IOSIF STALIN si OCULTISMUL. Liderul sovietic se inchina la draci…
Am mai postat acest articol in 2012. Il repostez cu cateva completari, pentru cititorii mai noi:
Sursa: Joseph Stalin’s occult knowledge and experiments
Trecutul ocult al conducatorului sovietic a fost discutat la fel de mult precum ocultismul celui de-al treilea Reich. Ce rol a jucat Iosif Stalin, cel care a condus tara catre „victoria socialismului” pentru aproape 30 de ani? A fost un dictator oarecare sau a avut forte necunoscute in spatele sau? Din nefericire nu avem decat cateva intamplari la indemana.
De exemplu, este cunoscut faptul ca Stalin a urmat Seminarul Teologic Tiflis impreuna cu viitorul magician, filozof si ocultist faimos Georgi Gurdjieff si ca la un moment dat a fost prieten cu el. A mai fost o teorie cum ca Iosif Dzhugashvili a facut parte dintr-un fel de „fratie estica” oculta care era formata din Gurdjieff si adeptii sai.
Sursele care vorbesc despre Gurdjieff mentioneaza o figura misterioasa, printul Nizharadze. Acesta era un pseudonim al omului al carui suflet a fost inlocuit la nivel energetic, ceea ce l-a transformat intr-un zombi. Gurdjieff descrie o expeditie in Golful Persic, printre membrii numarandu-se el si Printul Nizharadze. El povesteste ca „printul” s-a imbolnavit de febra pe drum, ceea ce i-a facut pe calatori sa stea o luna in Baghdad. Este cunoscut ca intre 1899 – 1900 Dzhugashvili a lucrat in laboratorul de geofizica din Tiflis, deci teoretic ar fi putut sa ia parte la aceasta expeditie. Fata liderului a fost acoperita cu ciupituri – ar fi putut sa fie aceasta un efect secundar al febrei „persice”?
Pseudonimul liderului partidului – Koba – ridica de asemenea niste intrebari. Tradus din vechile scrieri bisericesti slavone, inseamna „vrajitor” sau „profet”. Acesta era numele regelui persan Kobadesa, care a cucerit Georgia de est la sfarsitul secolului al 5-lea. Istoricul bizantin Teophanes spune ca Kobades era un mare magician si seful sectei care avea idealuri apropiate de cele ale comunismului, ca de exemplu impartirea proprietatii in parti egale pentru a elimina diferentele dintre bogati si saraci.
In epoca lui Stalin securitatea de stat crease un intreg departament dedicat cautarii semnelor civilizatiilor extraterestre si a civilizatiilor ancestrale. Bolsevicii aveau nevoie de cunostinte si tehnologie care ar fi putut sa-i faca invincibili.
De asemenea se mai spune ca in 1941 Stalin a vizitat in secret vestita Matrona binecuvantata din Moscova (Matrona Dmitrievna Nikonova). Conform unei teorii, Matrona i-a spus lui Stalin: „Cocosul Rosu va castiga. Victoria va fi a ta. Esti singurul sef care nu va parasi Moscova.” Conform unei alte teorii, ea l-a lovit pe lider cu pumnul in frunte spunand: „Moscova nu renunta, gandeste, gandeste si imediat cum va veni Alexander Nevsky, el ii va conduce pe toti inapoi”.
Guvernul de la acea vreme a folosit un hipnotizator faimos, Wolf Messing. Se spune ca odata Stalin l-a chemat si i-a ordonat sa obtina 100.000 dintr-o banca folosind doar o bucata de hartie goala. El trebuia sa convinga casierul ca vede un cec de 100.000, dar cand experimentul a fost incheiat si casierul a vazut o foaie goala in locul unui cec, a suferit un infarct. O alta insarcinare a lui Messing a fost sa mearga la biroul lui Beria fara permis, trecand de garzile de securitate. El a indeplinit-o fara dificultate.
Exista de asemenea dovezi ca „liderul poporului” avea cunostinte vrajitoresti si capacitati extrasenzoriale. Parapsihologii spun ca majoritatea portretelor il infatiseaza pe Stalin cu o pipa deoarece tutunul pe care il fuma era arma magica de aparare a lui Stalin care nu-i lasa pe ceilalti sa-i patrunda in „aura”.
Daniel Andreev spunea in cartea sa „Trandafirul lumii” ca Stalin era capabil sa intre intr-o transa speciala – hohha – care-i permitea sa vada cele mai adanci straturi ale lumii astrale. Liderul obisnuia sa mearga la culcare chiar inainte de zori, deoarece putea sa intre in corpul sau astral doar la anumite ore, cand noaptea era pe sfarsite. In aceste momente chiar si infatisarea lui Stalin se schimba – ridurile ii dispareau, pielea i se netezea, iar obrajii i se imbujorau.
Stalin avea nevoie de Hohha pentru a obtine energie si pentru a prezice evenimente viitoare. Astfel Stalin afla ce fel de necazuri sau pericole il amenintau si incerca sa le previna. Conform lui Andreev, in timpul unei transe Stalin a comunicat cu spirite si demoni. Executiile in masa erau de fapt jertfe aduse acestor fiinte astrale. De aceea Iosif Stalin a reusit sa ramana la putere mai mult decat oricare alt conducator sovietic.
*Iosif Vissarionovich Stalin a fost nascut Iosif Vissarionovich Dzhugashvili
Comentariu saccsiv:
E mult limbaj new age in textul de mai sus. Ce faceau, de fapt, toti acestia era o inchinare la draci.
Sa ne amintim si ce spunea Karl Marx:
„Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii„
Tot el mai scria ca instrumentele de tortura sunt bune deoarece asigura locuri de munca, atat fierarilor cat si calailor…
Karl Heinrich Marx (1818 – 1883) a fost un evreu din Germania, celebru filosof, sociolog, teoretician politic, revolutionar, idol al comunismului.
Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el si nici Engels n-au inventat comunismul. Ei au fost influentati direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875).
OPINII: capitulare necondiționată pentru Germania
Sursa: https://historia.ro/sectiune/general/8-mai-1945-capitulare-neconditionata-pentru-576079.html
8 mai 1945, ora 23.01:capitularea militară germană în fața forțelor Aliate intra efectiv în vigoare pe toate câmpurile de luptă. Cu acest pas, Aliații obținuseră doar o parte din țelul lor final – capitularea necondiționată militară ȘI politică, așa cum o ceruse pentru prima dată președintele american Roosevelt la Conferința inter-aliată de la Casablanca din ianuarie 1943.
Pentru puterile occidentale și politica formulată de ele la Casablanca, capitularea necondiționată reprezenta cel mai potrivit mijloc pentru eliminarea totală a statului național-socialist. Aliații respingeau în mod categoric posibilitatea negocierii cu un inamic pe care-l considerau criminal și refuzau să aibă în vedere orice condiție ar fi fost oferită sau cerută de conducerea germană. Spre deosebire de cazul sfârșitului Primului Război Mondial – când Antanta a adoptat ideile cuprinse în Cele 14 puncte ale lui Wilson, acum Aliații erau hotărâți să-și asigure libertatea totală de acțiune. Conducerii militare și politice germane urma să i se impună semnarea unei capitulări politice necondiționate, așa cum avea să fie ea redactată de forțele victorioase.
Cererea pentru o capitulare politică nu avea precedent în dreptul internațional. Spre deosebire de tratatele de armistițiu, dreptul internațional considera – și așa e și în prezent – capitularea drept un acord pur militar încheiat între forțele armate ale statelor beligerante. Cererea pentru o capitulare politică și militară necondiționată gândită de Aliații occidentali la Casablanca urma să stabilească, deci, un precedent în legislația internațională.
OPINIE. Originile conflictului dintre Polonia și Ucraina: Ucraina de Vest și Polonia Mare
Global Research: History: The Origins of the Polish-Ukrainian Conflict: West Ukraine and Greater Poland
Istorie: Originile conflictului dintre Polonia și Ucraina: Ucraina de Vest și Polonia Mare
De Dr. Vladislav B. Sotirović, 17 Aprilie 2023, Global Research
Józef Piłsudski
Chiar de la început, trebuie remarcat faptul că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial în vara anului 1914, pe harta politică a Europei nu figurau nici Polonia, nici Ucraina. Polonia era considerată o regiune istorică, în timp ce Ucraina era una geografică.
Ziua Femeii si comunismul
Foto: https://www.nationalworld.com/news/people/clara-zetkin-who-international-womens-day-founder-4054941
8 Martie este „Ziua Femeii” de mai bine de un secol, dar începuturile ei nu sunt legate de flori, dulciuri și bucurie. Ideea a apărut într-o perioadă în care femeile erau grav nedreptățite și începeau lupta pentru drepturi. Au fost la început greve, violențe, proteste uriașe. Politica avea și ea multe de spus pe atunci. Cum a devenit 8 Martie o zi de bucurie?
Ziua femeii – Începuturi în vremurile când femeile erau nedreptățite
Istoria Zilei Internaționale a Femeii este strâns legată de mișcarea feministă și de lupta femeilor pentru drepturi sociale și politice. Primele semne că va exista o zi dedicată femeilor sunt din secolul al XIX-lea și au fost inspirate de luptele sociale și politice ale doamnelor.
Două evenimente sunt considerate ca fiind precursoare ale Zilei Internaționale a Femeii: în 1857 a avut loc un protest al femeilor care lucrau in industria textilă din New York, motivele fiind condițiile de muncă foarte grele și salariile scăzute. Protestatarele au fost atacate de polițiști. Doi ani mai târziu, angajatele industriei textile din New York și-au format primul sindicat. Erau vremuri în care, pentru muncă similară, femeile primeau mult mai puțini bani decât bărbații.
În anii 50 ai secolului trecut a circulat o informație, care s-a dovedit falsă, cum că prima „Zi a Femeii” ar fi fost sărbătorită la New York în 1907, pentru a marca 50 de ani de la protestul femeilor textiliste. Nu există vreo dovadă că s-ar fi ținut o astfel de sărbătoare în 1907.
8 Martie câștigă teren
În anul 1908, aproximativ 15.000 de femei au manifestat în New York, cerând salarii mai bune, scăderea timpului de muncă și dreptul la vot. Acesta a fost primul eveniment important al mișcării „sufragetelor” din SUA.
Cu siguranță o „zi a femeii” a fost sărbătorită în 1909, dar a fost o zi Națională a femeii, nu „internațională” – „National Woman’s Day”, ca parte a unei campanii organizate de Partidul Socialist din SUA „Socialist Party of America”.
În 1910, o femeie socialistă din Danemarca, numită Clara Zetkin, a propus ca 8 martie să fie declarată Ziua Internațională a Femeii, în cadrul unei conferințe a Internaționalei Socialiste de la Copenhaga. Ziua ar fi trebuit să fie sărbătorită în fiecare an, în toate țările, drept o modalitate de a atrage atenția asupra luptei pentru drepturile femeilor și pentru egalitatea de gen.
Primul „8 Martie” a fost sărbătorit în 1911 – în Austria, Danemarca, Germania și Elveția – cu manifestații și evenimente publice organizate de către femei și organizațiile întemeiate de acestea. În 1913, Ziua Internațională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Rusia, iar în anul următor, 1914, femeile din mai multe țări europene au organizat mitinguri pentru a protesta împotriva Primului Război Mondial.
Ziua Femeii și legătura cu Lenin
În Rusia, pe 8 martie 1917 (23 februarie pe stil vechi), femeile din Petrograd (St Petersburg) au făcut o grevă în semn de protest față de condițiile precare de trai, față de penuria de alimente și față de război (două milioane de ruși muriseră în primul Război Mondial).
Această grevă pentru „pâine și pace” a fost unul dintre evenimentele care au dus la Revoluția din Octombrie, evenimentul care a determinat căderea guvernului țarist și abdicarea țarului Nicolae al II-lea, iar bolșevicii au venit la putere.
După preluarea puterii, liderii bolșevici, inclusiv Vladimir Lenin, au adoptat 8 martie ca zi oficială a sărbătoririi realizărilor femeilor și a drepturilor lor. Guvernul provizoriu bolșevic le-a acordat femeilor și dreptul de vot.
Alexandra Kollontai este numele femeii care a condus manifestația de la 1917, Ea este cea care a reprezentat statul sovietic în negocierile avute în perioada noiembrie 1943 – iunie 1944 cu ambasadorul român în Suedia, Frederic Nanu, pentru stabilirea condițiilor de ieșire a României din alianța cu Germania.
Prin urmare, 8 martie a devenit Ziua Internațională a Femeii sub influența mișcării socialiste și a revoluției ruse din 1917, iar legătura cu Lenin constă în faptul că liderii bolșevici au adoptat această sărbătoare ca o formă de recunoaștere a contribuției femeilor la Revoluția Rusă
La scurt timp, comuniștii din China și Spania adoptau Ziua femeii ca sărbătoare oficială. Ziua femeii este celebrată în câteva zeci de țări.
Ziua Internațională a Femeii este declarată nelucrătoare în URSS, în 1965. Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută oficial de către Națiunile Unite, zece ani mai târziu. ONU a proclamat anul 1975 ca „An Internațional al Femeii,” iar perioada 1976-1985 a devenit „Deceniul ONU pentru femei”.
Regimurile comuniste din Europa de Est, inclusiv România, au adoptat Ziua Internațională a Femeii drept sărbătoare oficială și au promovat-o drept o modalitate de a recunoaște contribuția femeilor la dezvoltarea societății și de a promova egalitatea de gen. Astfel, Ziua Internațională a Femeii a devenit o sărbătoare importantă în cultura și tradiția acestor țări. În Europa de Vest, 8 Martie nu este o sărbătoare oficială și este marcată în general mai discret.
A dispărut în ultimele decenii conotația politică a zilei de 8 Martie și a devenit o zi în care femeile sunt răsfățate cu flori, dulciuri și cadouri.
În România, după cum bine știm, 8 Martie înseamnă multe flori, bomboane, mărțișoare și diverse cadouri pentru femei. Se fac și mese festive, unele doamne și domnișoare merg la spectacole de teatru sau muzică, iar altele, în vacanțe.
Copiii, încă de acum câteva decenii, fac de 8 Martie cadouri mamelor, învățătoarelor, colegelor, bunicilor și mătușilor. Se insista în anii 80 mult pe ideea de „Ziua Mamei”, se țineau mici serbări la școală și mamele erau invitate, iar copiii confecționau și ofereau mici felicitări.
În SUA nu este mare fast
Deși 8 martie nu este o sărbătoare oficială în Statele Unite, multe organizații și grupuri de „advocacy” pentru drepturile femeilor organizează evenimente și campanii pentru a aduce în atenția publică problema inegalității de gen și a drepturilor femeilor.
În ceea ce privește cadourile, în Statele Unite există o altă sărbătoare similară cu Ziua Internațională a Femeii, și anume Ziua Mamei (Mother’s Day), care are loc în a doua duminică din luna mai. În această zi, femeile și mamele primesc multe cadouri.
Surse: History.com, Enciclopedia Britannica, Wikipedia, Agerpres
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Basarabia de Sud, vechi teritoriu românesc de la sud de Republica Moldova şi pana la Marea Neagra, stăpânit actualmente de Ucraina, unde etnicii români se confruntă cu o acţiune violentă de deznaţionalizare pusă în practică de statul ucrainean
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugeac
Bugeacul (în ucraineană, rusă şi bulgară Буджак, transliterat: Budjak, în turcă şi găgăuză Bucak, în germană Budschak) este parte din Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre şi Marea Neagră, în componenţa Ucrainei de azi.
Scurt istoric al conflictului dintre Biserica Ortodoxa si statul sovietic, de la revolutia bolsevica pana la destramarea URSS
Sursa: https://www.rt.com/russia/570820-conflict-between-church-and-bolsheviks/
‘Nu există Dumnezeu!’: Cum a contribuit conflictul dintre Biserica Creștină Ortodoxă și Uniunea Sovietică la definirea Rusiei moderne
În urmă cu 105 ani, bolșevicii erau excomunicați
De Georgii Tkachev, 02 Februarie 2023, RT
„Nebunilor, reveniți-vă la cap, opriți-vă din masacrele voastre sângeroase. Ceea ce faceți nu este doar cruzime – ci fapte satanice, pentru care veți arde în focurile iadului în viața de apoi și veți fi blestemați de posteritate.” Cu aceste cuvinte, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Tihon, s-a adresat poporului în februarie 1918. Discursul a fost un răspuns la pogromurile antireligioase care aveau loc în toată țara.
A marcat începutul unui lung conflict între guvernul sovietic și Biserica Ortodoxă, care reverberează în societatea rusă până în prezent. Un credincios religios care, în același timp, susține sincer idealurile comuniste și simte nostalgie față de URSS, este un tip de persoană aparent contradictorie și exotică, dar destul de comună în Rusia. Un exemplu celebru fiind politicianul Gennady Zyuganov, care crede că însuși Iisus Hristos a fost un comunist.
La 20 mai 1958 se hotarea retragerea tuturor trupelor sovietice staţionate în România
Sursa: https://www.rador.ro/2022/05/20/calendarul-evenimentelor-20-mai-selectiuni-7/
Cu 64 de ani în urmă (1958), la Consfătuirea de la Moscova a Comitetului Politic Consultativ al statelor membre Tratatului de la Varşovia, desfășurată între 20 şi 24 mai, s-a aprobat (în ultima zi a consfătuirii) hotărârea privind retragerea tuturor trupelor sovietice staţionate în România, justificându-se această măsură prin faptul că ţara noastră nu avea graniţă comună cu nicio ţară nesocialistă şi nu era, deci, ameninţată direct de forţele militare ale NATO. Trupele sovietice staţionate din 1944, fără întrerupere, pe teritoriul României au fost retrase, în urma tratativelor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cu Nikita Hruşciov, în lunile iunie şi iulie ale aceluiaşi an.
Video: Masacrul de la Fantana Alba
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord unde între 2000 și 4000 de români au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România.
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83
Fântâna Albă (în ucraineană Біла Криниця, transliterat: Bila Krînîțea, în rusă Белая Криница, transliterat: Belaia Krinița și în germană Fontina Alba, Biala Kiernica sau Weissenbrunn) este un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Volcineț.
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83,_Ad%C3%A2ncata
Masacrul a avut loc în Duminica de Paşti:
MASACRUL de la FANTANA ALBA. Un Katyn românesc aproape uitat…
OPINIE (video, Greg Reese – Infowars.com.): ENEMIES WITHIN (Dusmanii din interior, subtitrare in limba romana)
https://banned.video/watch?id=6234a8e88c6751070d3c48fc
Cu subtitrare in limba romana:
https://www.brighteon.com/3a06c0ef-2d75-41da-afcb-742266b098f6
Transcriptul:
Prima țară care a reușit să dezvolte și să producă în masă patogeni letali a fost Marea Britanie, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial; urmată la scurt timp de Statele Unite, Germania, Franța, și Japonia. În timp ce multe țări le-au produs în masă, Japonia era celebră pentru folosirea armelor biologice, ucigând aproape jumătate de milion de soldați și civili chinezi în câteva campanii militare – inclusiv bombardarea în 1940 a localității Ningbo, din China, când unitatea secretă a Japoniei de luptă cu arme biologice, Unitatea 731, a aruncat bombe de ceramică umplute cu muște vii care erau purtătoare de ciumă bubonică.
Compania farmaceutică germană IG Farben Bayer a efectuat experimente letale pe prizonieri și a ucis mai mult de jumătate de milion de oameni, folosind o substanță bazată pe cianură – Zyklon-B.
SUA au pus bazele propriului lor program de dezvoltare a armelor biologice, în 1942, la Fort Dietrich în Maryland. Până la sfârșitul războiului a fost terminată construirea mai multor clădiri noi, unde erau produse în masă antrax-ul și alte arme biologice.
După război, directorii IG Farben au fost condamnați la procesele de la Nuremberg, dar oamenii de știință au fost cooptați în secret în programele de arme biologice ale SUA.
Japonia plănuia să atace orașul San Diego din California folosind o armă biologică sub forma ciumei, dar s-au predat cu trei săptămâni înainte de momentul planificat al atacului.
Pe când cercetătorii japonezi arestați de forțele sovietice au fost judecați pentru crime de război, cei capturați de SUA au primit imunitate în secret, în schimbul colaborării cu echipa americană de cercetare a armelor biologice.
La mult timp după al doilea război mondial, programul american de dezvoltare a armelor biologice a continuat să se extindă, cu ajutorul unor criminali de război germani și japonezi. În 1969, guvernul SUA a încheiat oficial programul lor de arme biologice ”ofensive”, dar au continuat cu un program de arme biologice ”defensive”. Aceasta a fost nimic mai mult decât o schimbare de termeni făcută înaintea convenției de interzicere a armelor biologice din 1972. SUA urmau să continue experimentele cu agenți patogeni letali și producerea lor, dar acum sub pretextul ”apărării”, mai exact, al ”apărării” de Rusia.
Din toate țările implicate în cercetarea armelor biologice, Rusia are o actovitate minusculă în domeniu. Conducerea SUA pretinde că Uniunea Sovietică avea cel mai mare program de arme biologice din istorie, dar această afirmație se bazează numai pe o misterioasă scurgere de antrax din 1979 și pe mărturia singulară a defectorului sovietic Ken Alibek, care a fost și el cooptat în programul de arme biologice al SUA și care a ajutat SUA să înconjoare Rusia cu laboratoare periculoase de cercetare a armelor biologice.
Acum Rusia dă publicității documente confiscate care arată cercetările efectuate în laboratoarele biologice ale NATO din Ucraina, care au fost securizate de ruși. Aceste laboratoare se pare că dezvoltau arme biologice cu inginerie genetică, proiectate să atace anumite populații slavice, și experimentau moduri de transmitere a acestor boli folosind lilieci, căpușe, păduchi și muște – similar cu ce făcea unitatea japoneză 731, înainte să fie transferată în secret în SUA. În acest timp, lui Bill Gates i se permite să dea drumul la sute de milioane de țânțari modificați genetic în Statele Unite, ca un fel de experiment de controlare a bolilor.
Orice ai spune despre Vladimir Putin și Rusia, nu ei sunt cei care poartă război cu oamenii din occident. Acest lucru îl fac Forumul Economic Mondial împreună cu marile bănci și pionii lor din programul ”Marea Resetare”.
După ce guvernul SUA a impus sancțiuni asupra întregului popor rus, Putin a răspuns impunând sancțiuni numai asupra câtorva criminali cunoscuți din Kabala ”Marii Resetări”, ca și cum ar fi transmis un mesaj poporului american că ”avem aceeași inamici”. În timp ce elitele globale lucrează la distrugerea statelor-națiuni, Rusia reinventează conceptul de stat-națiune. Rusia speră să devină cel mai mare producător din lume de alimente produse ecologic, în timp ce globaliștii vor să ne bage pe gât mâncare modificată genetic, gândaci, și carne sintetică. Globaliștii încearcă să distrugă familia atacând-o până la pântecul femeii, în timp ce Rusia vrea să construiască o societate bazată pe valorile creștine și familie. Guvernul rus pune populației civile la dispoziție buncăre antiatomice pentru a putea supraviețui în caz de război nuclear, în timp ce guvernul SUA nu a pregătit absolut nimic pentru oameni. Suntem pe cont propriu, dar FEMA ne amintește să păstrăm distanța socială (când ne adăpostim de bombele atomice), în timp ce guvernul ne aduce la sapă de lemn și declanșează un război nuclear.
A transmis, pentru infowars.com, Greg Reese.
Comentariu saccsiv:
Deocamdata, eu il consider pe Vladimir Putin ca fiind un pion alb.
A fost Rusia înșelată de SUA? Der Spiegel publică un document stânjenitor
Cea mai mare parte a propagandei Kremlinului pe tema crizei ucrainene se bazează pe acuzația de rea-credință la adresa americanilor și a aliaților lor.
Propaganda Kremlinului
Chiar în aceste zile, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin , a repetat mai multe ori, „că Moscova a fost înșelată și înșelată flagrant” de statele occidentale, care au dat asigurări că Alianța Nord-Atlantică nu se va extinde spre Est.
Totul pornește de la interviul acordat de ultimul secretar general al Partidului Comunist Sovietic pentru The Daily Telegraph din 7 mai 2008. „Americanii ne-au promis că NATO nu va depăși niciodată granițele Germaniei după reunificarea acesteia, dar acum că jumătate din Europa Centrală și de Est sunt membre, mă întreb care a fost garanția care ni s-a acordat? Neloialitatea lor este un factor foarte periculos pentru un viitor pașnic, deoarece a arătat poporului rus că nu se poate avea încredere în ei”.
Apoi, cu alte ocazii, Gorbaciov și-a mărturisit regretul că a avut încredere în cuvintele lui Bush și ale lui Baker. În întâlnirea din Malta, Baker l-a asigurat pe naivul Gorbaciov că „jurisdicția NATO nu se va extinde nici măcar un centimetru spre est”. Acordul verbal era clar: dacă Rusia renunță la hegemonia sa asupra Europei Centrale și de Est, Statele Unite nu vor profita în niciun fel de această concesie pentru a-și lărgi influența și a amenința securitatea strategică a Rusiei.
Un gentleman’s agreement niciodată oficializat în scris și pe care, de-a lungul anilor, diferitele administrații din Washington și terminalele lor europene l-au negat cu încăpățânare. Ultimul în ordine cronologică, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg , care în ultimele zile a reiterat sec că „nimeni, niciodată, la nicio dată și nicăieri, nu a făcut astfel de promisiuni Uniunii Sovietice”.
Să fie toate acestea minciunile unui bătrân ca Gorbaciov sau numai propaganda Kremlin? Se pare că nu. În numărul care se află acum în chioșcurile de ziare, săptămânal german Der Spiegel publică un document cel puțin penibil.
Ce promisiuni li s-au făcut sovieticilor?
E vorba procesele- verbale – găsite în Arhivele Naționale Britanice de politologul american Joshua Shifrinson – ale reuniunii directorilor politici ai ministerelor de externe ale Statelor Unite, Marii Britanii, Franței și Germaniei, desfășurată la Bonn, pe 6 martie, 1991.
Tema este securitatea în Europa Centrală și de Est și relațiile cu Rusia învinsă, descurajată, dar încă capabilă, potrivit celort prezenți, de o reacție puternică în cazul în care securitatea ei ar fi amenințată.
În fața ipotezei unei solicitări a unor țări din fostul bloc sovietic (Polonia în primul rând) de a adera la NATO, britanicii, americanii, germanii și francezii au convenit că acest lucru este pur și simplu „inacceptabil”. În numele Berlinului, Jurgen Hrobog a spus: „Am clarificat în timpul „negocierilor 2 plus 4” privind reunificarea Germaniei, cu participarea Republicii Federale Germania, Republicii Democrate Germane, SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie. Marea Britanie și Franța, că nu intenționăm să avansăm Alianța Atlantică dincolo de Oder. Și, prin urmare, nu putem acorda Poloniei sau altor națiuni din Europa Centrală și de Est posibilitatea de a se alătura acesteia”. Potrivit lui Hrobog, această poziție fusese convenită cu Cancelarul Federal Helmut Kohl și ministrul de externe, Hans-Dietrich Genscher.
După cum scrie Der Spiegel, cu aceeași ocazie, reprezentantul Statelor Unite, Raymond Seitz, a declarat: „Am promis oficial Uniunii Sovietice – în discuțiile „2 plus 4”, precum și în alte contacte bilaterale dintre Washington și Moscova – că nu intenționăm să exploatăm, la nivel strategic, retragerea trupelor sovietice din Europa Central-Est și că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord nu trebuie să se extindă dincolo de granițele noii Germanii, nici formal, nici informal”.
Pe scurt, acordul a existat și a fost împărtășit de principalii parteneri ai Alianței Atlantice. Atunci „cineva” a decis că ar fi mai bine să uite de toate promisiunile de a înghiți toată Europa de Est de-a lungul anilor, apoi țările baltice și, în cele din urmă, Ucraina, scvrie Il Giornale.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
17 comments