NATO a început unul dintre cele mai mari exerciţii militare în Estonia, denumit ”Ariciul”. Zece ţări, printre care Finlanda şi Suedia, participă la exercițiu
Unul dintre cele mai mari exerciţii NATO din ţările baltice se află în prezent în desfăşurare în Estonia şi se va termina pe 3 iunie. Denumit ”Ariciul”, exerciţiul implică 10 ţări, inclusiv Finlanda şi Suedia, care au anunţat că vor solicita oficial să se alăture Alianţei Nord-Atlantice în zilele următoare, şi sunt desfăşuraţi aproximativ 15.000 de militari, relatează News.ro.
NATO a anunţat că scopul exerciţiilor este de a ”îmbunătăţi pregătirea şi interoperabilitatea” forţelor sale şi au fost planificate înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, însă pe fondul ameninţării reprezentare de Rusia vor fi urmărite îndeaproape.
Aproximativ 15.000 de militari sunt implicaţi în exerciţiul din Estonia, reprezentând unul dintre cele mai mari exerciţii militare desfăşurate în ţară din 1991.
Exerciţiul are loc la 64 km de cea mai apropiată bază militară a Rusiei şi are rolul de a simula un atac din partea Rusiei asupra Estoniei.
Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat luni că aderările Finlandei şi Suediei la NATO nu constituie ”o ameninţare” în sine, însă Rusia va reacţiona faţă de desfăşurări militare.
În pofida numelui său de cod, Exerciţiul NATO Ariciul (NATO Exercise Hedgehog / ”Siil” în estonă) are loc într-o perioadă de tensiuni crescute în regiunea baltică, spune corespondentul de securitate al BBC, Frank Gardner.
Sursa foto: Twitter / NATO eFP Battlegroup Lithuania
Erdogan este ferm în declarații: „Turcia nu aprobă aderarea Suediei și Finlandei la NATO”
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, se opune aderării Suediei și Finlandei la NATO. Liderul de la Ankara a declarat, luni, că nu este cazul ca delegaţiile celor două ţări să vină în Turcia pentru a-l convinge. În opinia sa, Suedia este un „incubator” de organizaţii teroriste şi a susținut că există răufăcători chiar în parlamentul de la Stockholm.
Turcia, lovitură pentru Suedia și Finlanda
Ministerul suedez al Afacerilor Externe a anunțat că înalți reprezentanți de la Helsinki și Stockholm vor călători „în curând” în Turcia pentru a discuta obiecțiile Ankarei privind aderarea lor la NATO. Cu toate acestea, Erdogan a spus că diplomații nu ar trebui să se obosească să vină, deoarece nu-și schimbă declarația.
Erdogan se opune aderării la NATO
Guvernul de la Ankara acuză Suedia şi Finlanda că adăpostesc persoane legate de grupuri considerate teroriste, cum ar fi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), şi discipoli ai clericului musulman Fethullah Gulen, acuzat de Turcia că a coordonat puciul nereuşit din 2016.
„Cum putem avea încredere în ei? (…) Nu vom ceda în privinţa aderării la NATO a celor care aplică sancţiuni împotriva Turciei”, a explicat Erdogan.
Cele două țări nordice au confirmat oficial că vor depune candidatura pentru integrarea în alianța militară occidentală, punând capăt deceniilor de neutralitate. Suedia și Finlanda au luat decizia istorică în contextul războiului din Ucraina.
Acuzații de terorism
Turcia are obiecții cu privire la aderarea celor două țări la NATO, acuzându-le că îi susțin pe militanții kurzi pe care Ankara îi consideră teroriști și că nu au extrădat zeci de suspecți. Potrivit ministrului turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, „țările care susțin terorismul nu ar trebui să fie aliate în NATO”. Acesta a adăugat că Turcia a cerut atât Finlandei, cât și Suediei „să nu mai susțină grupurile teroriste”.
Integrarea celor dou țări nordice în blocul militar ar fi o „greșeală”
Anterior, președintele Recep Tayyip Erdogan a subliniat că nu este posibil ca Turcia, membră NATO, să susțină planurile Suediei și Finlandei de aderare la pact, declarând că țările nordice sunt „casa multor organizații teroriste”. Intrarea celor două state scandinave în blocul militar ar fi o „greșeală”, aşa cum a fost şi aderarea Greciei, a avertizat liderul de la Ankara.
„Urmărim evoluţiile în legătură cu Suedia şi Finlanda, însă nu avem un aviz pozitiv, deoarece NATO a făcut o eroare în privinţa Greciei anterior, împotriva Turciei. În plus, ţările scandinave, din păcate, sunt aproape ca nişte case de oaspeţi pentru organizaţiile teroriste”, a acuzat, vineri, Erdogan, invocând PKK, clasată drept organizaţie teroristă de către Turcia, UE şi SUA.
Turcia nu aprobă aderarea Suediei și Finlandei la NATO. Anunțul lui Erdogan vine după ce ambele țări nordice au confirmat candidatura. Acesta a spus că delegațiile diplomatice din cele două state, care au inversat decenii de neutralitate militară, nici măcar nu ar trebui să se deranjeze să vină la Ankara pentru discuții.
Suedia nu va organiza un referendum dacă parlamentul decide aderarea țării la NATO: „Există informații cu privire la securitatea națională care sunt secrete, deci vor fi probleme importante care nu se pot discuta și informații importante care nu se vor afla în atenția publicului”
Prim-ministra Suediei, Magdalena Andersson. Foto: Profimedia Images
OPINIE: Situația militară din Ucraina
Sursa: https://www.globalresearch.ca/the-military-situation-in-the-ukraine/5778420
Situația militară în Ucraina
De Jacques Baud, fost colonel al Statului Major General, fost membru al Serviciului elvețian de informații strategice, specialist în Europa de Est, 25 Aprilie 2022, Global Research, via Centrul Francez de Cercetare în domeniul Informațiilor, Martie 2022
Prima parte: Drumul spre război
De ani de zile, de la Mali la Afganistan, am lucrat pentru pace și mi-am riscat viața pentru ea. Așadar, nu este vorba de a justifica războiul, ci de a înțelege ce ne-a condus către acesta. […]
Haideți să încercăm să examinăm rădăcinile conflictului [ucrainean]. Începe cu cei care, în ultimii opt ani, au vorbit despre ‘separatiștii’ sau ‘independentiștii’ din Donbass. Acesta este un termen impropriu. Referendumurile desfășurate de cele două republici autoproclamate din Donețk și Lugansk în mai 2014, nu au fost referendumuri de ‘independență’ (независимость), așa cum au susținut unii jurnaliști fără scrupule, ci referendumuri de ‘autodeterminare’ sau ‘autonomie’ (самостоятельность). Calificativul ‘pro-rus’ sugerează că Rusia ar fi fost parte în conflict, ceea ce nu a fost cazul, iar termenul ‘vorbitori de limbă rusă’ ar fi fost mai onest. În plus, aceste referendumuri au fost desfășurate împotriva sfatului lui Vladimir Putin.
De fapt, aceste republici nu urmăreau să se separe de Ucraina, ci să aibă un statut de autonomie, care să le garanteze utilizarea limbii ruse ca limbă oficială – deoarece primul act legislativ al noului guvern rezultat în urma răsturnării, cu sprijinul americanilor, a președintelui [ales în mod democratic] Ianukovici, a fost abolirea, la 23 februarie 2014, a legii Kivalov-Kolesnichenko din 2012, care făcea din limba rusă o limbă oficială în Ucraina. Un pic ca și cum puciștii germani ar fi decis ca franceza și italiana să nu mai fie limbi oficiale în Elveția.
Această decizie a provocat o furtună în rândul populației vorbitoare de limba rusă. Rezultatul a fost o represiune feroce împotriva regiunilor vorbitoare de limbă rusă (Odesa, Dnepropetrovsk, Harkov, Lugansk și Donețk), care s-a desfășurat începând cu februarie 2014, și care a dus la o militarizare a situației și la unele masacre oribile ale populației ruse (la Odesa și Mariupol, cele mai notabile).
În această etapă, prea rigid și absorbit de o abordare doctrinară a operațiunilor, statul major ucrainean a supus inamicul, dar fără a reuși să triumfe efectiv. Războiul purtat de autonomiști [a constat în]…. operațiuni extrem de mobile desfășurate cu mijloace ușoare. Cu o abordare mai flexibilă și mai puțin doctrinară, rebelii au reușit să exploateze inerția forțelor ucrainene pentru a le ‘prinde în capcană’ în mod repetat.
În 2014, când eram la NATO, eram responsabil cu lupta împotriva proliferării armelor de calibru mic și încercam să detectăm livrările de arme rusești către rebeli, pentru a vedea dacă Moscova era implicată. Informațiile pe care le-am primit atunci proveneau aproape în întregime de la serviciile de informații poloneze și nu se ‘potriveau’ cu informațiile care veneau de la OSCE [Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa] – și, în ciuda unor acuzații destul de grosolane, nu au existat livrări de arme și echipamente militare din partea Rusiei.
Rebelii au fost înarmați datorită dezertării unităților ucrainene vorbitoare de limbă rusă care au trecut de partea rebelilor. Pe măsură ce eșecurile ucrainene au continuat, batalioanele de tancuri, artilerie și antiaeriene au îngroșat rândurile autonomiștilor. Aceasta este ceea ce i-a împins pe ucraineni să se angajeze în acordurile de la Minsk.
Dar imediat după semnarea Acordurilor de la Minsk 1, președintele ucrainean Petro Poroșenko a lansat o masivă ‘operațiune antiteroristă’ (ATO/Антитерористична операція) împotriva Donbassului. Sfătuiți prost de ofițerii NATO, ucrainenii au suferit o înfrângere zdrobitoare la Debaltsevo, ceea ce i-a obligat să se angajeze în Acordurile de la Minsk 2.
Este esențial să reamintim aici că Acordurile de la Minsk 1 (septembrie 2014) și Minsk 2 (februarie 2015) nu prevedeau separarea sau independența republicilor, ci autonomia acestora în cadrul Ucrainei. Cei care au citit Acordurile (sunt foarte puțini cei care le-au citit de fapt) au constatat că statutul republicilor urma să fie negociat între Kiev și reprezentanții republicilor, pentru o soluție internă în cadrul Ucrainei.
Acesta este motivul pentru care, începând din 2014, Rusia a cerut în mod sistematic punerea în aplicare a Acordurilor de la Minsk, refuzând în același timp să fie parte la negocieri, deoarece era o chestiune internă a Ucrainei. Pe de altă parte, Occidentul – condus de Franța – a încercat sistematic să înlocuiască Acordurile de la Minsk cu ‘formatul Normandia’, care i-a pus față în față pe ruși și ucraineni. Cu toate acestea, să ne amintim că nu au existat niciodată trupe rusești în Donbass înainte de 23-24 februarie 2022. Mai mult, observatorii OSCE nu au observat niciodată cea mai mică urmă de unități rusești care să fi operat în Donbass înainte de această dată. De exemplu, harta serviciilor de informații americane publicată de Washington Post la 3 decembrie 2021 nu prezintă trupe rusești în Donbass.
În octombrie 2015, Vasyl Hrytsak, directorul Serviciului de Securitate ucrainean (SBU), a mărturisit că doar 56 de luptători ruși au fost observați în Donbass. Acest lucru era exact comparabil cu elvețienii care mergeau să lupte în Bosnia în weekend, în anii ’90, sau cu francezii care merg să lupte în Ucraina astăzi.
Armata ucraineană se afla atunci într-o stare deplorabilă. În octombrie 2018, după patru ani de război, procurorul militar șef al armatei ucrainene, Anatoli Matios, a declarat că Ucraina a pierdut 2.700 de oameni în Donbass: 891 din cauza bolilor, 318 în accidente rutiere, 177 în alte accidente, 175 din cauza otrăvirilor (alcool, droguri), 172 din cauza mânuirii neglijente a armelor, 101 din cauza încălcării regulilor de securitate, 228 din cauza crimelor și 615 din cauza sinuciderilor.
De fapt, armata ucraineană a fost subminată de corupția cadrelor sale și nu s-a mai bucurat de sprijinul populației. Potrivit unui raport al Ministerului britanic de Interne, la rechemarea rezerviștilor din martie/aprilie 2014, 70% nu s-au prezentat la prima sesiune, 80% la a doua, 90% la a treia și 95% la a patra. În octombrie/noiembrie 2017, 70% dintre recruți nu s-au prezentat la campania de rechemare ‘Fall 2017’ (Toamna lui 2017). Fără a pune la socoteală sinuciderile și dezertările (de multe ori trecute la autonomiști), care au ajuns până la 30% din forța de muncă din zona ATO. Tinerii ucraineni au refuzat să meargă să lupte în Donbass și au preferat emigrarea, ceea ce explică, cel puțin parțial, și deficitul demografic al țării.
Ministerul ucrainean al Apărării s-a adresat apoi NATO pentru a contribui la transformarea forțelor sale armate în forțe mai „atractive”. După ce lucrasem deja la proiecte similare în cadrul Națiunilor Unite, am fost rugat de NATO să particip la un program de refacere a imaginii forțelor armate ucrainene. Dar acesta este un proces pe termen lung, iar ucrainenii doreau să acționeze rapid.
Astfel, pentru a compensa lipsa soldaților, guvernul ucrainean a apelat la miliții paramilitare…. În 2020, acestea constituiau aproximativ 40% din forțele ucrainene și numărau aproximativ 102.000 de oameni, potrivit Reuters. Acestea erau înarmate, finanțate și antrenate de Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Franța. Erau de peste 19 naționalități.
Aceste miliții operau în Donbass din 2014, cu sprijin occidental. Chiar dacă este discutabil termenul ‘nazist’, rămâne faptul că aceste miliții sunt violente, transmit o ideologie grețoasă și sunt virulent antisemite…[și] sunt compuse din indivizi fanatici și brutali. Cel mai cunoscut dintre acestea este Regimentul Azov, a cărui emblemă amintește de Divizia a 2-a SS Das Reich Panzer, venerată în Ucraina pentru eliberarea de sovietici a orașului Harkov, în 1943, înainte de a comite masacrul de la Oradour-sur-Glane din 1944 în Franța. [….]
Caracterizarea paramilitarilor ucraineni drept ‘naziști’ sau ‘neonaziști’ este considerată propagandă rusă. Dar nu este punctul de vedere al publicației Times of Israel sau al Centrului pentru contraterorism al Academiei West Point. În 2014, revista Newsweek părea să îi asocieze mai degrabă cu… Statul Islamic. Alegeți!
Așadar, Occidentul a sprijinit și a continuat să înarmeze miliții care din 2014 s-au făcut vinovate de numeroase crime împotriva populației civile: violuri, tortură și masacre….
Integrarea acestor forțe paramilitare în Garda Națională ucraineană nu a fost deloc însoțită de o ‘denazificare’, așa cum pretind unii.
Finlanda și Suedia vor aplica pentru aderarea la NATO în luna mai, în ciuda avertismentelor Rusiei – mass media locală
Trupe NATOFoto: Shutterstock Editorial / Profimedia Images
Finlanda și Suedia își vor exprima împreună dorința de a adera la NATO în luna mai, au informat luni ziarele tabloide Iltalehti din Finlanda și Expressen din Suedia, citând surse apropiate subiectului, relatează Reuters și The Guardian.
Ambele țări vor anunța că vor aplica pentru a adera la NATO în săptămâna 16-22 mai, în timpul vizitei președintelui Finlandei, Sauli Niinistö, la Stockholm.
Ambele țări și-au întărit cooperarea cu alianța militară de când Rusia a anexat Crimeea, însă ambele țări nordice au optat să rămână în afara ei. Recenta invazie a Ucrainei de către Rusia a dus la o schimbare bruscă a atitudinii ambelor țări față de NATO.
Parlamentul finlandez a început pe 20 aprilie dezbaterea dacă va solicita aderarea la NATO după ce invazia Rusiei a Ucrainei a dus la o creștere a sprijinului politic și public pentru aderarea la alianța militară.
În ciuda ultimelor avertismente ale Moscovei cu privire la întăririle nucleare în regiunea baltică, dacă Finlanda sau Suedia vecine se alătură alianței militare conduse de SUA, premierul Finlandei, Sanna Marin, a declarat că țara ei va decide „destul de repede, în câteva săptămâni” dacă va solicita aderarea.
O traducătoare de la baza NATO vrea modificarea Acordului dintre România și SUA, privind statutul forțelor SUA în țara noastră
Sursă foto cotidianul.ro
Ana Maria Nuciu a chemat în judecată Guvernul României solicitând obligarea acestuia să modifice „Acordul între România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forțelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30 octombrie 2001”. Mai exact, aceasta dorește ca cetățenii americani să fie cercetați de România, și nu de SUA, cum stipulează acest acord. În anul 2019, Ana Maria Nuciu, traducătoare în baza NATO de la Mihail Kogălniceanu, a sesizat DIICOT în privința unui bordel care ar fi fost organizat în incinta bazei, pentru militarii americani. La 27 octombrie 2021, Tribunalul Constanța a respins cererea ca inadmisibilă, această sentință rămânând definitivă prin hotârârea Curții de Apel Constanța din 13 aprilie 2022.
Magistrații din cadrul Curții de Apel Constanța au respins recursul ca nefondat deoarece Tribunalul Constanța a fost sesizat cu o cerere având ca obiect obligarea Guvernului României să modifice Acordul între România și Statele Unite ale Americii privind statutul forțelor Statelor Unite ale Americii în România. În mod corect judecătorul fondului, invocând dispozițiile constituționale ale art.1 referitor la separația puterilor în stat, precum și ale Legii nr.24/2000 a constatat că adoptarea, respectiv modificarea dispozițiilor legale revine altor puteri ale statului și nu celei judecătorești care poate doar aplica legile în litigiile deduse judecății. Mai exact, instanţele judecătorești aplică legile şi nu legiferează şi nici nu au iniţiativă legislativă. Acordul internaţional a cărui modificare se urmăreşte de către reclamantă nefiind un act administrativ-spre deosebire de hotărârile de guvern- ce emană de la Guvernul României, acesta nu poate fi anulat printr-o acțiune judecătorească. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Constanța recursul înaintat de Ana Maria Nuciu.
Virgil STOIAN
OPINIE: NATO va lupta până la ultimul ucrainean pentru a face Rusia să sângereze și pentru promovarea intereselor geopolitice occidentale
Sursa: https://www.globalresearch.ca/nato-admits-wants-ukrainians-keep-dying-bleed-russia-not-peace/5777411
NATO recunoaște că vrea ca ‘ucrainenii să fie sacrificați în continuare’dar nu pentru pace, ci pentru a face Rusia să sângereze
NATO îi vede pe ucraineni ca pe o simplă carne de tun în războiul său imperial de proximitate, împotriva Rusiei.
De Ben Norton, 13 Aprilie 2022, Global Research
Sursa imagine: Al Mayadeen English
Alianța militară NATO, condusă de SUA, a arătat clar că este dispusă să lupte până la ultimul ucrainean pentru a face Rusia să sângereze și pentru promovarea intereselor geopolitice occidentale.
Într-o mărturisire șocantă, The Washington Post a recunoscut că unele state membre NATO doresc ca ‘ucrainenii să continue lupta, și să moară’ pentru a împiedica Rusia să obțină avantaje politice.
Se pregateste ceva in Balcani?
DIGI 24 HD, 24 martie 2022:
Președintele României a atras atenția asupra necesității sprijinirii și a celorlalte state partenere care au de înfruntat efectele crizei de securitate generate de Rusia și asupra întăririi rezilienței acestora, în special Republica Moldova, Georgia și Bosnia și Herțegovina.
Numele Bosniei a fost mentionat deseori in stirile referitoare la summit-ul extraordinar al NATO din martie, dar detalii nu ni s-au oferit.
Intre timp, Aleksandar Vucic a revendicat o victorie zdrobitoare în alegerile prezidenţiale din Serbia pe motiv ca Serbia a ales aceasta cale:
Vladimir Putin l-a felicitat pe Vucic, ba mai mult, a discutat cu acesta despre extinderea cooperării ruso-sârbe în domeniul energiei, dupa cum informeaza DIGI 24 HD, care adauga faptul ca după ce Uniunea Europeană a impus sancţiuni Rusiei, ca reacţie la invazia în Ucraina, compania croată de transport petrolier Jadranski Naftovod (JANAF) a anunţat că va întrerupe din 15 mai transportul de ţiţei prin oleoductul din Marea Adriatică pentru compania petrolieră sârbă NIS, al cărei acţionar majoritar este Gazprom Neft. JANAF a declarat că pentru anul acesta are un contract cu NIS pentru transportul unei cantităţi totale de 3,2 milioane de tone de ţiţei.
Conform Flux 24, după forumul croato-american, președintele Croației, Zoran Milanović, a declarat ca „Serbia trebuie să decidă singură dacă din punctul de vedere al geografiei politice este de partea vestului” si că prevede „continuarea prăbușirii Serbiei, din punct de vedere economic”, adaugand ca „(Serbia) este membră a Parteneriatului pentru Pace, nu a Pactului de la Varșovia. Participă la exerciții cu Vestul, de unde primește ajutoare militare, dar cumpără armament din Rusia” iar sârbii sunt o „categorie politică specială”. „Sunt plini de talent, fermecători și uneori autodestructivi. Eu îmi doresc vecini normali, oameni care nu se vor lăuda că au cumpărat avioane second hand și vor să se confrunte cu Croația care este mult mai puternică”
Suparare mare si in grupul politic al Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților (S&S) din Parlamentul European. Conform Flux 24:
În comunicatul dat publicității după victoria lui Vučić la alegerile prezidențiale și a Partidului Progresist Sârb la alegerile parlamentare, grupul S&D subliniază că Belgradul trebuie să se alăture sancțiunilor impuse de UE Rusiei, deoarece un comportament contrar va avea consecințe negative asupra perspectivei europene a Serbiei. „Revenirea pluralismului parlamentar în Serbia este o schimbare în bine. Însă socialiștii și democrații europeni regretă că cetățenii nu au putut alege pe baza unor informații libere, fără presiuni din partea partidului de guvernământ” – se subliniază în comunicat. Europarlamentarul S&D din Olanda, Thijs Reuten, șeful delegației Parlamentului European care a monitorizat alegerile din Serbia, a declarat că „marele succes” al acestor alegeri a fost participarea opoziției, dar din păcate, „în afară de o prezență mai mare la vot, nu s-a întâmplat nimic pozitiv”.
Deputatul S&D din Croația, Tonino Picula, purtător de cuvânt al grupului pentru politică externă, a declarat că „nu are nicio speranță” și nici Comisia Europeană nu ar trebui să aibă. „Președintele Aleksandar Vučić și partidul său SNS, afiliat Partidului Popular European, va continua să ridiculizeze democrația. După ce a refuzat să-și îndeplinească obligația de stat candidat la UE și să impună sancțiuni Rusiei, acum Vučić agravează situația. Serbia trebuie să facă o alegere clară. Sau UE sau se va confrunta cu consecințe serioase” – a declarat Picula, adăugând că grupul S&D nu și-a modificat poziția, iar Consiliul European nu ar trebui să deschidă noi capitole de negociere cu Serbia până când Vučić nu alege clar parcursul european, respectiv până când „nu renunță la încălcarea deliberată a statului de drept și până nu impune sancțiuni Rusiei”
Joe Biden spune ca SUA va conduce Noua Ordine Mondiala. Atunci Rusia ce va conduce? Cumva o coalitie impotriva acestei Noi Ordini Mondiale?
In preambul, traducerea articolului UKRAINE REPRESENTS GLOBALISM AND RUSSIA IS STANDING UP TO THEM, ISRAELI POLITICIAN REVEALS de pe ISRAEL 365 NEWS:
UCRAINA REPREZINTĂ GLOBALISMUL ȘI RUSIA LE ȚINE PIEPT, DEZVĂLUIE UN POLITICIAN ISRAELIAN
De ADAM ELIYAHU BERKOWITZ, 27 Martie 2022, Israel365 News
Tanc rusesc –Shutterstock
Pe 24 martie 1999 a început bombardarea Serbiei de către NATO
În seara zilei 24 martie 1999 a început bombardarea Serbiei de către blocul euro-atlantic. Bombardamentele au durat până pe 11 iunie 1999.
Au fost lansate fără aprobarea Consiliului de Securitate ONU, după refuzul preşedintelui Slobodan Miloşevici de a accepta un acord de pace cu grupările teroriste albaneze din Kosovo, înarmate şi sprijinite activ de Occident şi unele state din Orientul Mijlociu.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
1 comment