea Casei Sindicatelor
Masacrul de la Odessa de acum opt ani, din mai 2014: cum huligani neonaziști susținuți de regimul de la Kiev au ucis locuitori din Odessa: dovezi fotografice
Publicat pe 02 Mai 2022, de Global Research
Publicat inițial pe 5 mai 2014.
Acestea sunt crimele comise de bandele neonaziste din Sectorul de Dreapta și Svoboda în luna mai 2014.
***
Acum opt ani:
Astăzi comemorăm masacrul de la Odessa, din 2 mai 2014, despre care mass-media corporatistă a vorbit foarte puțin.
***
Următorul text și următoarele fotografii au fost trimise către Global Research la două zile după masacrul din 2 mai 2014. Acestea indică o agendă atent planificată pentru a arde de vii oameni în interiorul clădirii Sindicatelor.
Imaginile, precum și rapoartele, sugerează că numărul morților a fost semnificativ mai mare decât cel publicat de mass-media.
Mass-media occidentală a fost implicată în acte de mușamalizare și denaturare, descriindu-i pe cei cu cămăși maro, autoproclamații neo-naziști, drept naționaliști și ‘patrioți cinstiți’. Guvernele occidentale au atribuit cu nonșalanță ‘paramilitarilor pro-ruși’ atrocitățile din Odesa.
Huliganii neonaziști au primit sprijin direct din partea Sectorului de Dreapta și Svoboda, care joacă un rol central în guvernul de coaliție. Sectorul de Dreapta este susținut de Washington.
Mulțimea neonazistă din Odesa poartă amprenta terorismului sponsorizat de SUA (de exemplu, Siria), antrenată să comită atrocități împotriva civililor. Ucigând cu impunitate. Crimă în masă.
Un regim neo-nazist la Kiev este o realitate. Confirmat de Bild din Germania:
„Zeci de specialiști de la Agenția Centrală de Informații a SUA și de la Biroul Federal de Investigații consiliază guvernul ucrainean”.
A venit autoproclamata comunitate internațională în ajutorul oamenilor din Odesa?
De Michel Chossudovsky, editor la Global Research, 5 mai 2014, 2 mai 2022.
***
O mare tragedie a avut loc în orașul portuar Odessa vineri, 2 mai 2014.
Susținătorii federalismului au fost fugăriți până la Casa Sindicatelor de mulțimea din Sectorul de Dreapta. Clădirea a luat foc la scurt timp după aceea, ceea ce s-a soldat (conform rapoartelor oficiale) cu 42 de morți.
Conform publicației frallik, înarticolul +18 Какубивалиодесситов в ДомеПрофсоюзов – деталисценария…
Ужепонятно, что в ДомеПрофсоюзов в Одессебылоубитомногоболее 42 человек. Провокаторыувлеклилюдей в здание, гдеихможнобылоубиватьбезнаказанно, с наслаждением и безсвидетелей. Пожаравнутризданиянебыло – былапостановкапожара, чтобысписатьнанегомассовоеуничтожениегражданУкраины.
„Este deja clar că mai mult de 42 de persoane au fost ucise în Casa Sindicatelor din Odessa. Provocatorii ademeneau oamenii în clădirea în care a fost posibil să îi ucidă cu impunitate, cu mare plăcere și fără martori. Focul din interiorul clădirii a fost pus pentru a ascunde uciderea în masă a cetățenilor ucraineni.”
Сначалаподжогпалатокнаплощади и организациязначительногопоплощадиоткрытогопламенинафонездания. ЛюдейувлекаютподзащитумассивныхдверейДомаПрофсоюзов. У сторонниковфедерализманаплощадинебылозаранеезаготовленныхбутылок с зажигательнойсмесью. Откудажевозникпожарвнутриздания?
„Mai întâi, au dat foc corturilor din piață, ceea ce a dus la apariția unor zone mari de foc deschis în apropierea clădirii. Oamenii captivi au fost forțați să se ascundă în spatele ușilor masive ale Casei Sindicatelor. Susținătorii federalismului nu aveau pregătite în prealabil cocktailuri Molotov. De unde a apărut focul în interiorul clădirii?”
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
6 comments